Nulitate act. Decizia nr. 169/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 169/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 169
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2016
Președinte – A.-M. R.
Judecător - V. S.
Grefier - C. G.-A.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. A. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorii B. T. M. și B. M. C., ambii domiciliați în Ploiești, .. 38, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3029 din 6 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul C. Județean Prahova – Comisia Pentru Protecția Copilului Ploiești, .-16, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelanții contestatori B. T. M. și B. M. C. personal și asistați de avocat L. M. din Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, intimatul pârât C. Județean Prahova - Comisia Pentru Protecția Copilului Ploiești, .-16, jud. Prahova, prin consilier juridic G. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat L. M. pentru apelanții contestatori solicită admiterea probei cu înscrisuri.
Consilier juridic G. L. pentru intimatul pârât solicită proba cu înscrisuri, deși nu a solicitat probe prin întâmpinare.
Avocat L. M. pentru apelanții contestatori, lasă la aprecierea instanței cu privire la admiterea probei cu înscrisuri, nefiind solicitată prin întâmpinare.
Reprezentatul Parchetului solicită respingerea probei.
Curtea, față de împrejurarea că prin întâmpinare nu a fost solicitată o astfel de probă, constată că intimatul este decăzut din această probă și respinge solicitarea acestuia.
Avocat L. M. pentru apelanții contestatori, menține solicitarea de admitere a probei cu înscrisuri și depune la dosar practică judiciară în materie și 2 extrase de pe portalul instanțelor de judecată.
Consilier juridic G. L. pentru intimatul pârât, nu se opune admiterii probei.
Reprezentantul Parchetului este de acord cu admiterea probei.
Curtea, având în vedere că prin motivele de apel contestatorii au solicitat proba cu înscrisuri, fiind îndeplinite condițiile procedurale, admite pentru aceștia proba cu înscrisuri și constată că a fost administrată.
Părțile pe rând, prin reprezentanți, arată că nu au alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat L. M. pentru apelanții contestatori B. T. M. și B. M. C. solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii în sensul de a fi încadrați minorii în gradul de handicap grav.
Arată că minorii s-au născut cu o afecțiune congenitală denumită medical hipoacuzie neurosenzorială bilateral profundă, ceea ce în limbaj comun se traduce prin lipsa totală a organului auditiv intern, situație de fapt care nu a fost avută în vedere de instanță la stabilirea gradului de handicap.
Arată în continuare că în anul 2007 copiii au fost operați, fiindu-le implantat câte un aparat auditiv, care în timp se presupune ca le-ar permite sa distingă sunete, cu o singura ureche.
Mai arată că în prezent cei doi minori sunt dependenți de o altă persoană, nu se pot descurca singuri, în speță mama acestora, care, pentru a le fi însoțitor, și-a părăsit locul de muncă.
Solicită a se avea în vedere și faptul că, costurile pentru întreținerea celor două aparate auditive sunt foarte ridicate.
Consideră că față de afecțiunile celor doi minori, este necesară încadrarea acestora în grad de handicap grav.
Solicită deci, admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Solicită cheltuieli de judecată la ambele instanțe.
Consilier juridic G. L. pentru intimatul pârât C. Județean Prahova – Comisia Pentru Protecția Copilului, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond, admiterea contestației.
CURTEA
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr.1312/ 105/2015 din data de 26.02.2015, contestatorii B. T. M. și B. M. C. au chemat în judecată pe intimatul C. Județean Prahova – Comisia Pentru Protecția Copilului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Hotărârilor nr. 5169/27.01.2015 și nr.5170/ 27.01.2015 și încadrarea minorilor B. A. și B. C. în grad de handicap grav.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că cei doi copii s-au născut la data de 24.07.2003, iar în anul 2005 au fost diagnosticați cu hipoacuzie neurosenzorială bilateral profundă, fiind operați în anul 2007 cu implant cochlear, aparat a cărui întreținere este costisitoare, cca. 150 lei pe lună pentru fiecare aparat, iar costurile pentru părțile componente și reparații se ridică la 300 – 400 euro pe semestru pentru fiecare copil în parte, aceștia având nevoie totodată de supraveghere medicală constantă, fiind însoțiți cel puțin odată pe lună atât la Sibiu cât și la București, deplasări care ajung la 400-500 lei pentru fiecare drum or, în condițiile în care ar fi încadrați în grad de handicap grav, ar beneficia de dreptul la 6 bilete de tren dus – întors și de un însoțitor căruia să-i fie decontate aceste cheltuieli.
Au susținut contestatorii că niciunul dintre cei doi copii nu se poate descurca singur, copiii se simt nesiguri, dezorientați într-un mediu nefamiliar, fiind expuși diverselor pericole, iar legislația aplicabilă trebuie interpretată prin prisma interesului superior al copilului și al scopului urmărit prin implementarea programelor de protecție, copii având dreptul la o viață normală, fiind necesară încadrarea copiilor în grad grav de handicap pentru a putea beneficia de condiții mai bune.
La data de 11.08.2015, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației susținând că încadrarea celor doi copii în grad de handicap mediu este corectă și legală în condițiile în care s-a constatat un progres excepțional al acestora față de evaluarea preimplant având capacitatea de autoservire și autonomie păstrate, gradul de dependență fizică și psihică în limite normale vârstei de 10,6 ani, limitările și restricțiile fiind de nivel ușor în activitate și participare.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 3029 din 6 noiembrie 2015, Tribunalul Prahova a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit actelor existente la dosar, copii B. A. și B. C. s-au născut la data de 24.07.2003 fiind diagnosticați cu hipoacuzie neuro-senzorială bilaterală formă profundă, astfel încât au fost încadrați în grad de handicap grav, necesitând îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane potrivit rapoartelor anuale de evaluare întocmite, fiind aprobat prin hotărâri ale Comisiei pentru Protecția Copilului planul de recuperare a celor doi copii, recuperare în urma căreia s-a constatat un progres major al acestora constând în faptul că în cazul ambilor copii comunicarea este totală, performanțele cognitive, afective și motorii ale celor doi minori fiind în limite normale, detectează și discriminează cu ușurință stimulii auditivi, identifică semnificația acestora, putând fi încadrați și integrați în sistemul de învățământ școlar normal începând din septembrie 2011, aceste progrese menținându-se de-a lungul anilor.
Astfel, în urma evaluării complexe a situației medico-psihosociale a copiilor s-a stabilit gradul de limitare a activității și restricțiilor de participare pentru B. A. la 5,82 % iar pentru B. C. la 5,9% având capacitatea de autoservire și autonomie păstrate, iar gradul de dependență fizică și psihică sunt în limite normale corespunzătoare vârstei.
A mai reținut tribunalul că potrivit Ordinului Ministrului Sănătății nr.725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap se ține seama de faptul că nu boala în sine determină severitatea handicapului ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea în raport cu stadiul de evoluție, complicațiile în activitatea și participarea socială, factorii personali, etc., respectiv pentru aceeași boală încadrarea în grad de handicap poate merge de la gradul ușor la gradul grav de handicap, grad care se acordă copiilor care au în raport cu vârsta capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat, fizic și psihic, restricții multiple în participarea socială a copilului care necesită în acest caz îngrijiri speciale și supraveghere permanentă din partea altei persoane.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a reținut că minorii B. A. și B. C., ns. la data de 24.07.2003 au fost diagnosticați cu hipoacuzie neurosenzorială bilateral profundă, fiind încadrați inițial în grad grav de handicap, necesitând îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane conform rapoartelor de evaluare complexă întocmite anual, fiind totodată aprobat planul de recuperare al celor doi copii, plan ce a avut ca efect o evoluție majoră a gemenilor, constatându-se în urma evaluării complexe a situației medico-psihosociale a acestora că au capacitatea de autoservire și autonomie păstrate, grad de dependență fizică și psihică în limite normale vârstei, limitările și restricțiile de nivel ușor în activitate și participare.
Ca atare, tribunalul a constatat că, ținând seama de evoluția majoră a copiilor, faptul că restricțiile și limitările în activitatea și participarea din punct de vedere social sunt de nivel ușor, înseamnă că în mod corect Comisia pentru Protecția Copilului a hotărât încadrarea acestora în grad de handicap mediu, nefiind vorba de deficiențe funcționale grave care să facă imposibilă stabilirea relațiilor cu mediul înconjurător pentru a justifica încadrarea copiilor în grad grav de handicap.
Faptul că procesul de recuperare necesită cheltuieli excesiv de mari în raport cu veniturile părinților copiilor, nu este de natură să atragă în mod automat încadrarea copiilor în grad grav de handicap, cât timp gradul de handicap se stabilește în raport de gradul de dependență fizic și psihic, respectiv de autonomia persoanei, limitările, restricțiile în activitate, stadiul de evoluție și nicidecum în raport de veniturile întreținătorilor, neexistând nicio dispoziție legală care să prevadă stabilirea gradului de handicap în funcție de veniturile persoanelor întreținătoare.
Împrejurarea invocată de către contestator în sensul că nu ar fi fost respectate dispozițiile legale la formarea Comisiei pentru Protecția Copilului în sensul că niciunul din membri nu are calificarea de medic specialist pediatru, astfel cum prevăd dispozițiile legale, nu a putut fi avută în vedere în condițiile în care, pe de o parte, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, nefiind specificată calificarea membrilor comisiei, iar pe de altă parte, contestarea componenței comisiei nu poate fi cerută pe calea contestației împotriva hotărârilor pronunțate de către această comisie, existând alte mijloace legale în acest sens.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că încadrarea minorilor B. A. și B. C. în grad de handicap mediu s-a efectuat în mod legal, ținându-se seama de evoluția copiilor ca urmare a planului de recuperare, de faptul că gradul de dependență fizică și psihică al acestora este în limita normală vârstei, neexistând nicio dovadă că prin încadrarea în grad de handicap mediu ar fi încălcat sau îngrădit în vreun fel interesul superior al copiilor, în baza disp. art. 272/2004 a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel contestatorul B. T. M. și reclamanta B. M. C., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel, au făcut istoricul cauzei, arătând că sunt părinții a 2 gemeni minori, B. A. și B. C., ambii născuți la data de 24.07.2003, care s-au născut cu o afecțiune congenitala denumită medical hipoacuzie neurosenzorială bilateral profundă, ceea ce în limbaj comun se traduce prin lipsa totală a organului auditiv intern, situație de fapt care nu a fost avută în vedere de instanță la stabilirea gradului de handicap.
În condiții normale, respectiv fără o intervenție medicală, cei doi minori s-ar fi aflat în situația unui handicap foarte sever, deoarece posibilitatea lor de a comunica cu mediul înconjurător ar fi fost aproape absentă, până la însușirea limbajului mimico-gestual.
Grație unui program guvernamental, în iulie 2007, copiii au fost operați, fiindu-le implantat câte un aparat auditiv, care în timp se presupune ca le-ar permite sa distingă sunete, cu o singura ureche.
Pentru ca această operație să producă efectele scontate, au început un program de supraveghere medicală și de recuperare extrem de costisitor și de solicitant, situație în care contestatoarea, a fost obligată sa renunțe la locul de muncă și să se ocupe exclusiv de cei doi minori.
Au arătat că pentru a se stabili gradul mediu de handicap, astfel cum s-a arătat și prin întâmpinarea intimatei, s-au avut în vedere dispozițiile Ordinului 725/2002 al Ministerului Sănătatății Capitolul II, litera b, pct. 1 și 2, respectiv Hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce și tulburări de auz bilateral cu pierderea peste 70 dB.
Niciuna dintre aceste două situații nu este incidentă în cauză, pentru că cei doi minori nu s-au născut cu hipoacuzie sau cu tulburări de auz, ci s-au născut lipsiți complet de auz ca urmare a nedezvoltării aparatului auditiv.
În aceste condiții, în opinia apelanților, este limpede că numai o expertiză de specialitate putea să lămurească în ce măsură o astfel de încadrare era posibilă (expertiză ce nu se poate realiza - nu s-a realizat nici în dosarele anterioare - datorita lipsei unei comisii care să evalueze acești copii cu handicap).
Faptul ca minorii au beneficiat de implant cohlear, nu presupune automat încadrarea lor într-un grad mai ușor de handicap, începând cu vârsta școlară putându-se observa că la formularea propunerii de către Serviciul Evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități, precum și în procesul decizional de la nivelul Comisiei Pentru Protecția Copilului Prahova, s-au luat în considerare mai mult recomandările științifice ale acestui dispozitiv decât alte criterii legale pentru stabilirea gradului de handicap.
Însă, potrivit criteriilor legale, diagnosticul medical în sine nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuind corelat cu evaluarea psihosocială. În plus, pentru identificarea și aprecierea gradului de handicap se iau în considerare deficiența, limitarea activității și restricțiile de participare socială a persoanei respective.
Au precizat că în acest sens Ordinul nr. 725/01.10.2002 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, cuprinde criteriile generale medico-psihosociale de identificare și încadrare a copiilor cu deficiențe de handicap, potrivit cărora încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual și prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare vârstei, luându-se în considerare și factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educației, măsurile luate de familie, precum și factorii personali.
Au mai arătat apelanții că minorii beneficiază de o îngrijire foarte bună din partea părinților, care au depus toate eforturile pentru ca aceștia să beneficieze de un implant cohlear și fac demersuri permanente pentru a urma educația logopedică, precum și tratamentele medicale aferente, pentru a asigura minorilor o viață normală.
Aceste împrejurări sunt relevate și de către Comisia pentru Protecția Copilului prin întâmpinare, arătându-se că cei doi gemeni parcurg un program de recuperare logopedică și că frecventează cu succes cursurile școlare din cadrul Școlii Gimnaziale A. M. din Ploiești.
Însă, potențialul de recuperare al minorilor pentru a avea o viață normală trebuie stimulat în continuare, prin efectuarea tratamentelor specifice afecțiunii de care suferă, tratamente costisitoare în raport cu veniturile familiei, de asemenea cheltuielile familiei nu se rezumă la tratamente fiind necesare și cheltuieli suplimentare pentru hrană, școală, îngrijire zilnică, activități extrașcolare și în genere orice alte cheltuieli pentru o bună dezvoltare din toate punctele de vedere.
In aceste condiții contrar celor reținute de instanța de fond, apelanții apreciază că afecțiunea de care suferă cei doi minori presupune în continuare un grad ridicat de dependență fizică și psihică, autonomia lor fiind scăzută, aceștia necesitând sprijin permanent din partea altei persoane în vederea satisfacerii nevoilor.
Apelanții au menționat că atât timp cât prevederile art. 10 din HG 1437/2004 fac trimitere expresă la regulile speciale prevăzute de Legea nr. 272/2004 rezultă că și într-o astfel de cauză, care vizează chestiuni litigioase de natură a influența situația specială a unui minor, încadrat într-un grad de handicap, sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului modificată și completată prin Legea nr. 257/2013.
Potrivit art.2 din Actul normativ amintit anterior, orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu, se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al minorului, principiu care va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
In acest sens, au menționat și dispozițiile art. 23 din Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală O. la 20.11.1989 și ratificată de România prin Legea 18/1990, reglementare ce stabilește obligația statelor membre de a asigura pentru copii handicapați fizic și mintal, o viață împlinită și decentă, în condiții care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea activă la viața comunității.
În ceea ce privește constituirea Comisiei de acordare a gradelor de handicap, art. 5 al HG 1437/02.09.2004 prevede ca unul dintre membrii acesteia să fie medic specialist pediatru.
Astfel, au arătat apelanții, că deși au învederat instanței de fond că această Comisie nu a fost legal constituită, conform actului normativ mai sus indicat (din Comisie lipsind medicul specialist pediatru), instanța nu a luat în considerare aceste afirmații întrucât nu au fost probate. Pe acest aspect s-a bazat și Comisia pentru acordarea gradului de handicap, că apelanții, persoane fizice, nu au cum să demonstreze că niciunul din membrii acestei Comisii nu este medic specialist pediatru, acest aspect putând fi clarificat exclusiv de instanță în virtutea rolului activ.
Au învederat apelanții că nu au dorit decât să lămurească instanța de modalitatea de constituire a acestei Comisii, de superficialitatea membrilor acesteia atunci când hotărăsc încadrarea în grade de handicap pe acești copii (fiind nenumărați copii ce au același handicap, cu implant cohlear sau nu, care au fost înscriși în gradul de handicap mediu) și nu în ultimul rând, de umilințele îndurate, dar mai ales de acești copii care nu au nici o vină că s-au născut cu aceste probleme medicale grave.
Au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și pe fond încadrarea ambilor copii în gradul de handicap grav.
Au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, la ambele instanțe.
In drept apelul a fost întemeiat pe disp. art. 466 și art. 476 - 482 NCPC.
Intimatul pârât C. Județean Prahova – Comisia pentru Protecția Copilului Prahova, a depus la dosar întâmpinare, prin care a răspuns punctual motivelor de apel invocate și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Potrivit art.23 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, statele membre au obligația de a asigura pentru copiii cu handicap fizic și mintal o viață împlinită și decentă, în condiții care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea activă la viața comunității.
Curtea are în vedere că în cauză, chestiunea litigioasă nu vizează problema stabilirii unui handicap (ambele părți fiind în situația de a nu contesta această situație), ci a gradului de handicap „grav” sau „mediu”, prin raportare la gradul de disfuncționalitate a organismului minorului în cauză, determinat de afecțiunea de care suferă, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații și de evaluare psihosocială a copilului.
Din preambulul Ordinului nr. 725/ 2002 pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap rezultă că, în opinia legiuitorului, încadrarea copiilor într-un grad de handicap are ca scop principal egalizarea șanselor prin stabilirea măsurilor de protecție socială, măsurilor de intervenție (reabilitare, recuperare) și sprijin necesare, pentru asigurarea condițiilor de dezvoltare optimă (bio-psihosocială) în raport cu nevoile individuale și particularitățile contextuale, pentru fiecare copil.
Aplicarea acestor criterii de încadrare nu trebuie interpretată în sensul de a reduce copiilor cu dizabilități posibilitatea de recuperare, ci de a le asigura condiții de dezvoltare optimă.
Conform Ordinului 725/2002, încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual și prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare vârstei.
În cuprinsul acestui act normativ se menționează că pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap în cazul diverselor entități nozologice se va ține seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații în activitatea și participarea socială, de factori personali. Deci, pentru aceeași boală - ca premisă a identificării și încadrării - încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul „ușor” la gradul „grav”.
Gradul „grav” de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic. În această situație autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricții multiple în participarea socială a copilului, iar copilul necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane.
Gradul „mediu” de handicap se poate acorda copiilor care au capacitate de prestație fizică (motorie, metabolică) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficiențe funcționale scăzute, ceea ce duce la limitări în activitate, în raport cu așteptările corespunzătoare vârstei. În această situație ele se reflectă în restricții relativ semnificative ale participării sociale a copilului.
Este evident că într-o astfel de cauză, care vizează neechivoc tranșarea unor drepturi litigioase, ce sunt de natură a influența situația specială a unui minor, încadrat într-un grad de handicap, sunt pe deplin aplicabile prevederile înscrise în art.1 și 2 din Legea nr. 272/2004 care prevăd că „autoritățile publice, organismele private autorizate, precum și persoanele fizice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să respecte, să promoveze și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului”, interesul superior al copilului fiind circumscris dreptului acestuia la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie, iar principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Curtea constată că acest principiu nu a fost respectat în speță de intimată la emiterea celor două decizii.
Astfel, art. 5 din HG 1437/02.09.2004 prevede ca unul dintre membrii acesteia să fie medic specialist pediatru. Or, în speță, această condiție nu a fost îndeplinită, aspect recunoscut chiar de intimată, care în adresa nr._/21.12.2015, fila 28 dosar apel, a recunoscut că această situație, se datorează demisiei medicului pediatru, iar în statul de funcții al DSP Prahova, funcția de medic pediatru nu a fost prevăzută.
Totodată ,în raport cu actele medicale și interesul superior al copilului, Curtea constată că acești doi minori sunt dependenți în continuare de îngrijire din partea altei persoane, aspect constatat și de Curtea de Apel Ploiești, care prin Decizia civilă nr. 1281/24.09.2015 a dispus încadrarea acestora în gradul grav de handicap (privind contestarea Hotărârilor 5169 și 5170 ambele din 28.01.2014). Este greu de crezut, că acești doi copii, la o lună și jumătate după ce instanța de control judiciar a dispus încadrarea lor în gradul de handicap grav, situația lor să se fi ameliorat atât de mult încât să fie încadrați în gradul mediu, cu atât mai mult că este binecunoscut că recuperarea acestor copii se poate realiza după perioade foarte lungi de timp.
Această decizie se bucură putere de lucru judecat . Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Puterea de lucru judecat, în forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Nu în ultimul rând, se impune și observația că Noul C. proc. conține o reglementare expresă în sensul că "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă" (art. 430 alin. (2)).
Prin urmare, important în stabilirea gradului de handicap al unui copil este nu numai boala, ci și modalitatea în care aceasta își pune amprenta asupra posibilității lui de autoîngrijire și de participare la viața socială, iar evaluarea și încadrarea într-un grad de handicap nu este un scop în sine, ci trebuie să ducă la creșterea calității vieții copilului, prin îmbunătățirea îngrijirii și prin intervenții personalizate cu scop recuperator și de facilitare a integrării sociale. Având în vedere argumentele menționate în precedent, textele de lege aplicabile prezentei cauze și ținând cont de afecțiunea de care suferă minorii B. A. și B. C., Curtea consideră că încadrarea acestora în gradul de handicap „grav„ de către intimată s-a realizat în mod nelegal.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse anterior, instanța apreciază că apelul formulat este fondat, motiv pentru care, în baza art. 480 NCPC, va schimba în tot sentința și pe fond va admite contestația.
Va anula hotărârile nr. 5169 și nr. 5170 din 27.01.2015 emise de C. Județean Prahova – Comisia pentru Protecția Copilului și va dispune încadrarea minorilor B. A. și B. C. în gradul de handicap „grav”.
În baza art. 453 N.C.pr.civilă, va obliga intimatul la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de contestatorii B. T. M. și B. M. C., ambii domiciliați în Ploiești, .. 38, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3029 din 6 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul C. Județean Prahova – Comisia Pentru Protecția Copilului Ploiești, .-16, jud. Prahova.
Schimbă în tot sentința și pe fond admite contestația.
Anulează hotărârile nr. 5169 și nr. 5170 din 27.01.2015 emise de C. Județean Prahova – Comisia pentru Protecția Copilului.
Dispune încadrarea minorilor B. A. și B. C. în gradul de handicap „grav”.
Obligă intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător,
A.-M. RaduVioleta S.
Grefier, C. G.-A.
Red. VS
5 ex./26.02.2016
d.f._ - Tribunalul Prahova
j.f. C. R.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretentii. Decizia nr. 51/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
