Legea 10/2001. Decizia nr. 801/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 801/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1707/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 801
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Președinte - V. D.
Judecător - M. G.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții B. F. L., P. M. S., S. I. N., C. I., toți cu domiciliul ales în Ploiești, .. 63, jud. Prahova, S. D. M., S. A. G., S. R. N., (ultimii trei reclamanți în calitate de succesori ai defunctului S. N. L.), toți trei cu domiciliul în Ploiești, ., ., împotriva încheierii de ședință din data de 23 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova și de pârâtul S. R. DE INFORMAȚII - UM 0198 BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 24-26, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2434 pronunțată la data de 31 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 7 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 14 mai 2015 și respectiv 21 mai 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamantele B. F. L., P. M. S., S. I. N., C. I., S. D. M., S. R. N., S. A. G., au chemat în judecată pe pârâtul S. R. de Informații- UM 0198 București, solicitând să se dispună soluționarea notificării depuse de aceștia în baza Legii nr. 10/ 2001 pentru imobilul- teren în suprafață de 5170 mp situate în Ploiești, .. 58-60, corespunzător cotei indivize de coproprietate deținute de intimatul SRI în baza HG 713/2005.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în baza Legii 10/2001 au depus Notificare pentru imobilul -teren în suprafață de 5170 mp situat în Ploiești, ..58-60, în calitate de moștenitori ai proprietarului deposedat S. L..
Terenul a fost preluat abuziv de Stat prin Decretul nr. 135/1950 al Prezidiului Marii Adunări Naționale al RPR, terenul fiind evidențiat la pct. 1 din Art. 1 al Decretului 135/1950.
Notificarea a fost depusă în numele moștenitorilor B. F. L., P. M. S., C. I.,S. N. L. și S. I. N.. Ulterior în timpul desfășurării procesului în instanță S. N. L. a decedat la data de 23.09.2011, succesorii legali ai acestuia fiind soția supraviețuitoare S. D. M. și copii S. R. N. și S. A. G..
Pe parcursul derulării procedurii administrative în fața instituției deținătoare respectiv Ministerul de Interne și Reformei Administrative s-a adus la cunoștință că prin HG 713/2005 Guvernul României a transmis în administrarea MAI și a SRI o . de terenuri în cote indivize. Printre acestea la adresa din Ploiești, ..60-62 MAI i-a fost trecută în administrare o suprafață de 9327,72 mp cotă indiviză iar SRI i-a fost transmisă o suprafața de 3810,28 mp cotă indiviză. Aceste suprafețe includ și suprafața de 5170 mp notificată de aceștia.
Arată reclamanții că, la această adresă se află construcția Inspectoratului Județean de Poliție Prahova și alte construcții și clădiri aparținând atât IJP Prahova cât și SRI.
Ministerul de Interne a soluționat Notificarea nr.220/08.02.2002 prin Dispoziția nr. 422/18.03.2008 în sensul recunoașterii calității acestora de persoane îndreptățite și acordării de despăgubiri prin echivalent în ceea ce privește cota indiviză de teren aflată în administrarea IJP Prahova. Deoarece, aceștia urmăreau restituirea în natură a terenurilor ramase libere, neocupate de construcții au contestat în instanță Dispoziția nr.422/2008 acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova.
Susțin reclamanții că, pe parcursul soluționării cauzei MAI a adus la cunoștință instanței că, prin Adresa înaintată către SRI la data 19.06.2008 a transmis acestei instituții o copie certificată a Notificării însoțită de actele doveditoare. De la aceasta dată începea să curgă termenul de 60 de zile prevăzut de art.23 din legea 10/2001 în care SRI trebuia să soluționeze Notificarea pentru cota indiviză de teren pe care o deține în administrare .
Acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ a fost soluționată prin sentința civilă nr.471/2011 a Tribunalului Prahova prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului liber de construcții fiind menținută Dispoziția nr.422/2008 emisă de M. în ceea ce privește acordarea de despăgubiri. Această sentință a rămas irevocabilă, fiind menținută prin respingerea recursului prin Decizia Civilă nr. 473/2012 pronunțată de Curtea de Apel A. I. (dosarul fiind strămutat).
În același timp cu privire la notificarea transmisă către SRI instanța a constatat că este aplicabilă Decizia nr. XX/2007 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, în sensul că, instanța este competentă să soluționeze pe fond Notificarea dacă unitatea deținătoare nu s-a încadrat în termenul legal de soluționare.
Deoarece în litigiul anterior Instanța de fond nu a fost investită și cu un capăt de cerere privind soluționarea Notificării transmisa către SRI, Sentința Civilă nr. 471/2011 a Tribunalului Prahova s-a pronunțat doar cu privire la cota indiviză de teren deținuta de MAI.
Pentru precizarea și poziționarea suprafeței de teren deținută în administrare de SRI la această adresă au depus expertiza tehnică judiciară efectuata de expert topo N. N. în dosarul nr._ a Tribunalului Prahova. Potrivit concluziilor acestui raport suprafața reală stabilită prin programul de calculator este de 5155 mp (în loc de 5170 mp) din care IJP Prahova ocupă 4639 mp, iar SRI deține 239 mp.
Având în vedere că prin hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în dosarul nr._ s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat dreptul de proprietate al autorilor lor cu privire la suprafața de 5170 mp preluată abuziv de Stat, precum și calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legea 10/2001 solicită admiterea prezentei acțiuni în sensul de a fi soluționată Notificarea transmisă către SRI pentru cota indiviză deținută din terenul notificat în sensul acordării masurilor reparatorii prevăzute de legea 10/2001 pentru cota indiviză de 239 mp teren aflat în administrarea SRI.
În drept au invocat dispozițiile art.10 alin.2, 20 alin.4/1, 23 din legea 10 /2001 ; Decizia XX /2007 a ICCJ .
Pârâtul S. R. de Informații a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
A arătat pârâtul că, în condițiile art. 26 și 28 din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 1 din Decretul C.P.U.N. nr. 181/1990, S. R. de Informații s-a înființat și a dobândit personalitate juridică context în care prin efectul art. 34 din Decretul nr. 31/1954 și art. 25 alin. (3) din Legea nr. 14/1992 anumitor unități militare ale Serviciului le-a fost acordată personalitatea juridică specială, respectiv dreptul ordonatorilor de credite de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli pe parcursul exercițiului bugetar, în limita creditelor bugetare aprobate.
Astfel, art.25 alin.(3) din Legea nr.14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului R. de Informații prevede că „unitățile Serviciului R. de Informații, ai căror comandanți au calitatea de ordonatori terțiari de credite, sunt stabilite prin ordin al directorului Serviciului R. de Informații, au personalitate juridică și utilizează creditele bugetare care le-au fost repartizate.
Totodată, potrivit art.21 alin.(3) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, „ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale."
În conformitate cu regulile mandatului instituite de art. 36 din Decretul nr. 31/1954 și transpuse, în prezent, în art. 209 alin. (3) din Noul Cod Civil, Unitatea Militară 0198 București -Oficiul Juridic este singura unitate abilitată să asigure reprezentarea intereselor instituției în litigiile aflate pe rolul instanțelor din capitală sau din țară, în care unități ale Serviciului R. de Informații au fost chemate în judecată.
Competența de reprezentare este dată de dispozițiile alin.(1) al art.25 din Legea nr.14/1992: "În componența Serviciului R. de Informații intră unități și subunități, în concordanță cu specificul activității sale, echivalente structurilor din ministere".
În aplicarea acestor dispoziții legale, prin Regulamentul de funcționare a Serviciului R. de Informații, unitatea a fost abilitată să desfășoare activități specifice oricărui Oficiu Juridic, și implicit să asigure reprezentarea juridică a tuturor unităților din compunerea instituției.
În acest sens, în ordinul de linie al Serviciului R. de Informații prin care unitatea este abilitată să reprezinte în instanță toate unitățile din compunerea Serviciului R. de Informații s-au menționat următoarele:
"Art.2 - Activitatea de contencios și de apărare, în justiție, a intereselor legale ale instituției, este organizată și coordonată de Direcția Juridică (n.n. U.M. 0198 București) - Oficiul juridic și se realizează de către: consilierii juridici din cadrul structurii specializate a Direcției Juridice, care au competență generală în acest domeniu; consilierii juridici de la anumite secții județene de informații, desemnați de șeful Direcției Juridice, cu acordul șefilor unităților din care fac parte, în limitele competențelor materiale și teritoriale stabilite de acesta.
(2) Consilierii juridici prevăzuți în alin.(1) reprezintă S. R. de Informații, exclusiv în scopul apărării intereselor iegale ale acestuia, în fața instanțelor judecătorești, în relațiile cu alte autorități sau instituții publice, cu notarii publici, executorii judecătorești, precum și cu alte organizații publice sau private ori cu persoanele fizice, pe baza și în limitele delegației semnate de șeful Direcției Juridice cu respectarea prevederilor art.5 alin.(2) din prezentele instrucțiuni."
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că, pârâtul recunoaște prin întâmpinare că i-a fost comunicată de către
M.A.I., prin adresa nr._/3/16.06.2008, Notificarea depusă de
aceștia cu privire la restituirea terenului în suprafața de 5170 mp situat
in Ploiești, .. 60. Odată cu această Notificare i s-au
transmis pârâtului S.R.I. și copiile actelor doveditoare ce au însoțit-o, astfel încât începând cu data înregistrării acestei adrese la data de 19.06.2008, începea să curgă termenul de 60 de zile prev. de art. 23 din Legea 10/2001 în care S.R.I. trebuia să soluționeze Notificarea, pentru cota indiviză de teren pe care o deținea în administrare în baza H.G. 713/2005.
Față de aceasta obligație legală nu are nici o relevanță promovarea litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._, ce avea ca obiect contestație împotriva Dispoziției emise de M.A.I. cu privire la cota indiviză de teren deținută în administrare de aceasta entitate.
Pârâtul S.R.I. a fost parte și în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat prin Sentința Civilă nr. 471 din 16 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .
În litigiul anterior, pârâtul S.R.I. nu a pus nici o dată în discuție dreptul de proprietate al autorilor de urma cărora au formulat această Notificare, nici în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate și nici în ceea ce privește calitatea de proprietari ai terenului expropriat.
De asemenea se poate constata că pârâtul S.R.I. nu a înțeles să exercite vreo cale de atac împotriva hotărârii instanței de judecată, sentință prin care, chiar dacă nu s-au stabilit obligații în sarcina acestuia se stabilește însă în mod irevocabil calitatea lor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul notificat, ceea ce implică recunoașterea dreptului de proprietate al autorilor lor, precum și întinderea acestui drept de proprietate.
În conformitate cu prevederile Normei Metodologice de aplicarea prevederilor Legii 10/2001, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea care rezultă din actul normativ prin care s-a dispus preluarea abuzivă de către stat. În speță dreptul de proprietate și întinderea acestui drept în favoarea autorilor reclamanților, rezultă din conținutul Decretului nr. 135/1950 al Prezidiului Marii Adunări Generale al R.P.R., nici unul dintre pârâți în litigiul anterior neputând să producă probe contrare, care să conteste acest drept de proprietate.
Pretinsele neconcordanțe invocate de pârâtul S.R.I. în ceea ce privește actele de proprietate ale autorilor reclamanților, urmează a fi soluționate pe fondul cauzei în cadrul administrării probatoriilor.
Susțin reclamanții că, aceste aspecte ale corelării actelor de proprietate cu situația actuală din teren au făcut deja obiectul unei judecați anterioare, în dosarul amintit nr._, sens în care au depus și în prezenta cauză copii semnificative ca importanță juridică, inclusiv raportul de expertiză tehnică-topo întocmit de expert N. N..
Chiar dacă nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat prin raportare la Sentința Civilă nr. 471 /2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul_, totuși soluția pronunțată în acea cauză are putere de lucru judecat în ceea ce privește aspectele referitoare le întinderea dreptului de proprietate al autorilor lor.
Obiectul acțiunii îl constituie acordarea de măsuri reparatorii pentru cota indiviză de teren deținută în administrare de pârâtul S.R.I. în baza H.G. 713/2005, măsuri reparatorii prin echivalent sau despăgubiri bănești, nicidecum restituirea în natură a terenului rămas liber, astfel încât sunt neavenite apărările formulate de pârât cu referire la aplicarea disp.art.10 alin. 2 din Legea 10/2001.
O dată cu întâmpinarea ce le-a fost comunicată, pârâtul S.R.I. nu a indicat înscrisurile de care înțelege să se folosească în prezenta cauză. De asemeni, sunt indicate generic "alte probe admise de lege" împrejurare față de care solicită ca pârâtul să fie decăzut din dreptul de a solicita și administra probatorii în prezenta cauză.
Față de prevederile exprese ale Codului de procedura civilă, este nelegală solicitarea pârâtului de a-și "completa" temeiul de fapt și de drept al întâmpinării printr-o notă de ședință ce ar fi prezentată ulterior. În raport de apărările formulate precizează că își mențin cererea de chemare în judecată cu care au investit instanța.
În dovedirea acțiunii au fost administrate probatorii cu acte, respectiv, acte de stare civilă, adresa Ministerului Internelor și Reformei Administrative Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 nr. 218.611/3 din 16.06.2008 către pârâtul S. R. de Informații, copie Decret nr. 135/23 mai 1950, adresa nr._ din 25.03.2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative către reclamanta B. F., Dispoziția nr. 422 din 18.03.2008 de respingere a cererii de restituire în natură și propunere de acordare a altor măsuri reparatorii prin echivalent, Hotărârea privind transmiterea în administrarea Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului R. de Informații a unor imobile aflate în proprietate publică și privată a statului, schiță de plan, raport de expertiză tehnică topografică, cu schița de plan anexată acestuia, sentința civilă nr. 471 din 16 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, decizia civilă nr. 473 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel A. I..
Prin sentința civilă nr. 2434 pronunțată la data de 31 octombrie 2014 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamanții B. F. L., CNP_, P. M. S., CNP_, S. I. N., C. I., CNP_, toți patru cu domiciliul ales în Ploiești, .. 63, jud. Prahova, S. D. M., CNP_, S. R. N., CNP_, S. A. G., CNP_ (ultimii trei reclamanți ca succesori ai defunctului S. N. L.), toți trei cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. DE INFORMAȚII - UM 0198 BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 24-26, sector 2.
A obligat pârâtul să soluționeze notificarea reclamanților nr. 220/08.02.2002 prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 5155 mp situat în Ploiești .. 60 jud. Prahova, imposibil de restituit în natură.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți ca nedovedită.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Din adresa nr._/20.06.2009 emisă de Ministerul Interne, reiese că, prin Notificările formulate reclamanții au solicitat în calitate de moștenitori ai defuncților S. M., S. N. și D. T., în conformitate cu prevederile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie1989, restituirea în natură sau despăgubiri bănești în valoare de 3,1 miliarde lei vechi, ROL pentru imobilul teren din Ploiești, .. 60, județul Prahova, în suprafață de 1909 mp, care a aparținut numitului M. S. și 1,4 miliarde ROL pentru imobilul teren de la aceeași adresă, în suprafață de 902 mp, care a aparținut numitei D. T..
Se arată în cuprinsul adresei, că imobilul revendicat de petente face parte din imobilul-teren pe care se află sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova, situat în .. 60, județul Prahova, în suprafață de 12.138 mp. Conform dispozițiilor HG nr. 713/2005 privind transmiterea în administrarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a Serviciului R. de Informații a unor imobile aflate în proprietatea publică și privată a statului, M. este titularul dreptului de administrare asupra unei suprafețe de 9.327,72 mp din acest imobil, iar SRI asupra unei suprafețe de 3810,28 mp, în cote indivize.
Reiese de asemenea că, acesta s-a pronunțat asupra notificării numai în ceea ce privește cota pe care o deține în administrare.
Prin Decretul nr. 135 din 23 mai 1950, pentru declararea de utilitate publică și exproprierea unor terenuri situate în Ploiești, s-a declarat de utilitate publică și a fost expropriat și trecut în proprietatea statului, dându-se în folosința Ministerului Afacerilor Interne, terenurile situate în orașul Ploiești, terenul proprietatea moștenitorilor L. S. în suprafață de 5170 mp, situat în .. 58-60.
În Decizia civilă nr. 473 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel A. I., prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de contestatorii din prezenta cauză împotriva sentinței civile nr. 471 din 16.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, se arată că, este de necontestat calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, precum și faptul că imobilul teren în suprafață de 5170 mp a fost expropriat de stat, prin Decretul nr. 135/1950, în prezent imobilele fiind în administrarea M. și în administrarea SRI, în cotă parte indiviză.
Se mai arată în cuprinsul deciziei menționate că, nepronunțarea SRI asupra notificării transmise de M., în termenul de 60 de zile prev. de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, dădea dreptul contestatorilor ca, în baza Deciziei XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție această instituție să fie obligată, în mod direct, la restituirea imobilului solicitat, în natură sau prin echivalent, conform distincțiilor făcute în art. 10-11 din legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, stabilesc:
Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Potrivit art. 1 alin. 1 din legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza 18>Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi*).
Dispozițiile art. 1 alin. 2 din lege statuează că, în cazurile în care, restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România*).
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din legea nr. 10/2001, imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
În cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile ramase, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent*). Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea construcțiilor demolate așa cum a fost calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
În cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent*). Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător.
În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil*).
Astfel, în situația în care terenul ce face obiectul notificării nu este liber, potrivit dispozițiilor legale menționate, măsurile reparatorii se vor stabili prin echivalent pentru întregul imobil.
Cum în cauza de față, terenul nu este liber fiind ocupat de construcțiile și clădirile SRI, evident că în speță sunt aplicabile pe deplin dispozițiile art. 11 alin. 4 din legea nr. 10/2001, sens în care, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâtul să soluționeze notificarea reclamanților nr. 220/08.02.2002 prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 5155 mp situat în Ploiești .. 60 jud. Prahova, imposibil de restituit în natură.
Instanța a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți ca nedovedită, întrucât la dosar nu a fost depusă chitanța de plată a onorariului de avocat, iar potrivit disp. art. 274 alin. 2 C . pr. civ., cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite, sens în care părțile vor prezenta instanței un decont al cheltuielilor făcute, însoțite de acte doveditoare.
Prin încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2015, s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul S. R. de Informații – UM 0198 București, iar împotriva încheierii de ședință din data de 23 ianuarie 2015 au formulat apel reclamanții.
În apelul formulat reclamanții susțin că au formulat acțiunea în sensul ca au solicitat soluționarea Notificării, proporțional cu suprafața de 239 mp deținuta de S.RJ. in cota indiviza cu IJP Prahova, tocmai având in vedere necesitatea soluționării corecte a drepturilor noastre.
Prin sentința civila nr. 2434/31.10.2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea in sensul obligării paratului S.R.I. de a soluționa Notificarea reclamanților prin acordarea de masuri reparatorii pentru intreg terenul in suprafața de 5155 mp situat in Ploiești, .. 60 si nu doar pentru cota indiviza deținuta de acest parat din aceasta suprafața de teren.
Apreciază ca aceasta pronunțare se încadrează in prevederile art. 443 C .pr.civ., in speța erau necesare lămuriri cu privire la întinderea si aplicarea dispozitivului sentinței Tribunalului Prahova, dispozițiile din sentința inițiala fiind contradictorii fata de cererea cu care a fost investita instanța de fond.
Consideră ca se impune o astfel de lămurire, pentru a se evita ulterior o imposibilitate a punerii in executare a sentinței civile nr. 2434/31.10.2014 sau chiar pentru a se evita exercitarea unei cai de atac de către paratul S.R.I..
Susține că, în mod nelegal instanța de fond a apreciat ca cererea noastră nu s-ar incadra in prevedrile art. 443 alin.l C.pr.civ.,desi este vorba in mod clar de necesitatea unei lamuri cu privire la intinderea dispozitivului sentinței pronunțate la fond.
De fapt, se pare ca instanța de fond a fost in totala eroare cu privire la obiectul cererii, la motivarea acesteia, chiar si cu privire la calitatea procesuala a părtilor, deoarece nu paratul S.R.I. a formulat cererea de lămurire dispozitiv . Din acest punct de vedere, este nelegala aprecierea potrivit căreia, prin cererea formulata, paratul ar tinde de fapt la schimbarea hotărârii pronunțate in prima instanța.
In realitate, paratul nu a formulat nici o cerere in acest dosar ci doar a achiesat la cererea formulată constatând ca aceasta este justificata. Nu s-a urmărit schimbarea hotărârii pronunțate in prima instanța, cu atât mai mult cu cat, aceasta hotărâre le era in totalitate favorabila, ci doar o lămurire a întinderii suprafeței pentru care sunt îndreptățiți la acordarea masurilor reparatorii.
De asemenea, in mod evident cererea se incadreaza in condițiile prev. de art. 443 C .pr.civ., deoarece exista dispoziții contradictorii intre cererea cu care au investit instanța de fond si dispozitivul sentinței pronunțate in aceasta cauza.
Prin cererea de lămurire dispozitiv, tocmai pentru a înlătura toate dispozițiile contradictorii, a învederat instanței că, cererea de chemare in judecata viza solicitarea ca instanța să soluționeze Notificarea, invocând ca temei de drept Decizia nr. XX/2007 pronunțata de ICCJ -in Recursul in interesul legii- si nu ca instanța doar sa oblige paratul S.RJ. la soluționarea acestei Notificări.
Consideră că, instanța de fond avea competenta legală de a soluționa cererea în cadrul procedurii reglementate de art. 443 C .pr.civ., cu atât mai mult cu cât nu se tindea la modificarea soluției pronunțate în prima instanță ci doar la o explicitare a dispozitivului sentinței pentru corecta ei punere in executare, ulterior.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 23.01.2015, în sensul admiterii cererii de lămurire dispozitiv, astfel cum a fost formulată.
În apelul formulat pârâtul S. R. de Informații – UM 0198 București, susține că, prin întâmpinare, a arătat că terenul deținut de petenți face parte din imobilul-teren pe care se află sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova și sediul S.R.I, în suprafață totală de 12.138 m .p. în baza H.G. nr.713/2005 privind transmiterea în administrarea M.A.I. și S.R.I. a unor imobile aflate în proprietatea publică și privată a statului, M.A.I. deține în administrare în cote indivize, o suprafață de 9.327,72 m .p..
În consecință, M.A.I. a emis decizie în baza Legii nr.10/2001 numai cu privire la terenul de 9.327,72 m .p., transmițând ulterior dosarul de notificare și către instituția noastră în vederea emiterii unei decizii/dispoziții cu privire la restul suprafeței de 3.810,28 m .p.
Astfel, în mod greșit instanța a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 5155 mp, deși cota de teren pentru care urmează să se pronunțe S. este de 29% din suprafața totală pentru care reclamanților li s-a recunoscut dreptul de a fi despăgubiți.
Menționează că și aici apare o neconcordanță ce trebuia lămurită de instanța de fond, în sensul că suprafața totală este diferită: 5.170 mp conform deciziei MAI, definitivă sau 5.155 mp conform sentinței civile nr. 2434 din 31.10.2014.
Instanța nu a ținut seama, deși s-a arătat în întâmpinare, că notificarea nr. 220 din 08.02.2002 nu a putut fi soluționată în conformitate cu prevederile Decretului nr. 135/1950 întrucât instituția noastră a identificat o . acte de vânzare (puse la dispoziție de către Primăria Municipiului Ploiești și S. Județean Prahova al Arhivelor Naționale urmare solicitărilor unității noastre), în două dintre ele făcându-se vorbire despre existența unui testament autentificat de către Tribunalul Prahova la data de 12.12.1944, înscrisuri care nu au fost prezentate de către notificatori, iar pe de altă parte aceștia nu au depus niciun act de proprietate sau negații de la autoritățile și instituțiile publice din care să rezulte că documentele care atestă dreptul de proprietate asupra suprafeței revendicate nu se regăsesc.
De asemenea, multitudinea numerelor poștale ale imobilului/imobilelor aflate în posesia notificatorilor (.. 48, 53, 58, 63 și 64), coroborat cu lipsa actelor de proprietate, au determinat dificultăți în ceea ce privește stabilirea existenței și întinderii dreptului de proprietate.
Din coroborarea informațiilor furnizate de Decretul nr. 135/1950 cu celelalte informații aflate la dosarul de restituire, s-a constatat prezența unor neconcordanțe privind existența și întinderea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului notificat.
Astfel, luarea unei anumite măsuri în legătură cu imobilul nu a prezumat existența unui drept, în condițiile în care este cunoscut faptul că în numeroase cazuri, naționalizarea s-a realizat de la o altă persoană decât adevăratul proprietar.
În consecință, Tribunalul Prahova nu a avut în vedere condiția generai valabilă a art. 24 din Legea nr. 10/2001, în sensul că numai în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
A.. (2) al art. 24 are caracter de normă de completare sau întărire în raport cu cele prevăzute la alin. (1), stabilind că solicitantul individualizat în actul de preluare abuzivă este presupus că „deține imobilul sub nume de proprietar", vizându-se existența dreptului, fără nicio referire la întinderea acestuia, dar sub rezerva îndeplinirii demersurilor prealabile (stabilirea absenței unor probe contrare, obținerea unor negații în acest sens etc). De asemenea, în cazul stabilirii „întinderii dreptului de proprietate" apreciem că este necesară asocierea unor acte doveditoare, astfel cum sunt circumstanțiate la art. 23 din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 23.1. din HG nr. 250/2007.
Totodată, documentele aflate la dosarul de notificare, problemele soluționate/dezlegate în vechiul dosar sau considerentele actualei instanțe de fond nu demonstrează legătura firească dintre actele de proprietate ale reclamanților și Decretul de expropriere nr. 135/1950, cu atât mai mult cu cât se înregistrează informații și documente care aduc în atenție tocmai o . probe contrare (de exemplu, pentru nr. poștal 63, reclamanții au înstrăinat o suprafață totală de 4.410 mp, în condițiile în care se presupune că li s-au acordat despăgubiri în temeiul decretului de expropriere pentru terenul cu suprafața de 5.170 mp, cu precizarea că în prezent, la nr. poștal 63 mal dețin în proprietate și o altă suprafață de teren, existând posibilitatea ca reclamanții să beneficieze de o suprafață mai mare decât aveau dreptul, care, de altfel, nu a fost cerută prin notificare - 1.909 mp), respectiv care nu permit validarea, în privința întinderii dreptului de proprietate, a Decretului de expropriere nr. 135/1950 în soluționarea notificării.
Precizează că în dosarul nr._, sub aspectul existenței și întinderii dreptului de proprietate, Tribunalul Prahova a soluționat cauza, conform celor reținute, exclusiv în baza Decretului nr. 135/1950, fără a realiza o minimă verificare asupra existenței actelor translative de proprietate, ținând seama de faptul că prevederile legale nu exclud obligativitatea depunerii acestor acte, din contră, în lipsa acestora și pentru a putea achiesa la Decretul nr. 135/1950, este necesară obținerea de către notificatori a unor negații referitoare la actele de proprietate, obținute de la autoritățile statului (art. 24.2. din HG nr. 250/2007).
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă dreptul de proprietate
al numitului S. M. (zis L.) asupra imobilului-teren cu
suprafața de 5.170 mp situat în municipiul Ploiești, ..
58-60, județul Prahova. Astfel, mențiuni cum sunt cele înscrise la pct. 1 din
Decretul nr. 135/1950 al Prezidiului Marii Adunări Naționale al Republicii
Populare Române (terenul proprietatea moștenitorilor L. S. în
suprafață de 5.170 mp situat în .. 58-60), nu dovedesc
dreptul de proprietate, și mai mult, luarea unei anumite măsuri în legătură cu
imobilul nu a prezumat existența unui drept, în condițiile în care este cunoscut
faptul că în numeroase cazuri, naționalizarea s-a realizat de la o altă persoană
decât adevăratul proprietar.
Totodată, actele depuse pe linie succesorală nu fac dovada dreptului de proprietate, ci numai a calității de moștenitor;
Conform Procesului-verbal nr. 622 din 14.09.1954 emis de
notariatul de Stat al Orașului Ploiești prin care a fost dezbătută succesiunea
după defuncta S. E., rezultă că din masa succesorală au făcut
parte cota de 1/4 din terenul în suprafață totală de circa 3.600 mp, situat în
mun. Ploiești, .. indescifrabil (presupunem că este nr.
poștal 63) și un teren în suprafață de 1.047 mp, situat în mun. Ploiești, . style="font-size:14pt">E. Doamna nr. 48.
De asemenea, se precizează că imobilul a intrat în patrimoniul acesteia prin cumpărare, conform actelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 5639 din 17.09.1931 (transcris sub nr. 5124/931 de către Tribunalul Județului Prahova) și sub nr. indescifrabil din 09.03.1931 (transcris sub nr. 2108/931 de către Tribunalul Județului Prahova), care nu se regăsesc în dosarul de notificare și nu au putut fi identificate ulterior prin demersurile depuse de Comisia internă în relaționarea cu alte instituții/autorități sau cu notificatorii în anii 2013-2014.
Astfel, după aproximativ 4 ani de la expropriere, în patrimoniul autorilor persoanelor îndreptățite se înregistra, suplimentar suprafeței de 5.170 mp, un teren cu suprafața de 3.600 mp (dacă luăm în calcul și cota de 3/4), aflat în vecinătatea celui preluat prin Decretul nr. 135/1950, sens în care întreaga suprafață de teren (8.770 mp) trebuie să aibă asociat/asociate unul sau mai multe acte translative de proprietate care să ateste deținerea proprietății de către autorii notificatorilor (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea, conform HG nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare)]
Mai mult, din analiza documentelor puse la dispoziție de către Primăria Municipiului Ploiești și S. Județean Prahova al Arhivelor Naționale (urmare solicitărilor instituției noastre nr._ din 02.10.2013, nr._ din 02.10.2013 și nr._ din 30.10.2013), au rezultat următoarele aspecte:
a) Conform registrelor privind „revizuirea numerotării clădirilor și
apartamentelor din municipiul Ploiești" din perioada 1948-1950, pe . style="font-size:14pt">E. Doamna figurează înscris numărul clădirii actual 63, numărul clădirii
vechi 60, cap gospodărie: S. L., iar proprietar S. L..
Ulterior, în anul 1976 imobilele situate pe raza municipiului Ploiești s-au renumerotat parțial, însă imobilele din .. 63 și 64 nu au fost cuprinse în aceste evidențe;
b) Din documentele existente la dosarele fiscale pentru persoane fizice
ale imobilelor situate în municipiul Ploiești, .. 48, 58 și
63 a rezultat existența unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în
perioada 1973-2001, precum și a două contracte de vânzare-cumpărare
încheiate în anii 1953-1954 (fiind invocat un testament autentificat la
Tribunalul Prahova la data de 12.12.1944, care nu se regăsește la dosarul de
notificare), însumând o suprafață totală de teren de 5.693 mp, cu o diferență
de 3.077 mp din totalul de 8.770 mp menționați Ea pct. 2 din prezenta adresă;
Potrivit sentinței civile nr. 33 din 02.10.1975, prin care s-a constatat deschisă succesiunea defuncților S. L., N. S. și S. E. și ieșirea din indiviziune, în posesia autorilor notificatorilor se afla terenul în suprafață de circa 1.800 mp, situat în mun. Ploiești, .. 63 (fost nr. 64), hotărâre în care nu se face nicio trimitere la actele de proprietate.
În dosarul nr._, sub aspectul existenței și întinderii dreptului de proprietate, Tribunalul Prahova a soluționat cauza, conform celor reținute, exclusiv în baza Decretului nr. 135/1950, fără a realiza o minimă verificare asupra existenței actelor translative de proprietate, ținând seama de faptul că prevederile legale nu exclud obligativitatea depunerii acestor acte, din contră, în lipsa acestora și pentru a putea achiesa la Decretul nr. 135/1950, este necesară obținerea de către notificatori a unor negații referitoare la actele de proprietate, obținute de la autoritățile statului (art. 24.2. din HG nr. 250/2007).
De asemenea, multitudinea numerelor poștale ale imobilului/imobilelor aflate în posesia notificatorilor (.. 48, 53, 58, 63 și 64), coroborat cu lipsa actelor de proprietate, a determinat dificultăți în ceea ce privește stabilirea existenței și întinderii dreptului de proprietate.
În acest context, consideră că soluția instanței (dosarul nr._ ) nu a fost fondată pe un material probator complet menit să identifice dreptul de proprietate al antecesorilor notificatorilor, verificarea instanței realizându-se numai în temeiul actelor pe care reclamanții le-au apreciat ca fiind necesare.
În acest sens, menționează că în cadrul noului dosar reclamanții au atașat, considerându-l act doveditor al dreptului de proprietate, exclusiv Decretul nr. 135/1950.
Până în prezent petenții nu au comunicat niciun răspuns la adresele instituției, prin care au solicitat completarea dosarului de notificare cu actele necesare fundamentării unei decizii/dispoziții conform legii, într-un termen de decădere de 120 zile instituit în procedura administrativă conform Legii nr. 368 din 18.12.2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013.
Astfel, începând cu anul 2008, petenților li s-a solicitat prin mai multe adrese, să depună înscrisuri referitoare la calitatea de persoane îndreptățită (certificate de deces, naștere, căsătorie, calitate de moștenitor) și cele care fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, în original sau în copie legalizată: titlul de proprietate al imobilului, extrase de C.F. care să prezinte istoricul imobilului de la înscrierea proprietății până în prezent, autorizația de construcție, istoricul de rol fiscal și planul de încadrare în zonă al acestuia.
De asemenea, li s-a cerut să facă dovada că între imobilul revendicat și imobilul aflat în administrarea instituției noastre există identitate.
Or, petenții nu au completat dosarul de notificare cu actele necesare fundamentării unei decizii/dispoziții conform legii, într-un termen de decădere de 90 de zile) și nici cu privire la ultima corespondență cu petenții, respectiv adresa nr. 56.046 din 20.01.2014 a Sectorului Relații cu Cetățenii.
în concluzie, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că, pentru soluționarea notificării, era necesară completarea dosarului de notificare cu următoarele documente:
- actele translative de proprietate care atestă deținerea de către autorii dumneavoastră a terenului cu suprafața de 5.170 mp, amplasat pe .. 58-60, municipiul Ploiești, astfel cum prevede Decretul nr. 135/1950;
- actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5639 din 17.09.1931, transcris sub nr. 5124/931 de către Tribunalul Județului Prahova;
- actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2108/931 de către Tribunalul Județului Prahova;
- istoricul de arteră stradală și număr poștal pentru imobilul situat în municipiul Ploiești, .. 63 (fost nr. 64);
- istoricul de rol fiscal/extras din matricola pentru clădiri și terenuri aferente imobilelor situate în municipiul Ploiești, .. 48, 58 si 63;
- copie după actul de identitate actualizat a numitului S. I. N.;
- certificatul de deces al numitului S. N. L.;
- certificatul de moștenitor de pe urma defunctului S. N.
L. și actele de identitate ale moștenitorilor acestuia;
- procura de reprezentare acordată numitului B. D..
În consecință, nu s-a putut soluționa notificarea, pentru faptul că petenții nu și-au dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat, conform obligației stabilite prin art.22 din Legea nr.10/2001 și art.22.1-22.4 din H.G. nr.498/2003.
De asemenea, reiterează că pe acest imobil au fost edificate mai multe construcții, necesare desfășurării activității instituției noastre, ce au suferit de-a lungul timpului, modificări, amenajări, îmbunătățiri impuse de destinația de imobil ce este afectat uzului și interesului public.
În acest sens, sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.(1) și (2) din Legea nr. 10/2001, modificată.
Construcțiile noi au fost ridicate din fonduri bugetare de către Statul român, prin instituțiile care le-au avut în administrare. Referitor la acest aspect, precizează că toate lucrările efectuate sunt lucrări de investiții și nu pot fi categorisite lucrări de reparații, deoarece investițiile realizate au fost de la infrastructură până la lucrări de finisaje, instalații.
Având în vedere aceste aspecte, imobilul aflat în litigiu nu poate fi retrocedat în natură, unica soluție impusă de lege fiind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În consecință, nici Comisia de analiză a notificărilor din cadrul Serviciului R. de Informații și nici instanța de judecată nu poate dispune cu privire la restituirea în natură a imobilului revendicat, deoarece pe acest teren sunt construcții noi, unica soluție impusă de lege fiind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Curtea, examinând apelurile formulate prin prisma dispozițiilor legale va reține următoarele:
Astfel ,în ceea ce privește criticile formulate de către reclamanți se va reține că sunt întemeiate, deoarece aceștia au formulat acțiunea în sensul ca au solicitat soluționarea notificării, proporțional cu suprafața de 239 mp deținuta de S.RI. in cota indiviza cu IJP Prahova, tocmai având in vedere necesitatea soluționării corecte a drepturilor lor.
Prin sentința civila nr. 2434/31.10.2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea in sensul obligării paratului S.R.I. de a soluționa Notificarea reclamanților prin acordarea de masuri reparatorii pentru întreg terenul in suprafața de 5155 mp situat in Ploiești, .. 60 si nu doar pentru cota indiviza deținuta de acest parat din aceasta suprafața de teren.
Ori sub acest aspect, sunt fondate atât criticile formulate de apelanții reclamanți cât și cele formulate de către apelantul pârât, deoarece instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată .
De asemenea este fondată și critica referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra notificării depuse de către reclamanți ci doar a obligat pârâtul la soluționarea acestei notificări.
Astfel, in raport cu spiritul reglementarilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitata împotriva dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului in natura nu este restrânsa doar la o prerogativa formala de a dispune emiterea unei alte dispoziții in locul celei pe care o anulează, ci impune ca, in cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitata in aceasta materie prin vreo dispoziție legala, sa dispună ea direct restituirea in natura a imobilului ce face obiectul litigiului.
De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum si respingerea acțiunii ca inadmisibila sau prematur introdusa ar contraveni si principiului soluționării cauzei ., consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.
In același timp, in cazul când unitatea deținătoare sau unitatea investita cu soluționarea notificării nu respecta obligația instituita prin art. 25 si 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire in natura ori sa acorde persoanei îndreptățite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propună acordarea de despăgubiri, in termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța investita sa evoce fondul in condițiile prevăzute in art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila si sa constate, pe baza materialului probator administrat, daca este sau nu întemeiata cererea de restituire in natura.
. caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității investite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru ca nicio dispoziție legala nu limitează dreptul celui care se considera nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), ca nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. ( Decizia ICCJ in interesul legii nr. XX din 19 martie 2007).
Față de aceste considerente, urmează a se schimba hotărârea atacată în sensul de se constata dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 239 mp din Ploiești, ..60, imposibil de restituit în natură, suprafață care a fost identificată prin raportul de expertiză N. N..
În ceea ce privește criticile formulate de către apelantul pârât în sensul că nu s-a soluționat notificarea pentru că pârâții nu și-au dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat deși li s-a solicitat aceasta, Curtea le va respinge ca nefondate, deoarece pârâtul nu a făcut nici o dovadă în sensul susținerilor sale.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul disp.art. 480 c.pr.civilă, urmează să admită apelurile și în consecință să schimbe în tot sentința atacată în sensul că va admite acțiunea și să constate dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 239 m .p. din Ploiești, .. 60, imposibil de restituit în natură identificată prin rap. de expertiză N. N. (în dosarul_ al Tribunalului Prahova).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanții B. F. L., P. M. S., S. I. N., C. I., toți cu domiciliul ales în Ploiești, .. 63, jud. Prahova, S. D. M., S. A. G., S. R. N., (ultimii trei reclamanți în calitate de succesori ai defunctului S. N. L.), toți trei cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., împotriva încheierii de ședință din data de 23 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova și de pârâtul S. R. DE INFORMAȚII - UM 0198 BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 24-26, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2434 pronunțată la data de 31 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea și constată dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 239 m .p. din Ploiești, .. 60, imposibil de restituit în natură identificată prin rap. de expertiză N. N. (în dosarul_ al Tribunalului Prahova).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2015.
Președinte, Judecător,
V. D. M. G.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. VD
Tehnored.CO
8 ex./18.06.2015
d.f._ Trib. Prahova
j.f. N. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 420/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
