Revendicare imobiliară. Decizia nr. 319/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 4812/204/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 319
Ședința publică din data de 24 martie 2015
Președinte – V. G.
Judecători –V. S.
- E. M.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâtul M. Gh. I., domiciliat în comuna C., ..562, județ Prahova și reclamanții G. Gh.M. și G. G., domiciliați în comuna C., .. 563, județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.232 din 3.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-intervenientă M. M., domiciliată în comuna C., ..563, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât asistat de avocat H. A. E. din Baroul Prahova și recurenții-reclamanți asistați de avocat B. A. din Baroul București, lipsind intimata-intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recursuri timbrate astfel: pârâtul cu 25,00 lei taxă judiciară de timbru conform chitanțelor nr.3538, 3537 și 3536 din 21.07.2014 (fila 21 - 10,00 lei; fila 22 – 10,00 lei și fila 23 – 5,00 lei, reclamanții timbrându-și calea de atac cu 155,00 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr.4820 din 11.11.2014 – fila 43; 60,00 lei conform chitanței nr.133 din 12.01.2015 anulată la fila 66 și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-pârât a depus la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina, cerere însoțită de certificatul de grefă din acel dosar și copia acțiunii, filele 113-118. O copie a acestor înscrisuri este comunicat și apărătoarei recurenților-reclamanți.
La solicitarea instanței avocat H. A. E. precizează că recurentul-pârât M. Gh. I. și-a exprimat disponibilitatea pentru o împăcare, dacă și părțile adverse au aceeași deschidere.
Avocat B. A. având cuvântul apreciază că este greu de crezut că se dorește acest lucru, în condițiile în care recurentul-pârât tocmai de a înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina o altă acțiune împotriva clienților săi, apreciind că de fapt se urmărește tergiversarea soluționării cauzei.
Curtea comunică apărătoarei recurenților-reclamanți o copie a cererii de suspendare, precum și înscrisurile anexate.
Avocat H. A. E. având cuvântul în susținerea cererii de suspendare arată că obiectul acesteia îl constituie constatarea nulității absolute a celor două acte de proprietate prin care autorul comun al părților a înstrăinat suprafețe de teren către recurenții-reclamanți. Arată că în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina precum și înscrisurile aflate în posesia recurentului-pârât, există indicii temeinice referitoare la condițiile de legalitate a încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.
În susținerea aceste cereri, solicită încuviințarea probei cu un înscris din care rezultă o situație ce poate confirma susținerile recurentului-pârât și anume o adeverință emisă de Primăria C. în care se menționează că cel puțin la momentul încheierii celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, respectiv anul 1999, ulterior primei vânzări de către autorul comun către recurenții reclamanți nu a mai rezultat niciun drept de proprietate, condiții în care există o situație neconformă realității la momentul încheierii celui de-al doilea contract – anul 2013. Solicită suspendarea judecării recursului de față până la soluționarea dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina care are ca obiect clarificarea condițiilor de legalitate în care au fost încheiate cele două contracte de vânzare-cumpărare.
Avocat B. A. având cuvântul solicită respingerea cererii de suspendare, apreciind că soarta din acest dosar nu depinde de soluția ce se va pronunța în celălalt dosar. Mai mult, atâta timp cât se susține că ar exista un motiv de nulitate iar, pe de altă parte prin cererea formulată la termenul anterior de către recurentul-pârât a solicitat dezbaterea succesiunii pentru aceste suprafețe de teren. Concluzionând, arată că nu se impune suspendarea judecării recursului până la soluționarea celuilalt dosar atâta timp cât recursul reclamanților privește titlul de proprietate nr._/1998 și aspecte referitoare la uzucapiune.
Avocat H. A. E. având cuvântul față de ultima susținere a apărătoarei recurenților-reclamanți arată că acest titlu de proprietate nu vizează suprafața de teren din pct. „Acasă”.
Curtea respinge cererea de suspendare a judecării prezentului recurs până la soluționare definitivă dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă respectiv soluționa ce se va pronunța în această cauză nu depinde de hotărârea ce se va pronunța în acel dosar. În plus, Curtea apreciază că nici măcar pârâtul nu a considerat necesar să promoveze o asemenea acțiune din 2011 de când este pe rol acest dosar, ci abia când acesta a ajuns în faza de recurs.
Avocat H. A. E. având cuvântul cu referire la cererea de probatorii face trimitere la adeverința Primăriei C. despre care a mai făcut vorbire și care folosește soluționării prezentului recurs. La solicitarea instanței arată că prin această adeverință se atestă faptul că ulterior anului 1999 autorul comun al părților nu a mai deținut în proprietate nicio altă suprafață de teren care ulterior ar fi putut fi înstrăinată.
Avocat B. A. având cuvântul arată că nu are probe noi de solicitat în faza de recurs, iar în ceea ce privește adeverința despre care face vorbire apărătorul părții adverse arată că este posibil ca aceasta să se afle deja la dosar.
Avocat H. A. E. având cuvântul indică din dosar înscrisul despre care a făcut vorbire.
Avocat B. A. având cuvântul precizează instanței că adeverința se află deja la dosar, nefiind un înscris nou.
Curtea respinge proba cu înscrisuri formulată de apărătorul recurentului-pârât, întrucât nu este un înscris nou împrejurare confirmată și de apărătoarea părților adverse.
În continuare, apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond, avocat B. A. cu solicitarea de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri, urmând a aprecia asupra solicitării de amânare a pronunțării.
Avocat B. A. având cuvântul pentru recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei pronunțată în apel și în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii în revendicare pentru suprafața de identificată de expert I. în punctele A, b, 14, c, d, e, n, m, 16, 15, 11, B, b, și care a concluzionat că această suprafață de teren se suprapune cu suprafața de teren dobândită de recurenții-reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare din 2003. Precizează că recursul se întemeiază pe disp.art.307 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, respectiv că hotărâre cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În esență, susține că instanța a făcut trimitere la texte de lege ce nu au legătură cu cauza în condițiile în care pârâtul prin întâmpinare din apel a arătat că pentru suprafața de teren de 50 mp., pe care reclamanții o revendică în continuare, nu înțelege să le opună uzucapiunea întrucât este cuprinsă în titlul său de proprietate, totuși instanța de fond consideră că ar fi incidente disp.art.36 din Legea 18/1991 în condițiile în care niciuna dintre părți nu și-a întemeiat demersul judiciar pe aceste dispoziții legale. Mai mult decât atât, dintr-o adeverință pe care a depus-o la dosar rezultă că suprafețele de teren din . făcut obiectul colectivizării.
Mai susține că instanța în mod eronat a făcut o aplicare greșită a legii când a reținut că terenul în discuție ar trebui să-i revină pârâtului și, în plus, expertiza administrată în fața instanței de apel a poziționat suprafața de teren de 50 de mp. în afara titlului pe care îl opune recurentul-pârât și cum acesta nu înțelege să opună reclamanților uzucapiunea, apreciază că această suprafață de teren ar trebui să fie liberă și deci atribuită recurenților-reclamanți.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat H. A. E. având cuvântul pentru recurentul-pârât solicită admiterea recursului și modificarea atât a deciziei tribunalului cât și a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Punctual, susține că motivul pentru care solicită admiterea recursului îl constituie respingerea cererii recurenților-reclamanți inclusiv în ceea ce privește revendicarea suprafeței de teren de 27 mp. din . pe aliniamentul 8-N-6 în planul de situație nr.2 din expertiza G. și, de asemenea, solicită admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost precizată în sensul constatării dreptului de proprietate pentru recurentul-pârât asupra suprafeței de 214 mp. identificat prin același raport de expertiză. În plus, recurentul solicită și constatarea dreptului de proprietate asupra construcției garaj cu suprafața aferentă identificată în raportul de expertiză constructor C. și constatarea existenței dreptului de superficie pentru terenul ocupat de construcția garaj precum și asupra căii de acces spre garaj.
În continuare, învederează instanței că niciodată actul de proprietate al autorului comun cu privire la terenul din pct. „Acasă” nu l-a constituit acel titlu de proprietate despre care se face vorbire, ci prin acel titlu din 1998 i s-a constituit dreptul de proprietate pentru o altă suprafață decât cea situată în perimetrul pct. „Acasă”.
Cu privire la cel de-al doilea contract de vânzare-cumpărare arată că la momentul încheierii nu era posibilă înstrăinarea acelei suprafețe de teren întrucât nu se mai afla în patrimoniul vânzătorului.
Cu referire la garaj, arată că din expertiza constructor întocmită în cauză reiese că este vorba despre mai multe construcții care au aceeași destinație - de garaj, fiind vorba de cinci camere și nu doar de una singură context în care, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, cel puțin unul dintre garaje a fost edificat cu materiale proprii de către recurentul-pârât.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat B. A. având cuvântul pe recursul pârâtului solicită respingerea acestuia. În esență, față de primul motiv invocat susține că în mod corect instanța a admis acțiunea în revendicare pentru suprafața de 27 mp. formulată de reclamanți, iar în ceea ce privește cea de-a doua critică o apreciază ca fiind neîntemeiată întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege privind uzucapiunea și, în fine, referitor la constatarea dreptului de proprietate asupra construcției garaj învederează că se susține greșit de către pârât că prin dreptul de superficie s-ar pute dobândi dreptul de proprietate or, acesta nu are un drept de asupra acestei construcții pentru a putea solicita constatarea unui drept de superficie.
Avocat H. A. E. având cuvântul asupra recursului reclamanților solicită, de asemenea, respingerea acestuia.
C u r t e a
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanții G. M., G. G. au chemat în judecată pe pârâtul M. Gh. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților lor pe aliniamentul 5 – 6, respectiv colț casă pârât, pct.10 – pct.3, obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și posesie terenul de 75 mp situat în com. C., .. 563, jud. Prahova, să desființeze poarta oblică aflată pe proprietatea lor la 1,6 m, gardul amplasat pe proprietatea reclamanților, să închidă cele 7 ferestre de vedere înspre proprietatea lor, existente la parterul, etajul construcției pârâtului, aflate pe linia de hotar sau să fie obligat să-și monteze geamuri mate, să-și transfere conducta aeriană de gaze și regulatorul de gaze, conducta de apă și canal.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în baza contractelor de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.4271/2009, de vânzare-cumpărare nr. 716/2003 au dobândit de la numitul M. G. imobilele situate în . teren de 2330 mp, o locuință - C1, anexa gospodărească -C2, anexa gospodărească - C3, un teren de 76 mp în continuarea celui de 2330 mp, însă pârâtul le-a acaparat suprafețele de 45 mp, 29 mp prin montarea unei porți oblice, mutând gardul înspre proprietatea lor cu 2 m, a amplasat pe aceeași linie la imobil o fereastră de vedere și alte 6 ferestre de vedere la parter și etaj care nu sunt de aerisire, mai ales că și conductele de gaze cu regulatorul de gaze, de apă și canal, se află pe terenul de 76 mp, proprietatea lor, pârâtul refuzând să le mute.
La data de 30.09.2011 pârâtul a formulat o întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii în ceea ce privește grănițuirea pe aliniamentul gardului existent, să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului de circa 180 mp situat în . prescripția achizitivă de lungă durată, asupra garajului pe care l-a edificat pe terenul reclamanților, existența în favoarea sa a unui drept de superficie, obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că deține un teren de 350 mp, atribuit în anul 1972 de tatăl său, M. G., care face parte din suprafața totală de 3000 mp, pe care-l stăpânește sub nume de proprietar din anul 1972, însă în vederea edificării unei case autorul părților i-a donat, formal, conform contractului de donație nr. 1892/1977, un teren de 165 mp din terenul de 300 mp ce i-a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcției, constituindu-i-se prin Titlul de proprietate nr._/1998, dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren de 165 mp, diferența până la 350 mp făcând obiectul cererii reconvenționale, mai ales că a împrejmuit întregul teren, din care face parte și . ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare 716/2003, având acordul autorului său să edifice și un garaj în anul 1972.
La data de 21.11. 2011 pârâtul și-a precizat cererea reconvențională, indicând temeiurile juridice al pretențiilor formulate, iar la data de 28.11.2011 reclamanții au formulat o întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtului, prin care au arătat că operațiunea de grănițuire urmează să aibă loc după măsurarea terenurilor conform actelor de proprietate, cererea reconvențională neavând niciun temei juridic, fiind imposibil să se constate un drept de proprietate pentru un teren asupra căruia au un drept de proprietate dobândit legal, inclusiv asupra garajului C3, un drept de superficie atât timp cât garajul este proprietatea lor, în baza actelor de proprietate existente la dosar.
Având în vedere susținerile pârâtului, la data de 28.11.2011 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenientă a numitei M. M..
Intervenienta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reconvenționale, admiterea acțiunii, motivându-se că pârâtul deține un teren de 165 mp donați de soțul său statului, fiind cel care prin acte de violență a interzis montarea gardului, acaparând . la stradă și 30 m în spatele proprietății din terenul reclamanților, iar garajul a fost construit de intervenientă în timpul conviețuirii cu defunctul M. G..
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, expertize tehnice construcții, topometrică, prin sentința civilă nr.2683/24.09.2012 a Judecătoriei Câmpina, au fost admise în parte atât acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva pârâtului în contradictoriu cu intervenienta, cât și cererea reconvențională precizată formulată de pârât, fiind respins capătul de cerere privind revendicarea parcelei de 45 mp ca neîntemeiată și a fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 27 mp, identificată potrivit schiței de plan nr.2 punctele 6-7-N-61 plan de situație 2 de la raportul de expertiză G. E., dispunându-se grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 6-7-8 – plan de situație 2 de la expertiza sus menționată.
Au fost respinse ca neîntemeiate atât capetele de cerere privind obligarea pârâtului să desființeze poarta oblică, gardul, să-și închidă cele 7 ferestre, să-și mute conducta de gaze, apă, canal și regulatorul de gaze, cât și cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra garajului și instituirea unui drept de superficie, constatându-se dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului de 187 mp identificat prin punctele B-A-6-7-B pe planul de situație 2 al expertizei G. E., prin uzucapiunea de lungă durată, fiind obligați reclamanții să plătească pârâtului suma de 570 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza contractelor de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.4271/1999, de vânzare cumpărare nr. 716/2003, adresei nr. 2514/2010, reclamanții au dobândit de la intervenientă și soțul acesteia, M. G., terenurile de 2330 mp, 76 mp situate în ., o locuința și anexele gospodărești - C1, C2, C3, numitul M. G. nemaiavând în proprietate nicio suprafață de teren, în timp ce pârâtul folosește un teren de 352 mp pe care se află construită o casa edificată în anul 1977, teren care provine de la autorii săi, motiv pentru care în anul 1977, tatăl reclamantei și al pârâtului donează Consiliului Popular al comunei C., prin contractul de donație nr.1892/1977 suprafața de 165 mp la pct.Acasă, teren atribuit în folosință, în temeiul deciziei nr.32/1977, pârâtului în vederea construirii unei locuințe, anexe gospodărești, aspect confirmat de autorizația pentru executarea de lucrări nr.9/2.07.1977, astfel încât prin titlul de proprietate nr._/12.11.1998 s-a constituit în favoarea pârâtului un drept de proprietate asupra terenului de 165 mp, deși acesta folosește efectiv ..
S-a reținut că potrivit declarațiilor martorilor D. I., B. M., pârâtul stăpânește terenul care excede parcelei de 165 mp fără să fie tulburat de autorul său în calitate de proprietar, de nicio altă persoană, însuși defunctul M. G. recunoscând inițial pârâtului posesia, folosința întregii suprafețe de 352 mp, în condițiile în care prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.4271/1999 înstrăina reclamanților restul suprafeței pe care o deținea la pct. Acasă, pârâtul folosind efectiv ., în loc de 379 mp, ținându-se seama de conținutul cererii reconvenționale, suprafață descrisă în planul de situație nr.2 de la raportul de expertiză ing. G. E. conform căruia terenul identificat de pct. 8-7-6-M respectă dimensiunea laturilor de 25,46 m, 13,87 m în raport de planul de situație aferent actului de proprietate al reclamanților, caz în care rezultă că pârâtul a uzucapat prin posesia de lungă durată suprafața ce excede celor 165 mp constituiți în temeiul legilor fondului funciar, adică suprafața folosită de 187 mp, printr-o posesie utilă, neviciată, sub nume de proprietar, parcelă pe care se află construcția pârâtului edificată în anul 1977.
S-a specificat că atât timp cât pârâtul opune reclamanților titlul de proprietate pentru 165 mp, prescripția achizitivă pentru 187 mp, ținându-se seama că prin al doilea act juridic încheiat de autorul părților cu reclamanta, acesta a înstrăinat un teren de 76 mp pe care nu-l mai avea în patrimoniu, este evident să se acorde eficiență posesiei pârâtului, ceea ce înseamnă că pârâtul nu a acaparat din terenul reclamanților ., suprafață care se suprapune cu terenul constituit pârâtului, existând o diferență de 27 mp delimitată de aliniamentul 6-6,-14-7, schița de plan nr.2 care excede celor 352 mp folosiți de pârât, respectiv 187 mp uzucapați, motiv pentru care în condițiile în care pârâtul nu a acaparat cei 45 mp revendicați de reclamanți, ținându-se cont și de raportul de expertiză construcții ing. C. M., pârâtul nu poate fi obligat la desființarea și mutarea într-o altă locație a porții oblice, a gardului de plasă,a conductelor de apă și canal, a conductei aeriană de gaze care se află pe terenul pârâtului.
S-a reținut că pretențiile reclamanților privind obligarea pârâtului să închidă cele 7 ferestre de vedere sunt neîntemeiate în condițiile în care acestea se află pe aliniamentul 6-7-8-9-10, neproducând niciun prejudiciu acestora, ferestre care există din 1977, anul construirii locuinței, aspect confirmat de declarațiile martorilor audiați în cauză, de raportul de expertiză construcții, ceea ce înseamnă că pârâtul a dobândit cu privire la aceste ferestre o servitute continuă, aparentă, dobândită prin posesia de 30 de ani, iar în urma analizării contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.4271/1999, autorii reclamantei au înstrăinat acesteia și soțului său o casă - C1, anexa gospodărească C2, anexa gospodărească C3, reprezentând garaj compus dintr-o singură cameră în suprafață de 55,25 mp., aspect confirmat de raportul de expertiză construcții ing. C. M., de declarațiile martorilor, caz în care construcția descrisă în cadrul contractului sus menționat are în componență 2 garaje, motiv pentru care reclamanții dețin un titlu de proprietate perfect valabil asupra garajului în litigiu, fiind imposibil să se recunoască în același timp în favoarea pârâtului un drept de proprietate.
Pe de altă parte, s-a constatat că deși pârâtul a încercat prin declarațiile martorilor audiați la solicitarea lui să acrediteze ideea că a existat o înțelegere verbală cu tatăl său, în ceea ce privește construirea celor două garaje pe terenul proprietatea autorului părților, o asemenea susținere fiind infirmată, contrazisă de atitudinea numitului M. G. care a înstrăinat fiicei sale garajul, pârâtul fiind la rândul său în culpă atât timp cât nu a reglementat situația juridică a garajului în timpul vieții autorului său, cunoscând înstrăinările efectuate de autorul său, iar menționarea corpului C3 în contractul de vânzare-cumpărare având o singură încăpere, nu are relevanță atât timp cât suprafața înscrisă în act este de 55,25 mp, cele două garaje având suprafața de 66,10 mp, fiind amplasate pe terenul aparținând reclamanților, caz în care pentru a exista dreptul de superficie trebuie să rezulte neechivoc convenția părților în sensul edificării construcțiilor de către o parte pe terenul celeilalte, însă în speță însuși autorul pârâtului nu a recunoscut această convenție din moment ce a înstrăinat reclamantei garajul în litigiu, aspect confirmat de intervenientă în întâmpinarea depusă la dosar, motiv pentru care a fost admisă în parte acțiunea, a fost obligat pârâtul în temeiul disp.art.563 NCC să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 27 mp identificată potrivit schiței de plan nr.2 de pct. 6-7-N-6,, dispunându-se grănițuirea proprietăților părților, în temeiul disp.art.560 NCC, pe aliniamentul 6-7-8 de la expertiza ing. G. E., plan de situație nr.2.
Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind revendicarea parcelei de 45 mp, obligarea pârâtului să desființeze porțile, gardul, să închidă cele 7 ferestre de vedere, să transfere conducta aeriană de gaze, regulatorul de gaze și conductele de apă și canal, ținându-se seama de considerentele sus menționate.
Totodată, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârât, constatându-se în temeiul disp.art.111 cod proc.civilă, art.1846 și urm.cod civil, art.1890 cod civil, disp.art.6 alin.4 NCC, dreptul de proprietate al acestuia asupra terenului de 187 mp, pe aliniamentul B-A-6-7-B descris în schița de plan nr.2 de la raportul de expertiză ing. G. E., prin uzucapiunea de lungă durată, fiind respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra garajului și instituirea unui drept de superficie asupra terenului.
În baza disp.art.274-276 cod proc.civilă au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului 570 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul de 76 mp., grănițuirea proprietăților pe aliniamentul 5, 6, 7, 8, 9, 10, 2, b, a, anexa 1 de la expertiza topo, respingerea cererii reconvenționale, motivându-se că terenul de 76 mp l-au dobândit în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, de la fostul proprietar M. Gh. G. aflat în continuarea terenului de 2330 mp., pârâtul neavând un titlu de proprietate pentru acest teren, fiind proprietarul doar al unei parcele de 165 mp. dobândită prin decizia nr. 37/1977, titlul de proprietate nr._/1998, contractul de donație nr.1892/ 1977 și că au fost încălcate dispozițiile legale, principiile generale de drept privind proba dreptului de proprietate în cazul acțiunilor în revendicare, fiind imposibil ca pârâtul să invoce posesia pentru acest teren, care a aparținut permanent până la înstrăinare defunctului M. Gh.G., proprietarul terenului de cca. 3000 mp. pct. Acasă, teren din care a donat statului .. în vederea edificării unei locuințe de către pârât.
În continuare, reclamanții au arătat că pârâtul în mod abuziv a edificat o construcție, depășind limitele parcelei de 165 mp., încălcând planul de situație care a stat la baza emiterii autorizației de construcție și că terenul de 76 mp. a fost permanent în posesia defunctului M. G., potrivit adreselor nr. 2284/2002, 2514/2010, aspect confirmat de autoritățile locale cu ocazia întocmirii documentației cadastrale la momentul înstrăinării terenului, de declarațiile martorilor privind modificarea configurației terenurilor ulterior anului 2003 când pârâtul a schimbat amplasamentul gardurilor, montând o plasă de sârmă, acaparând .., mai ales că potrivit declarațiilor martorilor în anul 1998 când a avut loc un incendiu între proprietăți nu exista gard, pârâtul modificând gardul în 2011 fără autorizație, fiind notificat să-l readucă la forma inițială, aspect confirmat de adresa nr.9/2012, înscrierea la rol a pârâtului cu un teren de 250 mp. neconferindu-i un drept de proprietate, publicitatea posesiei și că pârâtul nu a exercitat o posesie utilă atât timp cât a stăpânit terenul cu permisiunea autorului lor, fiind imposibil să dobândească un drept de proprietate prin uzucapiune.
De asemenea, reclamanții au precizat că potrivit probelor administrate în cauză, inclusiv declarației martorului D. I., autorii lor au folosit terenul pe care pârâtul și-a edificat locuința până în anul 1977, neexercitându-se de către pârât din anul 1972 o posesie care a început după anul 1977, întreruptă prin actele de înstrăinare făcute de către autorul comun anterior împlinirii termenului de 30 de ani în 2003, continuând să posede restul suprafeței pe care le-a vândut-o, deținând un titlu de proprietate valabil, înscris în CF, în timp ce pârâtul nu a făcut dovada unei posesii îndelungate, neviciate, titlul lor fiind preferabil în raport de posesia pârâtului, fiind anterior acesteia și că eronat au fost respinse obiecțiunile la expertiză fără să se țină seama că expertul nu a respectat actele de proprietate, evidențele cadastrale, rezumându-se la evidențierea erorilor din acte, depășindu-și atribuțiile, poziționând .. numai în funcție de anumite supoziții, presupuneri, stabilind-o în perimetrul 1, C, B, A, 4, 8, B, A, M, 8, anexele 1, 2 fără să justifice identificarea acestei suprafețe atât timp cât în planul de situație de la contractul de donație nu există dimensiuni.
Totodată, reclamanții au menționat că eronat s-a ținut seama de planul de amplasament al construcției din anul 1977, plan care atestă că locuința pârâtului trebuia să fie la 2 ml. de limita drumului comunal, fiind la 9 ml. de acest drum, niciunul dintre planurile de situație neoferind date cu privire la anumite dimensiuni pentru a se justifica latura de 13,40 ml de la drum a terenului de 165 mp. în loc de 8 ml. confirmată de documentația cadastrală întocmită la momentul vânzării parcelei de 76 mp. și că identificarea acestei parcele trebuia făcută în funcție de documentațiile cadastrale nr.62/737, respectând aliniamentul delimitat de pct. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 3, în interiorul suprafeței delimitată de pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 3 din planul anexa 1 neanalizat de către expert care a poziționat eronat aceste suprafețe fără să țină sama de planurile cadastrale, fiind omologată eronat expertiza topo G. E. fără să se țină seama de inadvertențele invocate de expertul consilier S. F., impunându-se completarea probatoriilor cu o nouă expertiză topo, cu aceleași obiective care să respecte documentațiile cadastrale, să evidențieze corect pe schița de plan amplasamentele terenurilor.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, admiterea în totalitate a cererii sale reconvenționale în sensul grănițuirii proprietăților pe aliniamentul 8, N, 6, de la planul de situație nr.2 anexă la expertiza topo, constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului de 214 mp., construcției- garaj, a unui drept de superficie asupra terenului de 110 mp. pct. c, d, e, f, g, b, 2, 1 de la planul de situație nr.1, obligarea reclamanților la plata tuturor cheltuielilor de judecată, motivându-se că potrivit probelor administrate în cauză, inclusiv a expertizei topo, terenul pe care și-a edificat construcțiile are suprafața de 214 mp., teren asupra căruia a exercitat permanent posesia, ținându-se seama de gardul ce delimitează proprietățile, nemodificat din anul 1972, aspecte confirmate de declarațiile martorilor D. I., B. M. care se analizează în strânsă legătură cu expertiza topo atât timp cât uzucapiunea se fundamentează pe posesie ca stare de fapt, pârâtul nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare nr.4271/1999 și că la momentul formulării cererii reconvenționale a fost în imposibilitate să precizeze exact suprafața ce face obiectul uzucapiunii în condițiile în care această suprafață nu a fost măsurată niciodată.
În continuare, pârâtul a arătat că la stabilirea întinderii suprafeței de 214 mp, trebuia să se țină seama de situația de fapt dovedită, de . deține efectiv, aspect confirmat de declarațiile martorilor, de starea de fapt constatată de experți pe teren și nicidecum în raport de actul din anul 1999, neexistând nicio dovadă privind acapararea unei parcele din terenul reclamanților, impunându-se recunoașterea în favoarea sa a unui drept de proprietate asupra parcelei de 214 mp., grănițuirea pe aliniamentul gardului existent potrivit posesiei de lungă durată pct.8, N, 6′ și că potrivit doctrinei, jurisprudenței în cazul în care părinții permit copilului să construiască pe terenul proprietatea lor diferite construcții, fiind imposibilă preconstituirea unui înscris din punct de vedere moral, constructorul are dreptul la recunoașterea unui drept de superficie asupra terenului pe care se află construcțiile, făcând dovada în speță a existenței unei înțelegeri cu tatăl său, care i-a permis să edifice două garaje, în anii 1972-1978, aspecte confirmate de declarațiile martorilor, de expertiza construcții în cadrul căreia s-a specificat edificarea unui garaj, a unor anexe în anul 1977, mai ales că eronat i-a fost respins capătul de cerere privind dreptul de superficie, invocându-se inexistența unui titlu de proprietate valabil asupra unui imobil, imposibilitatea constatării dreptului de proprietate al unei alte persoane asupra bunului respectiv.
De asemenea, pârâtul a precizat că se confunda acțiunea în constatare cu acțiunea în realizare, formulând o acțiune în constatare în baza disp. art.111 cod pr. civilă privind constatarea unei stări de drept asupra garajului construit cu materialele sale, pe cheltuiala sa exclusivă, pe terenul autorilor săi, existând o convenție în acest sens, nefiind aplicabile regulile accesiunii imobiliare, având dreptul la un drept de folosință asupra terenului, asigurarea accesului la construcțiile sale și că în baza acestei convenții s-a născut în sarcina proprietarului terenului la momentul edificării construcțiilor obligația reală de a respecta dreptul său de proprietate, obligație transmisă reclamanților odată cu bunul, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4271/1999, având interes în promovarea acțiunii, fiind imposibilă formularea unei acțiuni în realizare - de revendicare atât timp cât folosește garajul, calea de acces și că potrivit contractului nr.4271/1999 s-a înstrăinat o anexă, având o singură cameră care nu coincide cu garajul proprietatea sa, fiind total diferită, aspect confirmat de expertiza construcții, garajul nefăcând obiectul contractului sus menționat, fiind o construcție diferită față de anexa înstrăinată.
Totodată, pârâtul a menționat că nu există nicio neconcordanță între atitudinea sa și apărările invocate, neavând interes să acționeze la data încheierii contractului, dreptul să cenzureze actele încheiate de tatăl său pe care nu le-a cunoscut până în anul 2011, dată la care a fost notificat, situația de fapt după încheierea contractului fiind aceeași, posesia sa fiind neschimbată și că eronat s-a dat eficiență unui act care cuprinde mențiuni nereale, aspecte confirmate de expertiza construcții, de celelalte probe, considerentele sentinței bazându-se pe supoziții cu privire la comportamentul autorului său, ținându-se seama eronat de poziția procesuală a intervenientei fără să se ia în considerare că aceasta se află în întreținerea reclamanților, intervenienta neavând niciun drept asupra bunurilor în litigiu, niciun interes personal, mai ales că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la ceea ce nu s-a solicitat, încălcându-se art.129 alin.6 cod pr. civilă, fără să se țină seama de cererea privind constatarea existenței dreptului său de superficie asupra terenului de 110 mp., pronunțându-se cu privire la instituirea unui asemenea drept, deși obiectul viza constatarea unui stări de fapt, a unui drept de proprietate asupra garajului, termenul de „a institui” implicând înființare, întemeiere, constituire, elemente inexistente în cuprinsul cererii sale, invocându-se existența unui drept de superficie în baza convenției care a existat cu tatăl său încheiată în mod valabil, care a produs produce efecte.
Pe de altă parte, pârâtul a învederat că invocarea convenției încheiată cu tatăl său a fost confirmată de temeiurile de drept ale cererii reconvenționale, de disp. art.68 din Legea nr.71/2011 potrivit cărora disp. art.693 - 702 cod civil, nu se aplică drepturilor de superficie constituite anterior intrării în vigoare a codului civil, neformulând o cerere expresă privind dobândirea în prezent a dreptului de superficie sau constituirea acestuia, solicitând constatarea existenței acestuia în temeiul convenției încheiate conform regulilor în vigoare anterior anului 2005.
Pârâtul a formulat întâmpinare în raport de apelul reclamanților, solicitând respingerea acestuia în condițiile în care niciuna dintre susținerile reclamanților nu se justifică, iar la data de 28.01.2013, 26.03.2013, intervenienta a formulat întâmpinări, fiind de acord cu admiterea apelului reclamanților și respingerea apelului declarat de către pârât.
Și reclamanții au formulat întâmpinare la apelul pârâtului, solicitând respingerea acestuia din urmă, motivându-se că niciuna dintre criticile pârâtului nu este întemeiată.
Prin încheierea din data de 4.06.2013 s-a dispus completarea probatoriilor cu o nouă expertiză tehnică topometrică, fiind administrată și proba cu acte.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 232 din 3 aprilie 2014, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 4271/9.12.1999 intervenienta și numitul M. Gh. G., decedat la data de 2.08.2007, au vândut reclamanților imobilul situat în com. C., ., ., jud. Prahova, având un teren de 2330 mp., o casă, anexe gospodărești constând în C2 cu 3 camere, C3 cu o singură cameră, un teren de 2538 mp. situat în Câmpina, .. Prahova, un teren de 1671 mp. situat în . Oprii, în schimbul unei întrețineri, ocazie cu care în cuprinsul contractului s-a menționat că vânzătorul M. Gh. G. a dobândit terenul de 2330 mp. în baza titlului de proprietate nr._/12.11.1998, teren provenind de la autorul său M. G., dobândit prin moștenire, fără act scris, de peste 50 de ani.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.716/24.02.2003 s-a menționat că numitul M. Gh. G. a vândut reclamanților imobilul situat în com. C., ..563, jud. Prahova având un teren de 76 mp., în schimbul sumei de 10 milioane ROL, teren dobândit de către vânzător, prin moștenire, de la autorii săi de peste 50 ani.
În temeiul contractului de donație nr. 1892/21.06.1977, deciziei nr.37 din 2.07.1977, autorizației de construcție nr.9/2.07.1977, memoriului tehnic anexat acestora, proceselor verbale de recepție din 3.11.1994, de deschidere, memoriilor tehnice anexate acestora, numitul M. Gh. G. a donat la data de 28.06.1976 în favoarea fostului Consiliu Popular al Comunei C. un teren de 165 mp. situat în . de către stat în favoarea pârâtului în folosință pe durata construcției, la data de 2.07.1977, în vederea edificării unei locuințe cu parter și etaj, construcție amplasată efectiv pe un teren de 250 mp., fiind emis în favoarea pârâtului titlul de proprietate nr._/12.11.1998 privind constituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia din urmă asupra terenului de 165 mp. situat în ., P.256 - curți construcții.
În conformitate cu raportul de expertiză tehnică construcții ing. C. M., construcțiile în litigiu situate în .-un garaj în suprafață construită de 24,10 mp., o anexă WC în suprafață construită de 6,80 mp., construcții edificate de către pârât în 1977, aspect confirmat de documentația întocmită în 1977, iar aceste construcții sunt total diferite de construcțiile care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4271 din 9.12.1999 care a vizat printre altele o anexă gospodărească - C3, având o singură încăpere, un garaj, instalațiile de canalizare, apă, gaze fiind amplasate pe terenul care a făcut obiectul titlului de proprietate nr._/1998.
Conform adeverințelor nr.2514 din 28.05.2010, 718 din 22.04.1998, 2284/2.10.2002, 3134/21.05.2012 și 9/9.04.2012, actelor anexate acestora, defunctul M. Gh. G. a figurat înscris în evidențele agricole începând cu anul 1959 cu un teren de 350 mp. pct. Acasă, neexistând la data decesului acestuia nicio suprafață de teren la pct. Acasă, reclamanții fiind cei care figurează înscriși în evidențele agricole cu construcții și terenuri la pct. Acasă, iar gardul din fața proprietății părților a fost edificat fără autorizație de către pârât, fiind notificat acesta să îl readucă la forma inițială în anul 2011, locuința pârâtului fiind edificată în anul 1997, având loc un incendiu la data de 15.04.1998 la imobilul pârâtului în urma căruia i-a fost distrusă locuința în suprafață de 210 mp.
În baza titlului de proprietate nr._/12.11.1998 s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului M. Gh. G. asupra unui teren de 500 mp. situat în com. C., ., jud. Prahova.
Potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing. G. E., inclusiv răspuns la obiecțiuni, terenurile în litigiu situate în ., ..562/563, jud. Prahova au suprafețe de 2330 mp., 76 mp, reclamanții folosind efectiv suprafața delimitată de pct.1, 2, 3, 4, 5, 61, N, 7, 8, 1, suprafața totală existentă la pct. Acasă fiind de 2749 mp. pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, M, față de suprafețele înscrise în acte, existând o diferență de 67 mp., însă pârâtul folosește efectiv .. pct.6, 7, 8, M, din care .. reprezintă . de proprietate nr._/1998, existând posibilitatea ca .. care ar fi făcut obiectul contractului de donație, planului de situație din anul 1977 să fie delimitată de pct. M, A, B, 8, în timp ce .. pe care se află amplasat garajul pârâtului are suprafața de 110 mp., fiind delimitată de pct. c, d, e, f, g, b, 2, 1, de la planul de situație anexa nr.1, astfel încât în raport de actele de proprietate ale părților linia de hotar dintre terenuri ar fi delimitată de pct. 6, 7, 8, iar în raport de posesia exercitată de aliniamentul 8, M. 61.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în apel ing. I. N. reiese că reclamanții folosesc în prezent terenul de 2399 mp. pct. 1, 2, 3, 4, ... 15, 16, 1, în timp ce pârâtul folosește în prezent . 368 mp. pct.16, 17, 18, 9, 10, ... 14, 15, 16, însă în urma identificării terenurilor în raport de contractele de vânzare cumpărare nr.4271/1999, 716/2003, terenul dobândit de către reclamanți ar avea suprafața totală de 2476 mp. pct. 1, 2, 3, 4, ... A, B, b, 13, c, d, e, f, g, 16, 1, suprafață care include suprafața de teren folosită efectiv de către pârât de 368 mp., caz în care suprafața rămasă în urma celor două vânzări ar fi de 278 mp. pct. A, b, c, d, e, f, g, 17, 18, A, pe care se află amplasată efectiv locuința pârâtului, incluzând și ., care a făcut obiectul contractului de donație existând o suprapunere a terenului aparținând reclamanților de 76 mp. peste terenul donat de 165 mp. de 20 mp., o mare parte din locuința pârâtului fiind amplasată în afara parcelei de 165 mp., streașina casei acestuia și instalațiile de apă, gaze, aflându-se pe terenul reclamanților, nefiind posibilă poziționarea pe planul de situație, în mod exact a parcelei de 165 mp.
De asemenea, în cuprinsul expertizei s-a menționat că există diferențe între dimensiunile terenului măsurat și dimensiunile înscrise în documentația cadastrală anexată actelor, neconcordanțe între cele două documentații cadastrale și că a fost delimitată .. cu contur roșu în anexa nr.2 de la expertiză, în raport de schița anexă de la contractul de donație, pct. m, p, r, 17, m, caz în care această suprafață se suprapune parțial cu .. sus menționată, respectiv 20 mp., iar garajul aparținând pârâtului se află amplasat pe terenul reclamanților, linia de hotar în raport de gardurile actuale fiind delimitată de pct.9, 10, 11, 15, 16, linie în raport de care pârâtul folosește efectiv suprafața de 368 mp., în timp ce reclamanții folosesc 2399 mp.
Martorii P. M., Zastran N., D. I.. B. M. au declarat că gardul care desparte proprietățile părților a fost edificat în anii 1997-1998, gard care nu a fost modificat, neexistând gard la data când a avut loc incendiul din anul 2000, existând gard în spatele garajului care desparte terenurile arabile, însă în anul 1972 pârâtul a edificat un garaj, o locuință, pe cheltuiala sa exclusivă, dată la care a fost ajutat de către defunct, fiind cel care a achiziționat materialele, motiv pentru care pârâtul și-a separat gospodăria pe toate laturile cu gard, folosind garajul în litigiu, posedând un autoturism.
Disp.art.584 c.civ., nemodificat, stipulează că operațiunea de grănițuire reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți, urmărindu-se determinarea limitelor dintre proprietăți, inclusiv în raport de întinderea acestora și stabilirea traseului real ce trebuie urmat de către cei doi titulari.
În baza disp.art.480 c.civ. nemodificat, prevăd că dreptul de proprietate presupune exercitarea de către titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl deține, exercitarea cumulativă a următoarelor prerogative: dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
Conform disp. art.111 cod pr. civilă nemodificat, partea care are interes poate să formuleze cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept cu excepția cazului în care are posibilitatea formulării cererii în realizarea dreptului, iar disp.art. 1837 și următoarele cod civil nemodificat, stabilesc că uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate constând în exercitarea unei posesii neîntrerupte, continue, netulburată și sub nume de proprietar timp de 30 ani asupra bunului respectiv.
Potrivit disp.art.611 – 613 cod civil nemodificat, un proprietar are dreptul să edifice construcții cu ferestre sau diferite deschideri înspre proprietatea vecinului sau la o distanta de 1,90 m. dacă vederea este dreaptă, adică zidul în care s-a practicat deschiderea este paralel cu linia despărțitoare și respectiv de 0,60 m. dacă vederea este piezișă, adică zidul în care s-a practicat deschiderea este perpendicular pe linia despărțitoare, distanțe care se calculează de la zid până la linia despărțitoare a celor două proprietăți și nicidecum până la casa vecinului.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că defunctului M. Gh. G. i s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/1998 asupra unui teren de 500 mp. T.17, P.1179/7, după care prin contractele de vânzare-cumpărare nr.4271/9.12.1999, 716/24.02.2003, acesta a înstrăinat reclamanților împreună cu intervenienta imobilul situat în . având o locuință, anexe gospodărești, terenurile de 2330 mp., 76 mp. însă, potrivit contractului de donație nr.1892/21.06.1977, deciziei nr. 37 din 2.07.1977, titlului de proprietate nr._/12.11.1998, defunctul a donat în timpul vieții o parcelă de teren de 165 mp. situată în ., parcelă atribuită în folosință de către stat pârâtului în vederea construirii unei locuințe edificată pe un teren de 250 mp. în anul 1977, constituindu-i-se pârâtului dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar asupra unei parcele de 165 mp.
Pe de altă parte, în urma administrării raportului de expertiză tehnică topometrică ing. G. E., pârâtul folosește efectiv suprafața totală de cca 368 mp din care 165 mp. reprezintă . a făcut obiectul contractului de donație, în timp ce reclamanții folosesc suprafața totală de 2399 mp, astfel încât garajul edificat de către pârât se află pe suprafața de teren folosită de către reclamanți, acesta având nevoie de o cale de acces pentru a ajunge la garaj, iar locuința pârâtului a fost edificată pe o suprafață mai mare de teren, depășind . 165 mp., inclusiv utilitățile, aflându-se parțial pe terenul reclamanților, linia de hotar în raport de posesia actuală a terenurilor fiind delimitată de pct. 6, 7, 8, în raport de care pârâtul a ocupat o parcelă de 27 mp. delimitată de pct. 6, 7, N, 61, din terenul reclamanților, existând o diferență de teren de 278 mp. rămasa în urma celor două vânzări care include .. donată, restul de 187 mp. aflându-se în posesia pârâtului.
Ca atare, atât timp cât reclamanții folosesc efectiv o parcelă de teren de 2399 mp. din suprafața totală de 2476 mp. dobândită în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr.4271/1999, 716/2003, în timp ce pârâtul folosește efectiv suprafața totală de 368 mp. din care 165 mp. au făcut obiectul contractului de donație, teren pe care se află amplasată locuința acestuia, existând o parcelă de teren de 27 mp. liberă de construcții pct.6, 7, N, 61, iar garajul pârâtului se află amplasat pe terenul reclamanților, pârâtul având nevoie să traverseze acest teren pentru a avea acces la garaj, aspecte confirmate de expertizele tehnice topometrice efectuate în cauză, înseamnă că, în realitate, la stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți ale părților, la întinderea dreptului de proprietate al acestora asupra fiecărei suprafețe de teren, se ține seama nu numai de suprafețele înscrise în actele de proprietate, ci și de modalitatea în care autorul părților a dobândit un drept de proprietate de-a lungul timpului asupra întregii suprafețe de teren de la pct. Acasă, de edificarea construcției pârâtului în anul 1977, de suprafața donată efectiv, în mod real, de către autorul părților în vederea edificării de către pârât a construcției, de exercitarea unei posesii asupra terenurilor de către părți, autorul acestora, de acceptarea la un moment dat de către autorul părților a modului în care pârâtul a edificat construcția pe o suprafață de teren mai mare decât cea donată.
De altfel, analizându-se toate actele existente la dosar, a reieșit cu certitudine că autorul părților - defunctul M. Gh.G. nu a deținut niciodată un titlu de proprietate constând într-un act autentic translativ de proprietate cu privire la întreaga suprafața de teren de la pct. Acasă, fiindu-i constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/1998 doar asupra unei parcele de 500 mp., invocându-se eronat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 4271/1999, în cuprinsul acestuia dobândirea de către vânzător în temeiul titlului sus menționat a unei parcele de 2330 mp., ceea ce înseamnă că, în realitate, era imposibil ca la data încheierii contractului să se invoce existența unui titlu de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 2330 mp., împrejurare în raport de care se impune ca la stabilirea întinderii reale a terenurilor, a dreptului de proprietate asupra terenurilor, să se țină seama nu numai de conținutul propriu zis al tuturor actelor, ci și de modalitatea în care s-au derulat raporturile dintre părți de-a lungul timpului, de acceptarea de către fostul vânzător a modalității în care pârâtul la momentul edificării locuinței sale a înțeles să ocupe o suprafață mai mare de teren decât cea donată de 165 mp.
De fapt, în condițiile în care reclamanții au dobândit în proprietate suprafața totală de 2476 mp., folosind efectiv doar 2399 mp., aflându-se în posesia pârâtului parcelele de teren de 76 mp., respectiv 27 mp, în timp ce pârâtul folosește efectiv suprafața de 368 mp. din care 165 mp. reprezintă suprafața donată de către autorul său și 27 mp. liberă de construcții, înseamnă că în realitate se impune obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților doar . de orice construcții care face parte din contractul de vânzare-cumpărare nr.4271/ 1999 și nicidecum și . 76 mp. care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, deoarece pe de o parte nu există nicio dovadă certă că vânzătorul a avut un titlu de proprietate la data încheierii contractului nr. 716/2003, iar pe de altă parte această parcelă de teren se află situată în fața locuinței pârâtului, servind în exclusivitate folosinței normale, corespunzătoare acesteia, fiindu-i absolut indispensabilă, motiv pentru care tocmai datorită destinației exclusive a acesteia, fiind permanent folosită de către pârât de-a lungul timpului, este normal și firesc ca aceasta să revină de drept, în mod automat, în baza disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991, în proprietate pârâtului, reprezentând curtea, grădina aferente gospodăriei pârâtului.
Dacă, într-adevăr această parcelă de teren nu s-ar fi aflat de-a lungul timpului în posesia exclusivă a pârâtului și nu ar fi servit folosinței normale, corespunzătoare locuinței pârâtului, ar fi însemnat ca însuși autorul părților, defunctul M. Gh. G., să-și manifeste voința la data încheierii primului contract de vânzare-cumpărare - 9.12.1999, să înstrăineze și această parcelă de teren, ceea ce însă nu s-a întâmplat, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la această parcelă de teren la un interval de 4 ani, neexistând nicio justificare pentru înstrăinarea acestei parcele în condițiile în care aceasta se afla în fața locuinței pârâtului, urmărindu-se în realitate diminuarea suprafeței de teren folosită efectiv de către pârât de-a lungul timpului, ținându-se seama de raporturile de familie existente între părți la un moment dat.
În realitate, este normal și firesc ca la stabilirea raporturilor juridice dintre părți să se țină seama nu numai de actele de proprietate existente la dosar, ci și de modul în care autorii părților, părțile din prezenta cauză au înțeles să-și exercite drepturile de proprietate asupra terenurilor, construcțiilor, modalitatea în care au folosit aceste imobile de-a lungul timpului, fiind inechitabil ca pârâtul să fie pus în situația de a se afla în imposibilitate obiectivă de a-și folosi locuința edificată încă din anul 1977 cu acordul fostului proprietar, tatăl părților, prin predarea parcelei de 76 mp, ceea ce înseamnă că la stabilirea liniei de hotar se va ține cont de întinderea reală a terenurilor dobândite în proprietate, de interesele tuturor proprietarilor, de modalitatea în care reclamanții, fostul vânzător au acceptat modul de folosire al terenului de-a lungul timpului de către pârât, impunându-se instituirea unei linii de hotar care să asigure un echilibru între interesele tuturor părților, să permită folosirea normală, corespunzătoare și a construcției pârâtului, a utilităților, linie marcată de aliniamentul pct.6, 7, 8, care a existat dintotdeauna, inclusiv la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, aspect confirmat de schița de plan anexată acestuia.
Mai mult chiar, în condițiile în care pârâtul a edificat construcția în litigiu în anul 1977, fiind amplasată pe o suprafață totală de 352 mp, suprafață din care 165 mp. reprezintă . a făcut obiectul contractului de donație, restul parcelei de 187 mp. fiind ocupată parțial de locuința pârâtului pe care se află amplasate utilitățile acesteia, streașina, incluzând și .. înstrăinată în favoarea reclamanților, înseamnă că, în realitate, suprafața de teren de 352 mp. reprezintă prin însăși natura sa suprafața necesară folosirii normale, corespunzătoare a locuinței pârâtului, fiind destinată în exclusivitate acestei folosințe, reprezentând curtea aferentă gospodăriei pârâtului, caz în care se impune recunoașterea unui drept de proprietate asupra diferenței de teren de 187 mp. pe care se află amplasată construcția pârâtului în baza disp. art. 36 din Legea nr.18/1991.
Faptul că din suprafața de 187 mp. face parte și .. care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, parcelă neocupată de către construcția pârâtului, fiind amplasată în fața locuinței acestuia, la stradă și că pârâtul a dobândit în proprietate, prin constituire, în urma unei donații doar 165 mp., nu înseamnă în mod automat că pârâtul are dreptul numai la 165 mp., restul aparținând reclamanților, întrucât la stabilirea întinderii reale a dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului pe care se află amplasată construcția acestuia, se ține seama nu numai de suprafața înscrisă efectiv în contractul de donație de 165 mp., ci și de suprafața reală ocupată efectiv de către construcția respectivă, de necesitatea asigurării unei folosințe normale, corespunzătoare acestei locuințe, unui acces liber, neîngrădit al pârâtului de la locuința sa la calea publică, mai ales că nici fostul vânzător nu deținea efectiv un titlu de proprietate asupra parcelei de 76 mp, iar la momentul încheierii contractului de donație s-a ținut cont de realitățile istorice existente anterior anului 1989, de actele normative în vigoare în perioada respectivă care nu permiteau donarea unor suprafețe mai mari de teren în scopul edificării unor locuințe în mediul rural decât până la limita de 250 mp.
Chiar dacă terenul de 352 mp. folosit de către pârât nu a făcut obiectul Legilor fondului funciar, cu excepția parcelei de 165 mp. mp. donată, diferența de 187 mp. aflându-se în folosința autorului părților, incluzând și .. în litigiu, nu înseamnă că la stabilirea întinderii suprafeței de teren la care are dreptul pârâtul, a suprafețelor înstrăinate în mod real de către autorul acestora în timpul vieții, nu se ține seama de dispozițiile legilor fondului funciar coroborate cu dispozițiile dreptului comun, deoarece, în realitate, suprafața de teren donată de 165 mp. a fost mult mai mare, reprezentând . care s-a amplasat efectiv construcția în anul 1977, devenind incidente dispozițiile Legii nr.18/1991, care stabilesc în mod cert, indiferent de suprafața atribuită în folosință pe durata construcției, un drept de proprietate în favoarea proprietarului construcției asupra întregii suprafețe de teren aferentă construcției, adică 352 mp., mai ales că aceste dispoziții au un caracter imperativ, fiind de strictă interpretare, înlăturând orice drept de proprietate al fostului proprietar.
Invocarea de către pârât a dispozițiilor Codului civil ce reglementează uzucapiunea asupra parcelei de 187 mp., nu înlătură aplicarea dispozițiilor legilor fondului funciar și nu instituie în sarcina instanței de control judiciar obligația de a analiza situațiile de fapt, de drept deduse judecății numai prin prisma dreptului comun, întrucât dispozițiile codului civil devin aplicabile numai în măsura în care nu devin incidente anumite acte normative cu caracter special, inclusiv cu privire la regimul juridic al terenurilor preluate în diferite modalități de către stat, anterior anului 1989, caz în care în condițiile în care o instanță judecătorească constată aplicarea anumitor dispoziții legale cu caracter special, indiferent de invocarea sau neinvocarea acestora în primă instanță, are obligația, în baza rolului său activ, să clarifice raporturile juridice reale dintre păți, asigurând un echilibru între drepturile acestora și interesele lor, reconfigurând situația juridică a imobilelor în funcție de evoluția legislației de-a lungul timpului.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis in parte acțiunea precizată, cererea reconvențională precizată și a dispus în baza disp. art.480, art.584 cod civil nemodificat obligarea pârâtului să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie .. pct. 6, 7, N, 61 identificată potrivit schiței de plan nr.2 de la raportul de expertiză ing. G. E., grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 6, 7, 8, plan situație nr. 2, constatându-se și dreptul de proprietate al pârâtului asupra parcelei de 187 mp. prin uzucapiune pct. B, A, 6, 7, B, plan situație 2, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art.1846 și urm. cod civil, deoarece în realitate pârâtul deține fără niciun drept .. care face parte din suprafața totală de 2330 mp. înstrăinată de fostul proprietar în favoarea reclamanților, fiind proprietatea acestora din urmă, linia de hotar dintre proprietăți în raport de întinderea reală a suprafețelor folosite fiind determinată de aliniamentul sus menționat, iar pârâtul a exercitat asupra parcelei de 187 mp. o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar începând cu anul 1977, anul edificării construcției acestuia.
Pretențiile reclamanților privind obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și posesie .., să desființeze o poartă, să închidă un număr de 7 ferestre, să mute utilitățile, sunt neîntemeiate întrucât în speță .., chiar dacă a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, nu reprezintă proprietatea reclamanților în condițiile în care această suprafață de teren face parte din .. folosită efectiv de către pârât, fiind destinată în exclusivitate întrebuințării în mod corespunzător locuinței pârâtului tocmai datorită amplasării acesteia, respectiv în fața construcției acestuia, asigurându-i accesul de la locuință la calea publică, făcând obiectul unei constituiri, în temeiul legilor fondului funciar și nicidecum dispozițiilor dreptului comun, caz în care era imposibil ca fostul vânzător să dispună cu privire la această parcelă de teren, iar atât timp cât ferestrele, utilitățile, poarta se află pe terenul de 352 mp. aparținând pârâtului, nu există nicio justificare să se dispună desființarea acestora, neexistând nicio încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților datorită modului de amplasare al acestora.
Cererile pârâtului privind constatarea dreptului de proprietate asupra garajului, a unui drept de superficie asupra terenului de 110 mp pe care se află amplasat garajul, sunt nefondate deoarece, în realitate, la data edificării garajului pârâtul cunoștea că nu deține niciun drept de proprietate asupra terenului pe care a amplasat garajul, asumându-și riscul să edifice o anexă pe terenul altei persoane, posibilitatea demolării oricând a construcției, chiar dacă nu a existat o opoziție din partea autorului său, mai ales că acest garaj poate fi oricând desființat, pârâtul având posibilitatea să îl mute pe terenul liber de construcții de 352 mp., iar în speță la stabilirea unui drept de superficie se ține seama nu numai de modalitatea în care a fost edificat garajul, de acordul tacit existent la un moment dat din partea defunctului M. Gh. G., ci și de asigurarea unei echități în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate al pârâtului asupra suprafeței totale de 352 mp., fiind imoral, injust ca în condițiile în care i s-a recunoscut pârâtului un drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de 165 mp., respectiv 352 mp., acesta să pretindă, în plus, recunoașterea unui drept de folosință asupra unei alte suprafețe de teren aparținând reclamanților, invocând pur și simplu edificarea unui garaj care poate fi oricând desființat și amplasat pe terenul de 352 mp.
Susținerile reclamanților în sensul că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003, au dobândit terenul de 76 mp., pârâtul neavând un titlu de proprietate pentru teren, fiind proprietarul unei parcele de 165 mp. și că au fost încălcate dispozițiile legale, principiile generale de drept privind proba dreptului de proprietate în cazul acțiunilor în revendicare, nu au fost avute în vedere deoarece, chiar dacă reclamanții au dobândit din punct de vedere teoretic un drept de proprietate asupra terenului de 76 mp., în realitate, la stabilirea efectelor produse de toate actele existente la dosar se ține seama de actele normative cu caracter special ce reglementează regimul juridic al terenurilor preluate de către stat anterior anului 1989, respectiv de Legea nr.18/1991, care are un caracter prioritar față de dispozițiile codului civil, devenind aplicabilă automat indiferent de invocarea sau neinvocarea în mod expres a acestor dispoziții legale.
Împrejurările invocate de către reclamanți privind imposibilitatea exercitării de către pârât a posesiei asupra terenului de 76 mp, care a aparținut permanent până la înstrăinare defunctului M. Gh. G., pârâtul edificând abuziv o construcție, depășind limitele parcelei de 165 mp., încălcând planul de situație care a stat la baza emiterii autorizației de construcție și că terenul de 76 mp. a fost permanent în posesia defunctului M. G., nu se analizează de plano, ținându-se seama doar de interesele reclamanților, de contractul de vânzare cumpărare nr. 716/2003, ci și de modul în care s-au derulat de-a lungul timpului raporturile dintre fostul vânzător și pârât pe de o parte, fostul vânzător și reclamanți pe de altă parte, în condițiile în care nici vânzătorul nu a deținut un act autentic translativ de proprietate privind o anumită suprafață de teren, constituindu-i-se dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, doar asupra parcelei de 500 mp., aspect care prin însăși natura sa reprezintă o dovadă certă că întreaga suprafață de teren de la pct. Acasă făcea obiectul Legilor fondului funciar privind supusă constituirii, dispoziții care operează de drept nu numai în favoarea fostului vânzător, ci și în favoarea pârâtului, în egală măsură, ținându-se cont că la un moment dat anterior anului 1989 fostul proprietar a înțeles să doneze statului pentru ca pârâtul să-și edifice o construcție, o parcelă de teren, fiind singura modalitate de a întocmi acte de dispoziție în perioada regimului comunist în favoarea pârâtului, pe cale indirectă, suprafață care în realitate este mai mare decât suprafața înscrisă în contractul de donație de 165 mp.
Edificarea de către pârât a unei construcții pe o suprafață mai mare de 165 mp, folosirea parcelei de 76 mp. fie de către fostul vânzător, fie de către pârât, întocmirea unei documentații cadastrale cu privire la această suprafață de teren, descrierea unor situații de fapt de către anumiți martori privind demolarea unor garduri, emiterea unor adrese, reprezintă situații de fapt care se analizează în strânsă legătură nu numai cu dispozițiile dreptului comun privind dreptul de proprietate dobândit în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, ci și în raport de dispozițiile legilor fondului funciar, de modalitatea în care pârâtul a primit în folosință o anumită suprafață de teren, de edificarea unei construcții pe terenul atribuit în folosință.
Afirmațiile reclamanților potrivit cărora pârâtul a fost cel care a modificat amplasamentul gardurilor, montând o plasă de sârmă, acaparând .., deși inițial nu exista gard, notificându-l să-l readucă la forma inițială și că înscrierea pârâtului în evidențele fiscale cu un teren de 250 mp. nu conferă un drept de proprietate, pârâtul neexercitând o posesie utilă, folosind terenul cu permisiunea autorului lor, fiind imposibilă dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune, nu au relevanță în cauză deoarece indiferent de modificarea unor garduri, de situațiile de fapt descrise de martori, de suprafețele înscrise în evidențele agricole, la stabilirea întinderii dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului, se ține seama de suprafața aferentă construcției sale, reprezentând curtea acesteia, gospodăria propriu-zisă a pârâtului și nicidecum doar de încheierea la un moment dat a contractului de vânzare-cumpărare nr.716/2003 în favoarea reclamanților.
S-a reținut că aspectele invocate de către reclamanți în sensul că potrivit probelor administrate în cauză, inclusiv declarației martorului D. I., pârâtul nu a exercitat asupra terenului o posesie din anul 1972, fiind întreruptă prin acte de înstrăinare, făcute de autorul comun care anterior împlinirii termenului de 30 de ani, a înstrăinat o parte din terenul în litigiu, în favoarea reclamanților care dețin un titlu de proprietate valabil și că pârâtul nu a făcut dovada unei posesii îndelungate, neviciate, titlul lor fiind preferabil în raport de posesia pârâtului, nu au niciun temei legal întrucât toate probele administrate în cauză atestă exercitarea unei posesii de către pârât asupra întregii suprafețe de 352 mp. din care face parte și .., parcelă care servește în exclusivitate folosinței normale, corespunzătoare construcției pârâtului, încheierea contractului demonstrând intenția reclamanților de a-l deposeda pe pârât de această parcelă de teren pentru a-și mări lățimea la stradă, împiedicând accesul pârâtului la locuința sa, datorită relațiilor încordate existente între părți, caz în care la stabilirea dreptului de proprietate al părților asupra acestui teren se ține seama nu numai de contractul de vânzare-cumpărare din 2003, ci și de dispozițiile legilor fondului funciar.
Motivele invocate de către reclamanți în sensul că eronat au fost respinse obiecțiunile la expertiză fără să se țină seama de nerespectarea actelor de proprietate, de evidențele cadastrale, poziționându-se .. în funcție de anumite supoziții, presupuneri, stabilind-o în perimetrul 1, C, B, A, 4, 8, B, A, M, 8, anexele 1, 2 fără să se justifice identificarea acestei suprafețe atât timp cât în planul de situație de la contractul de donație nu există dimensiuni, sunt neîntemeiate deoarece în mod corect au fost respinse obiecțiunile în condițiile în care expertul topo a identificat toate suprafețele de teren în raport de toate actele, ținându-se seama de cererile părților în egală măsură, aspecte confirmate și de raportul de expertiză topo efectuat în apel în baza căruia a fost descrisă aceeași situație de fapt ca și cea menționată în expertiza topo G. E..
Criticile reclamanților în sensul că eronat s-a ținut seama de planul de amplasament al construcției din anul 1977, conform căruia locuința pârâtului era de 2 ml. față de limita drumului comunal față de 9 ml, planurile de situație nefiind clare cu privire la dimensiunile terenului la drum care erau de 13,40 ml. în loc de 8 ml., confirmate de documentația cadastrală întocmită la momentul vânzării parcelei de 76 mp., s-au apreciat nefondate întrucât, în realitate, era normal și firesc să se țină cont, în egală măsură și de planul de amplasament al construcției, de modalitatea în care a fost edificată în anul 1977 construcția, fiind imposibil, în prezent, ca un raport de expertiză să fie întocmit numai în funcție de interesele reclamanților, de documentația cadastrală a acestora, fără să fie descrisă realitatea existentă la fața locului.
Identificarea terenurilor în raport de documentațiile cadastrale nr. 62/737, de aliniamentul delimitat de pct. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 3, în interiorul suprafeței delimitată de pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 3 din planul anexa 1, neanalizarea de către expertul topo a acesteia din urmă, poziționarea eronată a acestei suprafețe, fără să se țină seama de planurile cadastrale, omologarea eronată a expertizei topo ing. G. E., existența unor inadvertențe, completarea probatoriilor cu o nouă expertiză topo, reprezintă pur și simplu împrejurări care nu conferă reclamanților un drept de proprietate asupra parcelei de 76 mp. în condițiile în care acestea se analizează nu numai în raport de actele de proprietate ale reclamanților, ci și de realitățile existente la fața locului, de asigurarea unui echilibru în ceea ce privește raporturile dintre părți cu privire la suprafețele de teren folosite de către acestea de-a lungul timpului, de configurația actuală a tuturor construcțiilor, mai ales că expertiza topo I. N. confirmă împrejurările descrise în cuprinsul expertizei topo Ing. G. E..
Susținerile pârâtului în sensul că potrivit probelor terenul pe care și-a edificat construcțiile are suprafața de 214 mp., teren asupra căruia a exercitat permanent posesia, ținându-se seama de gardul ce delimitează proprietățile, aspecte confirmate de declarațiile martorilor D. I., B. M., care se analizează în strânsă legătură cu expertiza topo atât timp cât uzucapiunea se fundamentează pe posesie ca stare de fapt și că la momentul formulării cererii reconvenționale a fost în imposibilitate să precizeze exact suprafața care nu a fost măsurată niciodată, s-au apreciat nerelevante în cauză, deoarece în realitate pârâtul nu poate pretinde un drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de teren de 352 mp., în condițiile în care ar dobândi pe cale ocolită o parcelă de 406 mp. prin acapararea de la reclamanți a parcelei de 27 mp., fiind inechitabil, injust ca pârâtului să i se recunoască un drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari decât cea aferentă construcției sale, dobândind inițial, în folosință, doar o parcelă de 165 mp., iar modalitatea de exercitare a posesiei de-a lungul timpului, dobândirea dreptului de proprietate, în favoarea pârâtului, prin uzucapiune, se analizează nu numai în funcție de declarațiile martorilor, de expertiza topo, ci și de efectele produse de recunoașterea în favoarea pârâtului a unui drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de 165 mp., în ce măsură această recunoaștere afectează întinderea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenurilor dobândite de la fostul proprietar.
Afirmațiile pârâtului în sensul că la stabilirea întinderii suprafeței de 214 mp, se ține seama de situația de fapt dovedită, de . deține efectiv, aspect confirmat de declarațiile martorilor, de starea de fapt existentă la fața locului, neexistând nicio dovadă privind acapararea unei parcele din terenul reclamanților, impunându-se recunoașterea în favoarea sa a unui drept de proprietate asupra parcelei de 214 mp., grănițuirea pe aliniamentul gardului existent potrivit posesiei de lungă durată pct.8, N, 6′, de asemenea nu au fost avute în vedere întrucât la stabilirea întinderii suprafeței de teren care i se cuvine pârâtului, se ține seama nu numai de împrejurările sus menționate, de interesele acestuia, ci și de interesele reclamanților, în egală măsură, de asigurarea unui echilibru, a unei echități între părți, într-o modalitate în care să nu aibă loc o încălcare gravă a dreptului de proprietate al reclamanților și nicio dobândire a unei suprafețe excesive de către pârât în detrimentul reclamanților.
Apărările pârâtului în sensul că potrivit doctrinei, jurisprudenței în cazul în care părinții permit copilului să construiască pe terenul proprietatea lor diferite construcții, fiind imposibilă preconstituirea unui înscris din punct de vedere moral, constructorul are dreptul la recunoașterea unui drept de superficie asupra terenului pe care se află construcțiile, făcând dovada în speță a existenței unei înțelegeri cu tatăl său, care i-a permis să edifice două garaje, în anii 1972-1978, aspecte confirmate de declarațiile martorilor, de expertiza construcții și că eronat i-a fost respins capătul de cerere privind dreptul de superficie, sunt nejustificate deoarece, chiar dacă a edificat garajul cu acordul tatălui său, pârâtul se află în imposibilitate legală să pretindă un drept de superficie asupra terenului de 110 mp., în condițiile în care acest garaj reprezintă prin însăși natura sa o anexă, susceptibilă de a fi desființată oricând, nefiind o construcție de sine stătătoare, o locuință propriu-zisă, iar pârâtul, în condițiile în care i s-a recunoscut un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mari față de .. are obligația să respecte dreptul de proprietate al reclamanților asupra restului suprafeței de teren, să edifice anexe în limita suprafeței de 352 mp. aferentă construcției sale.
Aspectele invocate de către pârât privind existența unei confuzii între acțiunile în constatare și realizare, formulând o acțiune în constatare în baza disp. art. 111 cod pr. civilă privind constatarea unei stări de drept asupra garajului, existând o convenție, nefiind aplicabile regulile accesiunii imobiliare, având dreptul la un drept de folosință asupra terenului, și că în baza acestei convenții s-a născut în sarcina proprietarului terenului la momentul edificării construcțiilor obligația reală de a respecta dreptul său de proprietate, au fost apreciate nejustificate întrucât, în speță, nu există nicio confuzie între cele două tipuri de acțiuni, pârâtul fiind în imposibilitate să pretindă recunoașterea în favoarea sa a unui drept de proprietate asupra garajului, edificat în anul 1977, în condițiile în care la data edificării știa că nu deține un act de proprietate asupra terenului respectiv, teren care în prezent se află în proprietatea reclamanților, iar în speță, chiar dacă la momentul edificării garajului a existat acordul fostului vânzător, la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului asupra garajului, a unui drept de folosință asupra terenului, se ține seama de dobândirea de către reclamanți, în mod legal, a dreptului de proprietate asupra terenului de 2330 mp., teren înstrăinat fără nicio sarcină și deci fără nicio obligație în sarcina reclamanților față de pârât.
Motivele invocate de către pârât conform cărora în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4271/1999 s-a transmis în sarcina reclamanților o obligație cu privire la garajul în litigiu, fiind imposibilă formularea unei acțiuni în realizare - de revendicare, fiind în posesia garajului, folosind calea de acces și că potrivit contractului nr.4271/1999 s-a înstrăinat o anexă având o singură cameră care nu coincide cu garajul proprietatea sa, fiind total diferită sunt neîntemeiate deoarece, clauzele contractului sus menționat atestă cu certitudine inexistența unei sarcini asupra terenului care a făcut obiectul vânzării și, deci implicit a unei obligații în sarcina reclamanților, indiferent de interesul pârâtului în promovarea cererii reconvenționale, iar în condițiile în care pârâtul a edificat o anexă pe un teren asupra căruia nu avea niciun drept de proprietate, nu poate pretinde recunoașterea unui drept de folosință asupra terenului de proprietate asupra garajului care poate fi oricând desființat și mutat pe terenul aflat în proprietatea sa exclusivă, mai ales că este imposibil să-și invoce propria culpă constând în edificarea ilegală a garajului, fără autorizație pentru a dobândi implicit un drept de folosință asupra unei suprafețe mari de teren din proprietatea reclamanților de 110 mp.
Criticile pârâtului în sensul că nu există neconcordanțe între atitudinea sa și apărările invocate, neavând interes să acționeze la data încheierii contractului, niciun drept să cenzureze actele încheiate de tatăl său pe care le-a cunoscut în anul 2011, dată la care a fost notificat, posesia sa fiind neschimbată, s-au apreciat de asemenea nefondate, întrucât indiferent de relațiile dintre părți nu există nicio justificare privind recunoașterea în favoarea pârâtului a unui drept de proprietate asupra garajului, a unui drept de superficie asupra parcelei de teren de 110 mp., a unui drept de trecere asupra acestei parcele în condițiile în care garajul poate fi oricând desființat, existând posibilitatea amplasării acestuia pe terenul de 352 mp., pârâtul urmărind în realitate în urma edificării garajului să aibă acces pe o suprafață mai mare de teren aparținând reclamanților față de .. care i se cuvine în realitate, ceea ce este inadmisibil în condițiile în care s-a recunoscut în favoarea pârâtului un drept de proprietate asupra unei diferențe de teren de 187 mp. care include și .., suprafețe care fac parte din suprafețele de teren dobândite inițial în proprietate de către reclamanți de la fostul vânzător.
Aspectele invocate de către pârât conform cărora eronat s-a dat eficiență unui act care cuprinde mențiuni nereale, considerentele sentinței bazându-se pe supoziții cu privire la comportamentul autorului său, ținându-se seama eronat de poziția procesuală a intervenientei aflată în întreținerea reclamanților, intervenienta neavând niciun drept asupra bunurilor în litigiu, niciun interes personal, nu au niciun temei legal deoarece era normal și firesc să se acorde eficiență, ținându-se seama de asigurarea unui echilibru în raporturile juridice dintre părți, contractului de vânzare-cumpărare nr.4271/1999, dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 2330 mp. indiferent de poziția procesuală a intervenientei, iar considerentele sentinței reflectă situațiile de fapt, de drept, stabilite de către instanță în raport de probele administrate în cauză, de modalitatea de desfășurare a relațiilor dintre părți de-a lungul timpului.
Nejustificate s-au apreciat și susținerile pârâtului în sensul că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la ceea ce nu s-a solicitat, încălcându-se disp. art.129 alin.6 cod pr. civilă, fără să se țină seama de cererea privind dreptul de superficie asupra terenului de 110 mp., pronunțându-se cu privire la instituirea unui asemenea drept, deși cererea viza constatarea unei stări de fapt, a unui drept de proprietate asupra garajului, termenul de „a institui” implicând înființare, întemeiere, constituire, elemente inexistente în cuprinsul cererii sale, invocându-se existența unui drept de superficie în baza convenției încheiată cu tatăl său care a produs efecte, întrucât, în realitate, instanța s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere, inclusiv în ceea ce privește dreptul de superficie, iar folosirea anumitor termeni, a unor noțiuni, nu atestă prin însăși natura sa încălcarea dispozițiilor sus menționate, dispoziții care sunt încălcate numai în măsura în care există o soluționare efectivă a unor pretenții neformulate ca atare, ceea ce în speță nu există, noțiunea de instituire indiferent de terminologia cuvântului echivalând în cauză cu cea de recunoaștere a dreptului de superficie, cerere de altfel neîntemeiată.
Împrejurările invocate de către pârât privind existența unei convenții încheiată cu tatăl său, confirmată de temeiurile de drept ale cererii reconvenționale, de disp. art.68 din Legea nr.71/2011 potrivit cărora disp. art.693 - 702 cod civil, nu se aplică drepturilor de superficie constituite anterior intrării în vigoare a codului civil, neformulând o cerere expresă privind dobândirea unui drept de superficie, constituirea acestuia, solicitând constatarea existenței acestuia în temeiul convenției încheiate conform regulilor în vigoare anterior anului 2005, nu conferă în favoarea pârâtului dreptul de a i se recunoaște un drept de superficie asupra terenului de 110 mp., de proprietate asupra garajului în condițiile în care nu există niciun act la dosar care să ateste edificarea în baza unei autorizații a garajului în litigiu și deci a acordului expres al fostului proprietar, indiferent de modalitatea de formulare a acțiunii în acest sens, iar în speță dispozițiile sus menționate nu devin aplicabile de drept, ci în raport de situațiile de fapt deduse judecății.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza art.296 cod pr. civilă, a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs reclamanții G. Gh.M. și G. G. și pârâtul M. Gh. I., toți considerând-o nelegală și netemeinică.
Prin recursul lor reclamanții au susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, că deși prin concluziile formulate au solicitat admiterea în parte a apelului în sensul admiterii acțiunii în revendicare și grănițuire pentru suprafața de 76 mp. și pentru suprafața de aproximativ 50 mp. cum a rezultat din expertiza I. N., instanța reține două aspecte total eronate și infirmate de probele administrate, respectiv că suprafața de 76 mp. (în realitate 50 mp.) se află situată în fața locuinței pârâtului, servindu-i normalei folosințe a acesteia și fiindu-i astfel indispensabilă, când, în realitate, această parcelă de pământ se află în lateralul locuinței pârâtului și doar parțial astfel că nu îi este necesară normalei folosințe a casei, sub acest aspect neavându-se în vedere și poziția pârâtului care a precizat că nu înțelege să invoce uzucapiunea pentru acest teren.
Au mai susținut reclamanții că din probatoriul administrat a rezultat că cel puțin din anul 1998 între proprietățile părților nu a existat vreun gard, hotărârea instanței fiind întemeiată pe supoziții, pe ignorarea înscrisurilor depuse la dosar, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare nr. 716/2003 în care autorul părților și-a manifestat expres acordul pentru înstrăinarea acestei suprafețe de teren.
A invocat și faptul că expertiza efectuată în apel este diferită de expertiza efectuată în fața instanței de fond și din ea rezultă că cele două suprafețe de teren (76 mp. din titlul de proprietate al reclamanților – contract de vânzare-cumpărare nr. 716/2003 și suprafața de 165 mp. din titlul de proprietate nr._/12.11.1998) se suprapun doar parțial, astfel că grănițuirea trebuia să se facă pe aliniamentul ce a rezultat din acest raport de expertiză, că atâta vreme cât această suprafață de teren nu face parte din 165 mp. pentru care s-a constituit drept de proprietate în favoarea pârâtului și nici din cei 187 mp. pentru care pârâtul a înțeles să invoce uzucapiunea, rezultă că această suprafață a fost acaparată de pârât, instanța reținând și incidența în speță a art. 36 din Legea 18/1991, temei neinvocat de vreuna din părți.
Sub aspectul neincidenței în cauză a acestui din urmă text, recurenții au susținut că disp. art. 36 din Legea 18/1991 au fost incidente în ceea ce privește suprafața de 165 mp. pentru care pârâtului i s-a constituit dreptul de proprietate prin TP_/1998 la cerere, că în măsura în care s-ar aprecia că suprafața ce excede celor 165 mp,. acordați în folosință pe durata construcției ar fi putut face obiectul constituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, pârâtul avea posibilitatea să urmeze această procedură, fapt ce nu s-a întâmplat și nici nu se putea întâmpla pentru că terenurile aflate pe raza . fost supuse colectivizării.
Au mai susținut recurenții că în mod eronat Tribunalul a reținut că din suprafața de 2330 mp. înstrăinată către ei prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4071/1999, doar 500 mp. ar fi fost dobândiți cu titlu, respectiv prin titlu de proprietate, suprafața de 500 mp., constituită pe numele autorului lor matei G. aflându-se pe alt amplasament fără legătură cu suprafața de 2330 mp. înstrăinată lor, .
O altă eroare invocată de recurenții reclamanți se referă la faptul că instanța de apel s-a aflat în eroare atunci când a analizat în apel cererea formulată de ei la instanța de fond privind închiderea a 7 ferestre, că sub acest aspect nu au declarat apel, hotărârea intrând în puterea lucrului judecat nemaimpunându-se analiza acestei cereri; că eronată este concluzia instanței și cu privire la posesia dovedită de către pârât asupra terenului în litigiu, cu atât mai mult cu cât pârâtul însuși nu a invocat uzucapiunea ci titlul de proprietate nr._/1998, iar din conținutul raportului de expertiză efectuat în apel rezultă că cele două suprafețe de teren nu se suprapun.
S-a susținut că cele două expertize efectuate în foind și apel au concluzii diferite pentru că au analizat schițe de plan diferite pentru suprafața de 165 mp, constituită pârâtului, una necotată anexa la contractul de donație și una cotată anexă la exemplarul contractului de donație rămas la autorul părților, sub toate aspectele invocate impunându-se admiterea acțiunii în revendicare pentru suprafața menționată de expertul I. între punctele A,b,14, c,d,e,n,m,16,15,11,B,b, cu privire la care expertul a reținut că se suprapune cu suprafața de teren dobândită de reclamanți în baza contractului de contractul de vânzare-cumpărare nr. 716/2003.
Au făcut recurenții referire și la adresa nr. 41/2/22.01.2014 emisă de Oficiul de cadastru susținând că din aceasta a rezultat că la nivelul anului 1985 M. G. deținea 2803 mp. din care dacă se scad suprafețele de 165 mp. donați către stat pentru a fi atribuiți pârâtului precum și 2330 mp. înstrăinați către reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 4271/9 decembrie 1999 rezultă că acesta mai avea în proprietate 308 mp. din care a înstrăinat către reclamanți 76 mp. în anul 2003, susținând că la efectuarea raportului de expertiză trebuia să se aibă în vedere schița de plan cotată depusă la dosar de reclamanți, realizată în mai 1977 întrucât pe lângă ștampilă poartă și mențiunea „vizat spre neschimbare” din care rezultă intenția clară a primărie de a accepta oferta de donație și a-i da în folosință pârâtului suprafața de 165 mp. conform schiței cotate.
Alăturat motivelor de recurs reclamanții au depus la dosar copia adeverinței nr.5614/29 iulie 2014 emisă de Primăria . multe planșe fotografice, iar pârâtul prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pârâtul M. Gh. I. formulând recurs a susținut că hotărârea este nelegală față de prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, instanța aplicând greșit legea atunci când admite acțiunea reclamanților privind revendicarea terenului de 27 mp. deși din probatoriul administrat nu a rezultat că a acaparat acest teren care în fapt este aferent casei și anexelor sale gospodărești, împrejmuit cu gard și folosit de peste 40 de ani, că și capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților părților pe un alt aliniament decât hotarul real a fost soluționat greșit de instanțe având în vedere că, conform posesiei de lungă durată hotarul nu a fost modificat de peste 40 de ani, că nu a acaparat nici o suprafață din terenul reclamanților, că din probatoriul administrat rezultă că reclamanții dețin 2399 mp. și nu 2330 mp. cât au dobândit prin contractul, de vânzare-cumpărare 4271/1999, deși conform titlului de proprietate nr._/1998 autorului părților i s-a constituit titlu pentru 500 mp. T17, P1179/7 care nu este în pct. Acasă și nu pentru 2330 mp. cât a înstrăinat, că nu s-a avut în vedere că M. Gh. G. nu a deținut niciodată un titlu de proprietate cu privire la 2330 mp. în pct. Acasă, nu a avut titlu pentru cei 27 mp. pentru care a fost obligat la retrocedare și că în raport de acestea se impunea a se realiza grănițuirea pe aliniamentul 8 – N-6 prim din raportul de expertiză G. E..
S-a susținut că în mod greșit nu s-a admis în totalitate cererea reconvențională precizată privind constatarea dr. de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra terenului de 214 mp. aflat în conturul ABN6 prim din planul de situație nr. 2 expertiza G. E. și nu numai pentru suprafața de 187 mp. deși a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii.
S-a susținut că greșit au fost soluționate și capele 2 și 3 din cererea reconvențională având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra garajului și constatarea dreptului de superficie asupra terenului de sub garaj și a căii de acces, dreptul de superficie constituindu-se prin acordul său cu autorul părților, luând naștere în cadrul unor raporturi de familie, când părinții permit copilului să construiască pe proprietatea sa, că a făcut dovada unor înțelegeri pe care a avut-o cu tatăl său – proprietarul de atunci al terenului – privind construirea a 2 garaje pe terenul său, unul edificat în 1972 pe care l-a cedat surorii sale, iar celălalt în 1978 cu materiale rămase de la construirea locuinței, acest din urmă garaj fiind folosit de pârât și în prezent.
A mai susținut același recurent că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce reclamantul nu a cerut, în sensul că instanța de fond prin soluția menținută și de instanța de apel, respinge cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra garajului și instituirea unui drept de superficie ca neîntemeiat, deși conform capătului 3 din cererea reconvențională a solicitat să se constate existența dreptului său de superficie pentru terenul de 110 mp. aferent garajului și căii de acces la acesta.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, urmează a se reține că prin contractul de vânare cumpărare cu clauză de întreținere nr. 4071/9 decembrie 1999 intervenienta și M. Gh. G. – autorul părților decedat la 2.08.2007 au înstrăinat reclamanților recurenți imobilul din com. C., ., . compus din 2300 mp. teren, casă, anexe gospodărești constând în C.2 cu 3 camere, C3 cu o singură cameră, un teren situat în Câmpina, un alt teren de 1661 mp. situat în . Oprii în schimbul unei întrețineri, în act menționându-se că M. Gh. G. a dobândit terenul de 2330 mp. în baza titlului de proprietate nr._/12.11.1998 prin moștenire de la autorul său M. G..
Printr-un alt contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 716/24 februarie 2003 autorul părților a vândut reclamanților recurenți suprafața de 76 mp. situat în com. C., ..563, teren, de asemenea, dobândit de vânzător prin moștenire de la autorii săi, iar prin contractul de donație nr. 1892/21 iunie 1977, în temeiul deciziei nr. 37/2 iulie 1977, a autorizației de constr. nr. 9 din aceiași dată, proceselor-verbale de recepție și memoriilor tehnice depuse la dosar, autorul părților M. V. G. a donat la 28 iunie 1976 în favoarea fostului Consiliu Popular al . 165 mp. situat în C. atribuit de către stat în folosință pârâtului M. G. pe durata construcției în scopul edificării unei locuințe cu parter și etaj, construcția fiind amplasată pe un teren de 250 mp., împrejurări în care, în favoarea pârâtului s-a emis titlul de proprietate nr._/12.11.1998 privind constituirea dreptului de proprietate pentru acesta asupra terenului den165 mp. situat în ., P.256 curți-construcții.
Pârâtul a edificat pe teren un garaj în suprafață de 24,10 mp., un wc în suprafață de 6,80 mp., așa cum s-a menționat în expertiza C. M., aceste construcții nefăcând obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4271/9 decembrie 1999 unde, printre altele, a figurat construcția C3 reprezentată de un garaj, instalațiile de canalizare, apă, gaze fiind amplasate pe terenul ce a făcut obiectul titlului nr._/1998 emis pe numele pârâtului.
Prin titlul de proprietate nr._/12.11.1998 s-a constituit dreptul de proprietate defunctului M. Gh. G. pentru 500 mp. situat în com. C., ., jud. Prahova, în T.17, P.1179/7.
În urma cronologiei acestor acte de vânzare-cumpărare, emiteri de titluri de proprietate, expertiza efectuată în cauză de ing. G. E. a stabilit că pârâtul folosește efectiv suprafața de 368 mp. din care 165 mp. a făcut obiectul contractului de donație, iar reclamanții folosesc în fapt 2399 mp., împrejurări în care garajul edificat de pârât se află pe terenul folosit de reclamanți, acesta având nevoie de cale de acces pentru a ajunge la garaj, iar locuința lui a fost edificată pe o suprafață mai mare de teren ce excede parcelei de 165 mp., inclusiv utilitățile, aflându-se parțial pe terenul reclamanților și în raport de această situație s-a stabilit de către expert că linia de hotar ce delimitează proprietățile părților este cea edificată între punctele 6, 7, 8 rezultând astfel ocuparea de către pârât a suprafeței de 27 mp. delimitată între pct. 6, 7 N, 6 prim, din terenul proprietatea reclamanților.
Sub acest aspect în mod corect a reținut Tribunalul că la stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților și la întinderea dreptului de proprietate al acestora asupra fiecărei suprafețe de teren trebuie să țină seama nu mai de suprafețele înscrise în actele de proprietate dar și de modalitatea în care autorul părților a dobândit la rândul lui dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren din pct. Acasă, de modul de amplasare a construcției pârâtului în anul 1977, de suprafața de teren efectiv donată de M. Gh. G. în vederea edificării de către pârât a construcției și de modalitatea exercitării posesiei asupra terenurilor de către părți.
Așa fiind sunt nefondate criticile în sensul că instanțele nu au stabilit corect linia de hotar ce delimitează proprietățile sau că ar fi soluționat greșit capătul de cerere în revendicare formulat de reclamanți.
S-a apreciat corect că, atâta vreme cât reclamanții au dobândit în proprietate 2476 mp. folosind efectiv 2399 mp. pârâtul folosind .., respectiv 27 mp. în timp ce pârâtul folosește efectiv 368 mp. din care 165 mp. reprezintă suprafață donată de autorul său și 27 mp. suprafață liberă de construcții, acțiunea în revendicare este întemeiată, impunându-se obligarea pârâtului de a lăsa în deplină proprietate și posesie reclamanților doar terenul liber de construcții ce face parte din contractul de vânzare-cumpărare nr. 4271/1999 și nicidecum suprafața de 76 mp. ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării cu actul 1716/2003, cu atât mai mult cu cât corect s-a reținut că această suprafață de află în fața locuinței pârâtului, deservind în exclusivitate folosinței normale a acesteia și fiindu-și indispensabilă, ea fiind folosință de pârât permanent, de-a lungul timpului.
Toate susținerilor recurenților reclamanți în sensul că această suprafață de teren nu s-ar afla în imediata vecinătate a locuinței pârâtului, că nu îi este indispensabilă și că se impunea a fi retrocedată reclamanților, urmează a fi înlăturate, situația de fapt fiind corect reținută de instanță în raport de probatoriul administrat cu acte și expertiza care a fost efectuată în apel, din planșele fotografice depuse la doar rezultând că doar suprafața de 27 mp. este neafectată de construcții, fiind amplasată în spatele locuinței pârâtului, astfel că și sub acest aspect capătul de cerere în revendicare a fost corect soluționat.
Neîntemeiate sunt și susținerile reclamanților în sensul că în mod greșit s-a reținut de instanțe incidența în speță a dispozițiilor Legii 18/1991 întrucât zona . necooperativizată, sunt de asemenea neîntemeiate deoarece, chiar dacă terenul de 350 mp. folosit de pârâți nu a făcut obiectul acestei legi, cu excepția parcelei de 165 mp., donată, diferența de 187 mp. aflându-se în folosința autorului părților, incluzând și cei 76 mp. în litigiu, nu înseamnă că la stabilirea întinderii suprafeței de teren la care are dreptul pârâtul, a suprafețelor înstrăinate de autorul părților în timpul vieții, nu se ține seama de dispozițiile legii fondului funciar alături de cele ale dreptului comun, deoarece .. donată a fost dată în folosința pârâtului pe durata existenței construcției în temeiul dispozițiilor Legii 18/1991.
A interpreta altfel actele existente la dosar nu se poate pentru că aceasta este situația ce rezultă din ele și criticile formulate de reclamanți sub aceste aspecte sunt nefondate, instanța de apel făcând o corectă apreciere a probatoriului administrat și aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale, motive pentru care recursul reclamanților este nefondat, în cauză nefiind incidente disp. art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Examinând recursul declarat de pârât, urmează a se reține că și acesta este nefondat.
Critica referitoare la greșita modalitate de stabilire a liniei de hotar care se impunea a fi trasată pe un alt aliniament, respectiv 8-N-6 este neîntemeiată, instanța stabilind în mod corect hotarul despărțitor, astfel că această critică care a făcut obiect de analiză și în examinarea recursului reclamanților, astfel că nu se mai impune a fi reluată, urmează a nu fi reținută.
O altă susținere a pârâtului, care se referă la modul greșit în care s-a soluționat capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 214 mp., este neîntemeiată.
Tribunalul a reținut în mod corect că toate susținerile făcute de pârât sub acest aspect nu și le poate însuși, neavând relevanță pentru că în realitate pârâtul recurent nu poate pretinde un drept de proprietate mai mare asupra terenului de 350 mp. pentru că ar dobândi pe cale ocolită suprafața de 406 mp. prin acapararea de la reclamant a parcelei de 27 mp., impunându-se a se avea în vedere atât interesele pârâtului cât și ale reclamanților, asigurarea unei echități între aceștia, fără producerea unei grave încălcări a dreptului de proprietate a reclamanților și nici să conducă la dobândirea unor suprafețe excesive de teren de către pârât.
Neîntemeiate sunt susținerile pârâtului și în ce privește neacordarea dreptului de superficie asupra terenului pe care se află construit garajul, deoarece, chiar dacă acesta a fost edificat cu acordul tatălui său, nu poate pretinde un drept de superficie asupra terenului de 110 mp. deoarece garajul este o anexă ce poate fi desființată, neconstituind o locuință propriu-zisă, iar pe de altă parte, în condițiile în care i s-a recunoscut un drept de proprietate asupra unui teren mai mare decât acela de 165 mp., la rândul lui trebuie să respecte dreptul de proprietate al reclamanților asupra restului terenului.
Soluția instanței de apel sub acest aspect este legală cu atât mai mult cu cât pârâtul a edificat acest garaj în momentul în care nu deținea un act de proprietate asupra terenului, teren care ulterior a intrat în proprietatea reclamanților fără să fie afectat de vreo sarcină sau de vreo obligație impusă reclamanților în favoarea pârâtului.
Pentru considerentele arătate și recursul formulat de pârât este nefondat, nefiind incidente în cauză prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, astfel că în raport de disp. art. 312 pct.1 Cod pr.civilă se resping ambele recursuri ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul M. Gh. I., domiciliat în comuna C., ..562, județ Prahova și reclamanții G. Gh.M. și G. G., domiciliați în comuna C., .. 563, județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.232 din 3.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-intervenientă M. M., domiciliată în comuna C., ..563, județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 martie 2015.
PreședinteJudecători
V. GheorgheVioleta S. E. M.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
EM/VM
2 ex.
2015-03-26
d.f. Jud.Câmpina nr._
j.f. E. D.
d.a. Trib. Prahova nr.4812 /204/2011
j.a. M. C.
M. N.
| ← Conflict de competenţă. Hotărâre din 05-03-2015, Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 314/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
