Cereri. Decizia nr. 56/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 56/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 56/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 56

Ședința publică din data de 18 februarie 2016

Președinte - V. D.

Judecători - M. G.

- C. P.

Grefier - C. O.

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire a deciziei civile nr. 391 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, formulată de revizuenții T. P. și T. A., ambii domiciliați în municipiul Ploiești, ., județ Prahova, în contradictoriu cu intimata B. C. Română SA cu sediul în municipiul București, ..5, sector 3.

Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 4 februarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului revizuenților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11 februarie și respectiv la 18 februarie 2016, când a dat următoarea decizie.

CURTEA:

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2012, la data de 28.12.2012, contestatorii T. P. si T. A. în contradictoriu cu intimata B. Comerciala R. SA au formulat contestație la executarea silita imobiliara începută împotriva acestora in cadrul dosarului de executare nr. 224/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C. din Ploiești, la stăruința creditoarei BCR SA, prin mandatar . SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătoreasca ce va pronunța, sa dispună: anularea in tot: a somației de executare silita imobiliara emisă la data de 10.12.2012 in cadrul dosarului execuțional cu privire la terenul in suprafața de 2508 mp, situat in intravilanul municipiului Ploiești, ..246, județul Prahova, identificat cadastral sub numărul_ si intabulat in Cartea Funciara a Municipiului Ploiești sub numărul_; a procedurii executionale declanșate in baza respectivei somații împotriva subsemnaților, precum si a tuturor actelor de executare silita efectuate in cadrul acestei proceduri executionale, inclusiv a procesului-verbal de situație încheiat la data de 10.12.2012, ora 09:00, aferent imobilului; solicitând totodată și suspendarea propriu-zisa integrala a procedurii executionale contestate, declanșate împotriva subsemnaților, respectiv urmărirea silita imobiliara, ce formează obiectul dosarului execuțional pana la soluționarea prezentei contestații la executare prin hotărâre judecătoreasca irevocabila, in conformitate cu prevederile art.403 alin.(1) C.proc.civ.; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, contestatorii au arătat că, astfel cum rezulta din somația de executare silita imobiliara identificata in petitul prezentei contestații la executare, procedura execuțională contestata a fost declanșata la stăruința intimatei-creditoare in baza următoarelor titluri executorii: Contractul de fidejusiune nr.284/_/2 05.09.2005, încheiat intre contestatori in calitate de fidejusori ai debitoarei . si BCR SA, in calitate de creditoare; Contractul de ipoteca pentru constituirea unei ipoteci de rangul II autentificat sub nr.6418/07.09.2005 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești, încheiat intre contestatori, in calitate de garanți ipotecari ai debitoarei sus-menționate si creditoarea ipotecara BCR SA si Actul adițional la contractul de ipoteca sus menționat, autentificat sub nr.3340/04.06.2007 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești, încheiat intre aceleași părți.

Actul începător de executare silita in cadrul procedurii execuționale contestate este somația emisa de B. Ț. C. din Ploiești la data de 10.12.2012, prin intermediul căreia este stabilita in sarcina contestatorilor obligația de plata a sumei de 976.909,19 lei, precum si a cheltuielilor de executare care, pana la data emiterii somațiilor, erau deja in cuantum de 15.844,95 lei.

Astfel cum rezulta din cuprinsul somației sus-evocate, creanța stabilita in sarcina contestatorilor de plata urmează sa fie valorificata din sumele obținute din vânzarea silita, la licitație publica, a imobilului, al cărui proces-verbal de situație a fost deja întocmit de executorul judecătoresc si anexat somației comunicate. Raportul juridic obligațional care a determinat inițierea procedurii de executare silita in prezenta cauza a luat naștere intre contestatori, in calitate de garanți ai debitoarei ., si creditoarea BCR SA ca urmare a încheierii Contractului de facilitate de credit multiprodus 284/_ 05.09.2005.

In baza contractului de credit, BCR SA a acordat debitoarei . o facilitate de credit multiprodus in valoare de 1.050.000 lei, in cadrul căreia s-a acordat o linie de credit pe o durata de 12 de luni de la data îndeplinirii condițiilor de tragere. In vederea garantării facilitații de credit multiprodus, s-a încheiat la data de 07.09.2005 un contract de ipoteca pentru constituirea unei ipoteci de rangul II autentificat sub nr.6418/07.09.2005 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești, intre contestatori, in calitate de garanți ipotecari ai debitoarei, si BCR SA.

Imobilul asupra căruia s-a constituit ipoteca era reprezentat, la data încheierii respectivului contract de un teren in suprafața totala de 8339 mp, proprietatea contestatorilor compus, la data respectiva, din terenurile in suprafața de 6502 mp si 1837 mp, identificate prin următoarele elemente: terenul in suprafața de 6502 mp situat in Ploiești, ..246, județul Prahova, având numărul cadastral provizoriu 2223/1 si intabulat in Cartea Funciara nr.5997 a localității Ploiești; terenul in suprafața de 1837 mp situat in Ploiești, ..246, județul Prahova, având numărul cadastral provizoriu 2223/1/1 si intabulat in Cartea Funciara nr. 5997 a localității Ploiești.

În același scop, contestatorii au încheiat si Contractul de fidejusiune nr. 284/_/2/05.09.2005, prin intermediul căruia s-au obligat, in mod solidar cu debitorul, sa garanteze in favoarea BCR SA creditul in valoare de 1.050.000 lei precum si orice alte sume datorate si neachitate de către . Băncii Comerciale Romane SA in baza contractului de credit.

Au mai arătat contestatorii că ambele garanții constituite de aceștia sunt prevăzute in cuprinsul contractului de credit, la art. X, punctul 10.1, litera c). Ulterior încheierii contractului de credit, intre părți au intervenit o . acte adiționale ce au adus, pe parcursul derulării contractului, o . modificări clauzelor contractuale inițiale.

Astfel, prin Actul adițional nr.284b/_/22.09.2006, banca a diminuat facilitatea de credit multiprodus acordata împrumutatului cu suma de 250.000 lei, astfel încât aceasta a scăzut de la valoarea de 1.050.000 lei la 800.000 lei. De asemenea, prin Actul adițional nr. 284c/_/21.12.2006, aceasta valoare a fost din nou diminuata, de la suma de 800.000 lei ajungând la 695.000 lei, pentru ca, in cele din urma, prin Actul adițional 284f/_/04.06.2007 valoarea facilitații de credit sa ajungă la valoarea de 570.000 lei.

Din cuprinsul Actului adițional 284f/_/04.06.2007 rezulta faptul ca s-au adus modificări substanțiale garanțiilor stabilite inițial prin contractul de credit, astfel încât, in cadrul Capitolului X, pct. 10.1, lit b) se observa înlocuirea ipotecilor inițiale cu ipoteci asupra altor imobile-terenuri rezultate din dezmembrarea corpurilor de proprietate inițiale.

Astfel, prin acest din urma act adițional se constituie ipoteci asupra terenului, in suprafața de 2508 mp situat in Ploiești, .. 246, județul Prahova, format din: lot 2A, in suprafața de 1535 mp, având număr cadastral_, înscris in CF_ a municipiului Ploiești si lot 2 in suprafața de 973 mp, având număr cadastral_, înscris in CF_ a municipiului Ploiești.

Actul adițional sus-menționat reflecta modificarea adusa raporturilor contractuale inițiale dintre contestatori, in calitate de garanți ipotecari, si creditoarea BCR SA prin încheierea Actului adițional la contractul de ipoteca inițial, act ce a fost autentificat sub nr. 3340/04.06.2007 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești.

Prin acest din urma act, contestatorii s-au obligat sa garanteze împrumutul in valoare de 570.000 lei (suma ce a rezultat in urma diminuării succesive a valorii creditului inițial), acordat de banca debitoarei . in baza contractului de credit si a actelor adiționale sus-menționate, cu ipoteca ce au constituit-o asupra celor doua terenuri (in suprafața de 1535 mp, respectiv 973 mp), terenuri rezultate in urma încheierii actului de dezlipire autentificat sub nr. 3089/23.05.2007 de același birou notarial.

In consecința, a fost radiata ipoteca instituita asupra terenului prevăzut inițial in cuprinsul contractului de credit, aspect ce rezulta si din Adresa nr._/28.05.2007 emisa către OCPI Prahova de către intimata BCR SA.

Mai mult, prin același act adițional a fost înlăturata obligația contestatorilor de a garanta, in calitate de fidejusori, obligația contractata de debitoare, câtă vreme acest ultim act modificator încheiat, ce constata voința finala a pârtilor, nu mai include in cadrul sistemului de garanții aferent contractului de credit si contractul de fidejusiune cumulativ cu ipotecile.

Totodată, contestatorii au mai arătat faptul ca si scadenta liniei de credit a suferit o . modificări succesive, pentru ca, in final, potrivit prevederilor Actului adițional nr.2846/_/29.01.2007, aceasta sa fie stabilita după cum urmează: la data de 31.03.2007 devenea scadenta obligația de plata a sumei de 100.000 lei, iar la data de 07.09.2007 devenea scadent restul sumei de 600.000 lei.

Contestatorii au mai menționat faptul că una din cauzele de nulitate ce afectează actele de executare, respectiv procedura execuțională contestată este: prescripția dreptului de a cere si obține executarea silita.

In conformitate cu dispozițiile art.405 Cod procedura civila: „(1) Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.(2) Termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita.(3) Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie."

In speța, in conformitate cu prevederile Actului adițional nr.2846/_ din 29.01.2007, creanța urma sa devină exigibila cel mai târziu la data de 07.09.2007.

Din diligentele depuse de contestatori, precum si din cuprinsul actelor comunicate acestora de către executorul judecătoresc alăturat somației de executare silita imobiliara contestate, nu rezultă că ulterior au fost (re)modificate termenele suspensive ce afectau obligația debitorului de rambursare a facilitații de credit multiprodus, astfel încât de la data de 07.09.2007, obligația debitorului principal a devenit exigibila.

De la aceasta data, a împlinirii termenului suspensiv ce afecta raportul juridic obligațional, se naște dreptul creditorului BCR de a cere si obține executarea silita in baza actelor juridice evocate mai sus, înzestrate ex lege cu putere executorie.

Astfel fiind, de la aceasta data, a început sa curgă termenul de prescripție extinctiva de 3 ani a dreptului de a cere si obține executarea silita a contractului de credit si contractului de ipoteca pentru constituirea unei ipoteci de rangul II autentificat sub nr. 6418/07.09.2005 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești, astfel cum a fost modificat prin actul adițional autentificat sub nr.3340/04.06.2007 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești.

Or, in prezenta cauza, executarea silita a fost începuta in cursul anului 2012, ulterior împlinirii termenului de prescripție instituit de dispozițiile art.405 C.proc.civ.

In consecința, ca urmare a incidenței prescripției dreptului de a cere si obține executarea silita a obligației principale, efectul prescripției extinctive se extinde si asupra dreptului creditoarei de a cere si obține executarea silita a ipotecilor constituite de contestatori pentru garantarea obligației principale.

Astfel fiind, ca efect al împlinirii termenului de prescripție extinctiva, obligația de garanție născuta prin încheierea Actului adițional din data de 04.06.2007 la contractul de ipoteca inițial s-a transformat dintr-o obligație civila perfecta ., in privința căreia nu se mai poate solicita executarea silita, astfel încât toate procedurile execuționale declanșate împotriva contestatorilor sunt lovite de nulitate absoluta.

Un alt motiv de nulitate invocat de contestatori este reprezentat de stingerea obligației de garanție datorata de subsemnații ca efect al stingerii obligației principale.

Contestatorii au precizat că debitoarea principala ., ulterior modificării denumirii acestei societăți din „Tenax SRL" in „Protech Industrial SRL", modificare înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova („ORC") la data de 21.12.2010, prin Sentința nr.686 din data de 09.04.2012, Tribunalul Prahova a dispus închiderea procedurii insolventei fata de aceasta debitoare si radierea acesteia din evidentele Oficiului Registrului Comerțului.

In cadrul procedurii de insolvența sus-menționate, deși lichidatorul judiciar Extrem Insolv IPURL a adus la cunoștința creditoarei BCR SA deschiderea acestei proceduri împotriva debitoarei, efectuând, totodată, toate demersurile prevăzute de Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei pentru notificarea intimatei BCR, publicarea tabelului preliminar al creanțelor si al celorlalte acte de procedura efectuate in cauza, banca a rămas in pasivitate, nefăcând nicio declarație de creanța, astfel încât nu a figurat in tabelul definitiv al creanțelor .

Pe cale de consecința, obligația debitoarei principale fata de creditoarea BCR SA s-a stins ca efect al închiderii procedurii insolventei si al radierii acesteia din evidentele ORC.

In consecința, ca efect al stingerii raportului obligațional principal garantat, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, s-a stins si obligația accesorie acesteia, născuta in sarcina contestatorilor, constând in obligația de garantare a rambursării facilitații de credit multiprodus prin intermediul ipotecilor constituite asupra imobilelor terenuri proprietatea acestora.

De asemenea, în opinia contestatorilor, Contractul de ipoteca autentificat sub nr. 6418/07.09.2005 si Contractul de fidejusiune nr. 284/_/2/05.09.2005 nu mai constituie titluri executorii; suma pentru care s-au declanșat procedurile execuționale excede (este aproape dubla) cuantumului integral al facilitații de credit multiprodus din care s-au efectuat rambursări parțiale.

Potrivit dispozițiilor art. 372 C.proc.civ., executarea silita se poate face numai in temeiul unui titlu executoriu valabil.

In prezenta cauza, in cuprinsul somației comunicate contestatorilor se face referire la doua contracte care nu mai pot sa producă efecte juridice, si anume Contractul de fidejusiune nr. 284/_/2/05.09.2005 si Contractul de ipoteca autentificat sub nr. 6418/07.09.2005.

Astfel, ca urmare a radierii ipotecii instituite prin contractul de ipoteca inițial, autentificat sub nr.6418/07.09.2005, contractul in cauza a încetat să mai producă efecte si, pe cale de consecința, nu mai poate avea valoarea unui titlu executoriu valabil, in baza căruia sa poată fi declanșata procedura executării silite sub forma urmăririi silite imobiliare.

In consecința, executorul judecătoresc a procedat in mod greșit când a declanșat procedura execuționala contestata inclusiv in baza acestui contract, care nu poate fi considerat titlu executoriu valabil, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art. 372 C.proc.civ., potrivit cărora „executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu".

De asemenea, contractul de fidejusiune a fost înlăturat din sistemul de garanții aferent contractului de credit prin încheierea de către părți a Actului adițional nr. 284f/_/04.06.2007.

De vreme ce scopul încheierii acestui act adițional a fost tocmai modificarea sistemului de garanții, lipsa menționării de către părți a contractului de fidejusiune alături de celelalte garanții reale constituite in vederea garantării contractului de credit, in condițiile in care in cuprinsul celorlalte acte adiționale anterioare s-a făcut referire in mod expres la existenta acestui contract (de fidejusiune), nu poate conduce decât la concluzia ca părțile au convenit sa renunțe la aceasta forma de garanție.

In acest context, calitatea de fidejusori a contestatorilor, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, a încetat de la data încheierii de către părți a Actului adițional nr.284f/04.06.2007, astfel încât contractul de fidejusiune nu mai poate fi invocat ca si titlu executoriu care sa stea la baza declanșării procedurilor execuționale contestate.

Un alt motiv de nulitate al somației comunicate contestatorilor este reprezentat de faptul ca executorul judecătoresc nu a precizat modalitatea de stabilire a debitului principal. Astfel, acesta se limitează doar sa precizeze ca aceștia sunt obligați sa achite suma de 976.909, 19 lei plus cheltuielile de executare in cuantum de 15.844, 95 lei, fără insa a indica modalitatea in care a calculat aceste sume.

Au mai arătat contestatorii că, prin încheierea Actului adițional la contractul de ipoteca inițial, aceștia s-au obligat sa garanteze împrumutul in valoare de 570.000 lei plus dobânzile aferente si alte costuri si comisioane, ce a fost acordat debitoarei . de către creditoarea BCR SA.

Somația comunicata contestatorilor nu face insa referire la modalitatea in care a stabilit executorul judecătoresc valoarea totala a presupusei creanțe pe care creditoarea ar avea-o împotriva acestora, obligație instituita in sarcina acestuia in temeiul dispozițiilor art. 3712 alin. (2) C.proc.civ., astfel încât contestatorii se află in imposibilitatea obiectiva de a cunoaște daca aceste sume au fost sau nu calculate in mod corect.

Strâns legata de modalitatea de determinare a debitului principal datorat de contestatori se afla si stabilirea cuantumului cheltuielilor de executare, existând o legătura de proportionalitate directa intre valoarea debitului principal si cuantumul onorariului perceput de executorul judecătoresc.

Or, in lipsa unei determinări exacte a valorii creanței puse in executare silita devine evident ca nu se poate stabili cu certitudine daca suma indicata in somația emisa ca reprezentând cheltuieli de executare calculate provizoriu, pana la data emiterii acesteia, a fost corect determinata.

Legal citată, intimata a depus întâmpinare la 21.05.2013 prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, solicitând pe fondul cauzei, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, iar cu privire la cererea de suspendare a executării silite, a precizat faptul că posibilitatea suspendării executării silite este condiționată de depunerea de către contestator a unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță.

La 12.04.2013, B. Ț. C. a înaintat la dosarul cauzei copii certificate din dosarul de executare nr.224/2012.

În cauza dedusă judecății, s-a administrat proba cu înscrisuri.

Ca urmare a stabilirii obligației de plată a cauțiunii în procent de 10 % din valoarea creanței prevăzută în titlul executoriu în sarcina contestatorilor, aceștia au formulat cerere de acordare ajutor public judiciar sub forma reducerii cauțiunii, care a fost admisă prin încheierea pronunțată în Cameră de consiliu la data de 11.09.2013, cuantumul cauțiunii fiind redus în procent de 50 % din sumă, urmând ca aceștia să achite suma de 48.845,45 lei.

La termenul de judecată din 19.02.2014, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită invocată de intimată prin întâmpinare, apreciind că aceasta nu este o excepție procesuală, fiind un motiv distinct de contestația la executare, urmând ca aceasta să fie avută în vedere odată cu fondul cauzei.

La termenul de judecată din 19.03.2014, instanța a pus în discuție cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori, iar la solicitarea apărătorului contestatorilor, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, față de neachitarea cuantumului cauțiunii.

Prin sentința civilă nr._/10.12.2014 Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare, a anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 224/2012 al B. Ț. C., inclusiv somația emisă la data de 10.12.2012 și procesul-verbal de situație încheiat la data de 10.12.2012 privind executarea silită asupra imobilului situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, constând în teren în suprafață de 2508 mp. înscris în Cartea Funciară sub nr._-Ploiești și cu număr cadastral_.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori în petitul acțiunii, a luat act că la termenul de judecată din 19.03.2014, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, față de neachitarea cuantumului cauțiunii de către T. P. și T. A..

Între intimata B. C. Română S.A. prin Sucursala Județeană Prahova, pe de o parte și .., în calitate de solicitant/împrumutat, contestatorii T. P. și T. A., numiții T. A. și T. M., în calitate de garanți, s-a încheiat Contractul de facilitate credit multiprodus nr. 284/_/05.09.2005 (filele 24-33 dosar) prin care banca a acordat solicitantului/împrumutatului o facilitate de credit multiprodus în sumă de 1.050.000 lei, pe o durată de 36 de luni de la data îndeplinirii condițiilor de tragere (art. 1.1. și art. 2.1. din contract).

Prin clauzele de la cap. X „Garantarea facilității de credit multiprodus ”, art.10.1. din contract, solicitantul/împrumutatul s-a obligat să garanteze facilitatea de credit multiprodus, dobânzile majorate, comisioanele aferente rezultate din contract, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea creditelor acordate în baza facilității de credit multiprodus, a dobânzilor,a dobânzilor majorate, a comisioanelor, precum și a cheltuielilor de judecată, inclusiv cele de executare silită, cu următoarele garanții constituite în favoarea băncii:

Ulterior încheierii contractului de credit, intre părți au intervenit o . acte adiționale ce au adus, pe parcursul derulării contractului, o . modificări clauzelor contractuale inițiale.

Prin Actul adițional nr. 284a/_/12.06.2006 la contractul de credit sus-menționat (fila 34 dosar) încheiat între intimata B. C. Română S.A. prin Sucursala Județeană Prahova, pe de o parte și .., în calitate de solicitant/împrumutat, contestatorii T. P. și T. A., în calitate de garanți, părțile au convenit modificarea prevederilor cap. X „Garantarea facilității de credit multiprodus”, în sensul că solicitantul/împrumutatul s-a obligat să garanteze facilitatea de credit multiprodus, dobânzile, dobânzile majorate, comisioanele aferente rezultate din contract, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea creditelor acordat în baza facilității de credit multiprodus, a dobânzilor, a dobânzilor majorate, a comisioanelor, precum și a cheltuielilor de judecată, inclusiv cele de executare silită, cu următoarele garanții constituite în favoarea băncii: - contract de garanție reală imobiliară fără deposedare asupra soldului creditor al conturilor/subconturilor deschise la bancă, înregistrat în AEGRM; - contract de garanție imobiliară asupra imobilului situat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 1480 m.p. și construcțiile situate pe acesta, respectiv C1-în regim parte și etaj, compus din 13 încăperi cu suprafața construită de 176,40 m.p. și etaj 7 încăperi având suprafața construită de 133 m.p. și C2 compus din magazie, având suprafața construită de 11,39 m.p., cu număr cadastral 1818 intabulat în Cartea Funciară nr. 1352 a localității Ploiești, proprietatea contestatorilor T. P. și T. A.. Contract de fidejusiune; -contract de garanție reală imobiliară asupra terenului în suprafață de 6502 m.p., situat în Ploiești, ..246, jud. Prahova, înscris în Cartea Funciară nr. 5997 a mun. Ploiești, cu număr cadastral provizoriu 2223/1 și asupra terenului în suprafață de 1837 m.p., situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, înscris în Cartea Funciară nr.5997 a mun. Ploiești, număr cadastral provizoriu 2223/1/1, aflate în proprietatea soților T. P. și T. A.; contract de fidejusiune.

Conform Actului adițional nr. 284b/_/22.09.2006 la același contract de credit încheiat între intimata B. C. Română S.A. prin Sucursala Județeană Prahova, pe de o parte și .., în calitate de împrumutat, contestatorii T. P. și T. A., în calitate de garanți (fila 35 dosar), părțile au convenit modificarea prevederilor pct. 1.1 din contractul de credit, în sensul diminuării facilității de credit multiprodus cu suma de 250.000 lei, de la valoarea de 1.050.000 lei la 800.000 lei.

Între aceleași părți, s-a încheiat Actul adițional la contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6418/07.09.2005, autentificat de către Biroul Notarial “Equitas” din Ploiești sub nr. 3340/04.06.2007 (filele 46-47 dosar) prin care, urmare încheierii actului adițional nr. 284/f/_/04.06.2007 la contractul de credit nr. 284/_/05.09.2005, prin care s-a diminuat valoarea creditului inițial la 570.000 lei și în urma dezmembrării în șase loturi a terenurilor ce au făcut obiectul contractului de garanție imobiliară, conform actului de dezlipire autentificat sub nr. 3089/23.05.2007, garanții ipotecari T. P. și T. A. s-au obligat să garanteze împrumutul în valoare de 570.000 lei, plus dobânzile aferente și alte costuri și comisioane, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate și cheltuieli de judecată, inclusiv cele legate de executarea silită, acordat de către bancă împrumutatei .. prin Contractul de credit bancar nr.284/_/05.09.2005 și actul adițional la acesta nr. 284f/_ din 04.06.2007 (cu completările și modificările ulterioare), fiind de acord cu executarea silită a acestuia, de către bancă, în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile în condițiile și la termenele stipulate în Contractul de credit bancar și actul adițional la acesta.

Ca urmare a actului adițional la contractul de ipotecă și ca o garanție pentru rambursarea de către împrumutatul .. a tuturor sumelor datorate sau ce urmează a fi datorate în conformitate cu Contractul de credit bancar nr. 284/_ din 05.09.2005 și actului adițional la acesta nr.284f/_/04.06.2007, garanții ipotecari au menținut în favoarea băncii intimate, o ipotecă asupra următoarelor imobile:- teren curți construcții (lot 2A) situat în mun. Ploiești, .. 246, jud. Prahova, în suprafață de 1.535 m.p. având număr cadastral provizoriu_, înscris în cartea funciară a localității Ploiești nr._, prin încheierea nr._/2007 eliberată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova-Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ploiești; - teren curți construcții (lot 2) situat în mun. Ploiești, .. 246, jud. Prahova, în suprafață de 973 m.p., având număr cadastral provizoriu_, înscris în cartea funciară a localității Ploiești nr._, prin încheierea nr._/2007 eliberată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova-Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ploiești;

S-a stipulat în actul adițional menționat că cele două terenuri lot 2A și lot 2 vor garanta creditul în valoare de 570.000 lei, astfel cum a fost diminuat, acordat de bancă, în baza contractului de credit nr. 284/_/05.09.2005 și actului adițional la acesta nr. 284/f/_/04.06.2007, societății comerciale ..

Prin încheierea din data de 06.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr._/281/2012 (fila 107 dosar), instanța a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc Ț. C. din Ploiești și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contract de fidejusiune nr. 284/_/05.09.2005, contract de ipotecă autentificat sub nr. 6418/07.09.2005, contract de ipotecă autentificat sub nr. 3340/04.06.2007, la solicitarea creditoarei B. C. Română, prin mandatar S.C. CEE Collect România S.R.L. privind pe debitorii .., T. P. și T. A..

Conform procesului-verbal din data de 10.09.2012 încheiat de executorul judecătoresc Ț. C. în cadrul Dosarului execuțional nr. 224/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C. (fila 102 dosar), executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de_,95 lei, din care 15.069 lei onorariu executor, suma totală (creanță și cheltuieli de executare) la care debitorul a fost obligat fiind de 992.754,14 lei.

Prin Somația din data de 10.09.2012 (filele 104-105 dosar), debitorii .., T. P. și T. A. au fost somați ca, în termen de o zi de la primirea acesteia la domiciliul lor, conform art. 411 Cod proc.civ. să se conformeze întru totul dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de contractul de fidejusiune nr. 284/_/05.09.2005, contract de ipotecă autentificat sub nr. 6418/07.09.2005, contract de ipotecă autentificat sub nr. 3340/04.06.2007, în sensul că sunt obligați să achite suma de 992.754,14 lei, reprezentând creanță și cheltuieli de executare, stabilită conform procesului-verbal de cheltuieli de executare, în caz contrar, urmând a se proceda la executarea silită împotriva debitorilor.

Prin înștiințările de poprire de la data de 10.09.2012 (filele: 106, 109 111, 137, 142, 147, 149, 150, 151 dosar), contestatorii garanți T. P. și T. A. și debitorul .. au fost înștiințați că s-a luat măsura popririi sumei de 992.754,14 lei, reprezentând creanță și cheltuieli de executare pe care aceștia le dețin la terții popriți Alpha Bank România, ATE Bank, B. C.R. Firenze România S.A., B. C. Carpatica S.A., B. C. Feroviară, B. C. Română, B. Italo Romena, B. Românească, B. Transilvania, Bancpost, Bank of Cyprus, Bloom Bank France, BRD-GSG, CEC Bank, Citybank Europe PLC. Credit Europe, Emporiki Bank, Eximbank, Garantibank International N.V., ING Bank, Intesa Sanpaolo Romania S.A., Leumi Bank, Libra Bank, Marfin Bank (Romania), Millennium Bank, Nextbank S.A., OTP bank, Piraeus Bank, Procredit Bank, Raiffeisen Bank-D.P.T.-C.O.P.; RBS Romania, Romanian International Bank, Unicredit Tiriac Bank S.A., Volksbank Romania S.A.

Conform procesului-verbal de situație din data de 15.11.2012 întocmit de executorul judecătoresc Ț. C. (fila 214 dosar), s-a început executarea silită imobiliară împotriva imobilului situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 8339 m.p., având C.F._-Ploiești, nr. Cadastral 2223/1; 2223/1/1, aflat în proprietatea contestatorilor T. P. și T. A..

De asemenea, potrivit somației din aceeași dată (fila 215 dosar), debitoarea .. și contestatorii garanți T. P. și T. A. au fost somați ca, în termen de 15 zile de la primirea acesteia la domiciliul acestora, potrivit disp. art. 500 Cod proc.civ., să se conformeze întru totul dispozițiilor titlului executoriu, în sensul că sunt obligați să achite sumele de 976.909,19 lei, plus cheltuieli de executare în cuantum de 15.844,95 lei, stabilite conform procesului-verbal de cheltuieli, în caz contrar, urmând a se proceda la vânzarea, prin licitație public, a imobilului situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, în suprafață de 8339 m.p.

Conform procesului-verbal de situație din 10.12.2012 (fila 224 dosar), s-a început executarea silită asupra imobilului situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova având CF_-Ploiești, nr. Cad._, aflat în proprietatea contestatorilor garanți T. P. și T. A., compus din teren în suprafață de 2508 m.p.

Potrivit somației din aceeași dată (fila 225 dosar), debitoarea .. și contestatorii garanți T. P. și T. A. au fost somați ca, în termen de 15 zile de la primirea acesteia la domiciliul acestora, potrivit disp. art. 500 Cod proc.civ., să se conformeze întru totul dispozițiilor titlului executoriu, în sensul că sunt obligați să achite sumele de 976.909,19 lei, plus cheltuieli de executare în cuantum de 15.844,95 lei, stabilite conform procesului-verbal de cheltuieli, în caz contrar, urmând a se proceda la vânzarea, prin licitație publică, a imobilului situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, în suprafață de 2508 m.p.

Prin adresa din 07.01.2013 emisă de executorul judecătoresc Ț. C. (fila 247 dosar), intimata creditoare B. C. Română S.A., debitoarea .. și contestatorii garanți T. P. și T. A. au fost invitați la sediul Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C., la data de 17.01.2013, ora 10:00, pentru ca, prin acordul părților, să se procedeze la evaluarea imobilului situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, înscris în CF nr._ Ploiești, cad. 2223/1, 2223/1/1, compus din teren în suprafață de 8339 m.p. și a imobilului situate în Ploiești, .. 246, înscris în CF nr._, număr cad._, compus din teren în suprafață de 2508 m.p., ce urmează a fi valorificat prin licitație public, iar prin procesul-verbal din 17.01.2013 (fila 248 dosar), s-a constatat lipsa debitorilor .., T. P. și T. A..

Conform procesului-verbal de situație din data de 24.09.2012 (fila 162 dosar), s-a început executarea silită împotriva imobilului situate în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, CF_-Ploiești, nr. Cad._, aflat în proprietatea contestatorilor T. P. și T. A., compus din teren intravilan în suprafață de 1535 m.p.

Potrivit somației din aceeași dată (fila 163 dosar), debitoarea .. și contestatorii garanți T. P. și T. A. au fost somați ca, în termen de 15 zile de la primirea acesteia la domiciliul acestora, potrivit disp. art. 500 Cod proc.civ., să se conformeze întru totul dispozițiilor titlului executoriu, în sensul că sunt obligați să achite sumele de 976.909,19 lei, plus cheltuieli de executare în cuantum de 15.844,95 lei, stabilie conform procesului-verbal de cheltuieli, în caz contrar, urmând a se proceda la vânzarea, prin licitație publică, a imobilului situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, în suprafață de 1535 m.p.

Conform procesului-verbal de situație și somației din data de 24.09.2012 (filele 165-166 dosar), s-a început executarea silită pentru sumele menționate, asupra imobilului situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, având CF_-Ploiești, nr. cad._, aflat în proprietatea contestatorilor debitori T. P. și T. A., compus din teren intravilan în suprafață de 973 m.p.

Potrivit procesului-verbal de situație și somației din data de 24.09.2012 (filele 168-169 dosar), s-a început executarea silită pentru sumele menționate, asupra imobilului situate în Ploiești, ..246, jud. Prahova, având CF_ Ploiești, nr. Cad._, aflat în proprietatea contestatorilor T. P. și T. A., compus din teren intravilan în suprafață de 6502 m.p.

Conform procesului-verbal de situație și somației din data de 24.09.2012 (filele 171-172 dosar), s-a început executarea silită, pentru sumele menționate, asupra imobilului situate în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, având CF_-Ploiești, nr. cad._, aflat în proprietatea contestatorilor debitori T. P. și T. A., compus din teren intravilan în suprafață de 1837 m.p.

Prin procesul-verbal din data de 25.09.2012 (fila 177 dosar), s-a constatat că, față de deschiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei .., având în vedere disp. art.36 din Legea nr.85/2006, executarea silită a încetat în condițiile art.371 indice 5 Cod proc.civ., față de debitoarea .., urmând a continua împotriva debitorilor garanți T. P. și T. A..

Examinând Decizia civilă nr.332/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova-Secția I Civilă în Ds. nr._/281/2012, instanța a constatat că prin Sentința civilă nr. 686/09.04.2012, Tribunalul Prahova a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea ., fostă . și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului și cu toate că lichidatorul judiciar a adus la cunoștință creditoarei-intimate BCR SA deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei-efectuând totodată toate demersurile legale pentru notificarea intimatei, publicarea tabelului preliminar al creanțelor și, efectuarea celorlalte acte de procedură prevăzute de Legea nr.85/2006 - banca intimată a rămas în pasivitate, nefăcând nici o declarație de creanță, astfel încât nu a figurat în tabelul definitiv al creanțelor.

Având în vedere faptul că intimata-creditoare a rămas în pasivitate, pe cale de consecință, nu și-a mai putut realiza creanța față de societatea debitoare . care, urmare a radierii, și-a pierdut capacitatea de folosință și, implicit, toate drepturile dar și obligațiile ce au intrat în conținutul capacității sale civile.

Față de considerentele sus-menționate, instanța a constatat că în cauza de față, ca efect al stingerii raportului obligațional principal garantat, s-a stins și obligația accesorie acestuia, născută în sarcina contestatorilor, constând în obligația acestora de garantare a rambursării facilității de credit multiprodus prin intermediul ipotecilor constituite asupra imobilelor terenuri proprietatea acestora.

De asemenea, instanța a mai reținut că, în situația de față, în care debitorul principal este deci o persoană juridică-societate comercială, iar împotriva acesteia a fost deschisă procedura insolvenței, creditoarea intimată BCR SA, avea la dispoziție procedurile speciale și specifice prevăzute în cadrul acestei proceduri, neavând posibilitatea legală de a alege între această procedură și o altă variantă alternativă pentru a-și valorifica creanța împotriva debitoarei, iar neefectuarea demersurilor legale necesare pentru valorificarea creanței sale, în cadrul legal reglementat de Legea nr. 85/2006, nu îi conferea dreptul de a încerca recuperarea acestei creanțe direct prin executarea silită a garanților fidejusori, în condițiile în care debitoarea principală - persoană juridică și-a încetat existența și a pierdut capacitatea de folosință, prin radierea sa din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, urmare a închiderii procedurii insolvenței față de aceasta-procedură în cadrul căreia creditorii interesați și diligenți au avut posibilitatea să facă demersurile necesare pentru recuperarea creanțelor proprii.

În consecință, instanța a constatat că, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, ca efect al stingerii raportului obligațional principal garantat, s-a stins și obligația accesorie acestuia, născută în sarcina contestatorilor-împrejurare de natură a justifica temeinicia prezentei contestații la executare, care urmează a fi admisă în totalitate față de argumentele sus-menționate.

În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere și a obține executarea silită, invocată de contestatori în petitul acțiunii introductive, instanța a reținut că acest aspect nu se mai impune a fi analizat în cauza dedusă judecății, în condițiile radierii societății . în calitate de debitor principal și implicit a stingerii raportului obligațional principal garantat, astfel cum s-a arătat anterior.

Prin urmare, instanța a admis contestația la executare și a anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 224/2012 al B. Ț. C., inclusiv somația emisă la data de 10.12.2012 și procesul-verbal de situație încheiat la data de 10.12.2012 privind executarea silită asupra imobilului situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, constând în teren în suprafață de 2508 mp. înscris în Cartea Funciară sub nr._-Ploiești și cu număr cadastral_.

Împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a declarat recurs în termen legal intimata B. C. Română criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, intimata arată că instanța de fond a admis contestația la executare promovata de contestatorii T. P. si T. A., reținând ca urmare a închiderii procedurii de insolventa a debitorului principal ., fosta ., si a radierii acestuia, având drept consecința pierderea capacității de folosința si implicit a tuturor drepturilor si obligațiilor ce au intrat in conținutul capacității civile, s-a stins raportul obligational principal garantat, stingându-se in consecința si obligația accesorie acestuia, existenta in sarcina contestatoriior, precum și împrejurarea potrivit căreia urmare deschiderii procedurii de insolventa a debitorului principal, creditorul avea la dispoziție procedurile speciale si specifice prevăzute in cadrul acestei proceduri, neavand posibilitatea legala de a alege intre aceasta procedura si o alta varianta alternativa pentru a-si valorifica creanța.

Intimata arată că hotărârea instanței de fond este nelegala, fiind data atât cu încălcarea dispozițiilor art.76 alin.1 si art. 137 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, aspect ce atrage incidența in cauza a dispozițiilor art.304 pct.9 din vechiul Cod de Procedura Civila, având în vedere că

Așa cum rezulta din cele anterior menționate si din considerentele soluției recurate, la pronunțarea acesteia, instanța de fond s-a raportat la consecințele închiderii procedurii de insolventa a debitorului principal, prin lichidarea si radierea acestuia, cu privire la creditorul care nu a depus declarație de creanța in cadrul acestei proceduri.

In ceea ce privește consecințele închiderii procedurii de insolvență a debitorului principal cu privire ia creditorul care nu a formulat declarație de creanța in cadrul procedurii, va rugam sa observați ca acestea sunt reglementate expres de dispozițiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei.

F. de conținutul acestor dispozițiile legale, se poate observa ca singura consecința prevăzuta de lege pentru situația in care un titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii nu depune declarație de creanța in termenele reglementate de lege, consta in faptul ca, ulterior închiderii procedurii, acesta nu poate sa-si realizeze creanțele împotriva anumitor persoane - debitorul sau membrii ori asociații cu răspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare.

Așadar, arată că dispozițiile art.76 alin. 1 din Legea nr.85/2006 nu fac nici un fel de referire la vreo stingere a creanțelor creditorilor care nu au formulat declarație de creanța in condițiile legii respective, ci numai la imposibilitatea de realizare a creanțelor creditorilor respectivi prin urmărirea anumitor persoane (debitorul, membrii ori asociații săi cu răspundere nelimitata), după închiderea procedurii de insolvență.

Faptul ca nu-si poate realiza o creanța împotriva unei persoane nu înseamnă, insa, ca respectiva creanța a fost stinsa, ci numai ca creditorul ei nu se mai poate îndrepta împotriva persoanei respective pentru stingerea acelei creanțe. Cel obligat ia plata poate insa sa achite de bunăvoie creanța respectiva (cum ar fi, de exemplu, asociatul cu răspundere nelimitata al împrumutatului). De asemenea, întrucât creanța exista in continuare, creditorul iși poate asigura realizarea ei îndreptându-se împotriva celorlalte persoane obligate in acest sens.

In consecința, contrar reținerilor instanței de fond și fata de dispozițiile exprese ale art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006, creditorul pierde cel mult dreptul la acțiune împotriva debitorului cu privire la care s-a închis procedura de insolventa si împotriva membrilor ori asociaților săi cu răspundere nelimitata, in condițiile in care sunt îndeplinite si celelalte condiții impuse de aceste dispoziții legale, insa creanța unui astfel de creditor nu se stinge, ci rămâne viabila.

Fiind o creanța viabila, creditorul ei are dreptul de a se îndrepta împotriva celorlalți codebitori pentru a o recupera.

Față de cele anterior menționate, rezultă in mod evident ca, pentru a-si realiza creanța, un astfel de creditor poate urmări celelalte persoane obligate fata de el pentru realizarea creanței respective, o astfel de persoana fiind in speța contestatorii.

In acest sens, arată că, in cauza nu s-a făcut dovada ca vreunul din cei doi contestatori ar fi membri sau asociați cu răspundere nelimitata ai debitorului împrumutat, astfel încât nu se încadrează in categoria persoanelor exceptate de la urmărire de art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006.

In plus, așa cum rezulta din cuprinsul dosarului de executare si cum arată si contestatorii, executarea silita împotriva acestora a fost declanșata in calitatea lor de garanți ipotecari, iar nu in considerarea vreunei calități a acestora de asociați sau de membri ai debitorului principal.

In ceea ce privește obligația contestatorilor, precizează că, potrivit contractului de ipoteca si actului adițional la acesta, garanția a fost constituită pentru garantarea creditului, plus dobânzile aferente si alte costuri si comisioane, precum si cheltuieli de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate si cheltuieli de judecata, inclusiv cele legate de executarea silita, debitorii garanți declarând ca se obligă in solidar cu împrumutata, precum si ca renunța la beneficiul discuțiunii si diviziunii si la orice alte opoziții (pct.7 lit, g).

In sensul celor anterior menționate solicită să se constate că in cuprinsul actului adițional autentificat sub nr.3340/04.06.2007 (anexa 2) se precizează in mod expres ca acesta face parte integranta din contractul de ipoteca (anexa 1) ale cărui clauze, cu excepția celor modificate prin respectivul act adițional, rămân neschimbate.

Față de cele anterior menționate, arată că soluția recurata, prin care s-a reținut stingerea obligațiilor contestatorilor ca urmare a închiderii procedurii de insolventa a debitorului principal, este lipsita de temei legal, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Raportat la cele anterior menționate, mai arată că sentința recurata este nelegală, întrucât aceasta a fost dată si cu ignorarea dispozițiilor art.137 alin.3 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, prin dispozițiile art.137 alin.3 din Legea 85/2006, legiuitorul a prevăzut in mod expres că descărcarea de obligații a debitorului nu atrage descărcarea de obligații a fidejusorului sau a codebitorului principal.

In ceea ce privește obligația contestatorilor, așa cum am arătat, anterior, potrivit contractului de ipoteca, garanția a fost constituita pentru garantarea creditului, plus dobânzile aferente si alte costuri si comisioane, precum si cheltuieli de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate si cheltuieli de judecata, inclusiv cele legate de executarea silita (pct.1), debitorii garanți declarând ca se obliga in solidar cu împrumutata, precum si ca renunța la beneficiul discuțiunii si diviziunii si la orice alte opoziții (pct.7 lit, g).

In consecința, în speța este vorba o creanța a băncii viabilă și cu o obligație de garanție a rambursării si de rambursare asumata de contestatori prin ipoteca încheiata cu banca, prin constituirea garanției aceștia declarând ca garantează rambursarea creanței de către împrumutat si ca se obliga in solidar cu acesta.

Așadar, fata de dispozițiile art.137 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 care prevăd in mod expres ca descărcarea de obligații a debitorului nu atrage descărcarea de obligații a codebitorului principal, coroborate cu calitatea contestatorilor de codebitori, aceștia obligându-se fata de banca in solidar cu debitorul principal, solicită să se constate că soluția instanței de fond întemeiata pe descărcarea de obligații a debitorului principal, este nelegala întrucât aceasta descărcare de obligații a debitorului principal nu poate duce la descărcarea de obligații a contestatorilor codebitori, legea prevăzând in mod expres contrariul.

F. de cele anterior menționate, arată că sunt lipsite de temeinicie si legalitate si argumentele instanței de fond in sensul în care creditorul nu ar avea la dispoziție posibilitatea legala de a alege intre procedura de insolventa si o alta varianta alternativa pentru a-si valorifica creanța.

Contrar aprecierilor instanței de fond, o atare interdicție nu îl poate viza decât pe debitorul intrat in insolventa, întrucât numai fata de acesta creditorul poate acționa numai in cadrul procedurii de insolventa, după deschiderea ei. O astfel de interdicție insa nu poate opera si in raport cu codebitorii, așa cum am arătat anterior, creditorul având posibilitatea legala de a-si realiza creanța in contradictoriu cu celelalte persoane obligate fata de el.

Astfel, faptul ca pe durata procedurii de insolvență, împotriva debitorului aflat in insolvență, creditorul nu mai poate acționa decât in cadrul acestei proceduri, nu înseamnă ca acesta nu are dreptul de a-i urmări, in cadrul altor proceduri legale (cum este cea de executare silita), pe ceilalți obligați fata de ei.

Motivul constituirii unor garanții in favoarea creditorului este tocmai acela de a-i asigura acestuia posibilitatea de a-si recupera creanța si din alte surse decât de la debitorul principal, astfel încât lipsirea creditorului de dreptul de a valorifica acele garanții pentru recuperarea creanței sale contravine tocmai scopului pentru care acestea au fost constituite.

Contrar susținerilor instanței de fond, arată că atâta timp cât contestatorii au declarat ca renunța la beneficiul discuțiunii si diviziunii si ca se obliga in solidar cu împrumutatul nu se poate retine in sarcina creditorului o obligație de a se in drept a cu prioritate mai întâi împotriva debitorului principal in cadrul procedurii de insolvență, așa cum apreciază in mod eronat instanța de fond.

Mai mult decât atât, așa cum am arătat anterior, fata de dispozițiile art. 76 alin. 1 din Legea insolvenței, rezulta ca, cu excepția cazurilor prevăzute in mod expres de acest articol, împotriva celorlalte persoane obligate fata de creditor, acesta poate acționa si după Închiderea procedurii de insolvența a debitorului principal, descărcarea de obligații a acestuia neatrăgând si descărcarea de obligații a codebitorilor săi (art. 137 alin. 3 din Legea nr. 85/2006).

Având in vedere cele invocate in prezenta cerere de recurs, in baza art. 312 din vechiul Cod de Procedura Civila, cu modificările si completările sale ulterioare, s-a solicitat admiterea recursului si, pe fond, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatorii T. P. si T. A., ca fiind nefondată.

In drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 si art. 312 Cod Procedura Civila, cu modificările si completările sale ulterioare, precum si pe dispozițiile legale invocate in cuprinsul acestuia.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._/281/2012.

In raport de motivele de recurs, intimații - contestatorii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, contestatorii au arătat că obligația debitoarei principale . fata de recurenta - creditoare BCR SA s-a stins ca efect al închiderii procedurii insolventei si al radierii acesteia din evidentele ORC.

O atare concluzie este evidenta din moment ce, urmare a radierii societății debitoare din evidentele ORC, aceasta si-a pierdut capacitatea de folosința si, implicit, toate drepturile si obligațiile ce au intrat in conținutul capacității sale civile.

In acest sens, sunt relevante dispozițiile art.76 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, aplicabile procedurii de insolvență a debitorului principal, potrivit cărora: "(1) Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art.62 alin.(1) lit b) va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de ași realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase. (2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție".

F. de prevederile legale evocate, contrar celor susținute fără argumente de text normativ de către recurenta BCR SA, sancțiunea nevalorificării creanței in cadrul procedurii concursuale de insolvență este aceea a decăderii de drept substanțial, al cărei efect consta in stingerea dreptului subiectiv civil si a obligației corelative.

Interpretarea adusă de recurenta dispozițiilor legale anterior redate este vădit anacronica cu efectul dizolvării de drept a persoanei juridice produs de ., urmata de dispariția acesteia ca subiect de drept de la data închiderii procedurii.

In consecința, ca efect al stingerii raportului obligațional principal garantat, in temeiul dispozițiilor art.1800 C.civ. (1864), s-a stins si obligația accesorie de garanție ipotecara a subsemnaților, constând din obligația de garantare a rambursării facilitații de credit multiprodus prin intermediul ipotecilor constituite asupra imobilelor terenuri proprietatea noastră.

In acest sens, solicită ca instanța de recurs sa cenzureze susținerile recurentei-creditoare referitoare la efectele pe care închiderea procedurii insolvenței si radierea debitorului principal din evidentele ORC le produc asupra garanților acestuia, fiind, in mod evident, neîntemeiate fata de considerentele mai sus dezvoltate,

Prin urmare, de vreme ce intimata-creditoare nu a formulat o atare cerere de admitere a creanței sale înăuntrul termenului instituit de legea speciala, rezulta, in mod firesc, ca aceasta a pierdut nu numai dreptul de a-si realiza creanța împotriva debitorului principal, ci si împotriva garanților acestuia, in condițiile in care raportul obligațional principal a fost stins.

Mai arată contestatorii că, dispozițiile art.137 alin.(3) din Legea nr.85/2006 vizează exclusiv debitorii persoane fizice, iar nu orice debitor aflat in stare de insolventa, de vreme ce atât din topografia textului de lege invocat (art.137 in ansamblul sau reglementează situația debitorului persoana fizica ulterior închiderii procedurii insolventei), cat si din exprimarea utilizata de legiuitor (numai un debitor persoana fizica poate fi "descărcat de obligații" ulterior închiderii procedurii, in timp ce persoanele juridice sunt "radiate", in conformitate cu dispozițiile art.132 alin.(2) din același act normativ), se desprinde concluzia potrivit căreia respectivele dispoziții legale fac referire exclusiv la debitorul principal persoana fizica.

Prin urmare, solicită să se cenzureze susținerile recurentei-intimate relativ la acest aspect, având in vedere ca textul de lege pe care acestea sunt întemeiate nu își găsește aplicabilitatea in speța.

Față de pretinsa posibilitate legală a creditorului "de a alege între procedura de insolvență si o altă variantă alternativă pentru a-si valorifica creanța" arată că în cadrul procedurii de judecata in prima instanța nu a formulat motive de contestație la executare in sensul incidenței vreunui beneficiu de diviziune sau discuțiune al fidejusorilor, apărările au vizat un alt aspect, cu privire la care in mod intenționat se încearcă a se crea confuzie prin motivele de recurs, si anume decăderea de drept substanțial a creditorului din însuși dreptul de creanța corelativ obligației singurului debitor principal, care antrenează per se încetarea ipotecilor si stingerea raporturilor obligationale de garanție dintre creditor si fidejusori.

Cu alte cuvinte, consideră ca, atât timp cat obligația debitorului principal a fost stinsa prin efectul decăderii de drept substanțial, nu mai subzista nici obligația de a garanta respectiva obligație.

Dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva garanților si/sau fidejusorilor este condiționat de un aspect definitoriu al obligației de garanție, si anume, existenta apriorica a unei obligații principale, ce revine debitorului principal, fata de care fidejusorul garant ipotecar nu este co-debitor principal, astfel cum greșit susține recurenta, ci doar un debitor accesoriu.

Atât timp cât debitorul principal nu mai înregistrează o datorie/un debit fata de creditorul sau, in mod evident ca nici fidejusorii nu pot fi ținuți responsabili.

Pentru evitarea oricărui dubiu, arătă ca poziția fxdejusorului garant ipotecar nu este acea de parte in raportul obligațional principal cu pluralitate de subiecte pasive.

Pentru a se putea întoarce împotriva fidejusorilor, creditorul avea obligația de a-si conserva dreptul de creanța prin formularea unei cereri de înscriere la masa credală împotriva debitorului principal, numai in aceste condiții având posibilitatea demarării simultane si/sau ulterioare a procedurilor judiciare împotriva fidejusorilor.

La data de 21.04.2015 recurenta – intimată a depus la dosar notă de ședință prin care invocă, pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat, față de sentința civila nr.817/21.01.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._/281/2012 (anexa 1), rămasa irevocabila prin respingerea de către Tribunalul Prahova, la data de 02.02.2015 (anexa 2), a recursului declarat in respectiva cauza de contestatorii T. P. si T. A..

Dosarul nr._/281/2012 a avut ca obiect contestația împotriva executării silite imobiliare începută împotriva contestatorilor in același dosar execuțional nr. 224/2012 al B. Tarean C. si împotriva somației imobiliare emisa la data de 15.11.2012 si a tuturor actelor de executare ulterioare (anexam extras din contestație - anexa 3).

Solicită să se constate ca prin sentința civila nr.817/21.01.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._/281/2012 a fost respinsa contestația la executare promovata de contestatori împotriva executării silite si a unor acte de executare din dosarul de executare nr.224/2012 al B. Tarean C., fiind soluționate, cu titlu irevocabil, in sensul respingerii lor, si susținerile contestatorilor referitoare la stingerea obligațiilor de garanție ca urmare a închiderii procedurii de insolventa a debitorului principal.

In acest sens, instanța a reținut ca: fata de dispozițiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se poate constata ca acestea nu fac referire la stingerea vreunei creanțe, ci numai la o anume imposibilitate de valorificare a creanțelor creditorilor prin urmărirea debitorului principal, cel mult fiind pierduta acțiunea ce s-ar fi Îndreptat împotriva debitorului pentru care s-a deschis procedura; - din nici un înscris existent la dosar nu se poate deduce ca vreunul din contestatori are calitatea de administrator sau asociat al societății, astfel încât susținerile acestora exced cadrului legal impus de dispozițiile art.76 din Legea nr. 85/2006.

In consecința, având in vedere ca aspectele deduse judecații in prezenta cauza au fost dezlegate cu titlu irevocabil in cauza ce a făcut obiect al dosarului nr._/281/2012, pe lângă criticile formulate prin recursul declarat in prezenta cauza, înțelege sa invoce si excepția autorității de lucru judecat in ceea ce privește chestiunile dezlegate cu titlu irevocabil in dosarul nr._/281/2012 de instanța care a fost investita prima data cu o contestație la executare formulata împotriva executării silite si a actelor de executare din dosarul de executare nr. 224/2012 al B. Tarean C., si anume:

Solicitarea contestatorilor privind constatarea stingerii obligațiilor de garanție ca urmare a închiderii procedurii de insolventa a debitorului principal, solicitare care, așa cum am arătat si cum rezulta din hotărârea anexata, a fost respinsa ca nefondata;

Solicitarea contestatorilor de constatare a prescripției dreptului de a cere executarea silita, excepție care, de asemenea, a fost respinsa de instanța, ca nefondata;

Respingerea criticilor contestatorilor referitoare la bunurile asupra cărora s-a declanșat executarea silita, instanța reținând ca, fata de actele de executare întreprinse in dosarul nr.224/2012 se poate constata ca executarea vizează numai bunurile imobile ramase in garanție conform Actului adițional nr.284f/_ din 04.06.2007 la contractul de credit, solicitând admiterea recursului si respingerea contestației la executare pentru autoritate de lucru judecat.

In subsidiar arată că invocă apărările anterior menționate, cu titlu de prezumție, in susținerea criticilor formulate prin recursul declarat in prezenta cauza, să se constate că prin hotărârea atașata se confirma punctul de vedere susținut de subscrisa in recursul declarat, în sensul ca nu poate fi reținuta stingerea garanțiilor constituite de contestatori in favoarea băncii ca urmare a închiderii procedurii de insolventa a debitorilor principali, întrucât, așa cum a arătat, fata de dispozițiile art. 76 alin.1 din Legea 85/2006, creditorul pierde cel mult dreptul la acțiune împotriva debitorului cu privire la care s-a închis procedura de insolvență si împotriva membrilor ori asociaților săi cu răspundere nelimitata, in condițiile in care sunt îndeplinite si celelalte condiții impuse de aceste dispoziții legale, insa creanța unui astfel de creditor nu se stinge, ci rămâne viabila, astfel încât acesta poate urmări celelalte persoane obligate fata de el pentru realizarea creanței respective, o astfel de persoană.

Prin decizia civilă nr. 391 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au respins excepțiile autorității de lucru judecat și a nulității parțiale a recursului.

S-a admis recursul declarat de recurenta – intimată BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – contestatori T. P. și T. A., s-a modificat în parte sentința recurată în sensul că s-a respins contestația la executare în totalitate, ca neîntemeiată.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite.

S-au înlăturat mențiunile referitoare privind cererea contestatorilor de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la excepția autorității lucrului judecat, excepție invocata de către recurenta la termenul de judecata din 21.04.2015, tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente.

Se susține ca temei al autorității de lucru judecat sentința civilă nr.817 din 21.01.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești in Dosarul civil nr._/281/2012, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul Prahova la data de 02.02.2015.

Potrivit dispozițiilor art.1201 c.civ. există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași parți, făcuta intre ele si in contra lor in aceeași calitate.

Din actele dosarului tribunalul a constatat că între cele două cauze nu este îndeplinită condiția triplei identități mai sus indicată întrucât nu au același obiect. In cauza ce formează obiectul dosarului_/281/2012 contestatorii au solicitat anulare actului de executare reprezentat de somația de executare silită imobiliară emisă la data de 15.11.2012 cu privire la terenul de 8339 mp., situat în intravilanul Municipiului Ploiești, ..246, in timp ce in prezenta cauza este contestata somația de executare silită imobiliară emisă la data de 10.12.2012 pentru un alt teren in suprafață de 2508 mp situat in intravilanul Municipiului Ploiești ..246, județul Prahova.

Având in vedere că între cele două cauze invocate nu exista îndeplinită condiția triplei identități, obiectul fiind diferit (actul de executare contestat în cele două dosare fiind diferit), instanța a apreciat excepția invocată ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință a respins-o.

Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că instanța de fond, prin sentința recurata a admis contestația și a anulat formele de executare contestate, motivat in principal de faptul ca ., debitor principal in contractul de credit a fost radiata ca urmare pronunțării de către Tribunalul Prahova a Sentinței civile nr.686 din 09.04.2012, prin care a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea ., fostă .. Instanța de fond a constatat că în cauza de față, ca efect al stingerii raportului obligațional principal garantat, s-a stins și obligația accesorie acestuia, născută în sarcina contestatorilor, constând în obligația acestora de garantare a rambursării facilității de credit multiprodus prin intermediul ipotecilor constituite asupra imobilelor terenuri proprietatea acestora.

Conform actelor dosarului, contestatorii au încheiat Contractul de fidejusiune nr.284/_/2/05.09.2005, prin intermediul căruia s-au obligat, in mod solidar cu debitorul, sa garanteze in favoarea BCR SA creditul in valoare de 1.050.000 lei precum si orice alte sume datorate si neachitate de către . Băncii Comerciale Romane SA in baza contractului de credit și contractul de ipotecă pentru constituirea unei ipoteci de rangul II.

Ambele garanții constituite de aceștia sunt prevăzute in cuprinsul contractului de credit, la art. X, punctul 10.1, litera c).

Deși se susține de către intimații contestatori faptul că ulterior încheierii contractului de credit, intre părți au intervenit o . acte adiționale ce au adus, pe parcursul derulării contractului, o . modificări clauzelor contractuale inițiale, din actele dosarului nu rezulta ca prin aceste acte adiționale încheiate au fost anulate cele două contracte de garanție sus menționate, astfel că obligația de garantare a creditului subzistă.

Astfel, prin Actul adițional nr.284b/_/22.09.2006, banca a diminuat facilitatea de credit multiprodus acordata împrumutatului cu suma de 250.000 lei, astfel încât aceasta a scăzut de la valoarea de 1.050.000 lei la 800.000 lei. De asemenea, prin Actul adițional nr. 284c/_/21.12.2006, aceasta valoare a fost din nou diminuata, de la suma de 800.000 lei ajungând la 695.000 lei, pentru ca, in cele din urma, prin Actul adițional 284f/_/04.06.2007 valoarea facilitații de credit sa ajungă la valoarea de 570.000 lei.

Din cuprinsul Actului adițional 284f/_/04.06.2007 rezulta faptul ca s-au adus modificări garanțiilor stabilite inițial prin contractul de credit, insă numai in ceea ce privește înlocuirea ipotecilor inițiale cu ipoteci asupra altor imobile-terenuri rezultate din dezmembrarea corpurilor de proprietate inițiale.

Susținerea intimaților contestatori in sensul ca prin acest act adițional a fost înlăturata obligația lor de a garanta, in calitate de fidejusori, obligația contractata de debitoare, câtă vreme acest ultim act modificator încheiat, ce constata voința finala a pârtilor, nu mai include in cadrul sistemului de garanții aferent contractului de credit si contractul de fidejusiune cumulativ cu ipotecile, nu poate fi reținută de către tribunal întrucât nu s-a făcut in vreun fel dovada anulării acestui contract de fidejusiune (filele 56).

Prin încheierea din data de 06.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr._/281/2012 (fila 107 dosar), instanța a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc Ț. C. din Ploiești și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contract de fidejusiune nr. 284/_/05.09.2005, contract de ipotecă autentificat sub nr. 6418/07.09.2005, contract de ipotecă autentificat sub nr. 3340/04.06.2007, la solicitarea creditoarei B. C. Română, privind pe debitorii .., T. P. și T. A..

Prin Somația din data de 10.09.2012 (filele 104-105 dosar), debitorii .., T. P. și T. A. au fost somați ca, în termen de o zi de la primirea acesteia la domiciliul lor, conform art.411 Cod proc.civ. să se conformeze întru totul dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de contractul de fidejusiune nr.284/_/05.09.2005, contract de ipotecă autentificat sub nr. 6418/07.09.2005, contract de ipotecă autentificat sub nr. 3340/04.06.2007, în sensul că sunt obligați să achite suma de 992.754,14 lei, reprezentând creanță și cheltuieli de executare, stabilită conform procesului-verbal de cheltuieli de executare, în caz contrar, urmând a se proceda la executarea silită împotriva debitorilor.

Recurenta critică hotărârea instanței de fond arătând ca aceasta a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiilor art.76 din legea 85/2006.

Conform dispozițiilor art.76 din legea 85/2006, cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art.62 alin.(1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase.

Din analiza acestui text de lege nu rezulta că prin stingerea obligației principale (ca urmare a închiderii procedurii de lichidare și radierea societății debitoare) se stinge și obligația de garanție ipotecara astfel cum a reținut instanța de fond.

Contrar reținerilor instanței de fond și fata de dispozițiile exprese ale art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006, creditorul pierde cel mult dreptul la acțiune împotriva debitorului cu privire la care s-a închis procedura de insolventa si împotriva membrilor ori asociaților săi cu răspundere nelimitata, in condițiile in care sunt îndeplinite si celelalte condiții impuse de aceste dispoziții legale, insa creanța unui astfel de creditor nu se stinge, ci rămâne viabila.

Pe durata procedurii de insolvență, împotriva debitorului aflat in insolvență, creditorul nu mai poate acționa decât in cadrul acestei proceduri, acest fapt nu înseamnă ca acesta nu are dreptul de a-i urmări, in cadrul procedurii legale de executare silita, pe ceilalți obligați fața de ei. Motivul constituirii unor garanții in favoarea creditorului este tocmai acela de a-i asigura acestuia posibilitatea de a-si recupera creanța si din alte surse decât de la debitorul principal, astfel încât lipsirea creditorului de dreptul de a valorifica acele garanții pentru recuperarea creanței sale contravine tocmai scopului pentru care acestea au fost constituite.

În acest sens Tribunalul a reținut că prin încheierea contractelor de garanție sus menționate intimații contestatori si-au exprimat acordul pentru executarea silită a contractelor de ipotecă in cazul în care debitorul nu își execută la termen obligația asumata prin contract. Fiind o creanța viabila, creditorul ei are dreptul de a se îndrepta împotriva celorlalți codebitori pentru a o recupera.

Tribunalul a apreciat ca în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că, în situația în care debitorul principal este o persoană juridică-societate comercială, iar împotriva acesteia a fost deschisă procedura insolvenței, creditoarea intimată BCR SA, avea la dispoziție procedurile speciale și specifice prevăzute în cadrul acestei proceduri, neavând posibilitatea legală de a alege între această procedură și o altă variantă alternativă pentru a-și valorifica creanța împotriva debitoarei, iar prin neefectuarea demersurilor legale necesare pentru valorificarea creanței sale, în cadrul legal reglementat de Legea 85/2006, nu îi conferea dreptul de a încerca recuperarea acestei creanțe direct prin executarea silită a garanților fidejusori, în condițiile în care debitoarea principală - persoană juridică și-a încetat existența și a pierdut capacitatea de folosință,

Tribunalul a reținut ca obligația de plata a intimaților contestatori decurge din contractele de garanție încheiate contracte care nu au fost anulate sau reziliate astfel ca obligația de garantare asumata subzista, independent de parcurgerea sau nu a procedurii prevăzuta de legea insolvenței de către creditoare față de societatea .

Tribunalul nu a putut reține susținerea făcută de către intimații contestatori in sensul că atât timp cat obligația debitorului principal a fost stinsa prin efectul decăderii de drept substanțial, nu mai subzista nici obligația de a garanta respectiva obligație, întrucât prin probele administrate nu s-a făcut dovada stingerii obligației principale prin vreunul din mijloacele de stingere a obligațiilor respectiv prin plată, compensație, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuită de executare, sau prin alte moduri expres prevăzute de lege.

Având in vedere actele dosarului, tribunalul a apreciat recursul formulat ca fiind întemeiat.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire T. P. și T. A., susținând că, în cadrul dosarului de executare nr. 224/2012 al B. Tarean C., intimata BCR SA a declanșat procedura execuțională a urmăririi silite imobiliare împotriva revizuenților în baza

acelorași pretinse titluri executorii, respectiv:

-Contractul de fidejusiune încheiat între revizuenți în calitate de fidejusori ai debitoarei . și BCR SA, în calitate de creditoare;

- Contractul pentru constituirea unei ipoteci de rangul II autentificat sub nr. 6418/07.09.2005 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești, încheiat între revizuenți în calitate de garanți ipotecari și

creditoarea ipotecara BCR SA;

- Actul adițional la contractul de ipotecă sus menționat, autentificat sub nr. 3340/04.06.2007 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești, încheiat între aceleași părți.

Învederează că, revizuenții au atacat această procedură execuțională în mod separat, pe calea a trei contestații la executare distincte, înregistrate pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2012,_/281/2012 și_/281/2012.

Cele trei contestații la executare au fost formulate succesiv deoarece, în cadrul aceleiași proceduri execuționale, executorul judecătoresc a fost nevoit să emită la date diferite trei somații distincte, întrucât în cuprinsul primelor două somații acesta a identificat greșit din punct de vedere al numărului cadastral imobilele a căror urmărire silită imobiliară urmarea să o declanșeze.

Astfel, executorul judecătoresc nu a observat faptul că imobilele identificate inițial cu numerele cadastrale menționate în cuprinsul Contractului pentru constituirea unei ipoteci de rangul II autentificat sub nr. 6418/07.09.2005 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești, au fost supuse unor dezmembrări și alipiri succesive, astfel încât, în prezent, revizuenții sunt proprietarii unui singur imobil în suprafață de 2508 mp, situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 246, județul Prahova, identificat cadastral sub numărul_ și intabulat în Cartea Funciară a municipiului Ploiești sub numărul_.

Având în vedere faptul că actele de executare silită și, implicit, procedura

execuțională efectuată în cadrul dosarului execuțional au fost declanșate în baza

acelorași pretinse titluri executorii, indicate în cele ce preced, vizând recuperarea

de către intimata BCR a unei creanțe în sumă de 976.909,19 lei, pretins datorate de

revizuenți, precum și a cheltuielilor de executare silită aferente acesteia, demersurile judiciare au avut aceeași finalitate practică, astfel încât în toate cele trei contestații la executare a invocat aceleași motive de nulitate ale actelor de executare atacate și, implicit ale executării silite însăși, respectiv:

- prescripția dreptului de a cere și obține executarea silită;

- stingerea obligației de garanție ipotecară datorată ca efect al stingerii obligației principale;

- contractul de fidejusiune nr. 284/_/2/05.09.2005 nu poate constitui un

titlu executoriu valabil;

- inexistența unui titlu executoriu cu privire la suma indicată de executorul

judecătoresc ca fiind datorată de revizuenți cu titlu de anuități accesorii creditului.

Învederează instanței faptul că, asupra Contestației nr. 1, Tribunalul Prahova - Secția I Civila a statuat deja în mod irevocabil prin Decizia civila nr. 332 pronunțata la data de 05.03.2014, în sensul admiterii acesteia în integralitate, astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii judecătorești depuse în probațiunea prezentei cereri de revizuire.

Pentru a pronunța aceasta decizie, Tribunalul Prahova a avut în vedere faptul că, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, stingerea raportului obligațional principal garantat a antrenat și stingerea obligației accesorii acestuia, născută în sarcina revizuenților (constând în obligația de garantare a rambursării facilitații de credit multiprodus prin intermediul ipotecilor constituite asupra imobilelor terenuri proprietatea noastră).

In consecința, pentru acest considerent, instanța de recurs a anulat în integralitate toate actele de executare silită atacate pe calea Contestației nr. 1, precum și procedura execuțională declanșată în baza acestora.

Aceasta hotărâre a fost administrată ulterior în cadrul Contestației nr. 3 ca mijloc de probă, în fața primei instanțe, a cărei sentință a fost reformată cu încălcarea autorității de lucru judecat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

In ceea ce privește Contestația nr. 3, menționează faptul că, prin Sentința civila nr._ pronunțată la data de 10.12.2014 de către Judecătoria Ploiești - Secția civila, prima instanță a dat expresie probatorie puterii lucrului judecat a Deciziei nr. 332 pronunțate la data de 05.03.2014 de către Tribunalul Prahova - Secția Civila asupra Contestației nr. 1, invocată ca prezumție legală absolută, a admis în integralitate contestația la executare formulată și, pe cale de consecință, a anulat actele de executare atacate de revizuenți pe calea respectivei contestații.

Astfel cum rezultă din considerentele sentinței sus rubricate, prima instanța a confirmat ca, și în cazul Contestației nr. 3 este pe deplin aplicabil principiul accesorium sequitur principalem, în sensul că nulitatea actelor de executare și a procedurii execuționale declanșate este cauzată de stingerea obligației accesorii a revizuenților ca efect al stingerii raportului obligațional principal garantat.

Cu toate acestea, soluția pronunțată de Judecătoria Ploiești asupra Contestației nr. 3 a fost reformată urmare a recursului declarat în cauză de către intimata BCR SA și admis de Tribunalul Prahova - Secția I civila prin Decizia nr. 391/22.09.2015, prin intermediul căreia a fost modificată sentința recurată în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.

Astfel, urmează a se constata faptul că, prin hotărârea supusa revizuirii Tribunalul Prahova - Secția I Civila, în recurs, ca urmare a evocării fondului cauzei, a pronunțat o hotărâre contradictorie Deciziei nr. 332 pronunțate la data de 05.03.2014 de către Tribunalul Prahova - Secția I Civila asupra Contestației nr. 1, în contextul în care exista o triplă identitate între elementele cadrelor procesuale din Contestația nr. 1 și Contestația nr. 3.

In conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ.: " Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. (...)".

Pornind de la prevederile legale redate în cele ce preced, literatura de specialitate a configurat următoarele condiții de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ.: (I) existenta unor hotărâri definitive contradictorii, de fond, pronunțate în dosare diferite; (II) hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, reținându-se tripla identitate de părți, obiect, cauză (elementele lucrului judecat); (III) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat; (IV) să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri.

Urmează a se constata faptul că, în speța de față, există două decizii definitive și irevocabile pronunțate în cadrul a două dosare distincte (respectiv dosarul nr._/281/2012 și dosarul nr._/281/2012) prin intermediul cărora Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, în calitate de instanță de recurs, a evocat fondul cauzei: (I) Decizia civilă nr. 332 pronunțată la data de 05.03.2014 în dosarul nr._/281/2012 și (II) Decizia civilă nr. 391 pronunțată la data de 22.09.2015 în cauza ce formează obiectul dosarului nr._/281/2012.

In ceea ce privește condiția evocării fondului cauzei de către cele două hotărâri pronunțate în recurs, aceasta este îndeplinită, întrucât, prin intermediul ambelor hotărâri au fost admise recursurile, procedându-se la o reformare a soluțiilor pronunțate în prima instanță ca urmare a cercetării fondului cauzei și a reaprecierii probelor administrate în cauză.

Astfel cum se arată în literatura de specialitate, în căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt in urma analizei probelor. Se consideră că hotărârea instanței de recurs evocă fondul dacă instanța a admis recursul, a casat sau modificat decizia instanței de apel sau a primei instanțe (în cazul hotărârilor care nu sunt susceptibile de apel, cum este cazul de față) și a admis apelul sau cererea de chemare în judecată, pronunțându-se asupra raporturilor juridice deduse judecății.

In ceea ce privește contrarietatea celor două hotărâri, acest aspect rezultă, în mod evident, din dispozitivele celor doua hotărâri pronunțate asupra Contestației nr.1, respectiv Contestației nr. 3.

Pornind de la dispozițiile art. 1201 C.civ. (1864), potrivit cărora: "este lucru judecat atunci când a două cerere de chemare în judecata are același obiect și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate," urmează a se constata faptul că în cauza dedusă judecății condiția existentei triplei identități de părți, obiect și cauză este îndeplinită.

In primul rând, ambele contestații la executare au fost formulate de către revizuenți, în calitate de contestatori debitori, în contradictoriu cu intimata creditoare BCR SA.

Actele de executare silită, precum și procedura execuțională contestată în cadrul celor două dosare au fost emise/declanșate în cadrul dosarului de executare silită nr. 224/2012 al B. Tarean C. din Ploiești, în baza acelorași titluri executorii.

Astfel fiind, este evident faptul că, în speța de față există identitate de obiect, de vreme ce scopul final urmărit de contestatori pe calea celor două contestații la executare declanșate este același, respectiv cel de anihilare a executării silite declanșate împotriva revizuenților în cadrul dosarului execuțional ca urmare a constatării de către instanța de executare a incidenței unor cauze de nulitate absolută ce viciază întreaga executare silită, în oricare dintre formele ei.

Această soluție a fost, de altfel, îmbrațișată de înalta Curte de Casație si Justiție, care, în jurisprudența sa, a statuat următoarele: " Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni."

Referitor la condiția de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ., urmează a se constata faptul că revizuenții nu au invocat în cadrul Contestației nr. 3 excepția procesuala a autorității de lucru judecat a hotărârii pronunțate în cadrul Contestației nr. 1, ci au invocat aspectul pozitiv al puterii lucrului judecat a acesteia ca mijloc de probă, respectiv prezumție legală absolută și irefragabilă, activată ca efect al dovedirii faptului vecin și conex cu hotărârea pronunțată în cadrul Contestației nr. 1.

Pe cale de consecință, nici prima instanță și nici instanța de recurs nu au analizat și nici nu s-au pronunțat cu privire la excepția autorității de lucru judecat a deciziei pronunțate în cadrul Contestației nr. 1.

Menționează faptul că intimata BCR a invocat în cadrul recursului exercitat de către aceasta în Contestația nr. 3, cu titlu de "excepție procesuală", autoritatea de lucru judecat a hotărârii irevocabile pronunțate în Contestația nr. 2 (și aceasta din urmă pronunțată cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii pronunțate în Contestația nr. 1, cu privire la care nu au avut interes procesual să declanșeze procedura de revizuire).

Distinct de calificarea greșită dată de către intimata BCR menționează faptul că instanța de recurs a respins respectiva "excepție procesuală", astfel cum rezultă din dispozitivul hotărârii pronunțate.

Subliniază însă, încă o dată, faptul că această împrejurare nu impietează asupra temeiniciei cererii de revizuire întrucât, astfel cum au arătat în cele ce preced, nu au invocat în Contestația nr. 3, cu titlu de excepție procesuală, autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în cadrul Contestației nr. 1.

Mai arată că, astfel cum rezultă din cuprinsul petitului cererii de revizuire, solicită Curții de Apel Ploiești, în calitate de instanță ierarhic superioară Tribunalului Prahova, care a pronunțat cele două hotărâri contradictorii, revizuirea celei de-a doua hotărâri, respectiv a Deciziei civile nr. 391 pronunțate în recurs la data de 22.09.2015 în cauza ce formează obiectul dosarului nr._/281/2012 (Contestația 3), în sensul anularii acesteia.

Pe cale de consecința, urmează a se constata că în speța de față este îndeplinită și această ultima condiție de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ.

Având în vedere argumentele expuse în cele ce preced, solicită a se constata faptul că, în virtutea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, Decizia civilă nr. 332 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția I Civilă la data de 05.03.2014 în dosarul nr._/281/2012 (Contestația nr. 1) ar fi trebuit să se răsfrângă, în mod firesc, asupra soluției pronunțate de Tribunalul Prahova în cadrul Contestației nr. 3, fiind evident că respectiva hotărâre judecătorească se bucură de o prezumție legală absolută și irefragabilă de adevăr, neputând fi contrazisă de o altă hotărâre (res indicata pro veritate habetur).

Menționează că, potrivit literaturii de specialitate, dimensiunea pozitivă a autorității de lucru judecat presupune că partea al cărei drept a fost recunoscut se poate prevala de hotărâre și de avantajele care decurg de aici; presupune, de asemenea, faptul că autoritatea de lucru judecat se extinde asupra "oricărui rezultat concret produs de actul judecătorului asupra ordinii juridice" și asupra opozabilității față de terți. Mai mult, aceasta dimensiune pozitivă a autorității de lucru judecat permite evitarea eventualelor hotărâri contradictorii, din moment ce judecătorul trebuie să țină seama de elementele de drept și de fapt reținute de instanță într-o alta cauză.

Pe cale de consecință, în vederea respectării prezumției absolute și irefragabile de adevăr de care beneficiază hotărârea judecătorească sus menționată, Tribunalul Prahova, care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, ar fi trebuit să țină cont cu ocazia soluționării recursului formulat în cadrul Contestației nr. 3 de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept deduse judecății, tocmai pentru a evita apariția unei eventuale contradicții între cele două hotărâri judecătorești din punctul de vedere al valabilității actelor de executare atacate.

Or, de vreme ce Tribunalul Prahova a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă cu nesocotirea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat al unei alte hotărâri judecătorești pronunțate în aceeași pricină, cea de-a doua hotărâre devine anulabilă prin intermediul revizuirii, această sancțiune reprezentând unicul remediu procesual al contrarietății celor două hotărâri.

Înalta Curte de Casație si Justiție în jurisprudența sa a statuat în sensul că "Principiul puterii lucrului judecat, rezultând din art. 1201 C.civ., împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată,, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți prin hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces."

Se solicită admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată și în temeiul disp. art. 327 alin. (1) Cod pr.civilă, anularea deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova.

În combaterea cererii de revizuire intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

Curtea va reține că, contrar susținerilor revizuenților, în speță nu ne aflăm în prezența unor hotărâri pronunțate în una și aceiași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate, respectiv nu sunt întrunite condițiile prevăzute de disp.art.322 pct.7 c.pr.civilă.

Astfel, prin decizia 332/2014 instanța a anulat în tot somația de executare silită imobiliară emisă la data de 24.09.2012 în cadrul dosarului execuțional cu privire la terenul în suprafață de 1535 mp situat în intravilanul Mun.Ploiești, ..246, jud.Prahova, identificat cadastral sub nr._ și intabulat în CF a Municipiului Ploiești sub nr._ (imobilul 3 ”), a procedurii execuționale declanșate în baza respectivei somații împotriva contestatorilor, precum și a tuturor actelor de executare efectuate în cadrul acestei proceduri execuționale, inclusiv a procesului verbal de situație încheiat la data de 24.09.2012, ora 10,20 aferent imobilului nr.3.

De asemenea, prin aceiași decizie s-a anulat în tot somația de executare silită imobiliară emisă la data de 24.09.2012 în cadrul dosarului execuțional cu privire la terenul în suprafață de 973 mp situat în intravilanul Mun.Ploiești, ..246, jud.Prahova, identificat cadastral sub nr._ și intabulat în CF a Mun.Ploiești sub nr._ (imobilul 4”) a procedurii execuționale declanșate în baza respectivei somații împotriva contestatorilor, precum și a tuturor actelor de executare efectuate în baza aceleiași proceduri execuționale, inclusiv a procesului verbal de situație încheiat la data de 24.09.2012, ora 10,25 aferent imobilului 4.

În ceea ce privește decizia civilă nr.391 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, aceasta a avut ca obiect cererea debitorilor de a anula în tot a somației de executare silită imobiliară emisă la data de 10.12.2012 în cadrul dosarului execuțional cu privire la terenul în suprafața de 2508 mp, situat în intravilanul mun.Ploiești, ..246 jud.Prahova, identificat cadastral sub nr._ și intabulat în Cartea Funciară a Mun.Ploiești sub nr._, a procedurii execuționale declanșate în baza respectivei somații, inclusiv a procesului verbal de situație încheiat la data de 10.12.2012 ora 9:00, aferent imobilului.

Astfel în dosarul nr._/281/2012 obiectul îl constituie contestația promovată împotriva somațiilor emise de B. Tarean C. la data de 24.09.2012 în dosarul de executare nr.224/2012, soluția instanțelor fiind aceea de anulare a acelor patru somații și a procedurilor execuționale declanșate pe baza lor.

Contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._/281/2012 a fost promovată împotriva somației emise de B. Tarean C. la data de 10.12.2012 în Dosarul de executare nr.224/2012 cu privire la un teren în suprafață de 2508 mp.

Conform art.387 cpc și art.497 vechiul c.pr.civilă somația este actul începător al executării silite, astfel că somația emisă la data de 10.12.2012, ce a făcut obiectul contestației la executare din Dosarul nr._/281/2012 nu a fost emisă în continuarea unei proceduri execuționale care să fi fost declanșată în baza somațiilor anterioare emise la data de 24.09.2012, somații care au făcut obiectul contestației din dosarul nr._/281/2012.

Pentru aceste considerente nu se pot reține susținerile revizuenților în sensul că, de vreme ce scopul final urmărit de către contestatori pe calea celor două contestații la executare este același, există triplă identitate de părți, obiect și cauză, Curtea urmând astfel în baza disp.art.322 vechiul cod de procedură civilă să respingă cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 391 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, formulată de revizuenții T. P. și T. A., ambii domiciliați în municipiul Ploiești, ., județ Prahova, în contradictoriu cu intimata B. C. Română SA cu sediul în municipiul București, ..5, sector 3.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2016.

Președinte, Judecători,

V. D. M. G. C. P.

Grefier,

C. O.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

red. VD

tehnored.CO

2 ex./01.03.2016

← Revendicare mobiliară. Decizia nr. 10/2016. Curtea de Apel...		Partaj judiciar. Decizia nr. 27/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță