Acţiune în constatare. Decizia nr. 1200/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1200/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-05-2016 în dosarul nr. 1200/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Cod ECLI ECLI:RO:CAPLO:2016:018._

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1200

Ședința publică din data de 26 mai 2016

Președinte - C. P.

Judecător - V. D.

Grefier - C. O.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții Kythreotis T. și S. S., ambii cu domiciliul ales în București, .. 44A, sector 4, prin avocat Erini D., împotriva sentinței civile nr. 1929 pronunțată la data de 27 noiembrie 2015 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. comunei Tărtășești, cu sediul în comuna Tărtășești, ., județul Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanții-reclamanți Kythreotis T. și S. S., reprezentați de avocat Erini D. din Baroul București, lipsind intimata-pârâtă P. comunei Tărtășești.

Procedura legal îndeplinită.

Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat, iar la dosar s-a depus întâmpinare.

Avocat Erini D. pentru apelanți având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat în cauză.

Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Avocat Erini D. pentru apelanți, având cuvântul, critică sentința ca fiind netemeinică și nelegală, fiind dată cu aprecierea eronată a materialului probator aflat la dosar și stabilirea unei situații de fapt care nu concordă cu realitatea, precum și cu aplicarea greșită a legii.

In primul rând, menționează că, potrivit art. 4 din Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini si apatrizi, precum și de către persoanele juridice străine, "cetățeanul unui stat membru nerezident în România, apatridul nerezident în România cu domiciliul într-un stat membru, precum și persoana juridică nerezidentă, constituită în conformitate cu legislația unui stat membru, pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reședințe secundare, respectiv sedii secundare, la împlinirea unui termen de 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană".

Urmează a se reține că textul de lege indicat, permițând cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene sa dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor, limitează modul în care cetățenii în cauză pot folosi acel teren, respectiv doar pentru stabilirea de reședințe secundare.

Astfel, se observă că scopul actului normativ este acela de a stabili cadrul general de utilizare a terenurilor de către cetățenii străini nerezidenți, prin introducerea unor restricții conform cărora aceștia nu au dreptul de a folosi terenurile în alt scop decât cel limitativ permis de Legea nr. 312/2005. Ca atare, se poate interpreta ca Legea nr. 312/2005 nu interzice cetățenilor străini nerezidenți să intre în proprietatea terenurilor, ci stabilește limitativ scopul in care terenurile pot fi folosite de aceștia.

Împrejurarea că același teren a fost anterior deținut de un alt proprietar (REGINATERRA S.R.L.), în alt scop decât acela de a stabili o reședința secundară, nu are nicio înrâurire asupra cauzei și nu poate împiedica cetățeanul străin să intre în proprietatea terenului.

Făcând aplicarea celor de mai sus, rezultă că reclamanții au dreptul de a intra în proprietatea terenului ce formează obiectul cauzei de față, dar pe care însă îl vor putea folosi doar pentru stabilirea de reședințe secundare.

Arată faptul că terenul a fost achiziționat în anul 2007 și că, abia în anul 2008, acesta a fost scos definitiv din circuitul agricol in scopul construirii de locuințe, fapt ce însă nu poate conduce la stingerea dreptului lor ca, în calitate de cetățeni străini, să intre ulterior în proprietatea acestuia.

Mai mult decât atât, atrage atenția asupra faptului că societatea REGINATERRA S.R.L. a deținut o personalitate juridică distinctă de cea a asociaților acesteia, motiv pentru care nu se poate susține că ar avea obligația de a folosi terenul în cauză în vederea construirii de locuințe, astfel cum în mod greșit a interpretat instanța de fond.

Consideră ca lipsita de logica juridică concluzia instanței de fond, întrucât nu este posibil ca o societate să achiziționeze un teren în scopul exclusiv de a stabili reședința secundară a asociaților acesteia. Astfel, în cauza de față nu prezintă importanță scopul pentru care a fost achiziționat sau folosit terenul de către REGINATERRA S.R.L, întrucât nu există identitate între această entitate juridică și reclamanți.

De asemenea, învederează că obiectul de activitate al societății REGINATERRA S.R.L. nu a fost "construirea de locuințe" așa cum a reținut Tribunalul Dâmbovița, ci "Cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii - Cod CAEN 7012", așa cum rezultă din certificatul constatator anexat prezentei în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

Apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 260 (12) din Legea nr. 31/1990, conform cărora bunurile rămase în patrimoniul societății după radiere revin asociaților.

Cu toate acestea, deși bunul a trecut de drept în proprietatea lor prin efectul legii, nu pot realiza intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, întrucât nu deține actul necesar în acest sens, respectiv certificatul constatator emis de Registrul Comerțului prin care să se menționeze trecerea terenului în patrimoniul lor, față de faptul că lichidatorul S. A. a reținut o situație de fapt ce nu corespunde realității, respectiv că la momentul lichidării, societatea REGINATERRA S.R.L. nu deținea în proprietate niciun bun.

Urmează a se observa că, la momentul de față, sunt în imposibilitatea de a exercita atributele dreptului de proprietate, stabilite de art. 555 (1) din Noul Cod Civil, situație de o gravitate ridicată având în vedere faptul că dreptul de proprietate este garantat și apărat prin art. 44 din Constituție si art. 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO.

Susține că terenul de 12.500 mp a fost dobândit printr-un act cu titlu oneros, societatea REGINATERRA S.R.L. achitând integral prețul acestuia, de 90.000 Euro.

Consideră ca este ilegal și abuziv ca, din cauza erorilor săvârșite de lichidatorul S. A. cu ocazia întocmirii raportului de lichidare, să le fie înlăturat dreptul de a intra în proprietatea unui teren ce a fost achiziționat de societatea la care au deținut calitatea de asociați.

Totodată, reiterează faptul că sunt dispuși a achita toate sarcinile fiscale ale terenului, în cazul în care acesta va fi trecut în proprietatea lor.

Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. De asemenea, solicită a se amâna pronunțarea pentru a avea posibilitatea de a depune concluzii scrise, însă Curtea se consideră deplin lămurită de actele și lucrările dosarului.

CURTEA:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 24.02.2015, sub nr._, reclamanții Kythreotis T. și S. S. a chemat în judecată pârâta P. comunei Tărtășești, pentru a se constata că aceștia sunt proprietari în cote egale ai imobilului teren în suprafață de 12.500 mp. T. 15/1 încadrat în categoria de folosință „curți construcții”, situat în satul Tărtășești, ., având numărul cadastral 3968, în Cartea Funciară nr. 2635 a localității Tărtășești.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat de către reclamanți că, în anul 2007, a fost înființată societatea REGINATERRA SRL, cu sediul în ., ., nr. 207-209, Birou 2, județul I., având J_ și CUI_, iar în data de 21.01.2008, a intervenit un contract de cesiune părți sociale, în mod legal înregistrat pentru opozabilitate față de terți la Oficiul Registrului Comerțului I., prin care a fost modificat acționariatul societății, de la acea dată și până la radiere societatea sus menționată, având doi asociați, respectiv Kythreotis T. și S. S..

De asemenea, reclamanții au susținut că, în data de 30.06.2011, Oficiul Național al Registrului Comerțului a depus o cerere de chemare în judecată împotriva . care a solicitat dizolvarea acesteia, cererea a făcut obiectul dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București, iar în data de 30.08.2011, instanța de judecată a admis cererea introductivă, dispunând dizolvarea societății și înregistrarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului, societatea intrând în procedura lichidării, fiind numit ca lichidator dl. Stroica A.. Acesta, în mod greșit, a întocmit un raport de lichidare conform căruia, la momentul lichidării, societatea nu înregistra activ și pasiv, neluând în considerare faptul că societatea deținea cu titlu de proprietate imobilul ce formează obiectul prezentului dosar, iar în baza raportului de lichidare s-a dispus radierea societății prin rezoluția nr.333/09.01.2013, fără însă a statua asupra terenului în cauză.

A mai arătat că această societate figurează conform extrasului de carte funciară din 12.01.2015, ca titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului – teren în suprafață de 12.500 mp situați în satul Tărtășești, ., încadrat în categoria de folosință „curți construcții” și având numărul cadastral 3968, înscris în cartea funciară nr. 2635 a localității Tărtășești.

În ceea ce privește temeinicia cererii, au arătat că sunt îndeplinite prevederile art. 260 alin.12 din legea nr. 31/1990, conform cărora bunurile rămase în patrimoniul societății după radiere revine asociaților, că, începând cu data rămânerii definitive a rezoluției 333/09.01.2013 prin care ORC a dispus radierea societății, au devenit proprietari în cote egale ai imobilului teren de 12.500 mp. situat în satul Tărtășești.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei P. comunei Tărtășești, au arătat că această calitate aparține oricărei persoane care ar putea invoca un drept de proprietate asupra imobilului în temeiul art. 1138 din Noul Cod Civil, conform cărora moștenirile vacante revin comunei în a cărei rază teritorială se află bunurile.

În drept, s-au invocat prevederile art. 35 din Noul Cod de Procedură Civilă, Legea 31/1990.

S-a solicitat proba cu înscrisuri, precum și cu orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.

Reclamantul Kythreotis T. a precizat că persoana care îl reprezintă în proces este doamna Nagat R. E., ce are calitatea de împuternicit conform procurii atașate în copie certificată.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a numiților Nagat R. și Nicholas Kythreotis, în ce o privește pe Nagat R., a arătat că aceasta este dată spre a reprezenta interesele . pe cele ale numitului Kythreotis T., astfel că cererea este nulă, nefiind semnată de reclamanta sau de un împuternicit al acestuia, în condițiile și limitele legii.

În ceea ce îl privește de Nicholas Kythreotis, a arătat că procura nu este tradusă, nu este una judiciară, vizează strict operațiunea de vânzare a părților sociale și este dată de S. S. mandatarului Nicholas Kythreotis.

Pe fondul cauzei, a arătat că nu sunt îndeplinite art. 260 alin.12 din Legea nr. 31/1990, deoarece acționarii răspuns în limita valorii bunurilor rămase din patrimoniul societății radiate în limita valorii acestora, pentru acoperirea creanțelor, ori la acest moment UAT . bunurilor societății o creanță în cuantum de 12.480 lei, reprezentând impozit pe teren și accesorii.

La termenul de judecată din 23.09.2015, Judecătoria Răcari a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 932, reținând că valoarea obiectului cererii este de_ lei, ceea ce determină competența de soluționare a Tribunalului Dâmbovița, în conformitate cu prevederile art. 94 alin.1 pct.1 lit.k și ale art. 95 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.

La Tribunalul Dâmbovița, cauza a fost înregistrată sub nr._, iar la termenul de judecată din 26.11.2015, tribunalul a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant ca urmare a depunerii la dosarul cauzei a unei împuterniciri avocațiale prin care dl. avocat L. I. a fost împuternicit de către reclamant să-i reprezinte în acest dosar.

Nu au mai fost solicitate alte probe în afara probelor cu înscrisuri deja depuse la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1929 pronunțată la data de 27 noiembrie 2015, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea, reținând următoarele:

În anul 2007, a fost înființată . la data de 21.01.2008, s-a modificat acționariatul societății, aceasta având ca asociați pe cei doi reclamanți.

Oficiul Național al Registrului Comerțului a depus o cerere de chemare în judecată a acestei societăți, solicitând dizolvarea, iar la data de 30.08.2011, s-a admis cererea și s-a numit lichidator dl. S. A..

Din raportul întocmit de acest lichidator, aflat la fila 23 din dosarul Judecătoriei Răcari, rezultă că nu a intrat în posesia actelor financiar-contabile în urma demersurilor efectuate, că nu a primit active valorificabile și ca urmare, nu poate să propună repartizarea activului între asociați.

La data de 09.01.2013, prin rezoluția nr.333, Oficiul Național al Registrului Comerțului a dispus radierea societății ca urmare a lichidării acestuia.

Contrar celor reținute în raportul întocmit de lichidator, această societate comercială avea în patrimoniul său imobilul teren în suprafață de 12.500 mp. teren dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1606/18.06.2007.

Inițial, acest teren a avut categoria arabil extravilan, iar prin hotărârea nr. 39/31.10.2007, s-a aprobat introducerea în intravilan a acestei suprafețe de teren, fiind scos din circuitul agricol prin avizul nr. 101/2008 emis de ANCPI – Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița.

Tribunalul a mai constatat că, prin decizia nr. 83/05.02.2008 emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dâmbovița, s-a aprobat scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenului arabil intravilan de 12.500 mp., în scopul realizării obiectului de investiții ”construire locuințe”.

Prin urmare, în acest moment, terenul pentru care reclamanții solicită a se constata dreptul lor de proprietate are categoria de folosință intravilan „curți construcții”, conform extrasului de carte funciară pentru informare emis la data de 12.01.2015.

Este adevărat că, potrivit art. 260 alin.12 din Legea nr. 31/1990, bunurile rămase în patrimoniul societății după radiere revin asociaților, însă, în ce privește aplicarea acestui text de lege, intervin anumite restricții referitoare la achiziționarea de terenuri pentru cetățenii străini.

Astfel, de la data de 01.01.2012, cetățenii Uniunii Europene pot cumpăra terenuri intravilane în România în scopul stabilirii reședinței secundare, terenul putând avea categoria de folosință curți construcții și poate avea construcții pe el sau poate fi fără construcții edificate, această împrejurare rezultând din dispozițiile art.4 din Legea 312/2005, care stabilesc următoarele:

„Cetățeanul unui stat membru nerezident în România, apatridul nerezident în România cu domiciliul într-un stat membru, precum și persoana juridică nerezidentă, constituită în conformitate cu legislația unui stat membru, pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reședințe secundare, respectiv sedii secundare, la împlinirea unui termen de 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană”.

Or, terenul intravilan în suprafață de 12.500 mp a fost achiziționat pentru construire de locuințe, acesta fiind obiectul de activitate al societății comerciale REGINATERRA”SRL și nu pentru stabilirea reședinței secundare a reclamanților, motiv pentru care reclamanții cetățeni străini nu pot dobândi în proprietate acest teren.

Pentru cele ce preced, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții Kythreotis T. și S. S., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, fiind dată cu aprecierea eronată a materialului probator aflat la dosar și stabilirea unei situații de fapt care nu concordă cu realitatea, precum și cu aplicarea greșită a legii.

Împrejurarea că același teren a fost anterior deținut de un alt proprietar (REGINATERRA S.R.L.) în alt scop decât acela de a stabili o reședința secundară, nu are nicio înrâurire asupra cauzei și nu poate împiedica cetățeanul străin să intre în proprietatea terenului.

Cu toate acestea, deși bunul a trecut de drept în proprietatea lor, prin efectul legii, nu pot realiza intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, întrucât nu deține actul necesar în acest sens, respectiv certificatul constatator emis de Registrul Comerțului prin care să se menționeze trecerea terenului în patrimoniul lor, față de faptul că lichidatorul S. A. a reținut o situație de fapt ce nu corespunde realității, respectiv că la momentul lichidării, societatea REGINATERRA S.R.L. nu deținea în proprietate niciun bun.

Urmează a se observa că, la momentul de față, sunt în imposibilitatea de a exercita atributele dreptului de proprietate, stabilite de art. 555 (1) din Noul cod civil, situație de o gravitate ridicată, având în vedere faptul că dreptul de proprietate este garantat și apărat prin art. 44 din Constituție si art. 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO.

Susține că terenul de 12.500 mp a fost dobândit printr-un act cu titlu oneros, societatea REGINATERRA S.R.L. achitând integral prețul acestuia, de 90.000 Euro.

Consideră ca este ilegal și abuziv că, din cauza erorilor săvârșite de lichidatorul S. A. cu ocazia întocmirii raportului de lichidare, să le fie înlăturat dreptul de a intra în proprietatea unui teren ce a fost achiziționat de societatea la care au deținut calitatea de asociați.

Totodată, reiterează faptul că sunt dispuși a achita toate sarcinile fiscale ale terenului, în cazul în care acesta va fi trecut în proprietatea lor.

Solicită, în temeiul art. 480 alin. 6 Cod de Procedura Civilă, casarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare, urmând a se constata că sunt proprietarii în cote egale ai imobilului teren in suprafața de 12.500 mp situat în satul Tartasesti, ., situat in T 15/1, încadrat în categoria de folosința "curți construcții", având numărul cadastral 3968 înscris în Cartea Funciara nr. 2635 a localității Tartasesti. Cu obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.

In drept, apelul este întemeiat pe prevederile art. 466 si 480 Cod de Procedura Civilă, precum și pe cele ale celorlalte dispoziții legale invocate.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

În anul 2007, a fost înființată . la data de 21.01.2008, s-a modificat acționariatul societății, aceasta având ca asociați pe cei doi reclamanți, iar la data de 30.08.2011, s-a admis cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului privind dizolvarea societății și s-a numit lichidator dl. S. A.. La data de 09.01.2013, prin rezoluția nr.333, Oficiul Național al Registrului Comerțului a dispus radierea societății ca urmare a lichidării acestuia.

Din raportul întocmit de acest lichidator, aflat la fila 23 din dosarul Judecătoriei Răcari, rezultă că acesta nu a intrat în posesia actelor financiar-contabile în urma demersurilor efectuate, că nu a primit active valorificabile și ca urmare, nu poate să propună repartizarea activului între asociați, însă această societate comercială avea în patrimoniul său imobilul teren în suprafață de 12.500 mp. teren dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1606/18.06.2007. Inițial, acest teren a avut categoria arabil extravilan, iar prin hotărârea nr. 39/31.10.2007, s-a aprobat introducerea în intravilan a acestei suprafețe de teren, fiind scos din circuitul agricol prin avizul nr. 101/2008 emis de ANCPI – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița, iar prin decizia nr. 83/05.02.2008 emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dâmbovița, s-a aprobat scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenului arabil intravilan de 12.500 mp., în scopul realizării obiectului de investiții ”construire locuințe”.

În acest moment, terenul pentru care reclamanții solicită a se constata dreptul lor de proprietate are categoria de folosință intravilan „curți construcții”, conform extrasului de carte funciară pentru informare emis la data de 12.01.2015.

Potrivit art. 260 alin.12 din Legea nr. 31/1990, bunurile rămase în patrimoniul societății după radiere revin asociaților, însă, în ce privește aplicarea acestui text de lege, intervin anumite restricții referitoare la achiziționarea de terenuri pentru cetățenii străini. În sensul că, de la data de 01.01.2012, cetățenii Uniunii Europene pot cumpăra terenuri intravilane în România în scopul stabilirii reședinței secundare, terenul putând avea categoria de folosință curți construcții și poate avea construcții pe el sau poate fi fără construcții edificate, această împrejurare rezultând din dispozițiile art. 4 din Legea 312/2005.

Or, terenul intravilan în suprafață de 12.500 mp a fost achiziționat pentru construire de locuințe, acesta fiind obiectul de activitate al societății comerciale REGINATERRA”SRL și nu pentru stabilirea reședinței secundare a reclamanților, iar apelanții nu au depus nici o dovadă prin care să susțină motivele de apel că nu acesta ar fi obiectul de activitate al firmei.

Așa fiind, văzând și disp. art. 480 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții Kythreotis T. și S. S., ambii cu domiciliul ales în București, .. 44A, sector 4, prin avocat Erini D., împotriva sentinței civile nr. 1929 pronunțată la data de 27 noiembrie 2015 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. comunei Tărtășești, cu sediul în comuna Tărtășești, ., județul Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2016 .

Președinte, Judecător,

C. P. V. D.

Grefier,

C. O.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Red. CP

Tehnored.CO

5 ex./14.06.2016

d.f._ Trib. Dâmbovița

j.f. N. C.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 196/2016. Curtea de Apel...		Partaj judiciar. Decizia nr. 200/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 1200/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 1200/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI