Revendicare imobiliară. Decizia nr. 42/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 42/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 42
Ședința publică din data de 2 februarie 2016
Președinte - V. G.
Judecători - P. M. G.
- M. P.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuienta P. A., cu domiciliul în comuna Zărnești, ., împotriva deciziei civile nr. 226 pronunțată la 12 octombrie 2015 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimații S.C. RER E. SERVICE S.A., cu sediul în B., ., parter, județul B. și M. B. PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., județul B..
Recussul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei achitată cu chitanța .-Z., nr._/26.01.2016, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată și că, prin serviciul registratură, recurenta a depus la dosar taxa judiciară de timbru așa cum a fost menționată mai sus și un înscris, intitulat Întâmpinare.
Curtea, pentru a da posibilitate părților să se prezinte în instanță, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit părțile.
Curtea, având în vedere că prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond ( fila 11 din dosarul nr._/200/2011/a1) s-a solicitat judecata în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul art. 137 Cod proc. Civilă, având în vedere că prezentul recurs vizează o decizie irevocabilă a Tribunalului B., în temeiul dispozițiilor art. 299 Cod pr. civilă, coroborat cu art. 328 Cod pr. civilă, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității formulării prezentului recurs și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ revizuenta P. (G.) A. a solicitat, ca instanța să se pronunțe asupra cererii de revizuire formulată în dosarul nr._/200/2011.
În motivarea în fapt a cererii, revizuenta a arătat că nu i s-a făcut dreptate, întrucât au fost falsificate documente pentru a se putea întocmi la notariat actul de donație.
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr.4979, pronunțată în ședința publică din 24.04.2015, Judecătoria B. a respins cererea de revizuire formulata de P. A. cu domiciliul în com. Zărnești, . împotriva sentinței nr._ din 03.10.2013 pronunțata de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2011.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 322 cod proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă; 4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză; 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de revizuire se va judeca de această instanță; 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; 9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate; 10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
S-a reținut de asemenea, că, art. 326 alin. 3 cod proc. civ. de la 1865, prevede expres faptul că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, însă se constată că revizuenta nu a arătat care motiv de revizuire din cele de mai sus ar fi incidente în prezenta cauză și mai mult, argumentele prezentate în cererea de revizuire nu se încadrează în vreuna din ipotezele avute în vedere de art. 322 cod proc. civ. de la 1865.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs revizuienta P. A., iar în motivarea cererii a arătat că, revendică imobilul teren situat în municipiul B., . și a solicitat a se verifica și a se analiza acest dosar având în vedere că instanța de fond i-a respins cererea de revizuire și toate acțiunile formulate.
A menționat recurenta că pentru acest teren este atestată ea în calitate de proprietar la direcția economică în baza declarației fiscale (respectiv actul de vânzare cumpărare), i s-a stabilit un impozit anual în sumă de 37,10 lei, iar pentru el a achitat impozit în sumă de 3 milioane vechi pe o perioadă de 10 ani, Direcția Economică din cadrul Primăriei B. încearcând să o desființeze ca proprietar.
Recurenta a precizat că, prin adresa nr. 110 din 30.06.2014 a dovedit Serviciului Public Comunitar - Evidența Populației Rm. Sărat că datele din buletinul de identitate sunt pe adresa Viilor nr. 2 nicidecum pe . deci adresele nu corespund cu nici un document atașat de Primăria Municipiului B. precum și faptul că, nici justiția din B. și nici cea de la Ploiești nu au citat Notarul Public F. E. pentru a fi audiată pentru ca aceasta să recunoască dacă cineva s-a prezentat pentru autentificarea actului.
A susținut de asemenea recurenta că, în perioada 1990- 2013 nu a figurat nimeni ca proprietar la finanțe deși în anul 2011 acesteia i s-a aprobat declarația fiscală, iar prin adresa nr. 1641 din 2.02.2015 Primăria Municipiului B., respectiv Directorul Urbanism și Serviciu Administrativ de fond locativ a recunoscut că terenul în suprafață de 57 m.p situat în . B nu este atestat de aceștia și că nu au dovezi că sunt proprietari .
A solicitat astfel a se verifica sentința civilă nr._ din 3.10.2013 pronunțată în dosarul civil nr._/2011.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul B., prin decizia civilă nr. 226 din 12.10.2015 a respins cererea de revizuire.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul B. a reținut că revizuirea este o cale de atac de retractare care se adresează instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepția cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. care revin în competența instanței mai mare în grad și care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive și în cazurile limitativ prevăzute de lege având ca finalitate anularea hotărârilor atacate.
Din economia prevederilor legale care reglementează revizuirea rezultă că această cale extraordinară de atac vizează îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de recurs care are în vedere în primul rând erorile de drept, iar admisibilitatea ei se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Din cererea de revizuire formulată a rezultat că revizuenta nu invocă erori de fapt, ci criticile sale vizează erori de judecată, de interpretare a probelor considerând că toate acestea au condus la soluționarea greșită în timp a cauzei atât de „instanțele din B. cât și cele din Ploiești.”
În aceste condiții raportat la criticile formulate prin cererea de revizuire, Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că prin cererea formulată revizuienta nu invocă niciunul din motivele de revizuire prevăzute limitativ de legiuitor în art. 322 C. proc. civ.
Nu în ultimul rând Tribunalul a constatat că inclusiv cererea de recurs formulată de reclamanta revizuentă nu vizează niciunul din motive de nelegalitate prev. de art. 304 cod proc civ. ci la rândul său conține o înșiruire de aspecte legate de modul de interpretare a probelor în cauza având ca obiect revendicare și nu motive de nelegalitate a hotărârii.
Față de considerentele ce preced Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 304 cod proc. civ. motiv pentru care în baza disp. art. 312 cod proc. civ. a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuenta P. (G.) A., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta - revizuientă a solicitat admiterea recursului și a acțiunii, iar în subsidiar rejudecarea cauzei.
Arată că nu s-au luat în seamă toate documentele probatorii depuse la dosar și atât Primăria Municipiului B., Administrația locală Urbanism, Spațiu Locativ, cât și Poliția Municipiului B., prin adrese, au recunoscut că nu au dovezi că terenul din B., . ar fi în proprietatea lor.
Învederează că, așa cum rezultă și din adresa de la O.C.P.I., acest teren se află în proprietatea sa în baza actulzu de vânzare – cumpărare și a declarației fiscale.
Arată că solicită revendicarea suprafeței de 57 mp, așa cum este trecută în acte și nicidecum terenul de pe . bis, teren care aparține Primăriei Municipiului B., este limitrof cu proprietatea sa, terenuri pe care primăria le-a împrejmuit ca fiind un sungur teren. Apărătorul ei a făcut o greșeală în cererea de chemare în judecată, în loc să solicite revendicarea suprafeței de 57 mp a solicitat 114 mp. Solicită să se efectueze verificări la fața locului și măsurători în baza actului de vânzare cumpărare, a declarației fiscale și a schițelor pentru a se despărți terenul ei de terenul primăriei.
La termenul de judecată din 02 februarie 2016, Curtea a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de recurs.
Analizând excepția sus-menționată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a textelor legale incidente, Curtea constată că aceasta este întemeiată, iar recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În dreptul procesual român, inadmisibilitatea unei căi de atac poate fi analizată din perspectiva faptului că mijlocul procesual ales de părți pentru valorificarea drepturilor și apărarea intereselor lor, fie nu este prevăzut de dispozițiile legale a fi exercitat în anumite situații, fie deși este reglementat din punct de vedere juridic, trebuie îndeplinite o . condiții privind momentul la care acesta poate fi declanșat, condiții care nu se regăsesc în speța respectivă .
Prin sentința civilă nr._ din 03.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2011 s-a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâții . SA și M. B. prin primar, precum și capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosință pentru ultimii trei ani, ca neîntemeiată, și la plata cheltuielilor de judecată, fiind respinsă și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei . SA, invocată de aceasta.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs de către reclamantă, iar prin decizia civilă nr. 163/26.02.2014 Tribunalul B. a respins ca nefondat recursul declarat.
Împotriva sentinței civile nr._ din 03.10.2013 s-a formulat de către P. A. și cerere de revizuire ( care face obiectul prezentului dosar), iar prin sentința civilă nr.4979, pronunțată în ședința publică din 24.04.2015, Judecătoria B. a respins cererea de revizuire.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 226 pronunțată la 12 octombrie 2015 Tribunalul B. a respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr._/03.10.2013, iar recursul de față este formulat împotriva deciziei mai sus menționate, decizie pronunțată de Tribunalul B. în faza procesuală a recursului.
Conform art. 299 Cod procedură civilă obiectul recursului îl reprezintă hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, dispozițiile art. 282 alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător.
Pe de altă parte art. 328 din codul de procedură civilă prevede că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Din cele expuse anterior rezultă că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat a fost supusă numai căii de atac a recursului, iar hotărârea dată asupra cererii de revizuire este supusă aceleiași căi de atac, respectiv recursului.
Decizia civilă nr. 226 din 12 octombrie 2015 a Tribunalului B. ( împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs) a fost pronunțată într-un complet format din trei judecători, astfel cum prevăd dispozițiile art.54 alin. 2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară a instanțelor judecătorești, în calea de atac a recursului și ea este irevocabilă, potrivit dispozițiilor art. 377 alin.2 pct.4 C.pr.civilă.
Din interpretarea dispozițiilor art. 299 Cod procedură civilă rezultă că dreptul la recurs există numai în ceea ce privește hotărârile de fond, fiind exclusă posibilitatea să se declare această cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate tot în faza procesuală a recursului.
Având în vedere că decizia nr. 226 pronunțată în recurs la 12 octombrie 2015 de Tribunalul B. și atacată prin prezenta cale de atac, este o hotărâre irevocabilă, împotriva căreia nu poate fi declarată calea de atac a recursului, Curtea, ținând cont de dispozițiile art. 299 și 528 din Codul de procedură civilă și făcând aplicarea dispozițiilor art. 137 C.pr.civilă, potrivit căruia instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii va admite excepția inadmisibilității recursului și, pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta P. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu de instanță.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienta P. A., cu domiciliul în comuna Zărnești, ., împotriva deciziei civile nr. 226 pronunțată la 12 octombrie 2015 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimații S.C. RER E. SERVICE S.A., cu sediul în B., ., parter, județul B. și M. B. PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2016.
Președinte, Judecători,
V. G. P. M. G. M. P.
Grefier,
G. C.
Red.V.G.
Tehnored.G.C.
2 ex./03.02.2016
j.f. N. R. I.
j.r. E. P. -A. M.-M. Ș.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 304/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 25/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
