Evacuare. Decizia nr. 3912/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 3912/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 3912/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 3912

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013

Președinte - A.-C. B.

Judecători - V.-I. S.

- E. S.

Grefier - D. V.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții P. M. și P. SABIAN, ambii domiciliați în București, .. 122, ., ., împotriva deciziei civile nr. 474/12 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta G. I. A., domiciliată în București, .. 10 – 22, ., . și cu intervenientul G. D. B. – moștenitor al defunctei D. A., domiciliat în București, .. 10, ., ..

Recursurile au fost timbrate cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 409,00 lei, conform chitanței nr._/2 iulie 2013 și timbru judiciar în cuantum de 5,00 lei.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au răspuns recurenta-reclamantă P. M., reprezentată de avocat D. D., din Baroul București, intimata-pârâtă G. I. A. și intimatul-intervenient G. D. B., ambii reprezentați de avocat B. C., din Baroul Prahova.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că verificând actele și lucrările dosarului s-a constatat că lipsește cererea de recurs formulată de reclamantul P. Sabian, având în vedere că din nota de inventar aflată la fila 17 dosar rezultă că aceasta a expediat prin poștă la data de 5 iulie 2013 motivele de recurs.

În dimineața ședinței de judecată intimata-pârâtă G. I. A. a depus la dosar întâmpinare prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr._/26 noiembrie 2013.

Curtea rectifică citativul în sensul că recurentul-reclamant se numește P. Sabian și nu P. S., cum din eroare s-a menționat.

Avocat D. D., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă P. M., depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._/18 noiembrie 2013, care a fost vizată de către Curte și atașată la dosar și chitanța nr._/2 iulie 2013 privind achitarea taxei judiciar de timbru în cuantum de 409,00 lei și timbru judiciar în cuantum de 5,00 lei, care au fost anulate de către Curte și atașate la dosar.

Avocat B. C. având cuvântul pentru intimata-pârâtă G. I. A. și pentru intimatul-intervenient G. D. B., depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._/15 noiembrie 2013, care a fost vizată de către Curte.

Curtea în baza rolului activ reglementat de dispozițiile art. 129 alin. 4 din Vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în raport de data înregistrării litigiului, prin coroborare cu dispozițiile art. 64 din Vechiul Cod de procedură civilăse complinește semnătura recursului, apărătorul ales al recurentei-reclamante P. M. semnând cererea de recurs-fila 116 dosar.

Avocat D. D., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă P. M., depune la dosar cererea de recurs formulată de reclamantul P. Sabian, un exemplar fiind comunicat și apărătorului ales al intimaților.

Avocat B. C., având cuvântul pentru intimata-pârâtă G. I. A. și pentru intimatul-intervenient G. D. B., învederează instanței că a luat cunoștință de recurs declarat de reclamantul P. Sabian, întrucât acesta i-a fost comunicat intimatei-pârâte G. I. A..

Curtea ia act că s-a depus la dosar cererea de recurs formulată de reclamantul P. Sabian, un exemplar al acesteia fiind comunicat intimatului-intervenient G. D. B., prin apărătorul său ales.

În privința datei depunerii acestui recurs, constată că, potrivit bonului de inventar aflat la fila 17 dosar, acest recurs a fost înaintat Curții odată cu cererea de recurs formulată de reclamanta P. M., soția recurentului-reclamant, în termenul legal procedural prevăzut de dispozițiile art. 301 din Vechiul Cod de procedură civilă, însă, dintr-o eroare, cererea de recurs depusă de recurentul-reclamant P. Sabian, într-un singur exemplar, a fost comunicată intimatei-pârâte G. I. A.. Această situație a rezultat din verificările efectuate de instanță și din declarațiile formulate la acest termen de judecată de apărătorii aleși ai părților.

Avocat B. C., având cuvântul pentru intimata-pârâtă G. I. A. și pentru intimatul-intervenient G. D. B., depune la dosar întâmpinare, în original, un exemplar al acesteia fiind transmisă și prin fax.

Curtea constată că nu s-a respectat termenul legal de decădere prevăzut de dispozițiile art. 308 alin. 2 din Vechiul Cod de procedură civilă, situație în care apărarea depusă de către cei doi intimați urmează a fi calificată ca reprezentând concluzii scrise.

La solicitarea instanței, apărătorul ales al recurentei-reclamante P. M., avocat D. D., arată că, față de această situație, dosarul nu se află în stare de amânare, având în vedere că apărătorul ales al părții adverse a declarat expres că a luat cunoștință de recursul declarat de reclamatul P. Sabian, motiv pentru care solicită lăsarea dosarului la ordine.

Curtea, față de susținerile anterior menționate, constată că dosarul se află în stare de judecată, situație față de care dispune lăsarea cauzei la ordine.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta-reclamantă P. M., reprezentată de avocat D. D., din Baroul București, intimata-pârâtă G. I. A. și intimatul-intervenient G. D. B., ambii reprezentați de avocat B. C., din Baroul Prahova.

Avocat D. D., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă P. M., arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.

Avocat B. C., având cuvântul pentru intimata-pârâtă G. I. A. și pentru intimatul-intervenient G. D. B., arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Avocat D. D., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă P. M., arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civilă.

Astfel, arată că instanța de fond a respins cererea principală ca inadmisibilă, reținând că acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, iar în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de raporturi de obligații derivate din locațiune ci doar raporturi de drept real constând în exercitarea posesiei de către reclamanți asupra întregului teren ce aparține și pârâtei.

Din analiza hotărârii recurate rezultă că instanța de apel a respins apelul, însă în considerentele acesteia nu se regăsește nicio motivare privind menținerea respingerii ca inadmisibilă a cererii principale de chemare în judecată.

Având în vedere că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care instanța de apel a apreciat că respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată este corectă solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei Tribunalului Prahova în vederea motivării hotărârii.

În situația în care nu se va dispune trimiterea cauzei Tribunalului Prahova, solicită admiterea recursului, respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată și trimiterea cauzei la Judecătoria S. în vederea pronunțării pe fondul cauzei.

Arată că Judecătoria S. a apreciat că solicitarea de evacuare a pârâtei de pe terenul recurentei dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, iar în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de raporturi.

Apreciază că susținerea instanței de fond este greșită, deoarece acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului pentru apărarea posesiei bunului a dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Precizează că reclamanta nu urmărește valorificarea unui drept de proprietate exclusiv și absolut ci doar un drept personal, respectiv constrângerea debitorului la executarea obligației de a părăsi imobilul, acțiunea în evacuare fiind admisibilă, dispozițiile art. 480 cod civil constituind temei de drept inclusiv pentru acțiunea în evacuare.

Apreciază că se impune trimiterea cauzei la instanța de fond și pentru refacerea raportului de expertiză, lucrare care a fost întocmită după data de 10 mai 2011 – dată după care toate actele au fost întocmite cu lipsă de procedură, ceea ce atrage nulitatea, întrucât la această dată s-a prezentat în instanță interogatoriile formulate pentru a și luate intimaților G. I. A. și G. D. B..

Ca urmare a discuțiilor purtate în contradictoriu cu instanța de judecată, arată că a fost dat afară din sala de judecată, astfel că nu a luat la cunoștință de termenul de judecată acordat, iar partea nefiind citată, nu a putut participa la desfășurarea procesului și efectuarea apărărilor.

Astfel, arată că, prin raportul de expertiză, recurenta-reclamantă a fost expropriată de o parte din terenul cumpărat, neputând formula obiecțiuni la raportul de expertiză pentru că nu a avut cunoștință de termenul de judecată.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de intimata-reclamantă privind revendicarea suprafeței de teren de 175 m.p. pe care ar fi dobândit-o prin moștenire testamentară de la E. M., solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active cu consecința respingerii cererii reconvenționale ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Precizează că, în mod greșit instanța de apel a apreciat că intimata-pârâtă are calitate procesuală activă, întrucât nu ar fi dovedit că testamentul în baza căruia aceasta revendică termenul ar fi fost revocat, precum și pentru faptul că suprafața de teren de 200 m.p. situat în orașul Comarnic, în punctul „La luncă” este unul și același cu terenul în suprafață de 175 m.p. situat în orașul Comarnic, ..

Arată că la data de 31 iulie 1996 E. M. a dispus prin testament ca întreaga sa avere mobilă și imobilă să fie stăpânită după încetarea sa din viață de către intimata-pârâtă.

La data de 26 ianuarie 2005 acest testament a fost revocat, intimata-pârâtă, urmând să nu mai stăpânească întreaga avere a numitei E. M. ci doar 5 terenuri care sunt înscrise în certificatul de moștenitor.

În situația în care acest testament nu ar fi fost revocat urmează a se constata că E. M. nu este una și aceeași persoană cu E. M., care a întocmit un testament în favoarea intimatei-pârâtei.

În cazul în care se apreciază că E. M. ar fi una și aceeași persoană urmează să se constate că defuncta nu a lăsat spre moștenire intimatei-pârâte terenul dobândit prin sentința civilă nr. 2006/1998 deoarece acesta nu este cuprins în certificatul de moștenitor.

Cu privire la cererea reconvențională solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului cu consecința respingerii cereri reconvenționale.

Astfel, arată că, intervenind în nume propriu defuncta G. A. a obținut o hotărâre care nu viza suprafața de 175 m.p. de pe care se solicită evacuarea sau suprafața de teren de 175 m.p. revendicată de intimata-pârâtă.

În această situație, precizează că hotărârile instanțelor privind cererea reconvențională sunt netemeinice și nelegale, deoarece intervenția a fost formulată în nume propriu iar instanțele s-au pronunțat asupra unei suprafețe de teren ce nu făcea obiectul cererii de chemare în judecată sau al cererii reconvenționale.

Consideră că hotărârea judecătorească nr. 2006/1998 nu poate produce efecte referitoare la întinderea dreptului de proprietate doar în privința intimaților (175 m.p.) ci și în privința întinderii dreptului de proprietate al autorilor recurenților (175 m.p.), ori expertul a atribuit intimaților 175 m.p. pentru fiecare lot, iar recurenții mai puțin, respectiv 146 m.p. și 138 m.p..

Avocat B. C., având cuvântul pentru intimata-pârâtă G. I. A. și pentru intimatul-intervenient G. D. B., arată că este nefondată susținerea păreții adverse de trimitere a cauzei la instanța de fond, pentru a se pronunța asupra cererii în evacuare este nefondată, întrucât respingerea acesteia nu s-a făcut pe cale de excepție, ci prin cercetarea fondului.

Astfel, instanța a motivat soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii în evacuare a pârâtei de pe terenul pretins a fi proprietatea reclamanților, reținând că aceasta este o cale specifică raporturilor juridice de locațiune și nu asupra unor terenuri pentru care nu a existat un contract de închiriere care să justifice cererea în evacuare.

A mai reținut instanța că evacuarea este inadmisibilă și pentru faptul că reclamanții sunt cei care exercită toate atributele dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, chiar și în lipsa unui titlu care să le confere legitimitatea acestui exercițiu, intimata-pârâtă fiind cea care a fost lipsită de posesia terenului al cărei proprietară este.

Susținerea recurenților că raportul de expertiză a fost întocmi după data de 10 mai 2011, dată de la care se pretinde că judecata s-a făcut cu lipsă de procedură, este neîntemeiată, deoarece, așa cum a reținut și instanța de apel, reclamanta P. M. și-a păstrat termenul în cunoștință, recurentul-reclamant fiind prezent la acel termen de judecată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active al intimatei-pârâte, arată că aceasta a fost analizată de ambele instanțe, apreciind că demersul său are ca justificare, apărarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 146 m.p., încălcat în mod abuziv de către reclamanți.

Susținerea recurenților în sensul că testamentul lăsat de E. M. în favoarea intimatei-pârâte a fost revocat la data de 26 ianuarie 2005, precizează că nu corespunde cu realitatea, întrucât, pe de o parte s-a prezentat dovada că acest act nu a fost revocat, iar pe de altă parte, prin certificatul de moștenitor a fost deschisă succesiunea defunctei E. (E.) M., constatându-se că intimata-pârâtă G. I. A., în calitate de legatară cu titlu universal a moștenit întreaga avere a acesteia.

Astfel, rezultă că testamentul nu a fost niciodată revocat, iar beneficiara acestei liberalități l-a valorificat, consacrându-ș calitatea de moștenitor în baza unui legat universal.

Referitor la susținerea recurenților că E. M. nu este una și aceeași cu E. M. și că terenul lăsat prin testament este situat în altă locație, respectiv . din declarația autentică rezultă că este vorba despre aceeași persoană care a testat în favoarea intimatei-pârâtă, la dosar existând încheierea de rectificare nr. 67/2010, potrivit căreia, terenul în suprafață de 175 m.p. situat în Comarnic, ., fiind dobândit de defuncta E. M. prin moștenire de la părinți, revenindu-i în deplină și exclusivă proprietate prin sentința civilă nr. 2006/1998 pronunțată de Judecătoria Câmpina. Încheierea de rectificare face parte integrantă din certificatul de moștenitor.

Precizează că recurenții-reclamanți manifestă aceeași rea-credință ca și în fața instanței de fond, încercând să creeze o confuzie asupra persoanelor, actelor de proprietate și masei succesorale pentru a obține o schimbare a soluției în favoarea lor.

Referitor la cererile de revendicare și de intervenție arată că în mod corect instanțele anterioare le-au apreciat ca fiind justificate.

Susținerea recurenților-reclamanți că prin raportul de expertiză le-au fost atribuite suprafețe mai mici decât cele dobândite prin actele de vânzare-cumpărare, în timp ce intimaților le-au fost menținute drepturile stabilite prin sentința civilă nr. 2006/1998 a Judecătoriei Câmpina, este neîntemeiată, întrucât mijloacele clasice de măsurare a terenurilor din aceea perioadă au permis unele erori cu privire la suprafața, atribuind fiecărui lot câte 175 m.p..

Precizează că instanța de control judiciar în mod corect a reținut că atâta timp cât părțile dețin titluri care provin de la autori diferiți, nu se putea acorda preferință celor două contracte ale recurenților doar pentru că și-au intabulat dreptul de proprietate, atât timp cât drepturile vânzătorilor din respectivele contrate nu sunt preferabile celor dobândite de intimați de la defunctele E. M. și Ghță A., astfel încât pretenția recurenților de a le fi recunoscute propriile titluri este nejustificată.

Concluzionând solicită respingerea recursurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței din data de 22 noiembrie 2013 depusă la dosar la acest termen de judecată.

CURTEA,

Asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei S. reclamanții P. M. și P. S. au chemat în judecată pârâta G. I. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în or. Comarnic, ., jud. Prahova.

În motivarea cererii, reclamanții învederat că, la data de 19.09.1994, au cumpărat de la P. D. un teren în suprafață de 160 mp, situat în or. Comarnic, ., jud. Prahova, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6887/19.09.1994 de BNP I. M., iar la data de 17.12.1999 au dobândit prin cumpărare de la C. E. o altă suprafață de teren în prelungirea celei cumpărate anterior, de 175 mp, situată la aceeași adresă din or. Comarnic, ., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 389/17.12.1999 de BNP O. L..

Au susținut reclamanții că după cumpărarea terenurilor, le-au înscris în cartea funciară, iar pârâta ocupă din anul 2008 în mod abuziv imobilul proprietatea lor, fără a avea vreun titlu care să justifice folosirea acestuia, fiindu-le astfel îngrădit exercițiul dreptului lor de proprietate, recunoscut de art. 480 Cod civil, motive pentru care solicită evacuarea pârâtei din imobil.

Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art.480 Cod civil.

Pârâta G. I. A., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca inadmisibilă, întrucât aceștia nu fac dovada dreptului de proprietate pretins, arătând că prin sentința civilă nr. 2006/13.05.1998 a Judecătoriei Câmpina terenul de 700 mp situat în or. Comarnic, ., jud. Prahova a fost partajat între moștenitorii defuncților E. P. și G., ieșirea din indiviziune efectuându-se potrivit variantei I a expertizei tehnice lotizare efectuată de expert N. M., potrivit căreia E. M. a primit lotul nr.2, C. E. lotul nr.1, G. A. lotul nr. 3, iar moștenitorii lui E. Gh. I. lotul nr.4.

Pârâtă a susținut că a dobândit terenul de 175 mp corespunzător lotului nr.2 prin moștenirea mătușii sale E. M., în calitate de legatar cu titlu universal, potrivit certificatului de moștenitor nr. 39/25.04.2006 eliberat de BNP O. L..

Anterior ieșirii din indiviziune, reclamanții au cumpărat de la moștenitorii lui E. Gh.I. terenul în suprafață de 175 mp corespunzător lotului nr.4 din raportul de expertiză, iar ulterior pronunțării sentinței au cumpărat și lotul nr.1 de la C. E., terenuri care nu sunt învecinate, întrucât primul teren-lotul nr.4 se învecinează cu mama pârâtei, G. A., iar lotul nr.1 se învecinează cu terenul pârâtei, iar din motivarea cererii de chemare în judecată nu rezultă care dintre aceste terenuri se susține că ar fi fost ocupat de pârâtă, cu atât mai mult cu cât pe unul dintre terenuri reclamanții au edificat o construcție ce ocupă și o parte din terenul pârâtei, astfel că aceasta susține că reclamanții sunt cei care au acaparat terenul său și nu-i permit folosirea sa ca un adevărat proprietar.

Pe linia cererii reconvenționale, pârâta G. I. A. a solicitat:

1.obligarea reclamanților-pârâți reconvenționali să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 175 mp ocupat abuziv în urmă cu circa 4 ani;

2.obligarea reclamanților-pârâți reconvenționali să-și ridice construcțiile edificate pe acest teren: foișor, hazna, parte din locuință;

3.să se dispună grănițuirea proprietăților părților.

Cererea reconvențională a fost întemeiată în drept pe dispoz.art. 480 Cod civil.

Față de cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională G. I. A., reclamanții-pârâți reconvenționali au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ei ca nefondată, arătând că nu au acaparat vreo suprafață din terenul reclamantei reconvenționale, iar construcțiile pe care le-au edificat au respectat documentația tehnică ce a stat la baza întocmirii documentației cadastrale. Se mai arată de pârâții reconvenționali că nu există edificate niciun foișor sau hazna.

S-a menționat că terenurile pe care le-au cumpărat au fost înscrise în cartea funciară, pe când documentația cadastrală a reclamantei reconvenționale a fost respinsă la înscriere pe motiv că nu corespunde terenul identificat cu cel din expertiza tehnică judiciară (fila 9).

Cererea a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, care prin sentința civilă nr. 2536/08 septembrie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S., făcând aplicarea dispozițiilor legale imperative ale art. 13 Cod proc.civilă. Pe rolul Judecătoriei S. cauza a fost înregistrată la data de 11 octombrie 2010 sub nr. dosar_ .

Față de solicitarea întemeiată a pârâtei-reclamante reconvenționale, admisă de instanță, reclamanții-pârâți reconvenționali au precizat obiectul cererii de chemare în judecată la data de 14 decembrie 2010, arătând că solicită evacuarea pârâtei de pe terenul situat în or. Comarnic, ., în suprafață de 175 mp dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 389/17.12.1999 (fila 21).

La aceeași dată de 14 decembrie 2010 pârâta-reclamantă reconvențională a precizat cererea reconvențională, arătând că pe terenul proprietatea sa pârâții reconvenționali au plantat pomi fructiferi fără a avea acordul său, motive pentru care solicită obligarea să-și desființeze plantația, arătând că foișorul, haznaua și parte din casa de locuit sunt edificate pe terenul proprietatea mamei pârâtei-reclamante reconvenționale, G. A., sens în care renunță la judecata capătului de cerere privind demolarea respectivelor construcții (fila 28).

La rândul său, G. A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat:

1.obligarea reclamanților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 175 mp situat în or. Comarnic, ., ocupat abuziv;

2.obligarea reclamanților să-și ridice construcțiile edificate pe acest teren: foișor, hazna, grătar și să-și desființeze plantațiile de pomi fructiferi de pe acest teren;

3.să se dispună grănițuirea proprietăților părților prin compararea titlurilor de proprietate și aplicarea acestora pe teren.

În motivarea cererii de intervenție, se arată de intervenientă că este proprietara lotului nr.3 din terenul situat în or. Comarnic, ., în suprafață de 175 mp, ce i-a fost atribuit în urma partajării averii succesorale rămase de pe urma defuncților părinți, teren pe care reclamanții au edificat un foișor, un grătar și haznaua, plantând și pomi fructiferi.

Intervenienta precizează că reclamanții au cumpărat anterior ieșirii din indiviziune de la moștenitorii lui E. Gh. I. terenul în suprafață de circa 160 mp, corespunzător lotului nr.4, iar după sistarea stării de indiviziune au cumpărat lotul nr. 1 de la C. E., în suprafață de 175 mp, cele două loturi de teren nefiind învecinate.

Se mai susține că țărușii plantați de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în posesie a părților în urma sistării stării de indiviziune existente asupra terenului au fost desființați, astfel că în prezent nu mai există pe terenul atribuit intervenientei.

La data de 21 decembrie 2010 a decedat intervenienta G. A., așa cu rezultă din mențiunile certificatului de deces . nr._/21.12.2010 eliberat de Primăria mun. Câmpina (fila 32), astfel că, la cererea pârâtei, au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, potrivit art. 243 alin. 1 pct.1 Cod proc.civilă, și anume: G. I. A., care are calitatea de pârâtă-reclamantă reconvențională în prezenta cauză și fratele acesteia, G. D. B. (file 31).

Față de cererea de intervenție în interes propriu formulată de G. A., reclamanții au formulat note scrise, prin care au solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, arătând în motivare că intervenția principală la care se referă art. 49 alin.2 Cod proc. civilă are ca scop invocarea de către un terț a unui drept care, dacă nu ar fi apărat pe această cale ar cauza intervenientului un prejudiciu, iar cererea de intervenție formulată de G. A. este inadmisibilă, deoarece nu există conexitate cu acțiunea principală, între intervenientă și reclamanți neexistând dispută privitoare la terenul de pe care se solicită evacuarea pârâtei G. I. A..

Reclamanții au susținut că interesul intervenientei nu este născut și actual, deoarece aceasta nu se expune la niciun prejudiciu dacă nu ar recurge în acest moment la acțiune (filele 49-50).

La termenul de judecată din data de 14 decembrie 2010 reclamanții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante reconvenționale G. I. A., arătând că aceasta nu deține niciun drept de proprietate cu privire la terenul în litigiu, excepție unită de instanță cu fondul cauzei, față de dispozițiile art. 137 alin.2 Cod proc. civilă (fila 29).

La același termen de judecată a fost invocată și excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale, solicitând ca reclamanta reconvențională să evalueze terenul revendicat și să timbreze corespunzător la valoarea acestuia capătul de cerere privind revendicarea.

Această excepție a fost considerată neîntemeiată, în condițiile în care reclamanta reconvențională a timbrat cererea formulată cu taxa judiciară de timbru de 818 lei, achitată cu chitanțele depuse la filele 17, dosar Judecătoria Câmpina, nr. 25 și 207 dosar Judecătoria S., timbre judiciare de 5 lei, stabilită potrivit evaluării terenului revendicat.

Prin sentința civilă nr. 213/28.02.2012, Judecătoria S. a respins excepțiile insuficientei timbrări a cererii reconvenționale și a celei de intervenție în interes propriu, cât și a lipsei calității procesuale active a reclamantei reconvenționale G. I. A., invocate de reclamanții P. M. și P. Sabian.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. M. și P. Sabian, ca inadmisibilă și a fost admisă cererea reconvențională–modificată, formulată de reclamanta reconvențională G. I. A..

Totodată, au fost obligați pârâții reconvenționali P. Sabian și P. M. să lase reclamantei reconvenționale G. I. A. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 146 mp (lotul nr.2), situată în or.Comarnic, ., jud.Prahova, definită de perimetrul punctelor 2-3-11-10-2, precum și cea indiviză de 29,5 mp din drumul de acces în indiviziune, potrivit planului anexa a raportului de expertiză topometrică A. F. G., cu completarea aferentă și au fost obligați pârâții reconvenționali P. Sabian și P. M. să desființeze plantațiile de brazi și pomi fructiferi de pe terenul reclamantei reconvenționale G. I. A. și a fost stabilita linia de graniță dintre lotul nr.1 (proprietate P. M. și P. Sabian) și lotul nr.2 (proprietate G. I. A.) pe aliniamentul 2-10.

Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta G. A. – decedată, moștenită de G. I. A. și G. D. B. și au fost obligați pârâții P. Sabian și P. M. să lase intervenientei G. A. – decedată, moștenită de G. I. A. și G. D. B., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 145 mp (lotul nr.3) situată în or. Comarnic, ., jud. Prahova, definită de perimetrul punctelor 3-4- 12-11-3, precum și cea indiviză de 29,5 mp din drumul de acces în indiviziune, potrivit planului anexa a raportului de expertiză topometrică A. F. G., cu completarea aferentă și au fost obligati pârâții P. Sabian și P. M. să desființeze plantațiile de brazi și pomi fructiferi de pe terenul intervenientei G. A. – decedată, moștenită de G. I. A. și G. D. B..

S-a stabilit linia de graniță dintre lotul nr.3 (proprietate G. A. A. – decedată, moștenită de G. I. A. și G. D. B.) și lotul nr.4 (proprietate P. M. și P. Sabian) pe aliniamentul 4-12.

A fost disjuns capătul cererii de intervenție in interes propriu formulată de intervenienta G. A. – decedată, moștenită de G. I. A. și G. D. B. – având ca obiect desființarea de construcții: foișor, hazna, grătar și formează un nou dosar, având nr._, cu termen de judecată la data de 13 martie 2012, cu citarea părților și au fost obligați reclamanții-pârâți reconvenționali P. M. și P. Sabian să plătească pârâtei-reclamante reconvenționale G. I. A. și intervenientului G. D. B. cheltuieli de judecată în sumă de 5.018 lei.

Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanță a reținut ca reclamanții P. M. și P. S. sunt proprietarii terenurilor din or. Comarnic, situate pe ., în suprafață de 335 mp.

Cele două terenuri au fost dobândite prin două acte distincte de vânzare-cumpărare, și anume: suprafața de 160 mp prin cumpărare de la vânzătoarele P. D., V. L. și D. M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6887/19.09.1994 de BNP I. M. (f. 156), respectiv prin cumpărare de la C. E. o altă suprafață de teren de 175 mp, situată la aceeași adresă din or. Comarnic, ., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 389/17.12.1999 de BNP O. L..

Pârâta G. I. A. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 175 mp, situat în or. Comarnic, ., județul Prahova, prin moștenirea mătușii sale E. M., decedată la data de 26.12.2005, în calitate de legatar cu titlu universal, potrivit certificatului de moștenitor nr. 39/25.04.2006 eliberat de BNP O. L., întocmit în baza testamentului autentificat sub nr. 245/31 iulie 1996 de BNP S. V. – I. M..

Atât terenul reclamanților, cât și cel al pârâtei au alcătuit inițial un singur trup de teren de 700 mp, care a aparținut autorilor părților, E. P. și E. G., teren care a fost partajat prin sentința civilă nr. 2006/13.05.1998 a Judecătoriei Câmpina între moștenitorii defuncților E. P. și G., ieșirea din indiviziune efectuându-se potrivit variantei I a expertizei tehnice lotizare efectuată de expert N. M., potrivit căreia E. M. a primit lotul nr.2, C. E. lotul nr.1, G. A. lotul nr. 3, iar moștenitorii lui E. Gh. I. lotul nr.4 (filele 19-24, 26 dosar nr._ al Judecătoriei Câmpina).

După cum rezultă din interpretarea actelor de proprietate ale reclamanților, aceștia au dobândit terenul de 160 mp în indiviziune cu ceilalți moștenitori ai defuncților E. P. și E. G., anterior sistării stării de indiviziune dintre moștenitori, deși acest aspect nu este evidențiat în actul de vânzare-cumpărare, lot de teren ce a fost ulterior atribuit moștenitoarelor vânzătoare, și anume lotul nr.4 atribuit moștenitorilor lui E. Gh. I., pentru a fi validată retroactiv această vânzare a terenului.

Având în vedere configurația terenului astfel cum apare aceasta evidențiată în cuprinsul expertizei tehnice lotizare efectuată de expert N. M. în dosarul de partaj succesoral finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 2006/13.05.1998 a Judecătoriei Câmpina, reclamanții au dobândit proprietatea asupra primului și ultimului lot de teren dintre cele 4 existente, iar pârâta G. I. și cu mama acesteia dețin dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în centrul trupului inițial de teren –devenite loturile nr.2 și 3 ulterior partajului.

Față de loturile atribuite în urma partajului a fost creat și un drum de acces pentru deservirea celor 3 loturi, în condițiile în care doar primul lot de teren, atribuit moștenitoarei C. E. avea amplasare la drumul public.

Având în vedere reaua-credință a reclamanților-pârâți reconvenționali, care deși au fost convocați de 4 ori de către expertul desemnat în cauză, A. F. G., cu scrisori recomandate cu confirmare de primire pentru datele de 25.01.2011, 10.03.2011, 15.04.2011, 15.04.2011 în fața Primăriei or. Comarnic, iar pt. data de 24.08.2011 la terenul în litigiu, aceștia refuzând să se prezinte la oficiul poștal la care sunt arondați pentru a ridica această corespondență, iar reclamantul P. Sabian prezent personal în instanță a confirmat că adresa de domiciliul la care sunt convocați de expert este cea corectă, cât și împrejurarea relevată atât de expertul topometru, cât și de martorii audiați în dosar, că întregul teren, pe care au ridicat o casă de vacanță cu mobilierul de grădina aferent – grătar, foișor - a fost îngrădit pe toate părțile de reclamanți, care au montat și o poartă de acces pe care o țin încuiată, instanța a dispus efectuarea lucrării de expertiză pe baza înscrisurilor existente la dosar, respectiv titlurile de proprietate ale părților, cât și lucrările cadastrale ale terenurilor reclamanților.

Deși reclamanții au fost sancționați cu amendă judiciară de 500 lei fiecare pentru conduita lor procesuală, iar instanța a solicitat Poliției or. Comarnic să-l sprijine pe expert pentru efectuarea lucrării de expertiză, imperios necesară pentru lămurirea cauzei (f. 173), reclamanții-pârâți reconvenționali nu au renunțat la atitudinea lor procesuală de rea-credință și vădit abuzivă.

Astfel, pe baza înscrisurilor existente la dosar expertul a stabilit că:

- lotul nr.1 are în realitate suprafața de 148 mp (potrivit dimensiunilor din expertiza ce a stat la baza sentinței civile nr. 2006/13.05.1998) și nu cel de 175 mp, astfel cum se menționează în sentința civilă de partaj, respectiv cel din perimetrul punctelor 1-2-10-9-1 din planul anexă a raportului de expertiză, lot atribuit numitei C. E., autoarea reclamanților-pârâți reconvenționali; diferența de teren se datorează faptului că expertul ce a întocmit lotizarea în dosarul de partaj a atribuit fiecărui lot suprafețe egale, dar fără a atribui în mod separat și cota indiviză din drumul de acces, care este de 29,50 mp aferentă acestui lot (potrivit completării expertizei topometrice – fila 227). Expertul a relevat și faptul că în momentul vânzării acestui lot de teren de către C. E. reclamanților-pârâți reconvenționali, persoana autorizată cu întocmirea planului cadastral a modificat dimensiunile lotului respectiv pe două laturi, astfel că planul de situație aferent contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 389/17.12.1999 nu mai respectă planul din raportul de expertiză ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 2006/13.05.1998, atât ca dimensiuni, cât și ca vecinătăți, în sensul că laturile de nord și sud din 13,50 ml devin 15,90 ml și 15,92 ml, iar pe latura de est este menționată ca vecin P. M. în loc de E. M..

Față de aceste neconcordanțe, prima instanță a apreciat că rezultă acapararea de către reclamanți-pârâți reconvenționali a suprafeței de teren de 24 mp din terenul pârâtei-reclamante reconvenționale G. I. A., cea din perimetrul punctelor 2-13-18-10-2, potrivit planului anexa a raportului de expertiză;

- lotul nr.2 are în realitate suprafața de 146 mp (potrivit dimensiunilor din expertiza ce a stat la baza sentinței civile nr. 2006/13.05.1998) și nu cel de 175 mp, astfel cum se menționează în sentința civilă de partaj, respectiv cel din perimetrul punctelor 2-3-11-10-2 din planul anexă a raportului de expertiză, lot atribuit numitei E. M., moștenită de pârâta G. I. A.; diferența de teren se datorează faptului că expertul ce a întocmit lotizarea în dosarul de partaj a atribuit fiecărui lot suprafețe egale, dar fără a atribui în mod separat și cota indiviză din drumul de acces, care este de 29,50 mp aferentă acestui lot (potrivit completării expertizei topometrice – fila 227).

Această suprafață de teren, compusă din 146 mp suprafață exclusivă la care se adaugă 29,5 mp în indiviziune din drumul de acces, este ocupată abuziv de reclamanții P. M. și P. Sabian;

- lotul nr. 3 are în realitate suprafața de 145 m.p. (potrivit dimensiunilor din expertiza ce a stat la baza sentinței civile nr. 2006/13.05.1998) și nu cel de 175 mp, astfel cum se menționează în sentința civilă de partaj, respectiv cel din perimetrul punctelor 3-4-12-11-3 din planul anexă a raportului de expertiză, lot atribuit intervenientei în interes propriu G. A. – decedată în cursul procesului și moștenită de descendenții G. I. A. și G. D. B.; diferența de teren se datorează faptului că expertul ce a întocmit lotizarea în dosarul de partaj a atribuit fiecărui lot suprafețe egale, dar fără a atribui în mod separat și cota indiviză din drumul de acces, care este de 29,50 mp aferentă acestui lot.

Această suprafață de teren, compusă din 145 mp suprafață exclusivă la care se adaugă 29,5 mp în indiviziune din drumul de acces, este ocupată abuziv de reclamanții P. M. și P. Sabian;

- lotul nr.4 are în realitate suprafața de 138 mp (potrivit dimensiunilor din expertiza ce a stat la baza sentinței civile nr. 2006/13.05.1998) și nu cel de 175 mp, astfel cum se menționează în sentința civilă de partaj, respectiv cel din perimetrul punctelor 4- 5-6-7-12-4 din planul anexă a raportului de expertiză, lot atribuit moștenitorilor numitului E. G.; diferența de teren se datorează faptului că expertul ce a întocmit lotizarea în dosarul de partaj a atribuit fiecărui lot suprafețe egale, dar fără a atribui în mod separat și cota indiviză din drumul de acces, care este de 29,50 mp aferentă acestui lot.

După cum s-a arătat în cele ce preced, anterior ieșirii din indiviziune, moștenitoarele lui E. G. au înstrăinat reclamanților P. M. și P. Sabian terenul de 160 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6887/19.09.1994; deși prin sentința de partaj acest lot a fost atribuit în lotul moștenitorilor defunctului E. G., expertiza ce a stat la baza sentinței civile nr. 2006/13.05.1998 nu respectă planul de situație întocmit cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 1994.

Pe acest teren reclamanții P. M. și P. Sabian și-au ridicat o casă de vacanță.

Expertul nu a putut stabili dacă există vreo pretinsă acaparare de teren, deoarece nu a putut poziționa construcția reclamanților sau dacă aceasta afectează terenul aparținând moștenitorilor intervenientei G. A., deoarece nu s-au putut efectua măsurătorile efective ale terenurilor în litigiu pentru motivele expuse și imputabile exclusiv conduitei de rea-credință a reclamanților P. M. și P. Sabian .

Prin completarea lucrării de expertiză topometrică se precizează de către expert că drumul de acces pentru cele 4 loturi identificate potrivit schițelor existente la dosarul cauzei este cel definit de perimetrul punctelor 8-9-10-18-11-12-7-8 în suprafață de 118 mp, iar cota aferentă fiecărui lot este de ¼, adică suprafața de 29,50 mp, cotă ce rezultă din expertiza parte a sentinței civile nr. 2006/13.05.1998 din dosarul nr. 3290/1997 al Judecătoriei Câmpina, în care fiecărei părți i-a fost atribuit teren de 175 mp (f. 227-228).

Cu privire la cererea principală de chemare în judecată, prin care reclamanții P. Sabian și P. M. solicită evacuarea pârâtei G. I. A. de pe terenul de 175 mp situat în or. Comarnic, ., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 389/ 17.12.1999 încheiat cu vânzătoarea C. E., instanța de fond a considerat că este inadmisibilă, având în vedere că acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.

În cauza de față, cum între reclamanți și pârâtă nu au existat astfel de raporturi de obligații derivate din locațiune, ci doar raporturi de drept real, constând în exercitarea posesiei de către reclamanți asupra întregului teren ce aparține și pârâtei, cererea principală va fi respinsă ca inadmisibilă.

Mai mult, reclamanții solicită evacuarea pârâtei de pe un teren asupra căruia s-a dovedit prin probele administrate că sunt singurii care exercită toate atributele dreptului de proprietate, deși nu au niciun titlu care să le confere și o legitimitate a acestui exercițiu, pârâta fiind cea care este lipsită de posesia terenului al cărei proprietară este.

Relativ la cererea reconvențională – modificată - formulată de pârâta-reclamantă reconvențională G. I. A., prin care aceasta solicită obligarea reclamanților-pârâți reconvenționali să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 175 mp ocupat abuziv în urmă cu circa 4 ani, precum și grănițuirea proprietății sale de cele învecinate, față de titlul de proprietate deținut de reclamanta reconvențională, respectiv certificatul de moștenitor nr. 39/25.04.2006 eliberat de BNP O. L., întocmit în baza testamentului autentificat sub nr. 245/31 iulie 1996 de BNP S. V. – I. M., în calitate de moștenitoare testamentară a defunctei sale mătuși, E. M., care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului – lot nr.2 de la defuncții săi părinți, la fel ca și reclamanții, care, la rândul lor, au dobândit dreptul de proprietate asupra loturilor nr.1 și nr.4 prin cumpărare de la alți moștenitori ai autorilor comuni ai părților, instanța va admite acest capăt al cererii reconvenționale și va obliga reclamanții-pârâți reconvenționali P. M. și P. Sabian să lase reclamantei reconvenționale G. I. A. deplina proprietate și liniștita posesie a terenului în suprafață de 146 mp (lotul nr.2), având în vedere dispozițiile art. 563 din Noul Cod civil, potrivit cărora „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care în deține fără drept”, iar principalul efect al acțiunii în revendicare constă, potrivit art. 566 alin.1 din Noul Cod civil, în obligația pârâtului la restituirea bunului.

Instanța de fond a considerat că dispozițiile legale anterior reproduse sunt aplicabile în speță față de prevederile art. 6 alin.6 NCC, care menționează că dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturi de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.

În același sens dispune și art. 5 alin.2 din Legea nr. 71/2001 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Cu privire la cota indiviză de ¼ din drumul de acces în suprafață de 118 mp, respectiv 29,50 mp, ce revine fiecărui lot în parte, instanța de fond a reținut că acapararea drumului de acces de către reclamanții-pârâți reconvenționali a fost dovedită chiar prin declarația martorei C. C. (f. 129-131), audiată la cererea acestor părți, care precizează că atât întregul lot de teren, cât și drumul de acces comun este închis cu gard, menționând că închiderea proprietății cu gard împrejmuitor s-a făcut de către reclamanții-pârâți reconvenționali P. M. și P. Sabian după anul 1999, după ce au achiziționat și bucata de teren din fața lotului (de la stradă) prin cumpărare de la C. E..

Această stare de fapt este relevată atât de expertul topometru, care nu a putut pătrunde pe terenul în litigiu, deși s-a prezentat de 4 ori la locul situării imobilului, deoarece terenul este îngrădit pe toate laturile, iar poarta de acces este încuiată, pe teren fiind plantați brazi ce împiedică vizibilitatea între aparatul de măsurat și prisma acestuia, cât și de declarațiile martorilor M. G. și Beldica P., care arată că întreaga proprietate este împrejmuită cu gard, că reclamanții au plantat mai mulți brazi de-a lungul aliniamentului gardului, precum și pomi fructiferi în interiorul proprietății, care anterior vânzării sale nu era îngrădit, fiind folosit ca grădina de legume, cât și ca pajiște pentru animale.

Dată fiind reaua-credință a pârâților reclamanți reconvenționali, care au îngrădit întregul trup de teren format din 4 loturi, având suprafața de 695 mp (respectiv 700 mp potrivit sentinței de partaj), deși cunoșteau că au cumpărat doar două loturi de 160 mp, respectiv 175 mp, potrivit titlurilor de proprietate, pe care ulterior au plantat brazi și pomi fructiferi, inclusiv pe loturile aparținând pârâtei G. I. A. și intervenientei în interes propriu G. A. – decedată, moștenită de G. I. A. și G. D. B., având în vedere și prevederile art. 494 din vechiul Cod civil (dispoziții aplicabile față de art. 58 din Legea nr. 71/2011, care dispun că în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune al proprietarului imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării), instanța va obliga pe reclamanții-pârâți reconvenționali P. M. și P. Sabian să-și ridice plantațiile de pe aceste terenuri.

Grănițuirea proprietăților părților s-a dispus pe aliniamentul 2-10 stabilit de expertul topometru, față de disp. art. 561 Cod civil, potrivit cărora orice proprietar poate să-și îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.

Deși reclamanții-pârâți reconvenționali au invocat la termenul de judecată din data de 14.12.2010 excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei reconvenționale G. I. A., arătând că în actele de proprietate depuse la dosar de această parte, în dovedirea cererii reconvenționale rezultă că terenul asupra căruia deține un drept de proprietate este situat în or. Comarnic, ., punctul „Pe luncă”, astfel cum se menționează în certificatul de moștenitor, instanța de fond a reținut că același amplasament al terenului figura și în titlul de proprietate al vânzătoarelor reclamanților, depus la notariatul de Stat Local Câmpina odată cu autentificarea actului de vânzare-cumpărare, în certificatul de moștenitor nr. 644/12.06.1990 eliberat de pe urma defunctului E. I., autorul vânzătoarelor menționându-se dreptul de proprietate asupra terenului de 180 mp arabil situat în or. Comarnic, punctul „Pe luncă”, cu vecinii C. I., M. E. (mătușa pârâtei G. I. A., moștenită de aceasta din urmă), teren moștenit de la tatăl acestuia. De altfel, învecinarea cu proprietatea C. este afirmată și de martora reclamanților, C. C..

Pentru aceste motive, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei reconvenționale G. I. A. a fost respinsă ca neîntemeiată.

Relativ la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta G. A. – decedată, moștenită de G. I. A. și G. D. B., pentru considerentele anterior expuse, având în vedere acapararea de către reclamanții P. M. și P. Sabian a terenului în suprafață de 145 mp (lotul nr.3) atribuit intervenientei G. A. prin sentința de partaj nr. 2006/13.05.1998) și nu cel de 175 mp, astfel cum se menționează în sentința civilă de partaj, respectiv cel din perimetrul punctelor 3-4-12-11-3 din planul anexă a raportului de expertiză, diferența de teren se datorându-se faptului că expertul ce a întocmit lotizarea în dosarul de partaj a atribuit fiecărui lot suprafețe egale, dar fără a atribui în mod separat și cota indiviză din drumul de acces, care este de 29,50 mp aferentă acestui lot (potrivit completării expertizei topometrice), prima instanță a obligat pe pârâții P. M. și P. Sabian să lase intervenientei G. A. A. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 145 mp (lotul nr.3) situată în or. Comarnic, ., jud. Prahova, definită de perimetrul punctelor 3-4-12-11-3, precum și cea indiviză de 29,5 mp din drumul de acces în indiviziune, potrivit planului anexa a raportului de expertiză topometrică A. F. G., cu completarea aferentă.

Totodată, au fost obligați pârâții P. Sabian și P. M. să desființeze plantațiile de brazi și pomi fructiferi de pe terenul intervenientei G. A..

Linia de graniță dintre lotul nr.3 (proprietate G. A. A. – decedată, moștenită de G. I. A. și G. D. B.) și lotul nr.4 (proprietate P. M. și P. Sabian) va fi stabilită pe aliniamentul 4-12.

Față de imposibilitatea determinării de către expert a amplasamentului construcției ce aparține pârâților P. M. și P. Sabian, dat fiind faptul că, astfel cum s-a arătat, expertul nu a putut efectua măsurători ale terenurilor în litigiu, dată fiind conduita de rea-credință a pârâților, care nu au permis accesul pe teren, lucrarea de expertiză fiind efectuată pe baza titlurilor de proprietate ale părților, instanța a disjuns capătul cererii de intervenție in interes propriu formulată de intervenienta G. A. – decedată, moștenită de G. I. A. și G. D. B. – având ca obiect desființarea de construcții: foișor, hazna, grătar, formând un nou dosar, având nr._, cu termen de judecată la data de 13 martie 2012, cu citarea părților.

În temeiul art. 274 Cod proc.civilă, au fost obligați reclamanții-pârâți reconvenționali P. M. și P. Sabian să plătească pârâtei-reclamante reconvenționale G. I. A. și intervenientului G. D. B. cheltuieli de judecată în sumă de 5.018 lei, compuse din taxe judiciare de timbru, onorariu expert și avocat, dovedite cu chitanțele depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel, separat, reclamanții P. M. si P. Sabian, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinică.

Prin cererea sa de apel, reclamanta P. M. a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate în sensul anulării actelor îndeplinite cu lipsă de procedură după termenul de 10.05.2011, trimiterea cauzei la instanța de pentru refacerea actelor.

- admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante G. I. A. pentru capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 175 m.p. situată în Comarnic, ..

- admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale formulată de G. I. A. și G. D. B. privind revendicarea suprafeței de 175 m.p. teren situat în Comarnic, ..

In motivarea apelului exercitat, reclamanta a susținut că, la termenul de judecată din data de 10.05.2011, apărătorul său s-a prezentat în fața instanței cu interogatoriile formulate pentru a fi administrate părților adverse, termen la care ar fi trebuit să se administreze și proba cu interogatoriile reclamanților.

Deoarece era bolnavă, împrejurare dovedită de reprezentantul său cu înscrisul aflat la fila 144, s-a formulat o cerere pentru amânarea administrării probei cu interogatoriul reclamantei, pe care instanța a respins-o, admițând, însă, cererea de amânare a administrării aceleiași probe față de pârâtul-reclamant G. D. B., care nu dovedise imposibilitatea de prezentare.

Față de această situație, reprezentantul apelantei a făcut apărări, în sensul neaplicării prevederilor art. 225 Cod procedură civilă, însă instanța de judecată l-a evacuat pe apărătorul acestei părți din sala de judecată, în momentul în care acesta a solicitat restituirea interogatoriului ce urma să fie administrat pârâtului G. D. B. la termenul următor ce trebuia să fie stabilit de instanță.

Și această cerere a fost respinsă, apreciindu-se că interogatoriul trebuie să rămână la dosar, apărătorul său insistând să-i fie restituit, motiv pentru care s-a dispus măsura evacuării.

Cu lipsă de procedură, pentru că avocatului său nu i s-a mai adus la cunoștință termenul acordat, la termenul următor din 28.06.2011, instanța de judecată a încuviințat obiectivele expertizei.

Cu lipsă de procedură s-a desfășurat întregul proces iar instanța de judecată a încuviințat obiectivele expertizei, obiecțiunile expertizei au constat în efectuarea expertizei pe baza expertizei topo efectuată in dosarul de partaj conform încheierii de ședință din data de 18.10.2011, astfel solicită restituirea dosarului la instanța de fond pentru a se discuta obiectivele expertizei cu toate părțile, de a participa la efectuarea expertizei eventual de a participa la discutarea eventualelor obiecțiuni.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamantei G. I. A., apelanta-reclamantă a solicitat admiterea acesteia și respingerea cererii reconvenționale privind revendicarea suprafeței de 170 mp. teren situat în Orașul Comarnic, . ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Apelanta a susținut că excepția ridicata este o excepție absolută, solicitând admiterea acesteia, acțiunea urmând a fi respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă .

Prin cererea reconvențională pârâta G. I. A. a solicitat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 170 mp. teren situat în Orașul Comarnic ., precizând că suprafața de teren anterior menționată i se cuvine ca urmare a testamentului dobândit de la E. M..

La data de 31.07.1996 E. M. a dispus prin testament că întreaga sa avere mobilă și imobilă să fie stăpânită după încetarea sa din viață de către G. I. A..

La data de 26.01.2005 acest testament a fost revocat, pârâta reclamantă urmând să nu mai stăpânească întreaga avere a numitei E. M., ci doar 5 terenuri ce sunt înscrise în certificatul de moștenitor.

Pârâta reclamanta a susținut că terenul înscris la pct. 3 în certificatul de moștenitor ar fi unul și același cu terenul dobândit de E. M. prin sentința civilă nr. 2006/13.05.1998 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 3290/1997.

Această susținere nu poate fi primită din două considerente: E. M. pârâta din dosarul nr. 3290/1997 nu este una și aceeași cu E. M. care a întocmit testamentul în favoarea pârâtei G. I. A.; în situația în care E. și E. sunt una și aceeași persoană, urmează să se constate că pârâta a dobândit inițial întreaga avere a defunctei însă, ulterior testamentul a fost revocat pârâta urmând să dobândească, după deces doar cele două terenuri.

Astfel în situația în care E. și E. este una si aceeași persoană în cazul revocării, această persoană nu a mai dorit ca întreaga masă succesorală să revină pârâtei ci doar cele 5 terenuri; la pct. 3 fiind înscris un teren cu suprafața mai mare decât cel dobândit prin hotărâre judecătorească.

În această situație, prin revocarea testamentului nu s-a mai dorit ca pârâta să dețină terenul dobândit prin hotărâre judecătorească ci alte terenuri.

În ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii principale și admiterea cererii reconvenționale, apelanta-reclamantă a precizat că raportul de expertiză efectuat la prima instanță a fost întocmit pe baza raportului de expertiză din dosarul nr. 3290/1997. Cu toate că în respectivul dosar s-a stabilit că cele 4 loturi au suprafață egală de 175 mp, în prezentul proces au fost identificate alte suprafețe, motiv pentru care, plecându-se de la întinderi eronate, și hotărârea este greșită.

În realitate, expertul trebuia să aibă în vedere suprafața pe care apelanta a cumpărat-o, intabulându-și dreptul de proprietate, intabulare ce produce efecte și față de pârâții din prezenta cauză.

Practic, cea de-a doua proprietate pe care a cumpărat-o în anul 1999, se învecinează cu prima proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare, conform intabulării și schițelor emise de primărie.

În drept, au fost invocate prevederile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.

În motivarea apelului declarat de reclamantul P. S., s-a susținut că se impunea a fi admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei G. I. A., cu consecința respingerii cererii reconvenționale, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.

Prin cererea reconvențională parata G. I. A. a solicitat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 175 mp. teren situat în Or. Comarnic, . susținând că această suprafață de teren i s-ar cuveni ca urmare a certificatului de moștenitor nr. 39/2006 obținut de pe urma defunctei E. M..

Parata reclamantă a susținut că terenul înscris la pct.3 din certificatul de moștenitor ar fi unul si același cu terenul dobândit de E. M. prin sentința civilă nr. 2006/1998; această situație nu poate fi primită deoarece în dosarul anterior menționat parata din proces a fost E. M. iar în certificatul de moștenitor E. M. a dobândit 175 mp. situați în Or. Comarnic, ., iar pe certificatul de moștenitor E. M. a testat în favoarea pârâtei-reclamante pentru terenul situat in Or. Comarnic, . si pentru o suprafața de 200 mp, astfel nu există identitate intre persoană și proprietate.

De asemenea apelantul precizează că în situația în care E. M. este una si aceeași cu E. M. urmează a se avea în vedere faptul că parata reclamantă nu a mai cules întreaga avere ci doar cele 5 terenuri înscrise in certificatul de moștenitor, față de această situație solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active.

Cu privire la respingerea cererii principale ca inadmisibilă și admiterea cererii reconvenționale cu consecința obligării de a lăsa in deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de 175 m.p. de a desființa plantația de brazi și pomi fructiferi, se solicită să se aibă în vedere raportul de expertize în baza căruia instanța de fond a stabilit suprafața ce ar urma să fie lăsată in proprietate părților, linia de hotar ce a fost întocmită pe baza raportului de expertiză din dosarul nr.3290/1997; cu toate acestea in acest dosar s-a stabilit că cele patru loturi sunt egale de 175 mp. in prezenta cauză instanța de judecată a stabilit ca lotul nr.1 are o suprafața de 148 m.p., lotul nr. 2 o suprafață de 146 m.p., și lotul nr. 3 o suprafața de 145 m.p., iar lotul nr. 4 o suprafața de 138 m.p.; cu toate ca la aceste suprafețe se adaugă suprafața de 29,5 mp., reprezentată de . de judecată a format loturi mai mici decât cele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare și intabulate.

Astfel expertiza este greșită prin urmare si hotărârea pronunțată de instanța de fond este de asemenea greșită atât timp cât la întocmirea raportului de expertiză trebuia avut în vedere suprafața cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare și intabulată iar schița ce face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare corespunde dosarului cadastral și intabulării.

Având in vedere că la dobândirea proprietăților au fost avute în vedere schițe provenite de la autorități (primărie) că suprafața celei de-a doua proprietăți a avut 160 mp. în loc de 175 mp., urmează să se constate ca cele două proprietăți dobândite nu mai pot fi introduse alte două proprietăți (loturi), motiv pentru care se solicită respingerea cererii reconvenționale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea căii de atac declarate, ca fiind nefondată (filele 26-28 dosar apel).

La termenul de judecată din data de 05.09.2012, tribunalul a respins cererea de amânare formulată de apărătorul intimaților, față de împrejurarea că, potrivit Statutului profesiei de avocat, avea obligația să-și asigure substituirea în ipoteza imposibilității de prezentare la termenul de judecată fără a fi făcut dovada lipsei acordului clienților săi la substituire.

Analizând cererea de repunere pe rol a judecării în apel, tribunalul a considerat că dezbaterile în această fază procesuală s-au desfășurat cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, mai ales că intimaților li s-a dat posibilitatea să depună la dosar note scrise, ca urmare a amânării pronunțării dispuse prin încheierea din 05.09.2012.

Prin decizia civilă nr. 213/28 februarie 2012, Tribunalul Prahova a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de intimați, ca neîntemeiată, a respins apelurile declarate de apelanții pârâți P. M., si P. SABIAN, ca fiind nefondate, dispunând obligarea apelanților –pârâți la plata în solidar a sumei de 500 lei, către fiecare intimat.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele :

În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta P. M., tribunalul a observat că, în realitate, la momentul strigării pricinii în ședința publică din data de 10.05.2011, la dosar nu se regăsea dovada imposibilității de prezentare a acestei părți în vederea administrării probei cu interogatoriu.

Astfel, potrivit părții introductive a încheierii pronunțate la respectivul termen de judecată (fila 137 verso, paragraful nr. 3), avocatul ales al apelantei-reclamante a susținut că „nu poate demonstra la acest termen motivul neprezentării reclamantei” în vederea administrării probei cu interogatoriu.

Este adevărat, a arătat instanța de apel, că la filele 143-144 se regăsește o cerere de amânare formulată de P. M., însoțită de o adeverință medicală ilizibilă, prin efectul scanării și imprimării, ce a fost transmisă Judecătoriei S. prin poșta electronică la data de 06.06.2011, ora 21²⁶, ajungând la cunoștința judecătorului fondului după strigarea pricinii în ședință publică.

Mai mult decât atât, a stabilit tribunalul, apelanta-reclamantă nu a făcut dovada vreunei vătămări, în sensul art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă, pe care ar fi suportat-o prin aplicarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă, ca urmare a neprezentării în vederea administrării probei cu interogatoriu, în condițiile în care soluția adoptată prin sentința civilă nr. 213/28.02.2012 nu a fost întemeiată pe mărturisirea rezultată din incidența textului legal indicat, ci pe restul probatoriilor existente la dosar.

În ceea ce privește părăsirea sălii de judecată de către avocatul ales al apelantei, tribunalul a apreciat că prima instanță a dat în mod corect eficiență dispozițiilor art. 122 alin. (1) și (6) Cod procedură civilă, în exercitarea poliției ședinței de judecată și a principiului solemnității.

În ipoteza arătată, nu-și găseau aplicabilitate prevederile art. 123 alin. (1) Cod procedură civilă, atât timp cât, fiind o normă de strictă interpretare, se aplică doar părților din proces, iar nu și avocaților lor aleși. De altfel, reclamantul P. Sabian, ce are același interes cu P. M., a fost prezent la termenul respectiv și a rămas în sala de ședință, luând cunoștință de măsurile dispuse de judecătorul fondului.

Nu se pune problema ca soluționarea în fond a pricinii să se fi realizat, ulterior termenului din 10.05.2011, în condiții de lipsă de procedură cu apelanta-reclamantă, care și-a păstrat termenul în cunoștință, nefiind incident vreunul dintre cazurile reglementate de art. 153 alin. (2) Cod procedură civilă, care să implice obligativitatea emiterii de citații, a precizat instanța de apel.

Referitor la aspectul invocat în motivele de apel privind rămânerea la dosar a interogatoriului formulat pentru intimatul intervenient G. D. B., tribunalul a constatat că discuțiile contradictorii purtate între avocatul ales al apelantei-reclamante și judecătorul fondului, așa cum au fost consemnate în încheierea de ședință ce face dovada până la înscrierea în fals, nu au vizat restituirea respectivului interogatoriu, ci problema neprezentării reclamanților la datele fixate de expertul în specialitatea topografie pentru efectuarea lucrării la fața locului.

Prima instanță a respins în mod corect excepția lipsei calității procesuale active în promovarea cererii reconvenționale a intimatei-pârâte-reclamante G. I. A., invocată de către apelanții-reclamanți-pârâți, a apreciat instanța de apel, atât timp cât respectiva parte a făcut dovada certă a dreptului său de proprietate asupra terenului cu suprafața rezultată din măsurători de 146 mp, situat în orașul Comarnic, ., jud. Prahova., revendicat de la P. M. și P. Sabian.

În esență, a apreciat instanța de apel, este lesne de observat că certificatul de moștenitor nr. 39/25.04.2006, eliberat de BNP O. L. (fila 24 dosar fond), în care în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei E. M., decedată la data de 26.12.2005, a fost inclus terenul situat în Comarnic, . „Pe luncă”, în suprafață de 200 mp, categorie arabil, dobândit prin moștenire de la părinții defunctei, a fost rectificat prin încheierea nr. 67/20.01.2010, întocmită de același birou notarial (fila 46 dosar fond).

Practic, prin încheierea indicată, certificatul de moștenitor nr. 39/2006 a fost rectificat în sensul că terenul cuprins la punctul 3 din masa succesorală este situat în Comarnic, ., cu o suprafață de 175 mp, fiind dobândit de defuncta E. M., prin moștenire de la părinții săi decedați E. P. și E. G., revenindu-i în proprietate deplină și exclusivă, în baza sentinței civile nr. 2006/13.05.1998 a Judecătoriei Câmpina.

Prin urmare, coroborând certificatul de moștenitor nr. 39/25.04.2006, așa cum a fost rectificat, cu statuările sentinței civile nr. 2006/1998 a Judecătoriei Câmpina, a motivat tribunalul, se desprinde concluzia că intimata-pârâtă-reclamantă a justificat existența unui titlu de proprietate asupra întinderii de teren revendicate de la apelanți, fiind unica moștenitoare, legatară cu titlu universal a defunctei E. M..

În cadrul dezbaterii notariale a succesiunii defunctei E. M., s-a avut în vedere testamentul autentificat sub nr. 245/31.07.1996 la BNP S. V. (fila 196 dosar fond), lăsat de aceasta pentru intimata-pârâtă, în legătură cu care apelanții au susținut că ar fi fost revocat la data de 26.01.2005, fără însă a proba în vreun fel o atare susținere.

Sub aspectul identității dintre E. M., parte în dosarul nr. 3290/1997 al Judecătoriei Câmpina, cu testatoarea E. M., instanța de control judiciar a apreciat că este o simplă speculație a apelantei-reclamante, neîntemeiată pe vreo dovadă concludentă, mai ales că intimații au depus la dosar, în prezenta fază procesuală, și declarațiile de notorietate autentificate sub nr. 620/06.06.2012 la BNP O. L., date de P. E. și Mierlița G., din care rezultă că defuncta E. M. era cunoscută și ca E. M., fiind una și aceeași persoană.

Pe fondul cauzei, a arătat tribunalul, în mod firesc, la întocmirea expertizei în specialitatea topografie de către expertul A. F. G., s-a pornit de la sentința civilă nr. 2006/1998 a Judecătoriei Câmpina, precum și de la raportul de expertiză întocmit în acea cauză de expert N. M., în contextul în care această hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, a constituit și titlul de proprietate al autorilor apelanților, vânzătoarea C. E. din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 389/17.12.1999 la BNP O. L. (fila 22 dosar fond), respectiv P. D., Voda L. și D. I.M., vânzătoarele din contractul autentificat sub nr. 6887/19.09.1984 la Notariatul de Stat Local Câmpina (fila 156 dosar fond).

Pe calea acțiunii în revendicare proprietarul, care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acestuia de la cel la care se găseste; altfel spus, proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului său de proprietate si restituirea lucrului.

Sarcina probei îi incumbă reclamantului care pretinde că este proprietarul imobilului, potrivit art.1169 Cod civil, care prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Revendicarea este intentată împotriva posesorului actual, pârât în revendicare și prezumat proprietar până la proba contrară.

Reclamantul este cel care trebuie să justifice în mod pozitiv dreptul pe care îl invocă și nu se poate limita să demonstreze că pârâtul este fără drept. Astfel el este obligat să prezinte probe deoarece judecata implică o comparație a titlurilor și a posesiilor.

Proba dreptului de proprietate nu este deloc simplu de realizat, a arătat instanța de apel, primind denumirea de probatio diabolica, deoarece în sistemul nostru de drept înscrisul translativ de proprietate nu poate face dovada deplină a dreptului de proprietate decât dacă emană de la adevăratul proprietar. Partea dificilă este că, pentru ca o persoană să fie considerată adevărat proprietar, trebuie să dovedească faptul că a dobândit bunul tot de la un adevărat proprietar si așa mai departe. Dacă există doar unul singur care nu a fost proprietar adevărat, toți cei care i-au succedat nu puteau să dobândească imobilul în mod legal. Cum revendicantul trebuie să dovedească că toți transmițătorii anteriori au avut calitatea de adevărați proprietari, ceea ce cel mai adesea este imposibil, Codul Civil a statuat că singura dovadă deplină și absolută a dreptului de proprietate imobiliară o constituie uzucapiunea, care în cazul unei posesii îndelungate consolidează dreptul de proprietate fără a mai fi necesară nici un fel de probă asupra titlului autorului și așa mai departe.

Doctrina și jurisprudența au stabilit anumite reguli pentru atenuarea acestor dificultăți referitoare la proba dreptului de proprietate, a precizat tribunalul, respectiv:

- atunci când cele două părți au câte un titlu care provine de la același autor, va avea preferință acela care a transcris primul titlul, în registrul de publicitate imobiliară. Dacă niciuna dintre părți nu și-a transcris titlul va fi preferat acela dintre titluri care are data mai veche;

- atunci când titlurile provin de la autori diferiți, se compară titlurile între ele și va fi mai puternic acela care are la bază un autor care are un drept preferențial. Astfel, se va aplica principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi decât are;

- când numai una dintre părți are titlu și acesta aparține reclamantului, acesta câștigă cu condiția ca titlul să emane de la un terț și să poarte o dată anterioară începerii posesiei pârâtului;

- dacă niciuna dintre părți nu are titlu și nu poate face dovada uzucapiunii, se va da câștig de cauză posesorului, iar dacă ambele părți au avut succesiv posesia bunului, se compară cele două posesii și va câștiga acela care dovedește o posesie mai îndelungată, neviciată, de bună credință.

Titlul de proprietate a fost definit ca reprezentând acel act translativ de proprietate (vânzare, donație, etc.) cât și cel declarativ (o hotărâre judecătorească, o tranzacție, etc.). Astfel, rezultă principiul potrivit căruia proba proprietății imobiliare este liberă, deoarece proba cerută unei părți nu este proba absolută a dreptului de proprietate, ci o probă relativă așa încât aprecierea se va face prin prezumții de fapt care se grupează în jurul a două noțiuni: posesia și titlul.

Pornind de la conceptele de natură teoretică expuse în precedent, tribunalul a considerat că judecătorul fondului a realizat o corectă analiza comparativă a titlurilor de proprietate invocate de părți, considerând ca fiind preferabil titlul exhibat de intimata-pârâtă-reclamantă.

Tribunalul a precizat că, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit și completat de expertul A. F. G. (filele 214-216, 227-228 dosar fond), lotul nr. 1 atribuit comoștenitoarei C. E. prin sentința civilă nr. 2006/1998, cuprinzând terenul de 175 mp, ce are, în realitate, o întindere de 148 mp, este amplasat pe aliniamentul dat de punctele 1-2-10-9-1, conform schiței anexă la respectivul raport de expertiză, la care se adaugă cota indiviză de 29,50 mp aferentă acestui lot.

Cu toate acestea, dobânditoarea C. E. a vândut apelantei P. M., prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 389/1999, un teren care nu respectă planul de situație anexă la raportul de expertiză ce a stat la baza sentinței civile nr. 2006/1998, atât ca dimensiuni, cât și ca vecinătăți, în sensul laturile de la Nord și de la Sud având 13,50 ml, devin de 15,90 ml, respectiv 15,92 ml, iar pe latura de Est este indicată ca proprietară P. M. în loc de E. M., rezultând acapararea unei suprafețe de 24 mp din terenul proprietatea intimatei G. I. A., identificată pe schița de plan anexă la raportul întocmit în primul ciclu procesual pe conturul punctelor 2-13-18-10-2.

Lotul nr.2 ce are, în realitate, suprafața de 146 mp (potrivit dimensiunilor din expertiza ce a stat la baza sentinței civile nr. 2006/13.05.1998), pe aliniamentul punctelor 2-3-11-10-2 din planul anexă a raportului de expertiză din prezentul dosar, atribuit numitei E. M., moștenită de pârâta G. I. A., este ocupat integral de apelanți,în mod total abuziv, fără a justifica deținerea unui titlu de proprietate.

De asemenea, lotul nr. 3 primit de G. A., ce are în realitate suprafața de 145 mp, iar nu de 175 mp, are un amplasament definit de conturul punctelor 3-4-12-11-3, și aceasta fiind ocupat abuziv de apelanții-reclamanți P. M. și P. Sabian, care au cumpărat de la P. D., Voda L. și D. I. M., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6887/1994 lotul nr. 4 cu suprafața reală de 138 mp, conform dimensiunilor laturilor stabilite prin raportul de expertiză avut în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 2006/1998.

Practic, a motivat tribunalul, apelanții-reclamanți-pârâți au dobândit, prin cele două acte autentice identificate, suprafețe de teren care nu se învecinează, în ciuda susținerilor lor contrare, ce au fost infirmate de probatoriile analizate în precedent.

Diferențele dintre suprafețele indicate prin sentința civilă nr. 2006/1998 și acelea determinate de expertul A. F. G. au fost explicate, a stabilit instanța de apel, într-un mod pertinent, prin raportul de expertiză efectuat în prezentul proces, prin împrejurarea că, în dosarul de partaj succesoral, expertul N. M. a atribuit fiecărui lot suprafețe egale, dar nu și în mod separat cota indiviză din drumul de acces creat, fără a putea fi ignorată și precizia instrumentelor de măsurare utilizate la nivelul anului 2011, spre deosebire de caracterul rudimentar al celor folosite în anul 1997.

Instanța de apel a reținut și faptul că, atât timp cât părțile acțiunii în revendicare dețin titluri ce provin de la autori diferiți, nu se putea acorda preferință celor două contracte invocate de reclamanți, doar pe considerentul că și-au intabulat dreptul de proprietate, atât timp cât drepturile vânzătorilor din respectivele contracte nu sunt preferabile celor dobândite de intimați de la defunctele E. M. și G. A..

Criticile formulate de apelantul-reclamant P. Sabian au fost deja analizate, a stabilit tribunalul, fiind, în parte, comune cu motivele de apel formulate de reclamanta P. M. (această parte din urmă invocând și alte aspecte de ordin procedural).

Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs reclamanții P. M. și P. Sabian, în cuprinsul cărora au solicitat admiterea recursurilor, urmând a se pronunța una din următoarele soluții: casarea hotărârii și trimiterea cauzei la Judecătoria S., în vederea rejudecării fondului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova, pentru a se pronunța asupra tuturor motivelor cu referire la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei G. I. A. privind revendicarea suprafeței de teren ce formează lotul nr. 2 și respingerea cererii reconvenționale ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei,în sensul admiterii apelului și respingerii cererii reconvenționale privind revendicarea terenului în suprafață de 175 mp formulată de G. I. A. și G. D. B..

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au apreciat că decizia pronunțată de tribunal este nelegală, în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc. civilă.

Sub un prim aspect, s-a solicitat a se observa că instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând că aceasta este specifică raporturilor juridice de locațiune, iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de raporturi, ci doar a raporturilor de drept real, constând în exercitarea posesiei de către reclamanți asupra întregului teren ce aparține și pârâtei.

Recurenții au apreciat că în speță este incident art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă, deoarece, deși tribunalul a respins apelul, în motivarea soluției nu se regăsește nicio motivare privind menținerea respingerii ca inadmisibilă a cererii principale, argumente față de care se impune, în principal, trimiterea dosarului aceleiași instanțe de apel pentru motivarea deciziei, iar în subsidiar, admiterea recursului, respingerea excepției inadmisibilității și trimiterea cauzei la Judecătoria S., în vederea soluționării pe fond a acțiunii.

S-a susținut că aprecierea instanței de fond este greșită, deoarece acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului pentru apărarea posesiei bunului ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, însă în materia acțiunii în evacuare nu se pune în discuție dreptul de proprietate asupra imobilului, ci folosința lui, reclamantul având dreptul la dobândirea folosinței bunului ca atribut al dreptului de proprietate.

Cum reclamanta nu urmărește valorificarea unui drept de proprietate exclusiv și absolut, ci un drept personal (acela de constrângere a debitorului la executarea obligației de a părăsi imobilul) acțiunea în evacuare este admisibilă, disp. art. 480 Cod civil constituind temei de drept inclusiv pentru acțiunea în evacuare. D. urmare, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv pentru care recurenții au apreciat că se impune trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond în scopul soluționării cererii de evacuare.

Aceeași soluție, au susținut recurenții, se impune și pentru refacerea raportului de expertiză, ce a fost întocmit după data de 10.05.2011 – dată după care toate actele au fost întocmite cu lipsă de procedură, ceea ce atrage nulitatea constatării instanței de apel că nu s-a făcut dovada unei vătămări în sensul art. 105 alin. 2 Cod proc. civilă.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de G. I. A. privind revendicarea suprafeței de 175 mp teren pe care ar fi dobândit-o prin moștenire testamentară de la E. M., s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active și respingerea cererii reconvenționale pentru acest motiv.

S-a arătat că aprecierile instanței de apel sunt greșite, decizia fiind nelegală sub aspectul sancționat de art. 304 pct. 8 Cod proc. civilă, deoarece la data de 31.07.1996, E. M. a dispus prin testament ca întreaga sa avere mobilă și imobilă să fie stăpânită după încetarea sa din viață de către G. I. A., însă la data de 26.01.2005 acest testament a fost revocat, G. I. A. urmând să stăpânească doar 5 terenuri, înscrise în certificatul de moștenitor.

În situația în care acest testament nu ar fi fost revocat, au arătat recurenții, trebuia să se constate că E. M. - parte în dosarul nr. 3290/1997 nu este una și aceeași persoană cu E. M. care a întocmit testamentul, aspect ce rezultă din faptul că, în timpul derulării procesului ce a format obiectul dosarului nr. 3290/1997 E. M. a fost prezentă și identificată de instanță, executorul judecătoresc a identificat de asemenea părțile cu ocazia întocmirii procesului verbal, însă notarul public cu ocazia întocmirii testamentului a identificat o persoană cu numele E. M. .

La întocmirea certificatului de moștenitor a constatat că de pe urma defunctei E. M. a rămas un teren de 200 mp, situat în Comarnic, .., pct. „Pe luncă”. D. urmare, E. M. și E. M. nu sunt una și aceeași persoană, mai ales că nu puteau deține acte de proprietate diferite, respectiv un titlu pentru terenul de 175 mp situat în ., iar un alt titlu pentru suprafața de 200 mp situat în ., în punctul „Pe luncă”.

În măsura în care se apreciază că este vorba despre una și aceeași persoană, recurenții au solicitat să se constate că această defunctă nu a lăsat spre moștenire intimatei G. I. A. terenul dobândit prin sentința civilă nr. 2006/13.05.1998, deoarece acesta nu este cuprins în certificatul de moștenitor.

Pentru aceste considerente, recurenții au apreciat că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei G. I. A. privind revendicarea suprafeței de 175 mp.

Referitor la cererea reconvențională a reclamantei G. A. (moștenitorii acesteia fiind G. I. A. și G. D. B.) privind revendicarea suprafeței de 175 mp, recurenții au apreciat că soluția atacată este nelegală prin prisma art. 304 pct.9 Cod proc. civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, admiterea apelului și respingerea cererii reconvenționale.

Recurenții au arătat că tribunalul a reținut că titlul prezentat în susținerea cererii – contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 389/17.12.1999 nu este preferabil titlului reclamantei G. A., respectiv sentința civilă nr. 2006/13.05.1998. Deci, G. A., au pretins recurenții, urmărea evacuarea pârâtei G. I. A. de pe terenul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare și, mai mult decât atât, urmărea să-i lase în proprietate acest teren – intervenția formulându-se în nume propriu și împotriva ambelor părți.

Ori, intervenind în nume propriu pentru a câștiga obiectul procesului, G. A. a obținut o hotărâre care nu viza suprafața de 175 mp de pe care se solicita evacuarea sau suprafața de 175 mp revendicată de pârâta G. I. A., deci hotărârile sunt netemeinice deoarece instanțele s-au pronunțat asupra unei suprafețe de teren ce nu făcea obiectul cererii de chemare în judecată sau al celei reconvenționale.

Recurenții au apreciat că este greșită și soluția pronunțată privind obligarea lor de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie intimatei G. I. A. suprafața de 146 mp, iar celor doi intimați suprafața de 145 mp precum și suprafața indiviză de 59 mp, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1994 a fost cumpărată suprafața de teren de 160 mp, iar prin contractul încheiat în anul 1999 s-a cumpărat suprafața de 175 mp (total de 335 mp), suprafețe intabulate împreună cu construcția edificată, în timp ce defunctele E. M. și G. A. au dobândit, fiecare, prin sentința nr. 2006/13.05.1998 câte o suprafață de 175 mp, deci un total de 350 mp, suprafețe neintabulate.

S-a arătat de recurenți că prin raportul de expertiză s-au format două loturi ce s-ar cuveni intimaților, în suprafață de 175 mp fiecare, însă reclamanților-recurenți li s-au format două loturi de 146 mp și respectiv de 138 mp, cu motivarea că autorilor lor nu li s-a atribuit în cadrul dosarului nr. 3290/1997 și cota de 290,50 mp reprezentând drum de acces. Ori, sentința nr. 2006/1998 nu poate produce efecte referitoare doar la întinderea dreptului de proprietate a autorilor intimaților, ci și a autorilor recurenților.

D. urmare, obligația instituită în sarcina lor, au susținut recurenții, de a lăsa în deplină proprietate o suprafață de 350 mp este greșită, atâta vreme cât și expertiza este greșită, fără a se fi avut în vedere dosarul cadastral referitor la intabulare.

În această situație de diminuare a proprietății cu suprafața de 66 mp, se realizează o expropriere a recurenților și se impune chiar demolarea și respectiv desființarea unei părți din construcție și din plantația de pomi fructiferi, care ar trece pe proprietatea intimaților, construcția fiind însă edificată însă cu emiterea documentației cadastrale.

Recurenții au precizat că, atâta vreme cât dețin un titlu de proprietate care este intabulat anterior titlului de proprietate deținut de intimați, se impune a se constata că cel prezentat de ei este preferabil și dreptul lor nu poate fi diminuat ca suprafață.

Intimata G. I. A. a depus la data de 26.11.2013 întâmpinare, ce a fost calificată de instanță drept concluzii scrise, nefiind depusă cu respectarea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod proc. civilă, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod de procedură civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod pr. civilă, Curtea reține că modificarea hotărârii pentru acest motiv intervine dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, între considerente, lipsește modificarea soluției sau aceasta este superficială.

Susținerea că deși instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă ,iar tribunalul a respins apelul, în motivarea soluției nu se regăsește nicio motivare privind menținerea respingerii ca inadmisibilă a cererii principale, argumente față de care se impune, în principal, trimiterea dosarului aceleiași instanțe de apel pentru motivarea deciziei, iar în subsidiar, admiterea recursului, respingerea excepției inadmisibilității și trimiterea cauzei la Judecătoria S., în vederea soluționării pe fond a acțiunii, Curtea va reține că aceasta este nefondată, întrucât prin respingerea apelurilor este clar că s-a menținut soluția instanței de fond.

Este corectă aprecierea instanței de fond în sensul că acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului pentru apărarea posesiei bunului ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, însă în materia acțiunii în evacuare nu se pune în discuție dreptul de proprietate asupra imobilului, ci folosința lui, reclamantul având dreptul la dobândirea folosinței bunului ca atribut al dreptului de proprietate, atâta timp cât între reclamant și pârâtă nu au existat raporturi juridice de locațiune și în condițiile în care reclamanții nu au un titlu de proprietate asupra terenului în litigiu.

Asupra terenului în litigiu, pârâta G. I. A. are titlul de proprietate ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. 39/2006 întocmit în baza testamentului autentificat sub nr. 245/1996 în calitate de moștenitoare testamentară a defunctei sale mătuși, E. M. care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de la defuncții săi părinți.

Deși recurenții susțin că se impune refacerea raportului de expertiză pentru că după data de 10.05.2011 toate actele au fost întocmite cu lipsă de procedură, Curtea va reține că această critică este nefondată, întrucât toate părțile, începând cu data de 10 mai 2011 au termen în cunoștință, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 10 mai 2011 ,aflată la fila 138,dosar fond.

Critica întemeiată pe art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă pe motiv că, la data de 31.07.1996, E. M. a dispus prin testament ca întreaga sa avere mobilă și imobilă să fie stăpânită după încetarea sa din viață de către G. I. A., însă la data de 26.01.2005 acest testament a fost revocat, G. I. A. urmând să stăpânească doar 5 terenuri, înscrise în certificatul de moștenitor, se va respinge ca nefondată, întrucât acest motiv de modificare privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, instanța îi schimbă natura ori înțelesul, iar recurentul trebuie să arate în motivare în ce constă schimbarea naturii sau înțelesul actului juridic, pentru că simpla afirmație în acest sens, nefiind suficientă pentru admiterea recursului.

Explicațiile pe care recurenții le dau acestui text de lege nu se încadrează în motivul de recurs invocat, ci este vorba doar despre interpretarea pe care o dau unor acte aflate la dosar precum și o eventuală eroare materială cu privire la nunele defunctei „E. M.”.

Susținerea recurenților că defuncta nu a lăsat spre moștenire intimatei G. I. A. terenul dobândit prin sentința civilă nr. 2006/13.05.1998, deoarece acesta nu este cuprins în certificatul de moștenitor, este, de asemenea, nefondată, întrucât acest teren este cuprins în certificatul de moștenitor sus-menționat ce a fost rectificat prin încheierea nr. 67/2010 a Notarului Public O. L., în sensul că terenul menționat în certificatul de moștenitor aflat în Comarnic,. ,are o suprafață de 175 m.p. și nu 200 m.p. dobândit de defuncta E. M. prin moștenire de la părinții săi ce i-a revenit în proprietate prin acțiunea de ieșire din indiviziune în baza sentinței civile nr. 2006/1998 a Judecătoriei Câmpina.

Prin cererea de intervenție în nume propriu formulată de G. A. decedată pe parcursul procesului și ai cărei moștenitori sunt pârâta G. I. A. și G. D. B. s-a solicitat obligarea reclamanților să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 175 mp. să-și ridice construcțiile edificate fără drept pe acest teren, să dispună grănițuirea proprietății sale de cea a reclamanților.

Intervenienta și-a întemeiat cererea de revendicare pe sentința civilă nr. 2006/1998 a Judecătoriei Câmpina prin care s-a dispus partajarea masei succesorale,urmând să primească în lotul său terenul în suprafața de 175 m.p. în ., județul Prahova.

Or, intervenienta era în drept să solicite revendicarea terenului ocupat de către recurenții-reclamanți, titlul intervenientei este preferabil celui al reclamanților având în vedere faptul că recurenții au dobândit terenul de la C. E. (moștenitoare a acelorași defuncți E. P. și E. G., ca și G. A. și E. M.) dar care nu respectă planul de situație ce a stat la baza sentinței civile nr. 2006/1998.

Cu privire la critica că soluția pronunțată privind obligarea lor de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie intimatei G. I. A. suprafața de 146 mp, iar celor doi intimați suprafața de 145 mp precum și suprafața indiviză de 59 mp,, Curtea va reține că aceasta este nefondată, ținând cont și de concluziile expertului topograf A. F. G. care a arătat că contractul de vânzare-cumpărare nr. 389/1999 (prin care C. E. a vândut recurenților suprafața de 175 m.p.) nu respectă planul de situație din raportul de expertiză ce a stat la baza sentinței civile nr. 2006/1998 atât ca dimensiuni cat și ca vecinătăți în sensul că laturile de pe nord și sud din 13,96 m.l. devin 15,90 m.l. și 15,92 iar pe latura de Est este menționată P. M. și nu E. M..

De asemenea, expertul a arătat ca același fapt apare și în lucrarea de cadastru întocmită de o persoana autorizată dar care respectă planul de situație de la actul de vânzare-cumpărare și ca urmare se consideră că există o acaparare de către recurenții reclamanți a suprafeței de 24 m.p. din terenul pârâtei ,G. I. A..

Deși recurenții arată că obligația instituită în sarcina lor, de a lăsa în deplină proprietate o suprafață de 350 m.p. este greșită, atâta vreme cât și expertiza este greșită, fără a se fi avut în vedere dosarul cadastral referitor la intabulare este greșită,Curtea observă că aceștia nu arată care raport de expertiză este greșit, iar pe de altă parte aceștia nici nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză decât în ceea ce privește calea de acces, efectuat la instanța de fond de expertul A. F..

Criticile întemeiate pe dispoz.art.304 pct. 7,9 C.pr. civ. se vor respinge ca nefondate întrucât în cauză nu sunt incidente aceste dispoziții legale .Hotărârea ar putea fi modificată pentru art.304 pct.7 C.p.civ. dacă există contrarietate între considerente și dispozitiv, între considerente, lipsește motivarea sau aceasta este superficială. În cauza de de față recurenții nu au arătat existența acestor ipoteze ,motiv pentru care se va respinge critica întemeiată pe acest text de lege.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă, Curtea a obligat pe recurenții P. M. și P. Sabian să plătească intimatei G. I. A. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanței din data de 22 noiembrie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P. M. și P. SABIAN, ambii domiciliați în București, .. 122, ., ., sector 2, împotriva deciziei civile nr. 474/12 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta G. I. A., domiciliată în București, .. 10 – 22, ., . și cu intervenientul G. D. B. – moștenitor al defunctei D. A., domiciliat în București, .. 10, ., sector 4.

Obligă pe recurenții P. M. și P. Sabian să plătească intimatei G. I. A. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 noiembrie 2013.

Președinte, Judecători,

A.-C. B. V.-I. S. E. S.

Grefier,

D. V.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120/2006

Red. ES

Tehnored. CC

2 ex/28.11.2013

d.f. nr._ Judecătoria S.

j.f. D. G. N.

d.a. nr._ Tribunalul Prahova

j.a. A. P. A., O. C. Ș.

← Recuzare. Decizia nr. 3/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Acţiune în constatare. Decizia nr. 2605/2012. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță