Partaj judiciar. Decizia nr. 420/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 420/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 1571/204/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA nr.420

Ședința publică din data de 5 mai 2015

Președinte –V. S.

Judecători - E. M.

– V. G.

Grefier - A. F.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții O. Gh. V. și O. I., ambii domiciliați în Câmpina, ..37, județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.293 din 24 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. A., domiciliată în Câmpina, ..37, județ Prahova prin curator I. I., domiciliată în Câmpina, ..26, ., ., județ Prahova și B. E., domiciliată în București, sector 3, ., .. A, .> Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate intimatei-pârâte B. E. să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 5 mai 2015, dând următoarea decizie:

C u r t e a

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătorie Câmpina sub nr._ reclamanții O. Gh. V., O. I. au chemat în judecata pe pârâtele Scorteanu A., B. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună iesirea din indiviziune a părților asupra terenului de 359 mp situat în Câmpina .. 37, jud.Prahova, astfel încât să aibă acces cu piciorul și cu mijloace auto la partea din spate a terenului, în subsidiar stabilirea în favoarea lor a unei servituți de trecere pe terenul atribuit pârâtelor în vederea asigurării unui acces complet la imobilul lor, inclusiv cu mijloace auto precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că împreuna cu pârâtele dețin în indiviziune terenul în litigiu de 359 mp, din care au dobândit în proprietate printr-un contract de vânzare-cumpărare și titlul de proprietate nr._/2002 o parcelă de teren de 179,50 mp, restul aparținând pârâtelor, astfel încât se impune sistarea stării de indiviziune asupra terenului pentru a avea acces de la calea publică la ..

La data de 08.05.2009 parata B. E. a formulat o întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu acțiunea însă la stabilirea loturilor atribuite părților să se țină seama de suprafețele deținute efectiv în proprietate fără să aibă loc o depășire a acestora în dauna proprietarilor.

După administrarea probelor cu acte, interogatorii, martori și o expertiza tehnică topometrică, prin sentința civila nr. 3141/29.10.2010 a Judecătoriei Câmpina a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtelor și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului de 366 mp situat în Câmpina, .. 37, conform raportului de expertiză tehnică completare ing. M. C. D., varianta I, variantă în temeiul căreia s-a atribuit reclamanților o parcelă de 179 mp pct. 8,7,21,20,17,15,14,B,A,11,9,8 în timp ce pârâtelor li s-a atribuit . pct.A,B,14,15,17,2,3,4,5,12,A, instituindu-se o servitute de trecere pentru terenul reclamanților pct. A,C, 13,4,5, 12, A-S de 56 mp.

Au fost obligate paratele la 3928 lei cheltuieli de judecata către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, contractului de vânzare-cumpărare nr.3771/1977, titlului de proprietate nr._/2002, certificatului de moștenitor nr.287/1973, declarațiilor martorilor audiați în cauză, reclamanții au dobândit prin cumpărare de la numita Tompe E. imobilul situat în Câmpina, ..37, având o casă de locuit cu două camere, dependințe, un drept indiviz de 1/ 2 din terenul de 359 mp, respectiv 179,50 mp, teren asupra căruia li s-a constituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, iar restul de teren de 187 mp reprezintă proprietatea pârâtelor aflate în indiviziune cu reclamanții, astfel încât reclamanții si-au refăcut construcția conform autorizației de construcție nr.123/1997, certificatului de urbanism 156/1997.

Totodată, s-a menționat că la data dobândirii imobilului în litigiu reclamanții si-au asumat riscul de a nu putea folosi construcția renovata, extinsă, în condițiile în care aceasta depășește . de 179 mp, construcția fiind amplasata fără respectarea limitelor de distanță de 2 m prevăzute de Codul Civil în raport de . încât prin intermediul prezentei acțiuni reclamanții nu pot dobândi o suprafață mai mare de teren decât au dreptul, motiv pentru care în urma efectuării raportului de expertiză topo se impune omologarea variantei nr.1 de la acest raport, inclusiv completare, variantă care respectă drepturile de proprietate ale părților, ținându-se seama și de asigurarea accesului de la calea publică la lotul atribuit reclamanților, fără însă să le fie asigurat accesul cu autoturismul, datorită existenței unei terase și asigurării accesului la beci de la locuința lor.

In baza art.274 și urm. C.pr.civilă au fost obligate paratele la 3928 lei cheltuieli de judecata către reclamanți, rest după compensare reprezentând taxe de timbru și onorarii avocat, expert.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând completarea probatoriilor cu efectuarea unei alte expertize tehnice topometrice, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul omologării variantei nr. 2 de la expertiza topo ing. M. C. D., cu plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că în urma ieșirii din indiviziune, curtea deja mică s-a redus la jumătate, terenul rămas nepermițând datorita configurației actuale o folosință normală, gararea autoturismului, accesul salvării, pompierilor și că eronat s-a considerat neîndreptățirea lor de a primi o suprafața mai mare de teren decât au dobândit datorita edificării unei construcții considerată supradimensională, fără să se țină seama de decizia nr.2027/1974 a Tribunalului Prahova privind drepturile de câte ½ din terenul în litigiu, mai ales că diferența de 8 mp. existentă între cele două loturi trebuie repartizată egal, inegalitatea repartizării acesteia creând o fâșie care înaintează către treptele construcției lor într-o manieră de natura ce determină folosirea cu dificultate a porțiunii rămasă în afară și că actuala configurație a parcelelor create în urma partajului nu mai permite gararea autoturismului, creându-le inconveniențe grave în exploatarea terenului.

În continuare reclamanții au arătat că se impune numirea unui nou expert care să creeze o altă configurație a parcelelor atribuite, cu respectarea egalității stabilită prin decizia civila nr.2027/1974, inclusiv a diferenței de 8 mp. și că în mod nelegal a fost soluționat capătul privind stabilirea servituții de trecere atât timp cât aceasta putea fi stabilită parțial pe terenul pârâților în condițiile în care în urma partajului se păstra actuala cale de acces, servitutea putând fi stabilită, integral pe terenul pârâtelor în cazul atribuirii terenului în partea din față, mai ales că expertiza topo M., chiar dacă prezintă mai multe variante, nu respectă egalitatea atribuirii celor două parcele de teren în materialitatea lor.

De asemenea, reclamanții au precizat că a fost încălcat principiul disponibilității atât timp cât a fost omologată o variantă nesolicitată de niciuna dintre părți și că se impune efectuarea altei expertize pentru rezolvarea completă a tuturor problemelor, abordarea diferită a acestora făcând posibile variante beneficie tuturor părților cu eliminarea unor soluții extreme, care să țină cont de lege, de interesele lor.

Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a dispus omologarea variantei nr. 1 de la raportul de expertiză topo completare, ținând seama de întinderea reală a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 293 din 24 mai 2011, a respins ca neîntemeiată cererea de completare a probatoriilor formulată de apelanții-reclamanți și pe fond a respins apelul ca nefondat, obligând în solidar pe apelanți la 4.000 lei cheltuieli de judecata către intimatele-pârâte.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3771/14.11.1977 numita Tompe E. a vândut reclamanților imobilul situat în Câmpina, .. 37, având o casa de locuit cu două camere, bucătărie, o magazie, un WC, casă amplasată pe un teren, indiviz de 1/ 2 din suprafața de 359 mp respectiv 179,50 mp, teren care nu a făcut obiectul vânzării trecând în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr. 58/1974.

În baza titlului de proprietate nr._/13.08.2002, procesului-verbal de punere în posesie nr._/12.08.2002, reclamanților li s-a constituit dreptul de proprietate asupra unui teren de 179 mp situat în Câmpina, .. 37, T 83, P 884/2, intravilan curți-construcții.

Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, certificatului de moștenitor nr. 287/1973 de pe urma defunctei Scorteanu M. - decedată la 5.10.1972 au rămas ca moștenitori legali Tempe E., S. I. în calitate de copiii fiecare cu câte o cotă de 1/ 2 din moștenire, precum și o masă succesorală compusă din imobilele situate în Câmpina, .. 37, având un teren de 320 mp și o casă cu două camere, dependințe, iar de pe urma defunctului Scorteanu I. decedat la 20.01.1995 au rămas ca moștenitoare legale pârâtele în calitate de fiice, cărora le-a revenit cota de 1/ 2 aparținând autorului lor din imobilele sus menționate.

Martorii N. I. C., Postaru G. au declarat că ulterior achiziționării imobilului situat în Câmpina, ..37, reclamanții au executat o . lucrări de extindere la construcția pe care au dobândit-o, existând intre părți neînțelegeri cu privire la modalitatea de folosire a terenului, neînțelegeri care i-au determinat pe reclamanți să edifice un gard despărțitor între cele două loturi aparținând părților.

Conform certificatului de urbanism nr.156/7.07.1997, autorizației de construcție nr. 123/25.08.1997, reclamanții au edificat pe terenul în litigiu aflat în indiviziune de 359 mp, situat în Câmpina, .. 37, o construcție având parter și toate utilitățile necesare, în valoare de 83.900.000 lei.

P. decizia civilă nr.2027/26.09.1974 a Tribunalului Județean Prahova s-a dispus partajarea bunurilor situate în Câmpina .. 37, între numita Tempe E. și autorul pârâtelor, Scorteanu I., partajare în urma căreia numitei Tempe E. i s-au atribuit corpul de construcție A și cota de 1/ 2 din terenul de 359 mp în timp ce numitului Scorteanu I. s-au atribuit corpul de construcție B și cota de 1/2 din terenul de 359 mp.

Din raportul de expertiză tehnică topometrică, inclusiv completare ing. M. C. D., a reieșit că suprafața totală a terenului în litigiu situat în Câmpina, .. 37, este de 366 mp cu o valoare de 226.920 lei ocazie cu care au fost întocmite trei variante de lotizare în baza cărora s-au atribuit pe rând părților parcele din terenul în litigiu, și anume: în varianta nr. 1 s-au atribuit reclamanților . pct.8, 7, 21, 20, 17, 15, 14, B, A, 11, 9, 8, descrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr.3771/1977, titlul de proprietate nr._/ 2002, pârâtelor li s-a atribuit . pct. A, B, 14, 15, 17, 2, 3, 4, 5, 12, A, ocazie cu care s-a instituit o servitute de trecere în favoarea reclamanților asupra unei parcele de 56 mp, pe terenul pârâtelor, pct. A, C, 13, 4, 5, 12, A-S, în timp ce în varianta nr.2 li s-a atribuit reclamanților o parcelă de 235 mp iar pârâtelor o ., instituindu-se pe terenul acestora din urmă respectiv pe o suprafață de 12,590 mp o servitute de trecere în favoarea reclamanților, mai ales că în varianta nr.3 li s-a atribuit reclamanților o parcelă de 248 mp iar pârâtelor o ., reclamanții fiind obligați la plata unei sulte către pârâte de 62.000 lei.

În cuprinsul opiniei expertului consilier al reclamanților, ing. S. F., s-a menționat că reclamanții nu au acces la calea publică cu mijloace auto, inclusiv pentru utilități, impunându-se crearea unui acces de minim 3 ml, motiv pentru care varianta I nu ar putea fi omologată datorită amplasării terasei, scărilor și zidului de protecție al beciului de la casa reclamanților care îngustează accesul acestora din urmă între hotar și scările de acces la terasă, fiind afectată servitutea de vedere de la anexa reclamantului care trebuie să fie de minim 1,90 ml în realitate fiind de 1,20 ml, în timp ce varianta nr. 2 îndeplinește toate condițiile pentru ieșirea din indiviziune între părți, în totalitate.

Disp.art.728 cod civil stipulează că nimeni nu poate fi obligat sa rămână în indiviziune, caz în care oricare dintre coindivizari poate solicita oricând sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor respective, un asemenea drept fiind imprescriptibil.

De asemenea, disp.art.741 c.civ., art.6739 c.pr.civ. prevăd că la formarea, compunerea și atribuirea loturilor, fiecare parte primește pe cât posibil aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se fărâmițarea peste măsură a bunurilor, ținându-se seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, natura bunurilor, domiciliul, ocupația părților, efectuarea unor lucrări de îmbunătățire de către unii coproprietari.

Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că de pe urma defunctei Scorteanu M. au rămas ca moștenitori legali Tempe E., Scorteanu I., în calitate de copiii, cota acestuia revenind pârâtelor moștenitoarele sale, precum și o masă succesorală compusă din imobilele situate în Câmpina, .. 37, având o casă și un teren de cca. 320 mp, însă numita Tempe E. a înstrăinat reclamanților cota sa parte din imobilele sus menționate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3771/1977, ocazie cu care aceștia au dobândit o casă de locuit și un teren de 179,50 mp indiviz în suprafață totală de 359 mp, fiindu-le constituit dreptul de proprietate asupra terenului de 179 mp, prin titlul de proprietate nr._/2002, astfel încât reclamanții au refăcut construcția veche, edificând o altă casă care ocupă cea mai mare parte din terenul de 179 mp având o suprafață de 83 mp.

Ca atare, atât timp cât reclamanții au dobândit prin cumpărare o parcelă de teren de 179 mp indiviză din suprafața totală de 366 mp, iar pârâtele au dobândit de la autorul lor restul suprafeței de teren reprezentând cota de 1/2 din terenul de 366 mp, înseamnă că în realitate părțile se află în indiviziune asupra terenului în litigiu în suprafață reală de 366 mp, întrucât niciuna dintre părți nu deține în proprietate exclusivă o suprafața de teren, motiv pentru care oricare dintre acestea poate solicita sistarea stării de indiviziune constând în împărțirea efectiva în loturi distincte a întregii suprafețe de teren de 366 mp în raport de întinderea dreptului de proprietate al fiecăruia asupra terenului respectiv.

De altfel, în condițiile în care reclamanții dețin o cotă parte din terenul în litigiu în suprafață reală de 366 mp. situat în Campina, ..37 de 179 mp., suprafață asupra căreia li s-a constituit dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate nr._/2002 și pe care au dobândit-o efectiv prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3771/1977, înseamnă că în urma sistării stării de indiviziune reclamanții nu pot pretinde atribuirea în lotul lor a unei parcele de teren mai mare decât suprafața dobândită în mod real în proprietate de 179 mp., deoarece la împărțirea efectivă a suprafeței totale de 366 mp. se ține seama de cota parte indiviză dobândită, adică 179 mp., reclamanții neavând dreptul la atribuirea în lotul lor a unei suprafețe mai mari de teren decât cea dobândită în realitate.

De fapt, analizându-se variantele de lotizare din raportul de expertiză tehnică topometrică ing. M. C. D., a reieșit că varianta I-a respectă criteriile prevăzute de lege întrucât asigură pe cât posibil o împărțire în natură a terenului de 366 mp. constând în atribuirea în natură a unor părți din acest teren în materialitate lor, ținându-se seama însă de mărimea cotelor părți ale fiecăruia, de modalitatea de folosire a lor, de accesul la calea publică, variantă în temeiul căreia reclamanților li s-a atribuit . care au dobândit-o și la care au dreptul în suprafață de 179 mp.

Spre deosebire de această variantă, varianta a II-a de lotizare din raportul de expertiza topo ing. M. C. D. nu corespunde criteriilor prev. de art.741 Cod civil, 6739 Cod pr. civila, deoarece nu asigură o împărțire în natură a terenului de 366 mp. în raport de mărimea cotelor părți ale fiecăruia, atribuind în lotul reclamanților o suprafață mai mare de teren de 235 mp. care depășește suprafața dobândită efectiv de reclamanți în proprietate, respectiv 179 mp. ajungându-se la o îmbogățire fără justă cauza a reclamanților, cu încălcarea dreptului de proprietate al pârâtelor asupra parcelei lor 187 mp. dobândită în calitate de moștenitoare ale defunctului Scorteanu I., mai ales că reclamanții ar dobândi o suprafață de teren mai mare decât au dreptul în schimbul micșorării parcelei de teren dobândită în proprietate de pârâte, fără să existe vreun temei legal în acest sens.

Faptul că prin omologarea variantei I s-ar ajunge la imposibilitatea reclamanților de a avea acces în mod liber, nestingherit la construcția lor datorită modalității de împărțire a terenului, prin atribuirea în lotul lor a unei parcele de 179 mp. nu înseamnă în mod automat că reclamanții au dreptul la atribuirea în lotul lor a unei suprafețe mai mari de teren decât cei 179 mp. dobândiți în proprietate și la omologarea variantei a II-a, deoarece toate probele administrate în cauză atestă edificarea de către reclamanți a unei construcții noi într-o manieră de natură să ocupe în integralitate . 179 mp. dobândită în proprietate, motiv pentru care reclamanții nu-și pot invoca propria culpa în ceea ce privește amplasamentul construcției proprietatea lor pentru a obține în realitate, cu ocazia sistării stării de indiviziune o suprafață mai mare de teren decât cea dobândită în proprietate cu încălcarea dreptului de proprietate al pârâtelor.

Mai mult chiar la omologarea unei variante de lotizare, trebuie să se țină seama de criteriile stabilite, de normele legale în materie și nicidecum de dorințele, opțiunile reclamanților care urmăresc în realitate atribuirea în lotul lor a unei suprafețe mai mari de teren decât cea dobândită în proprietate în mod legal.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea, dispunând ieșirea din indiviziune asupra terenului de 366 mp. potrivit variantei I-a din expertiza topo completare ing. M. C. D., instituind o servitute de trecere în favoare reclamanților pe o .. pct. A, C, 13, 4, 5, 12, A întrucât această variantă respectă criteriile prevăzute de normele legale în materie ținând seama de întinderea dreptului de proprietate a părților asupra terenului în litigiu.

Susținerile reclamanților în sensul că în urma ieșirii din indiviziune curtea s-a redus la jumătate, terenul rămas nepermițând o folosință normală, gararea autoturismului, accesul salvării, pompierilor și că eronat s-a considerat neîndreptățirea lor de a primi o suprafața mai mare de teren decât au dobândit datorită edificării unei construcții, nu au fost avute în vedere deoarece în realitate reclamanților li s-a atribuit suprafața de teren dobândită efectiv în proprietate ținând seama de amplasamentul construcțiilor aparținând pârâtelor, fiindu-le recunoscut un drept de trecere pe terenul acestora, iar în speță în mod corect s-a ținut seama de modalitatea de edificare a construcției de către reclamanți, care ocupă întreaga suprafață a terenului dobândit de aceștia, nefiind echitabil, legal ca aceștia să dobândească o suprafață mai mare de teren decât cea cumpărată efectiv.

Afirmațiile reclamanților în sensul că trebuia să se țină seama de decizia nr.2027/1974 a Tribunalului Prahova privind drepturile de câte ½ din terenul în litigiu și că diferența de 8 mp. existentă între cele două loturi trebuie repartizată egal, inegalitatea repartizării acesteia creând o fâșie care înaintează către treptele construcției lor într-o manieră de natură ce determină folosirea cu dificultate a porțiunii rămase, nu au avut relevanță în cauză, întrucât la stabilirea întinderii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu se ține seama în exclusivitate de suprafața dobândită efectiv în proprietate și nicidecum de decizia sus-menționată, de existența unei diferențe de 8 mp. care nu trebuie împărțită în mod legal atâta timp cât reclamanții nu au dobândit o cotă de ½ din suprafață totală de 366 mp.

Împrejurările invocate de către reclamanți în sensul că actuala configurație a parcelelor create în urma partajului nu mai permite gararea autoturismului, creându-le inconveniențe grave în exploatarea terenului și că se impune numirea unui nou expert care să creeze o altă configurație a parcelelor atribuite, cu respectarea egalității stabilită prin decizia civila nr.2027/1974, inclusiv a diferenței de 8 mp. s-au apreciat nejustificate deoarece nu există nicio dispoziție legală care să confere în favoarea reclamanților dreptul de a dobândi o suprafață de teren mai mare decât cea cumpărată pentru a-și putea gara autoturismul, aceștia având obligația să-și edifice casa într-o manieră care să le permită posibilitatea să dețină un autoturism, tocmai datorită diligențelor pe care trebuiau să le manifeste la data edificării construcției ca buni proprietari în exploatarea imobilelor proprietatea lor.

De fapt, în speță, nu s-a impus efectuarea altei expertize în condițiile în care au fost efectuate mai multe variante de lotizare privind împărțirea terenului, iar decizia nr.2027/1974 nu a putut institui în favoarea reclamanților un drept egal din suprafața totală de 366 mp. în raport de pârâte, drept pe care în realitate aceștia nu l-au dobândit de la fosta proprietară.

Motivele invocate de către reclamanți în sensul că în mod nelegal a fost soluționat capătul privind stabilirea servituții de trecere atât timp cât aceasta putea fi stabilită parțial pe terenul pârâtelor în condițiile în care în urma partajului se păstra actuala cale de acces, servitutea putând fi stabilită integral pe terenul pârâtelor în cazul atribuirii terenului în partea din față, au fost apreciate nefondate, întrucât în realitate la stabilirea servituții de trecere s-a ținut seama nu numai de asigurarea accesului reclamanților la imobilul lor, ci și de dreptul pârâtelor de a suporta un prejudiciu cât mai mic prin exercitarea acestei servituți, reclamanții neavând dreptul la instituirea unei servituți de trecere în mod abuziv, arbitrar, pe întregul teren al pârâtelor, în caz contrar având loc o încălcare a dreptului de proprietate al acestora asupra proprietății lor.

Criticile reclamanților în sensul că expertiza topo M., chiar dacă prezintă mai multe variante nu respectă egalitatea atribuirii celor două parcele de teren în materialitatea lor și că a fost încălcat principiul disponibilității atât timp cât a fost omologată o varianta nesolicitată de niciuna dintre părți, au fost considerate de asemenea neîntemeiate, deoarece în mod corect la întocmirea variantelor de lotizare de la expertiza topo s-a ținut seama efectiv de actele de proprietate ale părților cu privire la întinderea reală a dreptului de proprietate asupra terenurilor, reclamanții neavând o cotă indiviză de ½ din suprafață totală de 366 mp., ci doar de 179 mp., . cuprinsul actelor lor de proprietate, iar în speță nu a existat o încălcare a principiului disponibilității în condițiile în care la omologarea variantei de lotizare se ține seama de cererile tuturor părților, inclusiv ale pârâtelor nu numai ale reclamanților, în raport de disp. art.741 cod civil. art.6739 cod pr. civilă.

Apărările reclamanților conform cărora s-ar impune efectuarea altei expertize pentru rezolvarea completa a tuturor problemelor, abordarea diferită a acestora fiind posibile variante beneficie tuturor părților cu eliminarea unor soluții extreme care să țină cont de lege, de interesele lor, s-a apreciat că nu au niciun suport legal întrucât în realitate au fost soluționate toate problemele de fapt, de drept deduse judecății, iar în speță din analiza expertizei topo M. C. D. a reieșit cu certitudine imposibilitatea întocmirii altor variante, care nu se efectuează numai în raport de preferințele pur subiective ale reclamanților în scopul de a le facilita acestora pe cale indirectă obținerea unei suprafețe mai mari de teren decât cea dobândită efectiv de 179 mp. ci, în raport de drepturile și interesele deopotrivă ale tuturor părților.

În raport de aceste considerente, tribunalul constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza art.296 Cod pr.civilă a respins apelul ca nefondat.

De asemenea, tribunalul ținând seama de probele administrate în cauză la instanța de fond a respins cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.295 C.pr.civilă în acest sens, atât timp cât la instanța de fond au fost administrate toate probele legale, concludente, pertinente, în raport de natura, obiectul cauzei, apărările și susținerile părților, iar nemulțumirile apelanților cu privire la identificarea terenului nu a justificat completarea probatoriilor.

Totodată, în baza art.274, 277 C.pr.civilă au fost obligați în solidar apelanții la 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanții O., considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prev.art.304 Cod pr.civilă.

P. motivele de recurs aceștia au susținut că hotărârile anterioare sunt nelegale deoarece nu au avut în vedere considerentele deciziei Tribunalului Prahova nr.2027/26.09.1974 care a stabilit egalitatea între autorii părților cu privire la terenul supus împărțelii; că prin această hotărâre s-a stabilit ca ½ din teren să revină numitei Tompe E. (autoarea recurenților) iar restul de ½ să revină numitului S. I. (autorul intimaților) și că în mod surprinzător instanța de apel menționează în considerentele deciziei atacată că nu trebuie să se țină cont de hotărârea anterioară sus-menționată.

Pentru acest motiv, recurenții au solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru a se împărți în mod egal terenul de 359 mp. și nu 366 mp., cât a găsit expertul la măsurători.

Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanțele anterioare au dispus împărțirea unei suprafețe de teren care nu a fost cerută (plus petita), în condițiile în care reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra unui teren de 359 mp. și s-a dispus ieșirea din indiviziune pentru o suprafață de 366 mp. rezultată în urma măsurătorilor, sub acest aspect neformulându-se o cerere completatoare a acțiunii pentru suprafața de teren de la 359 mp. la 366 mp. și neformulându-se nici cerere reconvențională în legătură cu această diferență, motive pentru care a solicitat aceeași soluție ca la punctul 1 din motivele de recurs.

O altă critică se referă la faptul că hotărârile anterioare sunt nelegale întrucât s-a dispus ieșirea din indiviziune atribuindu-se intimatelor o suprafață de teren care nu s-a mai regăsit în patrimoniul autorilor lor.

Sub acest aspect, au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3771/1997 prin care autoarea recurenților numita Tompe E. a înstrăinat către soții O. construcția, terenul pe care aceasta se afla a trecut în proprietatea statului în baza Legii 58/1974, iar partea de teren ce i-a revenit autorului intimatelor în baza partajului fizic din 1974 a trecut la stat împreună cu cel dobândit de Tompe E., neexistând nicio dovadă privind existența în patrimoniul autorului intimatelor a terenului ce li s-ar fi cuvenit.

Ultima critică se referă la cheltuielile de judecată și sub acest aspect recurenții au susținut că în mod greșit s-au acordat cheltuielile de judecată solicitate de intimată într-un cuantum mare de 4000 lei pentru o cauză care a avut doar două termene de judecată în apel, iar ca obiect partajul unui teren de 360 mp., astfel că față de aceste criterii se impunea reducerea onorariului de avocat.

Pe parcursul soluționării recursului de față, recurenții-reclamanți au formulat cerere de suspendare a judecării întemeiată pe disp.art.244 alin.1 și 3 Cod pr.civilă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina, prin care au solicitat ca în contradictoriu cu Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Prahova și Comisia locală de fond funciar să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._/13 august 2002 referitor la terenul în suprafață de 179 mp. situat în tarlaua 83, . comisiilor la întocmire documentațiilor de retrocedare a suprafeței de circa 184 mp. și eliberarea titlului de proprietate pentru acesta.

P. încheierea din 24 ianuarie 2012, Curtea a dispus, în baza art.244 pct.1 Cod pr.civilă, suspendarea judecării prezentului recurs până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina.

De asemenea, prin încheierea din 2 aprilie 2013 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în vaza art.243 pct.2 Cod pr.civilă până la numirea curatorului pentru intimata S. A., pentru aceasta emițându-se dispoziție de instituire curatelă a cărei valabilitate a încetat după pronunțarea hotărârii instanței de fond.

A fost desemnat curator pentru intimata S. A. numita I. I..

P. sentința civilă nr.2181/20 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._/204/2011, Judecătoria Câmpina a admis cererea formulată de reclamanții O. V. și Oțețea I. în contradictoriu cu Comisia Județeană Prahova de stabilire a dreptului de proprietate și Comisia locală Câmpina de fond funciar, constatând nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/13 august 2002 în ce privește suprafața de 179 mp. teren situată în tarlaua 83, . sensul că suprafața de teren ce trebuie reconstituită reclamanților este de 183,5 mp.

P. aceeași hotărâre, a fost obligată comisia locală de fond funciar să întocmească documentația de retrocedare a suprafeței de 183,5 mp. situată în Câmpina, ..37, tarlaua 83, . să elibereze procesul-verbal de punere în posesie pentru această suprafață, iar Comisia județeană Prahova de fond funciar a fost obligată să elibereze titlul de proprietate pentru același teren.

Această hotărâre a rămas definitivă și a fost depusă la dosar de reclamanți, care au înțeles să depună și ordinul privind trecerea în proprietatea numiților O. V. și O. I. a terenului aferent locuinței situată în Câmpina, ..37 în suprafață de 183,5 mp.

Ulterior pronunțării acestei hotărâri, cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamanților-recurenți, care au depus la dosar și titlul de proprietate nr._ emis la 25 martie 2013 de Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și procesul-verbal de punere în posesie și planul de parcelare.

Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că defuncta S. M. – autoarea părților, decedată a avut ca moștenitori legali pe numita Tompe E. și pe S. I. în calitate de fii, cota ultimului revenind pârâtelor în urma decesului său, masa succesorală compunându-se din imobilele situate în Câmpina, ..37, compusă dintr-o casă și un teren în suprafață de circa 320 mp.

Tompe E. a înstrăinat reclamanților, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3771/1977 cota sa parte din imobil, astfel că reclamanții au dobândit o casă de locuit și teren în suprafață de 179,50 mp. indivizi din suprafața totală de 359 mp., constituindu-li-se dreptul de proprietate asupra terenului de 179 mp. conform titlului nr._/2002.

Pârâtele, la rândul lor, au dobândit de la autorul lor restul suprafeței de teren reprezentând cota de ½ din terenul de 366 mp., astfel că părțile se află în stare de indiviziune.

Este cert că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, care prin respingerea apelului declarat de reclamanți a menținut hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului de 366 mp., au avut în vedere titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele reclamanților pentru suprafața de 179 mp., titlu care însă a fost anulat parțial, în ce privește suprafața de 179 mp. situat în tarlaua 83, . sensul că suprafața de teren ce trebuie reconstituită reclamanților este de 183,5 mp.

Mai mult decât atât, pentru reclamanți s-a emis și un nou titlu de proprietate, respectiv nr._/25.03.2013 pentru suprafața de 184 mp. și procesul-verbal de punere în posesie din 13 martie 2013.

În aceste împrejurări în care ieșirea din indiviziune s-a realizat în baza unui titlu de proprietate care a fost anulat, este evident că hotărârile pronunțate în cauză nu mai corespund realității față de actele noi depuse la dosar în instanța de recurs, impunându-se admiterea recursului și casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, pentru a se proceda la o nouă ieșire din indiviziune în raport de noul titlu de proprietate depus la dosar și procesul-verbal de punere în posesie, acestea fiind actele care corespund în prezent realității și în raport de limitele cărora urmează a se realiza ieșirea din indiviziune, urmând ca instanța de trimitere să aprecieze asupra necesității efectuării unei alte expertize sau refacerea expertizei efectuată în cauză în raport de noul titlu de proprietate.

Având în vedere considerentele arătate mai sus și dispozițiile art. 312 pct.3 Cod pr.civilă, Curtea urmează a admite recursul de față, a casa decizia pronunțată de tribunal și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, modificarea hotărârii atacate nefiind posibilă a se efectua de instanța de recurs, fiind necesar a se administra noi probe, respectiv expertiză topometrică.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții O. Gh. V. și O. I., ambii domiciliați în Câmpina, ..37, județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.293 din 24 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. A., domiciliată în Câmpina, ..37, județ Prahova prin curator I. I., domiciliată în Câmpina, ..26, ., ., județ Prahova și B. E., domiciliată în București, sector 3, ., .. A, . și în consecință:

Casează sus-menționata decizie și trimite cauza la același tribunal pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 5 mai 2015.

PreședinteJudecători

V. S. E. M. V. G.

Grefier

A. F.

Operator de date cu caracter personal

nr.notificare 3120/2006

2015-05-07

EM/FA

3 ex.

d.f. Jud.Câmpina nr._

j.f. M. A. Ș.

d.a. Trib.Prahova nr._

j.a. M. C.

N. C.

← Anulare act. Decizia nr. 469/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Legea 10/2001. Decizia nr. 801/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță