Obligaţie de a face. Decizia nr. 678/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 678/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 678/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 678
Ședința publică din data de 22 octombrie 2015
Președinte – C. M. M.
Judecători – A. M. R.
- M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul P. M. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, B-ul Republicii, nr. 2, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2158 din 14 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul pârât N. T. cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul pârât N. T. personal, lipsind recurentul reclamant P. M. Ploiești – prin Viceprimar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței intimatul pârât N. T. a depus la dosar întâmpinare.
Intimatul pârât, având personal cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului pârât în dezbaterea cererii de recurs.
Intimatul pârât N. T., având personal cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere că din probatoriile administrate în cauză rezultă faptul că nu a efectuat niciun fel de lucrări de recompartimentare interioară a locuinței sale, iar instanța de apel a reținut în mod corect legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond, care a constatat, în mod irevocabil, că a intervenit prescripția executării sancțiunilor dispuse prin procesul verbal de contravenție, iar nu doar a sancțiunii contravenționale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._/ 281/2012, reclamantul P. M. Ploiești a solicitat in contradictoriu cu paratul N. T. obligarea acestuia la desființarea lucrărilor executate fără autorizatie de construire la imobilul situat in Ploiești . si stabilirea termenului limita de executare a lucrărilor de desființare.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că in urma controlului efectuat de inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei Ploiești a fost încheiat procesul verbal nr._/24.06.2011 întrucât paratul a executat lucrări de construcții constând in schimbare regim înălțime locuința forma învelitoare extindere si recompartimentări interioare, schimbare șarpanta fără a obține autorizația de construire prevăzuta de Legea 50/1991. A arătat ca paratul nu obținut nici pana acum autorizație de construire si nu s-a conformat celor stabilite in procesul verbal.
În drept au fost invocate disp. Legii 50/1991, legea 10/1995.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
A arătat ca a atacat procesul verbal, iar prin hotărâre irevocabila s-a stabilit ca a intervenit prescripția sancțiunilor dispune prin acel proces verbal. A mai arătat ca lucrările pe care le-a executat se încadrează in prevederile art. 11 din legea 50/1991 pentru care nu este necesara obținerea autorizație de construire.
În drept au fost invocate disp. Legii nr. 50/1991.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnica specialitatea construcții si proba testimoniala.
Prin sentința civilă nr._/26.11.2014 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulata de reclamantul P. M. Ploiești și a obligat reclamantul la plata către parat a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care 300 lei onorariu expert si 1000 lei onorariu avocat redus.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 24.06.2011 de intimata Primăria M. Ploiești petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în suma de 3.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 lit. a și sancționată de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, întrucât a început executarea de lucrări de construcție constând din modificare regim înălțime locuință și formă învelitoare, extindere și recompartimentări interioare fără a poseda autorizație de construire.
Prin sentința civila nr.2861/2012 a Judecătoriei Ploiești, rămasă irevocabilă, instanța a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 24.06.2011 de intimata, ca fiind legal și temeinic întocmit, însa a constatat intervenită prescripția executării sancțiunilor dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 24.06.2011 de intimata.
Conform art. 28 alin.1 din Legea 50/1991, odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b), se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Așadar prin Legea 50/1991 au fost stabilite ca sancțiuni complementare desființarea lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Conform art. 32 din Legea 50/1991 în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limita de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
In cazul de față insă, s-a stabilit în mod irevocabil prin sentința civila nr. 2861/2012 că executarea sancțiunilor dispuse prin procesul verbal este prescrisă, deci inclusiv sancțiunile complementare pe care reclamantul le indică ca nu au fost aduse la îndeplinire. Or, de la data la care s-a stabilit in mod irevocabil ca nu mai pot fi executate aceste masuri paratul din prezenta cauză nu mai putea fi obligat in mod juridic sa îndeplinească masurile dispuse prin acel proces verbal.
Pe cale de consecință, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 raportat la art. 28 din Legea 50/1991 întrucât nu se poate retine ca paratul nu s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal din moment ce acesta nu mai putea fi obligat la îndeplinirea acestora, fiind prescrisă executarea acestora.
Cu privire la cele susținute de martorul audiat in cauza si confirmate de raportul de expertiza specialitate construcții întocmit de expert tehnic N. D., ca paratul a refăcut acoperișul din lemn si tabla cu respectarea dispozițiilor art. 8 si 11 din Legea 50/1991, instanța de fond a reținut ca nu se poate pronunța asupra acestor aspecte, insa ele au fost analizate cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr. 2861/2012 irevocabila si nu pot fi reanalizate de o alta instanța.
Pentru toate aceste motive instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată instanța de fond a reținut ca potrivit art. 274 alin 1 cod proc. civilă partea care cade in pretenții va fi obligata la cerere sa plătească cheltuielile de judecata și, având in vedere ca reclamantul este cel care a căzut in pretenții, acțiunea fiind respinsă, prima instanță l-a obligat pe reclamant la plata cheltuielilor de judecata efectuate de parat, respectiv 300 lei onorariu expert si onorariu avocat. Cu privire la cuantumul onorariului de avocat instanța de fond a reținut ca, potrivit art.274 alin 3 cod proc. civilă, judecătorii au dreptul sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților. In speța, instanța de fond a reținut ca un onorariu de 2000 lei este excesiv de suportat de către reclamant raportat la complexitatea spetei si munca efectiv prestata de avocat, un onorariu redus la suma de 1000 lei fiind echitabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. M. Ploiești, solicitând admiterea apelului așa cum este formulat, modificarea în tot a sentinței civile nr._/26.11.2014, în sensul admiteri acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate fără a avea autorizație de construire, pentru următoarele Motive:
Prin cererea de chemare în judecată P. Mun. Ploiești a investit instanța de judecata cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului N. T. la demolarea lucrărilor edificate fără a avea autorizație de construire pentru imobilul situat în Ploiești, .. Pârâtul a executat lucrări de construcții constând în schimbare regim înălțime locuința formă învelitoare extindere și recompartimentări interioare, schimbare șarpantă, fără a obține autorizația de construire prevăzută de Legea nr. 50/1991, republicată.
Pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă, dispunându-se oprirea lucrărilor și aducerea construcției la forma inițială până la data de 31.08.2011 cât și . obținerea autorizației de construire în baza unei expertize tehnice, conform prevederilor legale, efectuarea demersurilor în vederea depunerii documentației tehnice pentru obținerea autorizație de construcție, măsură care este menționată în procesul verbal.
Apelanta critică hotărârea instanței, întrucât în mod greșit a reținut că prin sentința civilă nr. 2861/2012 s-a stabilit în mod irevocabil că executarea sancțiunilor dispuse prin procesul verbal este prescrisă, inclusiv sancțiunile complementare. Apreciază că în mod greșit s-a reținut că sancțiunile complementare sunt prescrise, întrucât ,deși a fost admisă plângerea petentului N. T., procesul verbal de constatareși sancționare a contravențiilor a fost menținut ca fiind legal și temeinic întocmit.
Expertiza efectuată în fața instanței de fond nu este relevantă, în sensul că pe schița de plan lucrările de construcții nu au fost poziționate, întrucât nu s-a efectuat niciun releveu al imobilului atât al parterului cât și al mansardei.
Din raportul de expertiză tehnică prezentat de expert nu reiese că aceste lucrări sunt executate recent cu toate că ele sunt înscrise și în procesul verbal de contravenție, prin care se cere sistarea lucrărilor de construcție realizate fără obținerea autorizației, din contră, în raportul de expertiză sunt arătate lucrările deja existente.
Pentru lucrările executate era necesară obținerea unei autorizații de construire în conform cu Legea nr. 50/1991, art. 3 lit. b, întrucât imobilul este situat in zona protejată din punct de vedere arhitectural conform Planului Urbanistic General al M. Ploiești.
La raportul de expertiză s-au depus extrasul de carte funciară și fotografii care au fost puse la dispoziția dl. ing. N. D. de către inspectorii cu atribuții de control din cadrul Direcției Generale de Dezvoltare Urbană și care atestă situația din teren pe parcursul executării lucrărilor nu au fost verificate și depuse planul de situație al imobilului anexa la contractul de vânzare cumpărare nr. 478/23.04.2008, care ar fi arătat diferențele dintre suprafața inițială, la cumpărare, și suprafața actuală - după ce au fost executate lucrările de extindere.
Pe cale de consecința, reclamantul a solicitat admiterea apelului, cu obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate fără autorizație stabilirea termenului limită de desființare a lucrărilor de contracție mai sus menționat
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâtul N. T., o considerând-o nelegala si netemeinica, solicitând admiterea acestuia, schimbarea in parte a hotărârii, in sensul obligării reclamantului la plata tuturor cheltuieli de judecata, arătând că instanța de fond a făcut o greșita aplicabilitate a disp. art. 273 alin 3 C. proc. civ., reducând onorariul de avocat de la 2000 lei la 1000 lei.
Cauza a avut mai multe termene de judecata, s-a formulat întâmpinare ca răspuns la acțiune, s-au solicitat probatorii cu acte si s-a solicitat expertiza topografica, formulând-se obiective pentru acestea.
De asemenea, au fost audiați și martori, iar cu ocazia judecații în fond a cauzei s-au depus note scrise.
Ca atare, precizează că această cauză a fost în adevăr "complexă", iar apărătorul a fost prezent la toate termenele de judecată, începând cu data introducerii acțiunii - 2012 și până la soluționarea cauzei 26.11.2014.
Onorariul nu a fost excesiv, ci s-a înscris in normele legale in materie, astfel solicita admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței si obligarea reclamantului la întreg onorariul de 2000 lei.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 09.03.2015.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2158 din 14 mai 2015, a respins apelul declarat de reclamantul P. M. Ploiești împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu apelantul - pârât N. T. ca nefondat și a admis apelul declarat de apelantul pârât N. T. în sensul că a schimbat în parte sentința apelată și a obligat apelantul reclamant P. M. Ploiești să plătească apelantului pârât 2300 lei cheltuieli de judecată în loc de 1300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Cu privire la apelul formulat de către apelantul reclamant, Tribunalul a reținut că, potrivit sentinței civile nr.2861/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr._/281/2011 a Judecătoriei Ploiești, irevocabilă, instanța a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 24.06.2011 de Primăria municipiului Ploiești, ca fiind legal și temeinic întocmit, constatând, totodată, intervenită prescripția executării sancțiunilor dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 24.06.2011 de intimată.
Așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție menționat în precedent, intimatului i-au fost aplicate două sancțiuni, respectiv amendă contravențională în suma de 3.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 lit. a și sancționată de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, întrucât a început executarea de lucrări de construcție constând din modificare regim înălțime locuință și formă
învelitoare, extindere și recompartimentări interioare fără a poseda autorizație de construire, ca sancțiune contravențională principală, precum și sancțiunea contravențională complementară constând în oprirea lucrărilor și aducerea construcției în stare inițială, sancțiune aplicată corespunzător dispozițiilor art. 5 din OG nr. 2/2001.
Tribunalul a apreciat că, atâta vreme cât prin sentința civilă nr. 2861/24.02.2012 s-a reținut, irevocabil, că a intervenit prescripția executării sancțiunilor dispuse prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/24.06.2011, iar nu doar a sancțiunii amenzii contravenționale, cum susține apelanta, critica formulată de către aceasta nu poate fi primită deoarece dezlegările irevocabile date acestei situații juridice în litigiul anterior au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare.
Or, soluția pronunțată la data de 24.02.2012 cu privire la prescrierea sancțiunilor dispuse prin procesul verbal de contravenție este de natură să clarifice din acel moment consecințele juridice ale sancțiunii complementare, creând speranța legitimă că nu va fi negată de către o altă instanță de judecată într-o procedură ulterioară.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt dedusă judecății, aplicând corespunzător dispozițiile legale incidente, astfel că, în temeiul disp. art. 296 C.pr. civ., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant P. M. Ploiești.
Referitor la apelul declarat de apelantul pârât, tribunalul a reținut că în aplicarea dispozițiilor art. 274 C.pr. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Cum cererea formulată de către apelantul reclamant, în urma probatoriului administrat în cauză de către instanța de fond, s-a dovedit a fi neîntemeiată, cheltuielile ocazionate de aceasta vor fi suportate exclusiv de acesta.
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală.
Instanța de fond, în urma probelor administrate, reținând culpa procesuală a reclamantului, în mod corect l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată către pârât, însă nejustificat a făcut aplicarea dispozițiilor art. 273 alin. 3 C.pr. civ. dispunând reducerea onorariului avocat de la 2000 la 1000 lei.
Este adevărat că aceste dispoziții au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă determinat de pregătirea apărării, însă în cauza de față, onorariul de 2000 lei este unul rezonabil, real și necesar, prin raportare la actele și lucrările dosarului, durata procesului, complexitatea litigiului, dat fiind și scopul urmărit, respectiv obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate la locuința acestuia, într-un anume termen limită, lucrări destul de complexe față de constatările expertului desemnat în cauză și necontestate, cu atât mai mult cu cât în apel nu a fost perceput un nou onorariu.
În consecință, raportat la probele administrate, sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, în cauză tribunalul a reținut că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a disp. art. 274 și 273 alin. 3 Cod pr. civ și, astfel că, în temeiul art. 296 Cod pr. civ a admis apelul declarat de apelantul pârât N. T. în sensul că a schimbat în parte sentința apelată și a obligat apelantul reclamant să plătească apelantului pârât 2300 lei cheltuieli de judecată în loc de 1300 lei, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 2000 lei și onorariu expert în sumă de 3000 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul P. M. Ploiești – prin viceprimar, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat, în fapt, că prin cererea de chemare în judecată, P. M. Ploiești a investit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului N. T. la demolarea lucrărilor edificate fără a avea autorizație de construire pentru imobilul situat în Ploiești, .. Pârâtul a executat lucrări de construcții constând în schimbare regim înălțime locuința formă învelitoare extindere și recompartimentări interioare, schimbare șarpantă, fără a obține autorizația de construire prevăzută de Legea nr. 50/1991, republicată.
Pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă, dispunându-se oprirea lucrărilor și aducerea construcției la forma inițială până la data de 31.08.2011 cât și . obținerea autorizației de construire în baza unei expertize tehnice, conform prevederilor legale, efectuarea demersurilor în vederea depunerii documentației tehnice pentru obținerea autorizație de construcție, măsură care este menționată în procesul verbal.
Recurentul a arătat că în mod greșit tribunalul a reținut că instanța de fond a aplicat corespunzător dispozițiile legale referitoare la stabilirea în mod irevocabil că executarea sancțiunilor dispuse prin procesul verbal este prescrisă, inclusiv sancțiunile complementare.
De asemenea, recurentul a apreciat că în mod greșit s-a reținut că sancțiunile complementare sunt prescrise, întrucât deși a fost admisă plângerea petentului N. T., Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost menținut ca fiind legal și temeinic întocmit.
Expertiza efectuată în fața instanței de fond nu este relevantă, în sensul că pe schița de plan lucrările de construcții nu au fost poziționate, întrucât nu s-a efectuat nici un releveu al imobilului atât al parterului cât și al mansardei.
Din raportul de expertiză tehnică prezentat de expert, nu reiese că aceste lucrări sunt executate recent, cu toate că ele sunt înscrise și în Procesul Verbal de contravenție, prin care se cere sistarea lucrărilor de construcție realizate fără obținerea autorizației, din contră, în raportul de expertiză sunt arătate lucrările deja existente.
Pentru lucrările executate era necesară obținerea unei autorizații de construire în conf. cu Legea nr. 50/1991, art. 3 lit. b, întrucât imobilul este situat într-o zonă protejată din punct de vedere arhitectural conform Planului Urbanistic General al M. Ploiești.
La raportul de expertiză, s-a depus extractul de carte funciară și fotografii care au fost puse la dispoziția dl. ing. N. D. de către inspectorii cu atribuții de control din cadrul Direcției Generale de Dezvoltare Urbană și care atestă situația din teren pe parcursul executării lucrărilor
Mai mult, recurentul a arătat că nu au fost verificate și depuse planul de situație al imobilului anexa la contractul de vânzare cumpărare nr. 478/23.04.2008 care ar fi arătat diferențele dintre suprafața inițială, la cumpărare, și suprafața actuală - după ce au fost executate lucrările de extindere.
Pe cale de consecința, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate de instanța de apel, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate fără autorizație și stabilirea termenului limită de desființare a lucrărilor de construcție mai sus menționate.
La data de 22 octombrie 2015, intimatul N. T. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.
Curtea, analizând cererea de recurs, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Critica de nelegalitate formulată de recurentul-reclamant vizează greșita aplicare a dispozițiilor legale de către tribunal, atunci când a constatat că în mod corect acțiunea a fost respinsă ca urmare a reținerii prescrierii executării sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 24.06.2011, inclusiv a sancțiunii complementare privind demolarea construcțiilor ridicate fără autorizație de către intimatul-pârât, conform sentinței civile nr.2861/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ignorându-se faptul că, deși prin hotărârea evocată a fost admisă plângerea petentului, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu a fost anulat.
Prin sentința civilă nr. 2861/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr._/281/2011 a Judecătoriei Ploiești, irevocabilă, instanța a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 24.06.2011 de Primăria municipiului Ploiești, ca fiind legal și temeinic întocmit, constatând, însă, intervenită prescripția executării sancțiunilor dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 24.06.2011 de intimată.
Prin procesul verbal evocat intimatului i-au fost aplicate două sancțiuni, respectiv amendă contravențională în suma de 3.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 lit. a și sancționată de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, întrucât a început executarea de lucrări de construcție constând din modificare regim înălțime locuință și formă învelitoare, extindere și recompartimentări interioare fără a poseda autorizație de construire, ca sancțiune contravențională principală, precum și sancțiunea contravențională complementară constând în oprirea lucrărilor și aducerea construcției în stare inițială, sancțiune aplicată corespunzător dispozițiilor art. 5 din OG nr. 2/2001.
Așadar, în mod legal Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr. 2861/24.02.2012 s-a reținut, irevocabil, că a intervenit prescripția executării tuturor sancțiunilor dispuse prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/24.06.2011, iar nu doar a sancțiunii amenzii contravenționale, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 raportat la art. 28 din Legea 50/1991 pentru admiterea acțiunii, neputându-se socoti că intimatul-pârât nu s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal din moment ce acesta nu mai putea fi obligat la îndeplinirea acestora, urmare a prescrierii executării acestora.
Din considerentele expuse și întrucât celelalte argumente invocate în cuprinsul cererii de recurs nu sunt motive de nelegalitate a deciziei recurate, ci privesc temeinicia acesteia, în baza art. 312 c.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantîmpotriva sentinței civile nr. 2158 din 14 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul P. M. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, B-ul Republicii, nr. 2, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2158 din 14 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul pârât N. T. cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2015.
Președinte, Judecători,
C. M. MoiceanuAdriana M. R. M. P.
Grefier,
C. C.
Red.MP
Tehnored. CC
2 ex./23.11.2015
d.fond._ Judec. Ploiești
j.fond M. R.
d. apel_ Judecătoria Ploiești
j. apel. M. N.
N. A.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 183/2015. Curtea de... | Strămutare. Sentința nr. 84/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
