Partaj judiciar. Decizia nr. 27/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 27/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.27
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2016
Președinte – V. G.
Judecători – M. P.
- E. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții S. Z. și S. I., ambii domiciliați în Ploiești, ., nr.21A, județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.2459 din 16.06.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. S., cu domiciliul ales la SCA M. ȘI ASOCIAȚII – București, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs netimbrat.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-pârât S. Z. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat amânarea judecării cauzei, deoarece la data de 26.01.2016 este citat într-o cauză penală, în acest sens anexând citația emisă pe numele său în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., filele 26-27.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de recurentul-pârât S. Z., având în vedere împrejurarea că este vorba de o a doua cerere formulată cu acest titlu și, în plus, recurentul avea obligația de a face toate demersurile de a se prezenta în instanță pentru a-și apăra interesele sau de a-și asigura reprezentarea. Din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr._/23.07.2013, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. S. în contradictoriu cu pârâții S. Z. și S. I..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza contractului de împrumut nr.78/18.04.2008, reclamantul a împrumutat-o pe pârâtă cu suma de 4000 euro, sumă ce urma să-i fie restituită la data de 18.05.2008, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o la termenul scadent, motiv pentru care reclamantul a procedat la executarea silită a debitoarei, ocazie cu care a fost întocmit procesul verbal din data de 19.04.2009, dată la care s-a constatat existența unui impediment la executare constând în caracterul de bun comun al imobilului în litigiu supus executării silite, fiind dobândit în timpul căsătoriei de către cei doi pârâți, astfel încât în baza disp. art.32, art. 33 cod familie s-a constatat că datoria contractată de către pârâtă constituie o datorie personală, datorie în raport de care reclamantul are calitatea de creditor personal al debitoarei, motiv pentru care acesta avea posibilitatea să urmărească în primul rând bunurile proprii ale debitoarei și numai după aceea să procedeze la executarea silită a bunurilor aflate în devălmășie între cei doi soți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a sentinței, admiterea acțiunii precizată constând în sistarea stării de indiviziune și atribuirea în lotul debitoarei a părții de imobil identificată ca fiind lot 1, având un teren de 453,50 mp., o construcție în schimbul achitării unei sulte pârâtului, atribuirii în lotul acestuia a lotului 2 privind terenul de 453,50 mp., partea din spate a construcției, motivându-se că pe parcursul executării silite s-a constatat inexistența unor bunuri proprii în patrimoniul debitoarei, singurul imobil aparținând acesteia aflându-se în devălmășie cu soțul său, aspect confirmat de procesul verbal din data de 19.01.2009, caz în care prezenta acțiune reprezintă singurul mijloc procedural prin intermediul căruia să-și poată valorifica creanța și că dreptul de a solicita partajarea bunurilor comune nu se raportează la persoana debitorului, ci la posibilitățile conferite de lege creditorilor personali ai unuia dintre soți, în temeiul disp. art.483 alin.1 Cod pr. civilă, în vigoare la data formulării acțiunii.
În continuare, reclamantul a arătat că se impune partajarea imobilului prin atribuirea lotului 1 pârâtei, în vederea valorificării creanței sale, facilitării înstrăinării acestei părți din imobil aflat la stradă, care asigură accesul unui eventual cumpărător la calea publică, spre deosebire de varianta I de lotizare care are anumite inconveniente cu privire la accesul cumpărătorilor la calea publică în cazul atribuirii în lotul debitoarei a părții din spate a imobilului.
Prin decizia civilă nr. 212/01.04.2014 a Tribunalului Prahova a fost admis apelul și schimbată în tot sentința în sensul admiterii acțiunii precizată, dispunându-se ieșirea din indiviziune a pârâților asupra imobilului în litigiu conform variantei I de la raportul de expertiză tehnică ing. G. Eugeniu, completare 2, în sensul că s-au atribuit în lotul pârâtului casa de la stradă și terenul de 453,50 mp, în schimbul achitării unei sulte în favoarea pârâtei, în timp ce acesteia din urmă i s-au atribuit casa din fundul curții și . 453,50 mp., fiind obligați în solidar pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată de 5529,6 lei fond și apel.
Pentru a dedice astfel, tribunalul a reținut că potrivit disp. art.33 Cod familie, reclamantul a făcut dovada inexistenței în patrimoniul debitoarei a unor bunuri proprii, motiv pentru care acesta în calitate de creditor personal al debitoarei pârâte are dreptul să solicite partajarea imobilului în litigiu reprezentând bun comun al celor doi pârâți în calitate de soți, astfel încât s-a dispus în baza disp. art.6739 cod pr. civilă partajarea imobilului conform variantei I de la raportul de expertiză tehnică construcții, completare II ing. G. Eugeniu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea recursurilor potrivit motivelor invocate.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 255/05.03.2015, a admis recursurile, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova, motivându-se că judecata apelului s-a realizat cu lipsă de procedură în ceea ce-l privește pe pârât care la data soluționării apelului se afla în stare privativă de libertate, fiind în penitenciar, astfel încât cauza a fost soluționată cu nerespectarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității față de una dintre părți, impunându-se rejudecarea cauzei sub toate aspectele în vederea asigurării unei judecăți unitare în raport de toate pretențiile formulate de părți în prezenta cauză.
Instanța de rejudecare, prin decizia civilă nr. 2459 din 16.06.2015, a admis apelul, a schimbat în tot sentința și a admis acțiunea precizată, dispunând ieșirea din indiviziune a intimaților-pârâți S. I. și S. Z. conform variantei a II-a (a doua) de la raportul de expertiză tehnică construcții completare II, ing. G. Eugeniu, astfel:
Lotul 1 s-a atribuit pârâtei S. I., compus din: casa de la stradă în valoare de 404.522 lei; teren în suprafața de 1/2 din 907 mp., respectiv 453,50 mp., în valoare de 363.550 lei; Total atribuit 768.876 lei. Are dreptul la 727.002 lei. Rest 41.070 lei. Plătește sultă lotului 2- pârâtului S. Z., suma de 41.070 lei
Lotul 2 s-a atribuit pârâtului S. Z., compus din: casa din fundul curții în valoare de 322.382 lei; restul de teren în suprafața de 1/2 din 907 mp., respectiv 453,50 mp., neatribuit în varianta I-a, în valoare de 363.550 lei; Total atribuit 685.832 lei. Are dreptul la 727.002 lei. Rest 41.070 lei. Primește sultă de la lotul 1 pârâta S. I., suma de 41.070 lei.
Totodată, tribunalul a obligat intimații-pârâți în solidar la 5539,6 lei cheltuieli de judecată către apelantul-reclamant.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin contractul de împrumut nr. 78/18.04.2008, reclamantul i-a acordat pârâtei cu titlu de împrumut suma de 4000 euro, sumă ce urma să fie restituită la data de 18.05.2008 în schimbul unei dobânzi moratorii legală anuală majorată cu 50% care curge de la data scadenței și până la data ultimului act de executare silită, urmând ca după trecerea unui an de la scadență aceasta să se capitalizeze, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o la termenul scadent, motiv pentru care reclamantul a procedat la executarea silită a acesteia, procedură în cadrul căreia a fost încheiat procesul verbal nr.493/19.01.2009, de către B. M. M. A., constatându-se imposibilitatea continuării executării silite datorită faptului că debitoarea deține în devălmășie cu soțul său pârâtul S. Z. imobilul care face obiectul executării silite situat în Ploiești, ..Prahova.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2087/05.02.1992, pârâții au dobândit imobilul situat în Ploiești, .. 21A, având un teren de 501 mp. și o construcție cu 5 camere, 6 holuri, 3 cămări, bucătărie, bucătărie de vară, garaj, magazie verandă, în suprafață construită de 293,21 mp, iar în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1947/12.11.1996, pârâta S. I. a dobândit imobilul situat în Ploiești, ..21A, jud.Prahova constând într-o construcție cu 4 camere și dependințe amplasată pe un teren de 398,16 mp., figurând la un moment dat înscrisă în evidențele fiscale cu un autoturism marca Mercedes Benz.
În conformitate cu raportul de expertiză tehnică topometrică ing. P. I., terenul în litigiu situat în Ploiești, .. 21A, jud. Prahova are suprafața totală de 907 mp, teren pe care se află amplasate două construcții.
Potrivit raportului de expertiză tehnică construcții, inclusiv completare 2, ing. G. Eugeniu, valoarea totală a imobilului în litigiu situat în Ploiești, ..21A, este de 1.454.004 lei din care 404.522 lei – valoarea construcției aflată la stradă, 322.382 lei- valoarea construcției aflată în spate și 727.100 lei - valoarea terenului de 907 mp., ocazie cu care au fost întocmite 2 variante de lotizare și anume varianta 1 în cadrul căreia s-au atribuit în lotul pârâtului casa de la stradă, terenul de 453,50 mp, fiind obligat la plata unei sulte în favoarea pârâtei de 41.070 lei, în timp ce în lotul pârâtei s-au atribuit casa din spate, . mp., iar în varianta nr.2 s-au atribuit în lotul pârâtei casa de la stradă, . mp. în schimbul achitării unei sulte pârâtului de 41.070 lei, fiindu-i atribuite pârâtului, în lot, casa din spate și . 453,50 mp.
Disp.art.3711 și urm. c.pr.civ. stipulează că orice obligație stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu, se aduce la îndeplinire de bună-voie și numai în cazul în care debitorul nu execută de bună-voie obligația stabilită în sarcina sa, aceasta obligație se aduce la îndeplinire prin executare silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea titlului executoriu.
Totodată, disp.art.493 alin.1, 2 c.pr.civ. prevăd că un creditor personal al unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu va putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci va trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora, având însă dreptul să urmărească cota parte determinată a debitorului din imobilul aflat în coproprietate fără a mai fi necesară împărțeala.
In baza art.974 și urm.c.civ., creditorul chirografar personal al unui debitor, exercită toate drepturile și acțiunile debitorului său, cu excepția celor exclusiv personale.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că pârâții au dobândit în proprietate în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1947/ 12.11.1996, 2087/05.02.1992, imobilul situat în Ploiești, ..21A, jud. Prahova având un teren în suprafață totală de 907 mp și 2 construcții, imobile evaluate la suma totală de 1.454.004 lei, după care pârâta a luat cu titlu de împrumut de la reclamant potrivit contractului de împrumut 78/18.04.2008, suma de 4000 euro ce urma să fie restituită la data de 18.05.2008 în schimbul achitării unei dobânzi moratorii, dată la care pârâta nu și-a îndeplinit obligația, nerestituind suma de bani datorată, motiv pentru care reclamantul a procedat la executarea silită a debitoarei pârâte asupra imobilului sus menționat, executare în cadrul căreia s-a constatat imposibilitatea continuării acestei proceduri datorită existenței unui impediment la executare constând în dobândirea de către cei doi pârâți,în timpul căsătoriei, a imobilului în litigiu, reprezentând bun comun.
Ca atare, atât timp cât prin contractul de împrumut nr.78/18.04.2008 pârâta a luat cu titlu de împrumut de la reclamant suma de 4000 euro pe care urma să o restituie la 18.05.2008, dată la care nu și-ar fi îndeplinit obligația, neachitând suma datorată, înseamnă că în realitate reclamantul are calitatea de creditor chirografar personal al pârâtei debitoare, deoarece acesta are până la proba contrarie o creanță certă, a cărei existență reiese din cuprinsul contractului de împrumut sus menționat, lichidă, al cărei cuantum este stabilit clar în cuprinsul contractului, lichidă, fiind ajunsă la scadență în urma expirării termenului de plată stabilit de comun acord de către părți, contract care constituie prin însăși natura sa până la proba contrarie un titlu executoriu, făcând dovada unei obligații de plată în sarcina pârâtei și, deci a unei datorii proprii a acesteia contractată în timpul căsătoriei cu pârâtul.
De altfel, în condițiile în care reclamantul are calitatea de creditor chirografar personal al pârâtei debitoare, în baza unui titlu executoriu, iar cu ocazia executării silită a acesteia s-a constat existența în patrimoniul debitoarei a imobilelor în litigiu, constând în terenul de 907 mp., a celor două construcții dobândite în baza contractelor de vânzare-cumpărare sus menționate, în timpul căsătoriei cu pârâtul, înseamnă că aceste imobile constituie prin însăși natura lor, în raport de data dobândirii lor, de calitatea pârâților în momentul respectiv, bunuri comune ale acestora asupra cărora ambii soți au anumite cote părți imposibil de determinat la momentul executării silite, caz în care există un impediment la executare constând în imposibilitatea reclamantului de a o executa silit pe debitoare în lipsa unei cote părți deținută de către aceasta asupra bunurilor respective, cotă parte care poate fi determinată numai în urma împărțirii acestor bunuri și atribuirii în loturile celor doi soți a unor părți din aceste bunuri în scopul valorificării de către reclamant a creanței pe care o are față de pârâtă.
De fapt, atât timp cât imobilele în litigiu reprezintă bunuri comune, iar reclamantul are calitatea de creditor chirografar personal al pârâtei debitoare, înseamnă că în baza acestei calități reclamantul se subrogă în drepturile debitoarei, având dreptul să solicite partajarea bunurilor comune dobândite de către debitoare în timpul căsătoriei cu pârâtul în scopul atribuirii în lotul debitoarei a unor bunuri proprii în vederea continuării executării silite, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar avea bunuri proprii care să-i permită reclamantului să-și valorifice creanța, iar actele existente la dosar demonstrează, dimpotrivă, existența unui concurs de creditori personali ai pârâtei care au declanșat diferite executări silite față de aceasta din urmă, impunându-se deci necesitatea clarificării raporturilor juridice dintre cei doi soți și creditorii personali ai debitoarei.
Mai mult chiar, analizându-se raportul de expertiză tehnică completare 2, ing. G. Eugeniu, reiese cu certitudine că au fost întocmite 2 variante de lotizare în baza cărora au fost atribuite pe rând în loturile celor doi pârâți parcelele de teren de câte 453,50 mp. și construcțiile aflate pe aceste terenuri la stradă și în spate, astfel încât varianta a II-a corespunde criteriilor prev. de disp. art.6739 cod pr. civilă, deoarece respectă drepturile celor doi pârâți, permite reclamantului valorificarea construcției aflată la stradă împreună cu . executării silite în vederea recuperării creanței pe care o are, inclusiv adjudecarea în contul acestei creanțe a acestor imobile, asigurându-se accesul facil al acestora la calea publică pentru un eventual adjudecatar, mai ales că la omologarea unei variante de lotizare se ține seama nu numai de interesele celor doi pârâți în calitate de soți, de cotele părți ale acestora asupra imobilelor, ci și de interesele creditorului constând în atribuirea în lotul debitoarei a unor bunuri susceptibile de a fi valorificate în cadrul executării silite, în caz contrar acțiunea promovată de către reclamant neavând eficiență juridică.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată fără să țină seama că în realitate nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar deține bunuri proprii, în vederea executării silite de către reclamant care în calitate de creditor chirografar al acesteia are dreptul să solicite partajarea bunurilor comune dobândite de către soți în timpul căsătoriei conform disp. 33 Cod familie, art.483 alin.1 cod pr. civilă, art.6739 cod pr. civilă constând în împărțirea acestor bunuri în două loturi distincte prin atribuirea în lotul debitoarei-pârâte a unor părți din imobilele în litigiu în vederea facilitării executării silite a acesteia de către reclamant, în scopul valorificării creanței sale, mai ales că sarcina probei privind deținerea unor bunuri proprii de către pârâtă aparține în exclusivitate acesteia din urmă și nicidecum reclamantului care a făcut dovada existenței unui impediment la executare determinat de caracterul de bunuri comune ale imobilelor în litigiu.
Motivele invocate de către reclamant conform cărora pe parcursul executării silite s-a constatat inexistența unor bunuri proprii în patrimoniul debitoarei, singurul imobil aparținând acesteia aflându-se în devălmășie cu soțul său, aspect confirmat de procesul verbal din data de 19.01.2009 și că prezenta acțiune reprezintă singurul mijloc procedural prin intermediul căruia să-și poată valorifica creanța, având dreptul să solicite partajarea bunurilor comune în temeiul disp. art.483 alin.1 cod pr. civilă, în vigoare la data formulării acțiunii, sunt întemeiate deoarece toate probele administrate în cauză atestă inexistența unor bunuri proprii ale debitoarei, susceptibile de a face obiectul unei executări silite, existența în patrimoniul debitoarei a imobilelor în litigiu reprezentând bunuri comune, iar dispozițiile sus menționate, calitatea reclamantului de creditor personal al debitoarei, instituie în favoarea acestuia dreptul de a se subroga în drepturile debitoarei sale și de a solicita atribuirea în urma partajului a unor bunuri în lotul acesteia în vederea executării silite a debitoarei și, deci valorificării creanței pe care o are face de aceasta din urmă.
Criticile reclamantului potrivit cărora se impune partajarea imobilului prin atribuirea în lotul pârâtei a construcției de la stradă în vederea valorificării creanței sale, facilitării înstrăinării acestei părți din imobil care asigură accesul unui eventual cumpărător la calea publică, spre deosebire de varianta I de lotizare care are anumite inconveniente în ceea ce privește accesul la calea publică în cazul atribuirii părții din spate a imobilului, sunt fondate, întrucât, într-adevăr, analizându-se cele două variante în raport și de planșele fotografice existente la dosar, reiese cu certitudine că prin atribuirea în lotul pârâtei a construcției de la stradă împreună cu ., există posibilitatea valorificării mai rapide a imobilelor cu ocazia executării silite, inclusiv de către terțe persoane în condițiile în care se asigură accesul direct la calea publică, în timp ce în varianta I prin atribuirea în lotul pârâtei a construcției din spate, împreună cu ., există riscul ca acest lot să nu poată fi valorificat cu ocazia executării silite datorită neasigurării unui acces direct de la calea publică la construcție, necesității în viitor privind crearea unei servituți de trecere și deci a unor eventuale inconveniențe pentru potențiali adjudecatari.
În raport de aceste considerente, tribunalul, având în vedere disp. art. 33 Cod familie, art. 483 alin.1 cod pr. civilă, art.6739 cod pr. civilă, în baza disp. art.296 cod pr. civilă, a admis apelul și a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea precizată și a dispus ieșirea din indiviziune a intimaților-pârâți S. I. și S. Z. conform variantei a II-a (a doua) de la raportul de expertiză tehnică construcții completare II, ing. G. Eugeniu, deoarece această variantă asigură pe cât posibil o repartizare în natură a imobilelor în litigiu între cei doi soți, ținându-se seama de cotele de contribuție egale ale acestora, de interesele creditorului, de valoarea imobilelor supuse partajării, de necesitatea clarificării raporturilor dintre cei doi pârâți și reclamant în calitate de creditor chirografar personal al debitoarei.
În baza disp. art.274, 277 cod pr. civilă au fost obligați intimații-pârâți în solidar la 5539,6 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții S. Z. și S. I..
În ședința publică de judecată din data de 26 ianuarie 2016, Curtea din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, conform dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, raportat la excepția netimbrării recursului invocată din oficiu, Curtea constată că este întemeiată, iar recursul va fi anulat pentru netimbrare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
Potrivit art.20 alin.1-3, cu aplicarea art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă aceste taxe nu au fost plătite în mod legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, se va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.
În concret, art.6 paragraful 1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nicio legătură cu șansele de câștig a cauzei și înainte de orice analiză a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale recurentului constituie, în fapt, o descurajare și o limitare de proporționalitate a accesului liber la justiție (hotărârea dată în cauza Weismann contra României).
Potrivit art.18 din Legea 146/1997, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
În cauză, instanța a pus în vedere recurenților să achite o taxă judiciară de timbru în suma de 10,00 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, stabilite potrivit art.11 alin.1 și art.2 alin.1 din Legea nr.146/1997, respectiv art.3 din OG nr.32/1995 modificată, potrivit mențiunilor realizate în cuprinsul citațiilor ce le-au fost comunicate pentru termenele din datele de 17.11.2015 și 26.01.2016, așa cum rezultă din dovezile de citare aflate la filele 11, 12 și 25 (primul și al doilea termen de judecată).
Cum recurenții nu s-a conformat obligației de a achita sumele indicate până la termenul de judecată stabilit și nici nu au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilită, în baza art.137 alin.1 Cod pr.civilă cu aplicarea art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, instanța va admite excepția de netimbrare invocată din oficiu, excepție cu caracter absolut și dirimant și, pe cale de consecință, va anula recursul ca netimbrat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții S. Z. și S. I., ambii domiciliați în Ploiești, ., nr.21A, județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.2459 din 16.06.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. S., cu domiciliul ales la SCA M. ȘI ASOCIAȚII – București, ., ., sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 ianuarie 2016.
PreședinteJudecători
V. GheorgheMarilena P. E. S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2016-01-29
2 ex.
tehnored.grefier
d.f. Jud. Ploiești nr._
j.f. A. M. P.
d.a. Trib.Prahova nr._
j.a. R. C.
C. M.
| ← Cereri. Decizia nr. 56/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 28/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
