Acţiune pauliană. Decizia nr. 304/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 304/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 304
Ședința publică din data 16 februarie 2016
Președinte - M. P.
Judecător - V. G.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția G. R. a Finanțelor P. Ploiești –prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor P. Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1393 din 30 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții I. V., I. F. ambii domiciliați în com. O., . și L. A., domiciliat în com. M., ., jud. Dâmbovița.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin motivele de apel s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, constatând că prin motivele de apel s-a solicitat judecata în lipsă, dând curs dispozițiilor art. 411(1) pct.2 teza II-a Cod pr.civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C u r t e a:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._, reclamanta Direcția G. R. a Finanțelor P. Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor P. Dâmbovița a formulat acțiune pauliană, în contradictoriu cu pârâții I. V., I. F. și L. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 1883/09.08.2012 de Biroul Notarului Public „G. D.”.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 569/07.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1 de Tribunalul Dâmbovița, intimatului i s-a atras răspunderea patrimonială în calitate de administrator al . SRL, iar în acest sens s-a procedat la începerea măsurilor de executare.
A precizat reclamanta că O.C.P.I. Dâmbovița a comunicat faptul ca intimatul I. V. figura cu următoarele bunuri urmăribile: - teren intravilan curți construcții in suprafață de 834 mp.; - construcție spațiu comercial în suprafață de 403 mp.
A mai arătat reclamanta că organele de executare ale SFO T. au înființat procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile, înregistrat nr.3924/28.01.2013, pentru obligațiile fiscale restante în cuantum de 216.789 lei, care a fost însușit de către intimat la data de 31.01.2013 potrivit confirmării de primire poștale.
Pârâtul L. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat pârâtul că faptele susținute de reclamantă nu sunt reale, iar la dosarul cauzei nu exista nici o dovada din care sa rezulte suma de 216.789.
La rândul lor, pârâții I. V. și I. F. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, susținând pârâții că s-a solicitat revocarea contractului de donație nr.1883/09.08.2012 autentificat de BNP ,,G. D.” afirmând că acest contract s-a realizat cu rea-credință în scopul fraudării organelor fiscale și creării unei stări de insolvabilitate.
Au arătat pârâții că la momentul încheierii contractului, imobilul nu era grevat de sarcini și nu erau constituite drepturi reale în favoarea altor persoane, astfel cum rezultă din Extrasul de Carte funciara nr._/06.08.2012 eliberat de OCPI Dâmbovița.
Au menționat că impozitele și taxele către stat, asupra imobilului care a fost donat erau achitate la zi, astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. 4026/09.08.2012 eliberat de Primăria comunei O..
La termenul din data de 10.12.2014, pârâtul L. A., prin apărător, a invocat excepția de necompetență materială a instanței, motivat de faptul că valoarea obiectului cererii depășește suma de 200.000 lei, astfel competența aparținând Tribunalului Dâmbovița. La același termen, instanța a reținut cauza în pronunțare față de excepția invocată și ulterior a dispus repunerea pe rol, apreciind că sunt necesare lămuriri suplimentare în vederea soluționării excepției invocate.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr. 285/05.03.2015 Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Răcari și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut disp. art. 94, pct. 1, lit, j Cod pr. civilă, potrivit cărora judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar conform art. 95 pct. 1 Cod pr. civilă, tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, constatând că, din interpretarea celor două texte, rezultă că cererile evaluabile în bani, cu o valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști sunt în competența de soluționare a tribunalului.
Având în vedere și prevederile art. 98 Cod pr. civilă, instanța a constatat că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, respectiv nota de timbraj întocmită de reclamantă și depusă la fila 161 dosar și certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 1353/03.03.2015, eliberat de Primăria O., județul Dâmbovița, aflat la filele 162 – 163 dosar, valoarea obiectului cererii depășește suma de 200 000 lei.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Dâmbovița, cauza a fost înregistrată sub număr de dosar_, iar prin sentința civilă nr. 573/22.04.2015 această instanță a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Răcari și Tribunalul Dâmbovița, în baza art.134 noul Cod pr. civilă a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecata, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat, pe calea acțiunii pauliene, în contradictoriu cu pârâții I. V., I. F. si L. A. revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 1883/09.08.2012, contract având ca obiect un teren intravilan curți-construcții și o construcție în suprafață de 403 mp.
Art. 94 pct. 1 lit. j NCPC fixează drept criteriu de delimitare a competenței de prima instanță a tribunalului de cea a judecătoriei, în ceea ce privește cererile evaluabile în bani, ca fiind valoarea obiectului cererii introductive de instanță, iar articolele 98-106 NCPC stabilesc regulile de determinare a valorii acestui obiect.
Articolul 101 alin.2 NCPC prevede expres că pentru stabilirea competenței instanței, în cererile privitoare la constatarea nulității absolute, anularea, rezilierea sau rezoluțiunea unui act juridic, deci implicit și în cazul revocării (care intervine în ipoteza contractelor cu titlu gratuit), se va ține seama de valoarea obiectului acestuia.
Prin urmare, în lipsa indicării în contractul a cărui revocare se solicită a valorii bunurilor donate, valoarea acestora este cea determinată de reclamant, după prețuirea sa, conform înscrisurilor depuse de acesta.
Reclamanta a depus adresa nr._/20.01.2015 (filele 144-149), în care își exprimă punctul de vedere referitor la valoarea obiectului cererii cu a cărei soluționare a investit instanța. Din aceasta adresă, precum și din adresa nr._/02.-3.2015 (fila 161), în care este detaliat modul de calcul al valorii bunurilor aflate în litigiu, rezultă că valoarea obiectului cauzei este de_ lei (4770 lei pentru teren + 195.052 pentru construcție), valoare ce atrage competența materială de soluționare în primă instanță a judecătoriei.
Tribunalul a apreciat că nu se poate raporta pentru stabilirea competenței materiale la valoarea impozabilă a bunurilor, care rezultă din adresa nr. 1353/03.03.2015 comunicată de Primăria . instanței, pentru că art.104 alin.1 NCPC, care fixează acest criteriu de determinare a valorii obiectului, are în vedere doar cererile reale imobiliare, ceea ce nu este cazul în speță, acțiunea revocatorie fiind o acțiune mixtă.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul în conformitate cu disp. art. 94 pct. 1 lit. j rap. la art.98 și art.101 alin.2 NCPC și având in vedere disp. art.129 alin.2 pct.2 NCPC, constatând că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este sub_ lei, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat, conform art.132 NCPC, competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Răcari.
Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 29.04.2015, instanță care, în temeiul art. 135 alin.4 NCPC, a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a constatat următoarele:
În realitate, conflictul de competență s-a invit între Judecătoria Răcari, care a apreciat aplicabilitatea în speță a disp. art. 104 alin. 1 NCPC care prevede că în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale și Tribunalul Dâmbovița, care a considerat că în cauză sunt incidente disp. art. 94 pct. 1 lit. j din același act normativ raportat la art. 98 și art. 101 alin. 2 NCPC.
A constatat Curtea că, în mod corect Judecătoria Răcari a apreciat că sunt incidente disp. art. 104, care statuează că valoarea se determină în funcție de valoarea impozabilă, dat fiind că obiectul acțiunii este reprezentat de revocarea unui contract de donație, cu privire la un teren intravilan în suprafață de 834 mp. și construcție-spațiu comercial în suprafață de 403 mp, deci pe calea acțiunii pauliene se tinde la reintrarea acestor imobile în proprietatea pârâtului, situație în care devin aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate.
Cu atât mai mult s-a apreciat că se impune aplicabilitatea în speță a disp. art. 104 alin. 1 NCPC, ținând cont și de faptul că acțiunea pauliană are caracter mixt, adică de acțiune reală dar și personală.
Or, art. 104 alin. 1 NCPC se referă la un drept real asupra unor imobile.
Judecătoria Răcari a avut în vedere la momentul în care a stabilit că nu este competentă material să judece litigiul, certificatul de atestare fiscală nr. 1353/3.03.2015 aflat la fila 163 dosar fond, din care rezultă că valoarea clădirii este de 305.302,73 lei.
Nu au putut fi avute în vedere mențiunile din adresa nr._/2.03.2015 eliberată de ANAF (fila 161 dosar fond), reținute de tribunal ca argument în admiterea excepției necompetenței sale materiale, întrucât numai certificatul de atestare fiscală îndeplinește cerințele prevăzute de art. 104 alin. 1 NCPC.
Pe rolul Tribunalului Dâmbovița dosarul a fost sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1393/30.09.2015 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți și a respins ca prescrisă acțiunea revocatorie formulată de reclamantul reclamanta Direcția G. R. a Finanțelor P. Ploiești, în contradictoriu cu pârâții I. V., I. V., L. A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul L. A. este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1564 Cod civil, dreptul creditorului de a introduce acțiune revocatorie se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.
Termenul susmenționat se calculează în funcție de două momente alternative: data la care creditorul a cunoscut, respectiv data la care creditorul trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat, momente ce se raportează la data cunoașterii efective a prejudiciului și nu la data încheierii actului fraudulos.
A constatat tribunalul că reclamanta a demarat împotriva pârâtului I. V. procedura de executare silită, înființând în temeiul disp. art.154 alin.1 din OG nr. 92/2003 măsura sechestrului asupra bunurilor debitorului constând în teren intravilan curți construcții în suprafață de 834 mp. și construcție spațiu comercial în suprafață de 403 mp., astfel cum rezultă din procesul verbal de sechestru nr. 3924/28.01.2013.
Anterior înființării acestei măsuri la solicitarea reclamantei de identificare a bunurilor imobile cu care debitorul figurează înscris în cartea funciară, OCPI a transmis adresa nr._/25.07.2012 însoțită de extrase de carte funciară, prin care a comunicat reclamantei creditoare faptul că debitorul figurează înscris în cartea funciară cu cele două imobile construcție.
Prin urmare, la data înființării procesului verbal de sechestru, debitorul cunoștea faptul că aceste bunuri sunt singurele imobile aflate în proprietatea debitorului și pentru care are deschisă cartea funciară.
A mai reținut instanța că prin adresa nr. 4502/30.01.2013 procesul verbal de sechestru a fost transmis către OCPI Dâmbovița în vederea înscrierii ipotecare, iar prin adresa de răspuns transmisă de aceasta instituție, înregistrată la SFO T. sub nr. 8350/18.02.2013, se comunică faptul că proprietar al bunurilor sechestrate este pârâtul L. A.. Totodată OCPI comunică la data de 11.04.2013 către reclamanta creditoare încheierea de respingere nr._/29.03.2013 a cererii de înscriere a ipotecii legale cu motivarea că proprietar tabular al imobilului este L. A..
În aceste condiții, tribunalul a constatat că de la data comunicării încheierii de respingere a cererii de înscriere a ipotecii legale, reclamanta a cunoscut prejudiciul creat de contractul de donație nr. 1883/9.08.2012, în condițiile în care știa că bunurile cu privire la care se aplicase măsura sechestrului erau singurele bunuri imobile proprietatea debitorului, astfel că prin ieșirea acestora din patrimoniul său, debitorul și-a creat o stare de insolvabilitate.
Faptul că abia prin adresa înregistrată la data de 21.05.2014, s-au comunicat Administrației Județene a Finanțelor P. Dâmbovița copii de pe documentele de înstrăinare a bunurilor deținute de pârâtul I. V., nu fac ca termenul de prescripție a acțiunii pauliene să curgă de la acea dată, pasivitatea organelor fiscale, fiindu-le imputabilă, în condițiile în care cunoșteau din data de 11.04.2013 faptul că bunurile cu privire la care se aplicase sechestru ieșiseră din patrimoniul debitorului.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat excepția prescripției dreptului la acțiune pauliană ca fiind întemeiată, astfel că a fost respinsă ca prescrisă cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5.06.2014 (la mai mult de un an, calculat din data de 11.04.2013).
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legalreclamanta Direcția G. R. a Finanțelor P. Ploiești –prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor P. Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că, la data de 27.05.2014, sub nr._ a formulat acțiune pauliană împotriva pârâților I. V., I. F. și L. A. pentru revocarea (desființată) contractului de donație autentificat sub nr. 1883/09.08. 2012 de BNP G. D., motivat de faptul că numitului I. V. i s-a atras răspunderea patrimonială pentru suma de 216.289 lei.
Organele de executare au înființat sechestru pentru bunurile imobile, procesul-verbal de-sechestru nr.3924/28.01.2013 a fost comunicat intimatului, potrivit confirmării de primire depusă la dosarul cauzei. La data de 30.01.2013 procesul-verbal de sechestru a fost transmis la OCPI Dâmbovița pentru înscrierea ipotecară, iar aceasta a emis încheierea de respingere nr._ /06.02.2013 transmisă organului fiscal la data de 11.04.2013 cu adresa nr._, cu mențiunea ca bunurile pentru care a fost încheiat procesul-verbal de sechestru aparțin altui proprietar, respectiv intimatului L. A..
Arată apelanta că acțiunea pauliană pe care a formulat-o este o acțiune patrimonială prin care creditorul poate cere revocarea, pe cale judecătorească, a actelor juridice încheiate de debitor in vederea prejudicierii intereselor sale, termenul general de prescripție fiind de 3 ani începând sa curgă de la momentul in care creditorul a cunoscut cauza anularii, respectiv 6 feb. 2013, data încheierii de respingere a înscrierii procesul-verbal de sechestru de către OCPI Dâmbovița.
Față de acest aspect apelanta solicită desființarea sentinței criticate, admiterea cererii sale, iar pe fond trimiterea cauzei la instanța de fond pentru judecata în fond, invocând disp. art. 9 alin.2 din D. 167/1958 (art. 2517 NCPC).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica apelantei-reclamante privind sentința apelată vizează modul de soluționare prin admiterea excepției prescripției dreptului de a cere revocarea unui act de înstrăinare pe calea acțiunii pauliene, aceasta susținând că termenul general de prescripție a unei astfel de acțiuni este de 3 ani, începând sa curgă de la momentul in care creditorul a cunoscut cauza anularii, în speță de la 6 februarie 2013, data încheierii de respingere a înscrierii procesul-verbal de sechestru de către OCPI Dâmbovița, astfel că greșit s-a constatat prescrisă acțiunea.
Curtea reține corecta apreciere a situației de fapt de către prima instanță.
Astfel, apelanta-reclamantă a formulat acțiune pauliană, în contradictoriu cu pârâții I. V., I. F. și L. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 1883/09.08.2012 de Biroul Notarului Public „G. D.”, pretinzând că acesta a fost încheiat în prejudicierea sa.
Anterior, după ce prin adresa nr._/25.07.2012 însoțită de extrase de carte funciară, OCPI a comunicat apelantei-reclamante creditoare faptul că debitorul I. V. figurează înscris în cartea funciară doar cu imobilele ce fac obiectul a contractului a cărui revocare se solicită, apelanta a obținut înființarea, în temeiul disp. art.154 alin.1 din OG nr. 92/2003, a măsurii sechestrului asupra acestor bunuri ale debitorului, cunoscând, așadar, încă de la acea dată că în patrimoniul debitorului există doar aceste imobile.
Prin adresa nr. 4502/30.01.2013 procesul verbal de sechestru a fost transmis către OCPI Dâmbovița în vederea înscrierii ipotecare, iar la data de 11.04.2013 OCPI a comunicat apelantei- reclamanta creditoare încheierea de respingere nr._/29.03.2013 a cererii de înscriere a ipotecii legale, motivând că proprietar tabular al imobilului este L. A..
Raportat la obiectul acțiunii, în mod just prima instanță a constatat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 1564 Cod civil, potrivit cărora dreptul creditorului de a introduce acțiune revocatorie se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.
Totodată, dat fiind că apelanta-reclamantă creditoare cunoștea încă de la data de 25.07.2012 că imobilele înstrăinate prin contractul de donație erau singurele bunuri din patrimoniul intimatului-pârât debitor, iar la data de 11.04.2013 a fost încunoștiințată de OCPI despre existența actului de înstrăinare a acestor bunuri, prin comunicarea încheierii de respingere a cererii de înscriere a ipotecii legale nr._/29.03.2013, în mod corect prima instanță a reținut că această din urmă dată este momentul de la care a început a curge termenul de prescripție de 1 an prevăzut de art. 1564 cod civil pentru introducerea acțiunii revocatorii, termen ce era împlinit la data introducerii acțiunii pendinte - 5.06.2014.
Din considerentele ce preced, în baza art. 480 din c.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția G. R. a Finanțelor P. Ploiești –prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor P. Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 1393 din 30 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
.//.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția G. R. a Finanțelor P. Ploiești –prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor P. Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1393 din 30 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții I. V., I. F. ambii domiciliați în com. O., . și L. A., domiciliat în com. M., ., jud. Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
M. P. V. G.
Grefier,
V. M.
red. MP
tehnored. MP/VM
6 ex./14.03.2016
j.f. B. Brînzică
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Legea 10/2001. Hotărâre din 29-05-2012, Curtea de Apel PLOIEŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 42/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
