Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1852/2012. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1852/2012 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-05-2012 în dosarul nr. 1852/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1852

Ședința publică din data de 9 mai 2012

Președinte – C. P.

Judecători - G. S. P.

- V. D.

Grefier - A. M. B.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petentul P. A. prin mandatar Țiglea D. Ș., domiciliat în municipiul B., Bulevardul 1 Decembrie 1918, ., județ B., împotriva decizie nr. 42 din 7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimații R. D. E., R. C. N., domiciliați în municipiul B., .- Cartier Orizont nr.274, județ B., P. E., P. C. L., domiciliați în municipiul B., .- Cartier Orizont nr.286, județ B., P. A., P. V., domiciliați în municipiul B., .- Cartier Orizont nr.188, județ B., M. B. – prin primar, cu sediul în municipiul B., ., județ B., ., cu sediul în municipiul B., ., județ B. și B. C. O., B. F. E. domiciliați în municipiul B., .- Cartier Orizont nr.75, județ B..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul M. B. – prin primar reprezentat de consilier juridic B. B. V., lipsind recurentul-petent P. A. și ceilalți intimați.

Procedura îndeplinită.

Cererea de recurs este timbrată cu 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței . nr._ din 10.02.2012 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care a fost anulată și atașată la dosar.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, iar prin Serviciul registratură s-au depus: din partea intimatului M. B. – prin primar, note scrise, înregistrate sub nr._/08.05.2012 și concluzii scrise, înregistrate sub nr._/08.05.2012, din partea celorlalți intimați – note de concluzii scrise, înregistrate sub nr._/08.05.2012, iar din partea recurentului-petent s-a formulat cerere de suspendare a soluționării recursului, înregistrat sub nr._/08.05.2012, împreună cu expertiza întocmită în cadrul dosarului n.68/P/2009, înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești, înregistrat sub nr._/12.05.2012.

Curtea pune în discuție cererea de suspendare a prezentului recurs formulată de petent și acordă cuvântul intimatului M. B. – prin primar.

Consilier juridic B. B. V. pentru intimatul M. B. – prin primar solicită respingerea cererii de suspendare ca fiind inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.

Arată intimatul că cererea de suspendare este inadmisibilă fiind un nonsensjuridic, întrucât recurentul - intimat solicită instanței de judecată să suspende judecarea cauzei până la finalizarea dosarului penal, a cărei notare face obiectul prezentului litigiu. În acest context această cerere poate echivala cu o cerere expresă de renunțare la capătul trei de cerere sau chiar cu invocarea propriei culpe.

Mai arată că suspendarea judecării cauzei este o facultate și o obligație pentru instanța de judecată.

Astfel, recurentul-intimat NU dovedește care este înrâurirea covârșitoare a dosarului de urmărire penală asupra cauzei deduse judecății, cu atât mai mult cu cât suntem într-o cerere de notare litigiu, deci într-o procedură necontencioasă, prin care nu se vizează protejarea unui drept.

Mai mult decât atât infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală

nu vizează o faptă care să aibă legătură cu operațiunile de înregistrare în cartea funciară. În ceea ce privește protejarea dreptului care se prezumă a fi lezat prin fapta pentru care s-a început urmărirea penala, precizează că acesta nu este unul legitim - cererea de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantului-intimat în temeiul Legii nr. 247/2005, pretins a fi lezat prin fapta penală, a fost respinsă în mod irevocabil de către instanțele de judecată, deoarece acest drept fusese deja reconstituit integral conform legilor în vigoare la momentul formulării cererii inițiale.

Susține intimatul că în eventualitatea condamnării definitive pentru fapta care face obiectul urmăririi penale, dreptul pretins a fi lezat poate fi apărat prin deschiderea căii unei acțiuni în reviziure.

În ceea ce privește fapta pentru care se fac acte de urmărire penală mai precizăm că M. B. este persoana juridică care a preluat amplasamentul, iar cel care a predat amplasamentul a fost tocmai una dintre persoanele care se pretind vătămate.

Solicită respingerea cererii de suspendare formulată de petent.

Curtea, respinge cererea de suspendare formulată de recurentul petent în baza art. 244 (1) pct.2 Cod pr.civilă, întrucât soarta prezentului dosar nu depinde de celelalte dosare penale indicate de petent prin cererea formulată și față de actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului M. B. – prin primar în combaterea cererii de recurs.

Consilier juridic B. B. V. pentru intimatul M. B. – prin primar, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, astfel cum a argumentat pe larg prin concluziile scrise depuse la dosar.

CURTEA :

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

P. plângerile înregistrate pe rolul Judecătoriei B., petentul P. A. a formulat plângeri împotriva încheierilor de carte funciară pronunțate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., solicitând desființarea încheierilor și notarea litigiilor, astfel cum au fost descrise în cerere, în cartea funciară a Municipiului B. nr._ a unității administrativ teritoriale B..

În motivare, petentul a arătat că încheierile sunt nelegale deoarece, prin cererea de înscriere, a solicitat notarea litigiilor din dosarul civil nr._, înregistrat la Judecătoria B., din dosarul penal nr. 68/P/2009, înregistrat la D.N.A. Ploiești, și a litigiului conform sentințelor civile, pronunțate de Judecătoria B. – Secția civilă, cu privire la imobilul teren situat în mun. B., . între STACSA S.A. și Podul Mărăcineni.

A susținut că a depus înscrisuri originale care atestau înregistrarea litigiilor pe rolul instanței și respectiv la D.N.A. Ploiești, a identificat imobilele prin număr de carte funciară, număr cadastral, amplasament în zonă și vecinătăți, a atașat procura specială în baza căreia se atestă calitatea de reprezentant a mandatarului, a achitat taxa de timbru aferentă cererii de notare, însă, în mod nelegal, în considerentele încheierii s-a reținut că cererea de notare a litigiilor nu era însoțită de înscrisuri originale care să ateste înregistrarea acestora și că imobilele nu au fost identificate cu indicarea numărului cadastral și a numărului de carte funciară.

A mai invocat că aspectul legat de existența litigiului, a părților acestuia și a obiectului cererii de chemare în judecată rezulta din certificatul de grefă, anexarea cererii de chemare în judecată nefiind o obligativitate a sa. În aceeași măsură, cererile de chemare în judecată au fost înregistrate cu respectarea dispozițiilor art. 93 alin. 1 și 2 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, ele purtând viza de primire a vicepreședintelui instanței și număr de înregistrare, numărul de dosar și viza președintelui de complet. De asemenea, a susținut că certificatele de grefă au fost atașate în original la cererea de înscriere.

A precizat că s-a menționat în mod nereal că s-ar fi dispus convocarea sa pentru a complini lipsurile, deoarece o astfel de convocare nu s-a solicitat, în condițiile în care el a cerut comunicarea actelor procedurale prin poștă.

A arătat ca înțelege sa depună în completarea cererii inițiale actele de care a făcut vorbire în aceasta, cu mențiunea că sunt conforme cu originalul, precum și expertiza tehnică specialitatea cadastru, de identificare a imobilului teren care face obiectul celor doua litigii și care se afla atașata atât în dosarul civil, cat și în dosarul penal.

Hotărârile pronunțate au fost în sensul admiterii plângerilor și s-a dispus desființarea încheierilor de carte funciară prin care au fost respinse cererile de notare litigii și notarea respectivelor litigii-dosar civil nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect constatare nulitate act; dosar penal nr. 68/P/2009, înregistrat la D.N.A. Ploiești; sentințe civile și irevocabile pronunțate de Judecătoria B., cu privire la notarea altor litigii.

În esență, pentru a se hotărî notarea în cărțile funciare a litigiilor respective, prima instanță, Judecătoria B., a reținut că Petentul P. A., prin procurator Tiglea D. Ș., a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară pronunțată de registratorul de carte funciară.

Petentul a solicitat OCPI B. notarea în cartea funciară a litigiilor pe care le are în curs de soluționare atât pe rolul Judecătoriei B., respectiv dosar nr._, cât și dosarul penal 68/P/2009 înregistrat la DNA Ploiești.

OCPI B., prin încheierea atacată, a respins cererea petentului privind notarea litigiilor în cartea funciară a municipiului B..

Instanța de fond a mai reținut că la data de 31.10.2002, prin încheierea nr. 8764/2002, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate pentru terenul extravilan, zona delimitata de . P. Mărăcineni, a municipiului B., evidențiat cu numerele cadastrale 4846,4847,4848, ocazie cu care s-a deschis cartea funciara_ a localității B..

La baza acestei intabulări a stat Ordinul Prefectului nr.146/2001, prin care s-a dispus trecerea în proprietatea privată a Municipiului B., la categoria izlaz a unei suprafețe de 33 ha teren arabil, care a fost în administrarea ..

Pentru aducerea la îndeplinire a acestui Ordin, s-a încheiat la data de 19.11.2001 procesul verbal prin care SCPL B. reprezentată de ing. T. N. preda către Primăria Municipiului B., reprezentată prin primar B. C. suprafața de 33 ha teren agricol situată pe raza Municipiului B..

Anularea procesului verbal din 19.11.2001 a fost solicitată de către petent, întrucât a susținut acesta că parte din suprafața de 33 ha îl constituie vechiul amplasament al terenului ce a aparținut autorilor lui, cu privire la care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate încă din data de 09.02.1998.

În ceea ce privește dosarul penal nr. 68/P/2009, acesta are ca obiect plângerea formulată de către petent, împotriva persoanelor care au semnat procesul-verbal de predare primire a suprafeței de 33 ha teren încheiat la data de 19.11.2001, respectiv împotriva numiților T. N. și B. C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 cod penal raportat la art. 248/1 cod penal.

Potrivit art. 26 alin. 4 lit. c din Legea 7/1996, notarea are ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.

P. urmare, notarea litigiilor în cărțile funciare are un caracter provizoriu, având drept efect opozabilitatea fata de terți și de informare a terțelor persoane cu privire la situația juridică deja existentă, și nicidecum nu are ca efect nașterea unui drept nou de proprietate. Notarea are un caracter facultativ, fiind lăsată la aprecierea celui interesat, notarea având o funcție de evidență juridică și de publicitate, adică de informare a terților în legătură cu acel act sau fapte juridice privitoare la imobilele înscrise în cartea funciara. Totodată, efectuarea notarilor în cărțile funciare, inclusiv a notarii litigiilor aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești, presupune ca imobilul asupra căruia urmează a se face notarea să fie evidențiat în prealabil în cartea funciară.

In speța, instanța de fond a reținut că petentul îndeplinește calitatea de persoană interesată, iar pentru imobilul în discuție, respectiv terenul intabulat în baza Ordinului Prefectului nr.146/2001 și care a fost predat în baza procesului verbal de predare primire încheiat la data de 19.11.2001, există în curs de soluționare litigiul cu privire la anularea procesului-verbal de predare primire, precum și litigiul penal ce are ca obiect plângerea petentului pentru infracțiunea de abuz în serviciu împotriva persoanelor ce au semnat procesul verbal de predare primire.

P. cererea de notare litigii, petentul a indicat litigiile a căror notare a solicitat-o. Dovada existenței acestor litigii a făcut-o cu certificatul de grefă, copie de pe cererea de chemare în judecată, adresa de la P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, acte din care a rezultat, în mod clar, legătura dintre aceste litigii și imobilul intabulat în cartea funciară. De asemenea, în cerere s-a indicat numărul de carte funciară, a fost identificat imobilul prin numărul cadastral.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 48 lit. b și c, art. 26 lin. 4 lit. c din Legea 7/1996 raportat la art. 42 din Ordinul 633/2006 și că în mod greșit a fost respinsă cererea de notare în cartea funciară a litigiilor sus menționate.

Prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod pr.civilă, a luat act că petentul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Au fost pronunțate, în dosarele Judecătoriei B., soluții de admitere a plângerilor petentului P. A. .

Împotriva sentințelor pronunțate, intimații . B.-prin Primar, precum și B. C. O., B. F. E., R. D. E., R. C. N., P. E., P. C. L., P. A. și P. V. au declarat apel, cererile lor fiind înregistrate pe rolul Tribunalului B..

Intimatul municipiul B.-prin primar, în apelul său, a considerat că, prin maniera în care prima instanță a procedat la judecarea cauzei, i-a încălcat în mod evident dreptul la apărare și la un proces echitabil, astfel cum sunt stabilite aceste drepturi prin dispozițiile art. 6 din CEDO.

Principala critică de nelegalitate și netemeinicie rezidă din aceea că instanța a procedat la o aplicare greșită a legii, depășindu-și totodată atribuțiile cu care a fost investită conform legii. Ar fi neglijat faptul că dosarul trebuia judecat în procedură necontencioasă. Conform prevederilor Legii nr. 7/1996, privind cadastrul și publicitatea imobiliară și ale Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 al Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, plângerea împotriva încheierii de carte funciară este o cale de atac, instanța de judecată având în esență obligativitatea de a analiza legalitatea și temeinicia încheierii registratorului de carte funciară exclusiv prin prisma cererii de notare a litigiului și a analizei înscrisurilor anexate de petent la respectiva cerere, înscrisuri avute în vedere de registrator la momentul pronunțării încheierii atacate.

Respectivul control de legalitate al încheierii de respingere trebuia să vizeze în primul rând respectarea condițiilor de formă ale cererii și ale înscrisurilor anexate la aceasta și, ulterior, după ce constata respectarea acestor condiții trebuia să analizeze fondul cererii.

A mai susținut apelantul M. B. că, din analiza modului în care s-a făcut judecata de fond a cauzei, se poate observa că instanța fondului a soluționat cauza în procedură contencioasă, și, mai mult decât atât, aceasta a permis petentului să-și modifice și să-și completeze înscrisurile anexate inițial la cererea de notare a litigiului, refuzând totodată să asigure intimaților dreptul la apărare și la un proces echitabil, încălcând dispozițiile procedurale civile referitoare la comunicarea plângerii către intimați și a înscrisurilor anexate de petent la acțiunea introductivă de instanță.

Un alt motiv, în susținerea netemeiniciei și nelegalității sentinței apelate, a fost încălcarea și neglijarea celerității actului de justiție și, ulterior, cerința și spiritul Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei justiției, pentru promovarea unei practici unitare și pentru o justă și echitabilă soluționare a cauzelor, întrucât instanța a respins excepția de conexitate invocată de intimata . arătat că susținerile invocate au fost avute în vedere inclusiv de către Curtea de Apel Pitești în soluționarea unor cauze similare între aceleași părți, respectiv la pronunțarea deciziei civile nr. 1448/R/21.10.2009 în cauza civilă nr._, aflată spre soluționare pe rolul acestei instanțe.

S-a învederat instanței de apel că, judecând în procedură contencioasă, instanța fondului a comis o . erori care sunt de natură să conducă la concluzia nelegalității și netemeiniciei soluției apelate. Astfel, instanța de fond, exercitându-și defectuos rolul activ, nu a verificat calitatea procesuală activă și interesul persoanelor în numele cărora a fost formulată plângerea împotriva încheierii de carte funciară, nu a verificat dacă în cauză s-a făcut, în condițiile legii, dovada calității de reprezentant de către mandatarul petentului P. A., nu a apreciat în mod corect asupra fondului cererii de notare a litigiului raportat la dispozițiile legale incidente în speță referitoare la notare și la condițiile cererilor de notare sub aspectul formei și elementelor obligatorii pe care acestea trebuie să le conțină.

Au fost invocate excepțiile de fond, peremptorii și absolute a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a petentului P. A., prin mandatar Țiglea Ș. D..

În susținerea acestor excepții, a învederat instanței că motivul principal al utilizării acestui mijloc de apărare este acela că petentul P. A. nu face dovada dreptului asupra suprafeței de teren care face obiectul litigiului, aceasta cu atât mai mult cu cât acțiunea având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul pentru care acesta dorește notarea litigiului a fost respinsă în mod definitiv și irevocabil, cât și pe calea contestației în anulare și a revizuirii. În acest context, a arătat că este de netăgăduit faptul că nu rezultă în niciun fel identitatea între titularul dreptului pretins a fi nesocotit asupra terenului pentru care se dorește notarea litigiului și petent ca și condiție „sine qua non” a justificării legitimității procesuale active a acestuia.

Un alt argument pentru susținerea excepțiilor invocate, a fost în sensul că petentul nu a dovedit ori justificat în vreun fel calitatea sa procesuală activă, obligație ce incumbă exclusiv în sarcina sa. Și instanța ar fi neglijat acest aspect, fără a-și exercita rolul activ, necercetând în niciun fel legitimitatea procesuală activă și interesul petentului. Or, petentul, nedovedind calitatea sa procesuală activă, nu putea invoca forța coercitivă a legii pentru protejarea ori repararea unui drept asupra căruia nu este titular. Mai mult, nefiind titularul dreptului, nu putea justifica interesul pentru promovarea cauzei, întrucât nu putea justifica folosul practic licit și imediat pe care îl are pentru punerea în mișcare a procedurii judiciare. Condiția aceasta trebuie să existe pe toată durata procesului, care, nefiind îndeplinită, nu se poate vorbi despre un drept născut și actual, care să existe în patrimoniul său la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și nici nu poate vorbi despre un drept personal și direct, care să aparțină acestuia.

Pe fond, ca apărare de fond, dar și totodată ca și critică de nelegalitate și netemeinicie a sentinței apelate, a invocat nulitatea absolută a cererii de chemare în judecată.

În susținerea acestei solicitări referitoare la fondul cauzei, a invocat mai multe considerente care, în opinia apelantului M. B., conduc la lipsa obiectului acțiunii și, implicit, la nulitatea absolută a cererii de chemare în judecată. Plângerea împotriva încheierii de carte funciară, ca și cererea de notare a litigiului în cartea funciară, sunt depuse de către o persoană care nu a depus la dosar dovada calității de reprezentant; lipsește identificatorul unic – respectiv identitatea dintre numărul cadastral și numărul de carte funciară, dintre încheierea de carte funciară împotriva căreia s-a formulat prezenta plângere și numărul cadastral și numărul de carte funciară din certificatul de grefă din dosarul civil nr._, actual_/200/2010, precum și numărul cadastral și numărul de carte funciară din certificatul de grefă/adresa DNA – Serviciul Teritorial Ploiești; lipsa de identitate dintre numărul cadastral și numărul de carte funciară din cererea de notare a litigiului formulată la O.C.P.I. B. și numărul cadastral și numărul de carte funciară indicat în prezenta plângere.

A mai susținut că instanța de fond nu a observat că din certificatul de grefă/adresa DNA – Serviciul Teritorial Ploiești nu rezultă legătura dintre fapta penală menționată în acesta și imobilul din cartea funciară în care se solicită consemnarea notării.

De asemenea, a apreciat că notarea unui litigiu conform sentinței este un non-sens atât în sensul limbii române, cât și în sensul Legii nr. 7/1996, întrucât sentința este prin esența sa un act de dispoziție prin care o instanță de judecată soluționează, stinge un litigiu și numai un certificat de grefă poate atesta existența unui litigiu pe rolul unei instanțe, precum și stadiul procesual de soluționare a respectivului litigiu.

S-a învederat instanței că registratorul a verificat mai întâi îndeplinirea condițiilor de formă pe care, în speță, le-a apreciat ca nefiind îndeplinite, motivând expres acest aspect în încheierea de respingere. Față de aceste aspecte, instanța nu ar fi observat caracterul inform al cererii de notare a litigiului și a dat eficiență plângerii îndreptate împotriva încheierii registratorului de carte funciară, aceasta fiind completată cu înscrisuri noi, remediindu-se totodată deficiențele constatate de registrator, depunerea acestor înscrisuri fiind de asemenea permisă în forma copiei certificate de parte conform cu originalul și nu în original sau în copie sub semnătură legalizată așa cum prevede în mod imperativ legea specială care reglementează notarea în cartea funciară. În contextul neîndeplinirii condițiilor de formă, în mod corect, a considerat apelantul, registratorul nu a mai verificat condițiile de fond.

A mai invocat, pe fondul cauzei, încălcarea de către instanță a dreptului la apărare și la un proces echitabil, întrucât, fără respectarea dispozițiilor art. 112, pct. 5, art. 113 alin. 2, art. 114¹ alin. 2, art. 129 alin. 2 din Codul de procedură civilă, și fără a pune în vedere reclamantului să pună la dispoziția intimatului copie de pe înscrisurile menționate în acțiunea introductivă, precum și de pe înscrisurile anexate la respectiva acțiune, deși intimatul a solicitat acest lucru, a procedat la soluționarea cauzei fără a acorda posibilitatea de a lua cunoștință despre obiectul acțiunii, înscrisurile invocate și eventual depuse de petent în probațiune și fără a acorda posibilitatea de a formula întâmpinarea în cunoștință de cauză.

În drept, au fost invocate prevederile art. 282-298 din Codul de procedură civilă, art. 52 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 și art. 55 alin. 4, art. 64 alin. 5, art. 72 și 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/13.10.2006.

În cuprinsul motivelor de apel invocate de către intimații . C. O., B. F. E., R. D. E., R. C. N., P. E., P. C. L., P. A. și P. V., s-a susținut necomunicarea tuturor înscrisurilor la care petentul face referire în plângerea formulată împotriva încheierii de respingere emisă de registratorul de carte funciară și de care înțelege să se folosească în vederea pregătirii apărării; studierea; faptul că notarea în carte funciară a unor litigii este guvernată de Legea specială nr. 7/1996 și Regulamentul de aplicare al acesteia, normele acestora fiind imperative și nesusceptibile de interpretare, așa cum este precizat și în adresa de înaintare a dosarului către instanță de către O.C.P.I.; faptul că plângerea împotriva încheierii registratorului de carte funciară este o cale de atac, instanța are obligația de a se pronunța, exclusiv, asupra legalității și temeiniciei acesteia și să se raporteze, strict, la înscrisurile avute în vedere și în baza cărora s-a pronunțat registratorul de carte funciară la momentul emiterii încheierii. Au fost invocate prevederile art. 55 alin. 3 din Regulamentul din 2006, conform cărora „cererea de înscriere, odată înregistrată, nu mai poate fi modificată sau completată”, coroborat cu prevederile art. 73 din același Regulament: „cel ce a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi, prin căile de atac exercitate, cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului”.

De asemenea, prin cererea de apel, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât S.C. „C.” S.A. are un drept tabular de superficie asupra terenului, proprietatea Municipiului B., drept născut din calitatea de investitor în baza Contractului de Asociere în Participațiune nr. 16.064/05.06.2005 și 5113/05.06.2005. Au mai arătat că, legal, nu au dreptul să se opună, dar nici să accepte notarea litigiilor în cartea funciară a Municipiului B. și că registratorul de carte funciară, pe de o parte, și instanța, pe de altă parte, sunt singurii abilitați legal să se pronunțe asupra admisibilității ori inadmisibilității cererii de notare și a plângerii.

S-a mai susținut că notarea în cartea funciară este o cale de atac, care se soluționează în procedura necontencioasă, rapidă, iar petentul nu a îndeplinit niciuna dintre condițiile impuse de Legea nr. 7/1996.

Referitor la cererea de notare a sentințelor, au apreciat că acestea nu pot fi asimilate unor litigii, mai ales că litigiile menționate în respectivele hotărâri sunt irevocabil soluționate, în sensul respingerii cererilor.

Apelanții au învederat că au un drept tabular asupra terenului, nu au dreptul să se opună dar nici să accepte notarea litigiilor în cartea funciară a Municipiului B., că registratorul de carte funciară și instanța sunt singurii abilitați să se pronunțe asupra admisibilității ori inadmisibilității cererii de notare și plângerii.

S-a solicitat admiterea excepției și stabilirea unui nou cadru procesual având în vedere că nu se stabilesc drepturi potrivnice pentru părți și că apelanții nu sunt culpabili pentru respingerea cererii de notare a litigiilor de către registratorul de carte funciară.

În ședința publică din 25.05.2011, tribunalul, constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 164 din Codul de procedură civilă, deoarece cauzele înregistrate pe rolul Tribunalului B., completul de apeluri CA 2, au ca obiect litigiu între aceleași părți, precum și împreună cu alte părți, dar obiectul și cauza au între ele o strânsă legătură, fiind vorba despre apeluri declarate împotriva sentințelor prin care a fost admisă plângerea intimatului și s-a dispus notarea în cărțile funciare în care sunt intabulate drepturile reale ale apelanților a unor litigii, a dispus conexarea cauzelor cu nr._ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ .

Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prin decizia civilă nr.42 din 7 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul B., s-au admis apelurile formulate de apelanții M. B.-prin Primar . C. O., B. F. E., R. D. E. Și R. C. N., P. E. Și P. C. L., P. A. și P. V., împotriva sentințelor civile nr.679/26.01.2011, nr.7734/26.01.2010, nr. 8345/20.12.2010, nr.8342/20.12.2010, nr.8341/20.12.2010, 8334/20.12.2010, nr.471/18.01.2011, nr.8328/20.12.2010, nr.468/18.01.2011, nr.467/18.01.2011, nr.8324/20.12.2010, nr.465/18.01.2011, nr.464/18.01.2011, nr.1930/11.03.2011, nr.8311/20.11.2010, nr.453/18.01.2011, nr.8309/20.12.2010, nr.8308/20.12.2010, nr.457/18.01.2011, nr.685/26.01.2011, nr.1929/11.03.2011, nr.683/26.01.2011, nr.460/18.01.2011, nr.8011/09.12.2010, nr.694/26.01.2011, nr.704/26.01.2011, nr.703/26.01.2011, nr.8280/16.11.2010, nr.462/18.01.2011, nr.699/26.01.2011, nr.698/26.01.2011, nr.1937/11.03.2011, nr.8319/20.12.2010, nr.8215/16.12.2010, nr.7730/26.11.2010, nr.458/18.01.2011, nr.456/18.01.2011, nr.8313/20.12.2010, nr.689/26.01.2011, nr.688/26.01.2011, nr.8312/20.12.2010 pronunțate de Judecătoria B. în dosarele nr._ și dosarele conexate nr._ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_, în contradictoriu cu intimatul P. A. prin M. Țiglea D. Ș.,

P. această decizie s-au schimbat în tot sentințele civile nr.679/26.01.2011, nr.7734/26.01.2010, nr. 8345/20.12.2010, nr.8342/20.12.2010, nr.8341/20.12.2010, 8334/20.12.2010, nr.471/18.01.2011, nr.8328/20.12.2010, nr.468/18.01.2011, nr.467/18.01.2011, nr.8324/20.12.2010, nr.465/18.01.2011, nr.464/18.01.2011, nr.1930/11.03.2011, nr.8311/20.11.2010, nr.453/18.01.2011, nr.8309/20.12.2010, nr.8308/20.12.2010, nr.457/18.01.2011, nr.685/26.01.2011, nr.1929/11.03.2011, nr.683/26.01.2011, nr.460/18.01.2011, nr.8011/09.12.2010, nr.694/26.01.2011, nr.704/26.01.2011, nr.703/26.01.2011, nr.8280/16.11.2010, nr.462/18.01.2011, nr.699/26.01.2011, nr.698/26.01.2011, nr.1937/11.03.2011, nr.8319/20.12.2010, nr.8215/16.12.2010, nr.7730/26.11.2010, nr.458/18.01.2011, nr.456/18.01.2011, nr.8313/20.12.2010, nr.689/26.01.2011, nr.688/26.01.2011, nr.8312/20.12.2010 pronunțate de Judecătoria B. în dosarele nr._ și dosarele conexate nr._ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ și s-au respins plângerile formulate de reclamantul P. A. prin mandatar Tiglea D. Ș..

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

În conformitate cu art. 137 Cod proc.civilă, instanța de apel s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a petentului, invocată de către apelantul M. B., prin primar.

Față de această excepție, tribunalul a reținut că s-a susținut, în raport de prevederile art. 83 din Codul de procedură civilă, norme conform cărora, atunci când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura cererii procura în original sau în copie legalizată. S-a susținut că mandatarul Țiglea Ș. D. nu a depus, odată cu cererea de notare a litigiului în cartea funciară, și dovada calității sale de reprezentant, în temeiul art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/13.10.2006 al Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Tribunalul a constatat că justificarea calității de reprezentant se face prin procură, iar aceasta, în temeiul art. 68 alin. 1 din Codul de procedură civilă, atunci când este pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată, trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților. Condiția privind depunerea procurii în original sau în copie legalizată este prevăzută de art. 83 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este de procedură, poate fi invocată în orice stare a pricinii, conform art. 161 din codul de procedură civilă (atunci când reprezentantul nu face dovada calității sale, cererea va fi anulată). Instanța de apel a apreciat însă că mandatarul a făcut dovada, cu procura depusă în fotocopie, înscris certificat că este la fel cu originalul, cu privire la calitatea sa de reprezentant al reclamantului P. A..

În aceste condiții, s-a apreciat că s-a făcut dovada calității de reprezentant pentru mandatarul care a formulat cererile de notare în cartea funciară a unor litigii, chiar și din punct de vedere al formei cerute de art. 83 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât mandatarul a promovat aproximativ 400 de cereri, pentru fiecare carte funciară, astfel că ar fi fost excesiv să i se solicite prezentarea în fiecare dosar chiar și a unei copii legalizate. Sarcina impusă nu ar mai fi fost proporțională cu scopul urmărit, limitarea ar duce la îngrădirea dreptului de acces la justiție, reglementat de art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Pentru aceste considerente, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de către apelantul M. B., prin primar, a fost respinsă.

Față de excepția lipsei calității procesuale active a petentului P. A., instanța de apel a reținut că nu s-au precizat, în concret, motivele pentru care reclamantul nu ar fi avut calitate procesuală.

Sub acest aspect, s-a respins excepția invocată, deoarece obiectul litigiului de față îl formează verificarea legalității și temeiniciei încheierilor de carte funciară prin intermediul plângerii reglementate de Legea cadastrului și publicității imobiliare, astfel că trebuie să se rezume, în verificarea calității procesual active, la a analiza cine este îndreptățit să sesizeze instanța cu plângerea respectivă, iar nu la temeinicia pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul litigiului a cărui notare se solicită.

Referitor la excepția lipsei de interes a petentului susținută de către apelantul M. B., tribunalul a reținut că interesul a fost definit în doctrină ca fiind folosul practic urmărit de cel care formulează acțiunea. Interesul trebuie să fie legitim, născut și actual, personal și direct. În raport de acest înțeles al interesului, condiție necesară pentru exercitarea acțiunii civile și pentru a fi parte în proces, instanța constată că petentul are interes în anularea încheierilor de carte funciară prin care s-au respins cererile de notare a unor litigii, cât timp cererile au fost formulate de acesta și i-au fost respinse. De asemenea, avea interes și în cererile de notare a litigiilor, întrucât era parte în respectivele litigii a căror notare s-a pretins, în astfel de cereri nefiind analizat dreptul său de proprietate.

Potrivit art.93 alin. 1, din Ordinul directorului A.N.C.P.I. nr. 633/ 2006, notarea existenței unui litigiu cu privire la drepturile ce fac obiectul înscrierii în cartea funciară se va putea face fie la cererea părții interesate (iar partea din procesul respectiv este interesată), fie din oficiu, la sesizarea instanței de judecată; notarea se va face în baza copiei acțiunii având ștampila și numărul de înregistrare ale instanței sau a certificatului de grefă care identifică obiectul procesului, părțile și imobilul.

Față de aceste prevederi și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească interesul, tribunalul a respins și excepția lipsei de interes a petentului, invocată de către apelantul M. B., prin primar.

Apelanții . C. O., B. F. E., R. D. E., R. C. N., P. E., P. C. L., P. A. și P. V. au invocat excepția lipsei calității lor procesuale, apreciind că au un drept tabular și că nu se pot opune, dar nici să accepte notarea litigiilor în cartea funciară a Municipiului B.. Au considerat că trebuie stabilit un alt cadru procesual, având în vedere că nu se stabilesc drepturi potrivnice pentru părți și nici nu au vreo culpă pentru respingerea cererilor de notare a litigiilor, de competența registratorului de carte funciară.

Sub acest aspect, față de natura litigiului în fața instanței de judecată, instanța de apel a constatat că susținerile apelanților au fost nefondate, întrucât în speță cererea are caracter contencios și se soluționează după normele procedurale din materie contencioasă, și nu după cele necontencioase. În cauză există părți ce urmăresc realizarea unor interese contrare, una față de cealaltă, atât cuprinsul cererii introductive la instanță, cât și obiecțiile ridicate în dosar de titularii drepturilor reale - de proprietate și de superficie - înscrise în cărțile funciare în care se solicită notarea litigiilor determinând (în conformitate și cu dispozițiile art. 335 din Codul de procedură civilă) caracterul contencios al procedurii de față.

Chiar dacă s-ar aprecia asupra unui eventual caracter necontencios, trebuie menționate prevederile art. 333 din Codul de procedură civilă, privind procedura necontencioasă, norme conform cărora cererea trebuie să menționeze persoanele chemate în fața instanței. Acești titulari ai cărților funciare, nu numai că au fost chemați în judecată, ci aceștia și-au formulat apărări și nu au fost de acord cu menționarea litigiilor în cartea funciară.

Lipsa culpei în respingerea cererilor de notare a litigiilor nu poate fi un argument pentru constatarea lipsei calității procesuale pasive, ci numai pentru soluționarea capătului de cerere accesoriu, referitor la cheltuielile de judecată.

Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.

În prezentul litigiu, petentul P. A. a formulat plângere împotriva încheierilor de carte funciară prin care i s-a refuzat înscrierea unor litigii în cartea funciară a Municipiului B., proprietatea unității administrativ teritoriale, apelantul S.C. „C.” S.A. având un drept de superficie înscris în cartea funciară, iar ceilalți apelanți un drept de proprietate asupra terenului și construcției.

Potrivit articolului 22 din Legea nr. 7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată. În conformitate cu prevederile articolului 50 alineatul 1 din același act normativ, încheierea (prin care se dispune asupra înscrierii în carte funciară) se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

Cum în cartea funciară apelanții sunt înscriși ca titulari ai unor drepturi reale, prin prisma dispozițiilor mai invocat nerespectarea dreptului la apărare, care ar fi rezultat din nerespectarea dispozițiilor art. 112, pct. 5, art. 113 alin. 2, art. 114¹ alin. 2, art. 129 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Au susținut că instanța nu a pus în vedere reclamantului să pună la dispoziția intimaților copii de pe înscrisurile menționate în acțiunea introductivă, precum și de pe înscrisurile anexate la respectiva acțiune, deși au solicitat acest lucru, s-a procedat la soluționarea cauzei fără a se acorda posibilitatea pârâților de a lua cunoștință despre obiectul acțiunii, înscrisurile invocate și eventual depuse de petent în probațiune și fără a acorda posibilitatea de a formula întâmpinarea în cunoștință de cauză.

Tribunalul a constatat că intimații au fost legal citați pentru termenele fixate la judecarea plângerilor în fața primei instanțe, și, chiar dacă nu li s-au comunicat plângerea și celelalte înscrisuri,s-a reținut că, în temeiul art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. Intimații nu au fost reprezentați la prima zi de înfățișare, nu au depus întâmpinare, deși termenele acordate pentru judecarea plângerilor au fost suficiente pentru pregătirea apărării. Motivul pentru care plângerea și înscrisurile nu au fost depuse în mai multe exemplare a fost legat de împrejurarea că respectiva plângere a fost depusă la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, potrivit art. 50 alin. 2¹ din Legea nr. 7/1996, care are obligația să o înainteze instanței. Partea avea posibilitatea să depună și direct la judecătorie plângerea, în temeiul conform art. 50 alin. 2² din Legea nr. 7/1996, situație în care, în măsura în care ar fi indicat și părțile care ar fi trebuit citate, i s-ar fi solicitat exemplare și pentru pârâți.

Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat că, în măsura în care, s-ar constata întemeiat un astfel de motiv de apel, instanța învestită cu soluționarea căii de atac nu ar avea posibilitatea să schimbe, pe acest considerent, sentința, și nici să o desființeze, ci să îi dea posibilitatea părții să își formuleze apărările, în raport de conținutul plângerii și actele anexe depuse în dosar. Or, aceste apărări au fost invocate prin motivele de apel.

Au făcut referire apelanții și la nerespectarea rolului activ de către prima instanță, însă tribunalul a reținut că, în ceea ce privește lipsa de rol activ a instanței de judecată, conform art. 129 alin. 5¹ din Codul de procedură civilă, introdus prin art. 14 din Legea nr. 202/2010 (aplicabil și prezentelor cereri de apel, în baza art. XXII din aceeași lege, fiind vorba despre cereri formulate după . actului normativ, la 25.11.2010), chiar dacă există obligația judecătorilor de a stărui, prin orice mijloace legale, pentru a preveni orice greșeală, putând și să ordone probe, „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”. Intimații nu s-au apărat în fața primei instanțe, nu au invocat excepțiile soluționate, cu prioritate, în prezenta cauză, nu au solicitat administrarea probelor, astfel că nu a fost reținută critica precizată.

S-a susținut nulitatea plângerii, pentru lipsa obiectului, sancțiune care intervine conform art. 133 alin. 1 din Codul de procedură civilă, considerându-se că lipsește identificatorul unic, dar și pentru că nu ar exista identitate între numărul cadastral și numărul de carte funciară din cererea de notare a litigiului formulată la O.C.P.I. B. și numărul cadastral și numărul de carte funciară indicat în plângere.

Instanța de apel a constatat că plângerea are obiect, acesta fiind anularea încheierilor de carte funciară, argumentele invocate de către apelantul M. B. vizând temeinicia cererii de notare în cartea funciară, iar nu lipsa obiectului cererii de chemare în judecată.

Un alt motiv de nelegalitate a fost acela că instanța a procedat la o aplicare greșită a legii, depășindu-și totodată atribuțiile cu care a fost investită conform legii. Ar fi neglijat faptul că dosarul trebuia judecat în procedură necontencioasă..

Sub acest aspect, față de prevederile Legii 7/1996, art.331 -337 și art.338 al.2 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că are caracter necontencios numai cererea de înscriere în cartea funciară, registratorul nedispunând citarea părților interesate, ci numai comunicarea încheierilor pronunțate, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, atât celui care a solicitat înscrierea, cât și celorlalte persoane interesate, conform mențiunilor din cartea funciară. În ceea ce privește însă plângerea împotriva acestei încheieri, nu s-a mai putut reține caracterul ei necontencios, decât în raport cu emitentul actului atacat, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, după cum a rezultat din considerentele Deciziei pronunțate în interesul legii, de Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 72/15.10.2007, iar nu și atunci când înscrierea s-a referit la o carte funciară în care sunt menționate și alte persoane.

În toate cauzele deduse judecății s-a constatat existența unor conflicte de interese între petentul intimat P. A. și apelanții menționați mai sus, ceea ce exclude aplicarea dispozițiilor procedurale necontencioase. Astfel, prin cererile formulate la biroul teritorial de cadastru și publicitate imobiliară și prin plângerile împotriva încheierilor registratorului de carte funciar, petentul-intimat P. A. a solicitat notarea unor litigii în scopul opozabilității față de terți. La instanța de judecată, plângerile au fost formulate în contradictoriu cu apelanții mai sus menționați motivat de faptul că fie aceștia sunt înscriși ca proprietari tabulari ai unor terenuri ori construcții, fie execută investiții pe terenurile menționate în cărțile funciare (situația . imobilele au fost achiziționate de persoanele fizice apelante. Niciunul dintre apelanții intimați nu au considerat îndreptățite cererile de notare și plângerile împotriva încheierilor registratorului de carte funciară, ceea ce a reprezentat o dovadă suficientă a existenței conflictului de interese între părți.

Un alt motiv, în susținerea netemeiniciei și nelegalității sentinței apelate, a fost încălcarea și neglijarea celerității actului de justiție și, ulterior, cerința și spiritul Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei justiției, pentru promovarea unei practici unitare și pentru o justă și echitabilă soluționare a cauzelor, întrucât instanța a respins excepția de conexitate invocată de intimata S.C. „C.” S.A.

Instanța de apel a admis excepția de conexitate, iar în măsura în care prima instanță nu a procedat la conexare, acest motiv nu atrage desființarea sau schimbarea hotărârilor, întrucât art. 164 din Codul de procedură civilă dă posibilitatea instanței să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor conexității.

Apelanții au apreciat că prima instanță a încălcat prevederile art. 73 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, în care se arata ca cel care a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi cererea, prin căile de atac exercitate, pe care și-a întemeiat cererea registratorul.

Sub aspectul acestor critici, tribunalul a reținut faptul că prin cererile formulate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, intimatul-petent P. A. a solicitat notarea în cărțile funciare a trei litigii: dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect constatare nulitate act; dosarul penal nr. 68/P/2009, precum și sentințele civile pronunțate în legătură cu cărțile funciare respective, prin care s-a dispus, irevocabil, notarea altor două litigii.

Registratorul de carte funciară a respins cererea cu privire la notarea acestui litigiu, pe considerent că certificatul de grefă din dosarul nr._, emis la data de 01.02.2010 de Judecătoria B., s-a depus la lucrare în copie, nefiind îndeplinite cerințele art.47 al.1 din Legea 7/1996; cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial însoțită de înscrisul original sau de copia legalizate de pe acesta; din certificatul de grefă nu rezulta că litigiul privește imobilul intabulat în cartea funciară în care se solicita notarea, nefiind îndeplinite cerințele art.26 al.4 lit. c din Legea 7/1996; în certificatul de grefă imobilul nu este identificat cu număr cadastral și număr de carte funciară; copia de pe cererea de chemare în judecată nu cuprinde numărul de dosar, fiind anexată în copie simplă și nu conformă cu originalul, legalizată de instanță, așa cum cere art.47 din Legea 7/1996.

Împotriva încheierii registratorului s-a făcut plângere la instanță, pe motiv că cererea depusă la cartea funciară a fost însoțită de înscrisurile originale care atestau înregistrarea litigiilor pe rolul instanței și respectiv la D.N.A. Ploiești; că a identificat imobilele prin număr de carte funciară, număr cadastral, amplasament în zonă și vecinătăți; că a atașat procura specială în baza căreia se atestă calitatea de reprezentant a mandatarului, a achitat taxa de timbru aferentă cererii de notare; că aspectul legat de existența litigiului, a părților acestuia și a obiectului cererii de chemare în judecată rezultă din certificatul de grefă, anexarea cererii de chemare în judecată nefiind o obligativitate a sa; că certificatele de grefă au fost atașate în original la cererea de înscriere.

În instanță, petentul a depus la dosar, în completarea cererii inițiale, actele de care a făcut vorbire în aceasta, cu mențiunea ca fiind conforme cu originalul, precum și expertiza tehnică specialitatea cadastru de identificare a imobilului teren care face obiectul celor două litigii.

Întrucât s-a solicitat notarea unui litigiu în cartea funciară a altei persoane, a rezultat că instanța a fost sesizată cu o plângere împotriva încheierii registratorului de carte funciară, în vederea exercitării controlului judecătoresc asupra motivelor de fapt și de drept care au stat la baza respingerii de către registrator a cererii de carte funciară.

Textul de lege aplicabil cererii petentului este, în lipsa unor prevederi exprese în lege cu privire la notare, cel general, aplicabil oricărei cereri adresate Biroului de publicitate imobiliară, respectiv art. 55 alin. 1-4 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, care stipulează mențiunile cererii adresate biroului teritoriale.

Potrivit art. 26 alin.1 lit. c din Legea nr. 7/1996 republicată, notarea are ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și cailor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătura cu imobilele din cartea funciară.

În alin. 1 și 2 ale art. 42 din regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și carte funciară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor, și alte înscrieri cu caracter temporar în legătura cu imobilul.

Ceea ce interesează în soluționarea unei cereri de notare a unui litigiu este stabilirea unei legături între obiectul acestuia (definit ca pretenția concretă a reclamantului), cauza acțiunii (în sensul de scopul urmărit de reclamant), noțiune deosebita de „cauza cererii de chemare în judecată” care se referă la fundamentul juridic al pretenției) și dreptul real intabulat.

În cadrul sistemului de carte funciară, imobilele sunt individualizate cu număr de carte funciară și număr cadastral pentru fiecare imobil în parte, și orice cerere adresată acelui birou trebuie să prevadă cartea funciară și numărul cadastral. Notarea este înscrierea care are ca obiect inserarea în cartea funciară a unor drepturi personale, fapte și raporturi juridice ce au legătură strânsă cu drepturile tabulare, spre a fi cunoscute de terți. Cerința esențială este aceea de a se demonstra că litigiile despre a căror existență se face dovada prin certificatele de grefă anexate, se poartă și au legătură directă cu imobilul identificat ca fiind înscris în cartea funciară, dovadă ce trebuie făcută de petentul direct interesat, care trebuie să fie în măsură să individualizeze imobilul (respectiv că litigiile vizează imobilul înscris în respectiva carte funciară a localității B.).

Aceasta legătură trebuie să reiasă din înscrisurile prezentate de parte la momentul formulării cererii.

Soluția primei instanțe în ceea ce privește notarea în cartea funciara a litigiului ce formează obiectul dosarului nr._, pe care reclamantul îl are în curs de soluționare pe rolul Judecătoriei B. a fost apreciată neîntemeiată, având în vedere faptul că din certificatul de grefă anexat nu rezultă care este imobilul și nici că asupra aceluia se poartă un proces, pentru ca registratorul să poată avea indiciile necesare notării, acesta neputând distinge decât în limita legii, orice cerere trebuind a fi analizată sub aspectul îndeplinirii sau nu a condițiilor de formă ale înscrisurilor pe care se întemeiază.

De asemenea, din înscrisurile prezentate de parte, nu a rezultat cu certitudine că litigiul ce formează obiectul dosarului nr._ privește suprafața de teren de 33 ha, ce a făcut obiectul procesului verbal de predare– primire din data de 19.11.2001, evidențiată cu numerele cadastrale 4846, 4847, 4848, ocazie cu care s-a deschis cartea funciară nr._ a localității B., nefiind îndeplinite cerințele art.26 al.4 lit.c din Legea 7/1996.

Astfel, în baza certificatului grefă anexat cererii, precum și din copia cererii de chemare în judecată, nu s-a putut stabili identitatea dintre imobilul asupra căruia poartă litigiile și cel asupra căruia s-a solicitat notarea, întrucât notarea este o înscriere care poartă asupra drepturilor a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară, temeiul juridic fiind art.28 alin.4 lit. c din Legea 3 (fost art.26).

Instanța de apel a constatat că certificatul de grefă din dosarul nr._, emis la data de 01.02.2010 de Judecătoria B., s-a depus la O.C.P.I. B. în copie, iar nu în original sau în copie legalizată, așa cum impun dispozițiile legale incidente.

Nu în ultimul rând, în certificatul de grefă anexat, imobilul nu este identificat cu număr cadastral și număr de carte funciară, pentru ca registratorul să facă o analiză temeinica a cererii de notare a litigiului, fiind încălcate cerințele art. 55 alin. 1-4 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, potrivit căruia cererea de înscriere adresată biroului teritorial va cuprinde, printre alte mențiuni obligatorii, numărul cadastral al imobilului și numărul de carte funciară.

In fata instanței, petentul, formulând plângerea împotriva încheierilor de Carte Funciara, a depus la dosar o notă de precizări la cererea de notare litigii și în sprijinul acesteia a depus la dosarul de fond înscrisuri noi, respectiv copie de pe cererea de chemare în judecată, raport de expertiza tehnică cadastrală, întregind astfel dosarul cererii.

Tribunalul, având în vedere dispozițiile art.72 și 73 din Regulament, a reținut că plângerea constituie în sine o cale de atac specială împotriva încheierii de carte funciară, prin care se verifica legalitatea soluției data de biroul de cadastru și publicitate imobiliara prin prisma cererii de înscrierii a actelor ce au stat la baza ei și a dispozițiilor legale incidente în cauza, conținutul acesteia neputând să se refere la alte solicitări prin care să se tindă la modificarea sau întregirea cererii de înscriere.

În aceste situații, față de prevederile legii speciale și nu ale Codului civil, care este dreptul comun în materie, s-a constatat că în cadrul soluționării plângerii împotriva încheierii de carte funciară nu se poate modifica sau întregi, prin căile de atac exercitate, cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului. Modificarea cererii înseamnă formularea unor noi pretenții adresate direct judecătoriei ceea ce este inadmisibil, deoarece temeinicia și legalitatea încheierii registratorului se raportează la cererea cu care acesta a fost sesizat și a actelor anexate la aceasta. Întregirea cererii semnifică completarea dosarului cu actele necesare care nu au fost atașate, conform Legii 7/1996 și a Regulamentului de carte funciară.

Potrivit art.55 alin.4 din Regulament, dosarul nu poate fi completat decât până la emiterea încheierii de carte funciară de către registrator, iar potrivit art.73 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul 633/2006 al Directorului General al A.N.C.P.I:. „Cel care a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi, prin căile de atac exercitate, cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului”.

Art. 47 și 48 din legea 7/1996 vorbesc despre faptul că registratorul nu poate distinge decât în limita legii, urmărind îndeplinirea condițiilor mai sus menționate. Art. 48 din Legea 7/1996 și art. 63 din regulament arată că registratorul cercetează îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale cererii, examinând înscrisurile atașate cererii, în baza cărora se solicită efectuarea operațiunii, sub aspectul îndeplinirii următoarelor condiții: a)este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; b) indică numele părților; c) individualizează imobilul printr-un identificator unic; d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română; e) este însoțit, după caz de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificarea sau a certificatului de sarcini care a stat la baza emiterii actului.

Cercetarea întreprinsă de registrator va avea în vedere doar verificarea condițiilor de fond și de formă ale cererii și ale actelor justificative, nefiind în măsură să emită aprecieri care țin de temeinicia cererii (art. 51 din Legea 7/1996). Condițiile enumerate sunt cumulative, nu alternative, prin urmare o cerere care îndeplinește condițiile este admisă, neîndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor fiind temei de respingere a cererii.

Instanța este datoare să continue procedura declanșată prin cererea de înscriere/notare, în limita acestei cereri și a înscrisurilor pe care se întemeiază, fără a avea posibilitatea ca pe calea controlului judiciar exercitat, ca urmare a admiterii plângerii, să admită extinderea sau modificarea cererii care a stat la baza declanșării procedurii.

Soluția instanței nu poate fi întemeiată decât pe documentele care au stat la baza emiterii cererii și implicit a încheierii de carte funciară atacată, soluția putând fi de a menține încheierea registratorului, confirmând soluția dată de acesta sau de a o desființa.

Cu toate acestea, instanța de fond a dat eficiență mai multor acte depuse după pronunțarea încheierii de respingere a notărilor de către registratorul de carte funciară, care nu au putut fi avute de acesta în vedere la pronunțarea soluției, respectiv raport de expertiza extrajudiciară, procură autentificată, certificat de grefă, răspuns de la O.C.P.I. referitor la dezmembrămintele numerele cadastrale prin care se urmărește a se face legătura între imobil și cartea funciară, întregind astfel dosarul cauzei după pronunțarea acesteia, deși trebuia să se raporteze strict la înscrisurile avute în vedere de registratorul de carte funciară la momentul întocmirii încheierii atacate, normele legale în materie fiind imperative și nesusceptibile de interpretare.

Sub aceste aspecte, redate pe larg anterior, instanța de apel a constatat că nu se impune notarea acestui litigiu, nefiind îndeplinite cerințele art. 42 alin. 2 lit. e) teza finală din Ordinul 633/2006 al Directorului general al ANCPI.

Un alt litigiu pentru care s-a cerut notarea a fost cel penal, în încheierile de respingere reținându-se că nu rezulta, din adresa emisă de Serviciul Teritorial Ploiești, că plângerea penală privea imobilul intabulat în cartea funciară în care se solicită notarea și că în cuprinsul său imobilul nu este identificat cu număr cadastral și număr de carte funciară.

Din adresa nr. 68/P/2009 din 19.02.2010 a D.N.A - Serviciul Teritorial Ploiești, atașată cererii de notare, a rezultat că pe rolul acestei unități se află un dosar penal care are ca obiect, printre altele, și plângerea formulată de P. A., Lendiel R. D. și Gîrlășteanu A. M., efectuându-se acte premergătoare începerii urmării penale față de B. C. – Primar al Municipiului B., N. T. – fost director al Stațiunii de Cercetare, Dezvoltare pentru Legumicultură B., S. V. - fost director al O.C.P.I B., Ș. E. - reprezentant A.D.S- Filiala B. ș.a. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 Cod penal, rap. la art.248/1 Cod Penal, cu un prejudiciu de peste 1.000.000 Euro, în legătură cu predarea la data de 19.11.2001 de către S.C.D.L B. către Primăria Municipiului B. a suprafeței de 33 ha teren agricol.

Potrivit art.26 al.4 lit.c din Legea nr. 7/996 notarea poate avea ca obiect, între altele, acțiunile și căile de atac în justiție în legătură cu imobilele din cartea funciară.

De asemenea, conform art.42 al.2 lit. e din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, în categoria notărilor este menționată plângerea sau acțiunea penală în legătură cu o infracțiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară.

Abuzul în serviciu contra intereselor publice este o faptă a funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ, sau al unei instituții de stat, ori a unei altei unități din cele la care se referă art.145, sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Din adresa parchetului a rezultat că se fac acte premergătoare începerii urmării penale în urma plângerii formulate de P. A., Lendiel R. D. și G. A. M. cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Pentru a fi notată în cartea funciară o asemenea plângere, trebuie ca aceasta să privească o infracțiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară.

Din conținutul adresei parchetului nu a rezultat niciun element de natură a conduce spre concluzia că infracțiunea pentru care se fac acte premergătoare începerii urmării penale ar fi stat la baza înscrierilor efectuate în registrul de carte funciară.

Înscrierea proprietății tabulare a Municipiului B. în registrul de carte funciară a avut la bază Ordinul Prefectului Județului B. nr. 146 din 24.07.2001.

Împotriva acestui ordin petentul P. A. a formulat o acțiune în anulare care a fost respinsă de către instanța judecătorească, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă.

Acesta a fost temeiul care a fost avut în vedere la înscrierea proprietății tabulare în cartea funciară, iar în legătură cu ordinul respectiv nu rezultă că se fac cercetări penale referitoare la comiterea vreunei infracțiuni.

Ca atare, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 42 alin. 2 lit. e) teza finală din Ordinul 633/2006 al Directorului general al ANCPI, redate anterior în considerentele expuse, astfel că nu se justifică notarea acestui litigiu penal în cartea funciară.

Referitor la notarea sentințelor irevocabile,instanța de apel a apreciat că nu este justificată notarea în cartea funciară a litigiilor reprezentate de sentințele civile definitive și irevocabile pronunțate de Judecătoria B. în anul 2007 și 2008, prin care s-a dispus notarea litigiilor reprezentate de dosarul nr._ al Judecătoriei G. și nr._/2006 al Judecătoriei B..

Cel mai des invocată pentru notarea litigiilor respective a fost sentința civilă nr.1091 /2008 a Judecătoriei B. prin care s-a dispus, printre altele, notarea celor două litigii.

Această sentință, precum și celelalte hotărâri pronunțate cu privire la notarea acelorași două litigii reprezentate de dosarul nr._ al Judecătoriei G. și cele ale Judecătoriei B., au rămas definitive și irevocabile în urma respingerii căilor de atac.

Cu privire la toate aceste sentințe, petentul P. A. a formulat cerere de notare a litigiilor reprezentate de ele, notare care să fie efectuată în cărțile funciare cu referire la numerele cadastrale reprezentate de parcelele de teren corespunzătoare.

P. toate sentințele mai sus-menționate, s-au admis plângerile formulate de petentul P. A. și s-a dispus notarea în cărțile funciare a litigiilor înregistrate pe rolul Judecătoriei B. și pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ .

Toate aceste sentințe sunt definitive și irevocabile.

Potrivit art.26 al.4 lit.c din Legea nr. 7/1996 notarea are ca obiect, între altele, acțiunile și căile de atac în justiție în legătură cu imobilele din cartea funciară.

Din acest punct de vedere, o cerere de notare a unei sentințe definitive și irevocabile nu poate fi asimilată unei acțiuni sau căi de atac în justiție în legătură cu imobilele din cartea funciară.

Pe de altă parte, și Ordinul 633/2006 al Directorului General al ANCPI de aprobare a Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară menționează în art.42 al.2 lit.e că în categoria notărilor intră arătarea oricărei acțiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară.

Notarea unor sentințe irevocabile, prin care s-a dispus anterior notarea altor două litigii care între timp au fost soluționate definitiv de către instanțele judecătorești, nu are semnificația juridică a unei acțiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară.

Tribunalul a apreciat că o sentință definitivă și irevocabilă prin care s-a soluționat cu autoritate de lucru judecat un litigiu ori un conflict de interese nu poate fi integrată conceptului de „acțiuni și căi de atac în justiție” la care fac referire expresă prevederile art.26 al. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996.

Capitolul II din Legea 7/1996 conține dispoziții referitoare la procedura de înscriere în cartea funciară .

Potrivit art.50 al.4 și 5 din acest capitol, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului, iar înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

Din interpretarea judicioasă a acestor prevederi legale a rezultat că înscrierea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către biroul teritorial din proprie inițiativă în urma comunicării de către instanță a hotărârii irevocabile, dar nimic nu se opune ca partea interesată să ceară aceluiași birou punerea în executare a hotărârii prin care s-a dispus irevocabil notarea litigiilor în cartea funciară.

În cauzele pendinte judecății, instanța de fond nu a comunicat biroului teritorial sentințele definitive și irevocabile prin care s-a dispus notarea litigiilor reprezentate de dosarele nr._ al Judecătoriei G. și cele ale Judecătoriei B., după cum nici petentul intimat P. A. nu a formulat o cerere pentru aducerea la îndeplinire (de bună voie de către OCPI sau prin executare silită) a obligației de notare stabilită prin aceste hotărâri irevocabile.

În concluzie, tribunalul a constatat că în ce privește înscrierea hotărârilor definitive și irevocabile în cartea funciară cerută de către petentul intimat nu sunt întrunite condițiile textelor ce reglementează notarea prev. de art.26 al. 4 lit. c) din Legea nr. 7/1996 corelat cu art. 42 din Ordinul 633/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, cu referire și la art. 50 alin.4 și 5 din Legea 7/1996, considerente pentru care petentul intimat nu este îndreptățit ca pe calea unei noi acțiuni în justiție să solicite notarea unui pretins litigiu în legătură cu neînscrierea în cartea funciară a respectivelor hotărâri judecătorești.

Raportat la considerentele mai sus-expuse, instanța de apel a constatat că toate apelurile sunt fondate în ceea ce privește notarea litigiilor reprezentate de dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., dosarul penal nr. 68/P/2009 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Ploiești și de notarea sentințelor definitive și irevocabile pronunțate de Judecătoria B. în anii 2007 și 2008 prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a litigiilor înregistrate pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ și al Judecătoriei B. sub nr._/2006.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul susținând că decizia este nelegală și potrivit dispoz art. 304 pct. 9, art. 304 ind 1 C.proc.civ, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond, respingerea apelurilor ca nefondate.

Se susține de recurent că nelegal, instanța de apel a reținut că referitor la cererea de notare privind litigiul înregistrat la Judecătoria B. sub nr._, soluția instanței de fond este nelegală întrucât din conținutul înscrisurilor a căror notare s-a solicitat nu rezultă identificarea imobilului în litigiu sub aspectul indiciilor necesare notării.

Pe de alta parte, s-a reținut ca imobilele în litigiu nu au fost identificate ca fiind identice cu cele ce a făcut obiectul procesului verbal de predare-primire din 19.11.2001, identificarea prin numerele cadastrale 4846,4847,4848, nefiind o situație în raport de care să se aprecieze caracterul întemeiat al cererii, în referire la litigiul atestat conform certificatului nr._ .

In mod cert, din conținutul certificatului de grefa depus de petent, ce atesta înregistrarea litigiului_ la Judecătoria B. și din înscrisurile anexate, rezulta existența unui litigiu civil privitor la suprafața de 33 ha teren, predată în vedere întregirii izlazului Municipiului conform procesului verbal de predare-primire din 19.11.2001.

Se arată de recurent că în cuprinsul cererii de notare, a identificat imobilul prin număr cadastral, număr de către funciară în condițiile art.26 alin 4 lit c) din legea 7/1996. Ca exista o identitate între terenul asupra căruia a solicitat notarea cu cel inclus în suprafața de 33 ha cu care a fost întregit izlazul Municipiului, o constituie însăși mențiunile din cuprinsul cărții funciare a Municipiului_ și respectiv nr. cadastral al imobilului, de unde rezulta intabularea acestui drept, în beneficiul Municipiului conform procesului verbal de predare primire din 19.11.2001, acest din urma înscris și Ordinul Prefectului 146/2001 fiind „titlurile de proprietate,, în baza cărora s-a notat în carta funciara proprietatea în beneficiul Municipiului.

Se solicită înlăturarea argumentele instanței legat de faptul ca cererea formulata nu îndeplinea condițiile legale, nefiind însoțita de certificatul de grefa în original, întrucât o data cu înregistrarea cererilor de notare la OCPI B., funcționarul însărcinat cu primirea acestora a verificat conținutul copiei depuse cu originalul certificatului de grefa emis de instanța și al împuternicirii în forma autentica ce atesta calitatea mandatarului ales, situație rezultată din mențiunile de la primirea cererii formulate.

Nelegal, instanța de apel a reținut că la instanța de fond ar fi modificat

cererea, în fapt o cale de atac împotriva încheierii de respingere pronunțat de

OCPI B., modificare ce nu putea fi realizată în aceasta fază.

In fața instanței de fond, prin plângerea înregistrata, nu a modificat conținutul cererii de notare, ci prin precizările realizate în condițiile art. 132 (1) C.proc.civ aplicabile și în aceasta materie, a individualizat terenul asupra căruia a solicitat notarea în aceleași condiții în care individualizarea acestuia a realizat-o și în cadrul cererii de notare.

Înscrisurile depuse la instanța de fond, au susținut aceleași argumente rezultate din cererea de notare înregistrata la OCPI B., legate de individualizarea imobilului asupra căruia se poarta litigiul prin indicarea numărului de către funciara și a numerelor cadastrale, aceste elemente având valoarea unor explicații în plus privitoare la obiectul cererii de notare, litigiul existent.

Raportul de expertiza extrajudiciara constituie o probă cu înscrisuri de natura celor ce pot fi administrate în fata instanței de fond, menit să susțină argumentele legate de identificarea imobilului în litigiu, în raport cu cel asupra căruia s-a solicitat notarea.

Se mai susține de recurentul petent că nelegal, instanța de apel a apreciat ca litigiul de natura penala, atestat conform certificatului 68/P/2009 din 19.02.2010 a DNA – Serviciul Teritorial Ploiești, nu constituie un litigiu în sensul art. 26 alin 4 lit. c) din Legea 7/1996, față de faptul că, plângerea formulată de acesta împotriva persoanelor răspunzătoare de predarea suprafeței de 33 ha, conform procesului verbal din 19.09.2001, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, nu vizează aspecte legate de infracțiuni privitoare la înscrierea în cartea funciară.

Si sub acest aspect, soluția instanței de apel este nelegala, întrucât, la baza înscrierilor din cartea funciara a Municipiului sub nr. 1225, a stat procesul verbal de predare-primire din 19.11.2001, conform căruia s-au predat alte terenuri decât cele evidențiate în Ordinul Prefectului 141/2001.

Este de observat faptul ca aceleași persoane care semnează acest act constatator al predării-primirii, sunt persoanele care în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în calitate de funcționari publici, au îndeplinit formalitățile privind înscrierea în cartea funciara în beneficiul Municipiului a suprafeței de teren atestata ca predata prin procesul verbal de predare, alta decât cea evidențiata în cuprinsul OP 146/2001, a anexei nr. 1 și anexei nr. 16, ce fac parte integranta din conținutul acestuia.

Este evidentă săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu de către aceste persoane, care au reprezentat titularul cererii de intabulare în beneficiul căruia s-a realizat aceasta intabulare a proprietății și persoana aflata în funcția de conducere a OCPI B. la data realizării acestei intabulari.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la instanța de fond, ce atesta stadiul actualizat al cercetărilor atestate prin certificatul 68/P/2009/19.02.2010 a DNA Serviciul Teritorial Ploiești, era evidenta noua faza a cercetărilor, aceea a începerii urmăririi penale împotriva funcționarilor menționați pentru săvârșirea acestor infracțiuni, fiind depășita faza actelor premergătoare.

In mod corect instanța de fond a dispus notarea litigiilor atestate de sentințele definitive și irevocabile, întrucât efectul executoriu al acestora, dar și dispoz art 50 alin 4 și 5 din legea 7/1996 impuneau notarea lor din oficiu după comunicare de către instanța, care s-a pronunțat ultima asupra fondului, respectiv Judecătoria B..

In condițiile în care, deși comunicate soluțiile către OCPI B., acesta nu a dat curs obligațiilor rezultate din lege, în mod corect instanța de fond a dispus și notarea acestora, aceasta formalitate având valoarea unei a unei obligații de a face, rezultata din interpretarea dispozițiilor legale arătate.

Se solicită admiterea recursului.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, Curtea constată următoarele:

În mod corect Tribunalul B. a apreciat că petentul nu a respectat condițiile de formă impuse de lege pentru admiterea cererii de notare, dat fiind dispozițiile exprese ale legii 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.

Astfel, potrivit art. 26 din Legea nr.7/1996, înscrierile în cartea funciară sunt de trei feluri: întabularea având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale, înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare și notarea având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.

În conformitate cu art. 55 din Ordinul nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, cererea de înscriere adresată biroului teritorial va cuprinde numele și prenumele solicitantului, actul de identitate, codul numeric personal, obiectul înscrierii, indicarea actului sau actelor în măsură să justifice cererea, localitatea în care este situat imobilul, numărul cadastral al imobilului și numărul de carte funciară.

La cerere se va atașa înscrisul original sau copia legalizată în temeiul căreia se cere înscrierea, precum și dovada plății tarifului.

Cererea de înscriere, odată înregistrată, nu mai poate fi modificată sau completată. Dosarul cererii va putea fi completat, atunci când nu i-au fost atașate toate actele necesare soluționării, prin anexarea documentelor justificative la cererea inițială. Cererile respinse pot fi redepuse, în limita cererii inițiale, fără plata unui tarif suplimentar.

După înregistrarea cererilor și atestările asistentului registrator privind inexistența sau existența unei piedici pentru efectuarea înscrierilor solicitate, precum și a înscrisului în temeiul căruia se cere înscrierea, registratorul dispune prin rezoluție întocmirea încheierii de carte funciară, făcând mențiune în acest sens pe înscrisul original sau în copia legalizată.

În cazul admiterii, se procedează la intabularea, înscrierea provizorie sau notarea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice.

În speță, prin încheierile registratorului de carte funciară din cadrul Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. au fost respinse cererile de notare litigii formulate de petentul P. A., motivându-se că certificatul de grefă din dosarul nr._ emis de Judecătoria B. s-a depus în copie, în timp ce legea prevede depunerea înscrisului original sau a copiei legalizate de pe acesta, certificatul de grefă nu face dovada că litigiul privește imobilul intabulat, iar copia de pe cererea de chemare în judecată nu poartă numărul de dosar, fiind anexată în copie simplă și nu conformă cu originalul, legalizată de instanță.

De asemenea, s-a reținut în considerentele încheierilor că adresa nr.68/P/2009 a DNA- Serviciul Teritorial Ploiești s-a depus în copie simplă, iar nu în original sau copie legalizată, iar această adresă nu menționează că plângerea penală privește imobilul intabulat în carte funciară cu referire la care se solicită notarea.

Referitor la notarea sentințelor civile ale Judecătoriei B., s-a învederat de către registrator că hotărârile respective nu prezintă mențiunea definitivă și irevocabilă, nefiind îndeplinite condițiile legale, potrivit cărora în cazul hotărârilor judecătorești se va prezenta o copie legalizată cu mențiunea că este definitivă și irevocabilă.

În ceea ce privește verificările efectuate de către registrator, doctrina și practica judiciară au învederat că, printre altele, acesta trebuie să verifice dacă înscrisul prezentat de petiționar este în original sau copie legalizată, în lumina dispozițiilor art. 23 și 47 din Lege și dacă cererea arată exact corpurile de carte funciară asupra cărora urmează a se face înscrierile, precum și felul înscrierii solicitate.

În toate cazurile registratorul nu se poate sprijini decât pe cerere și pe actele ce o însoțesc, fără a ține seama de declarațiile verbale ale părților ori de faptele cunoscute de el personal sau de alte acte existente în arhiva Biroului de Carte Funciară.

Sub aspectul regimului juridic al căilor de atac exercitate împotriva încheierii de carte funciară se constată că acesta este guvernat de dispozițiile Legii speciale și a Regulamentului de punere în aplicare a acesteia.

Ori, potrivit art. 73 al. 1 din Ordinul nr. 633/2006 cel care a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi prin căile de atac exercitate cererea pe care s-a încheiat încheierea registratorului.

Întregirea cererii semnifică în sensul art. 55 al. 4 din același Regulament completarea dosarului cu toate actele necesare efectuării operațiunii de înscriere și care nu au fost atașate cererii inițiale ceea ce a dus la respingerea acesteia.

În niciun caz nu este posibilă întregirea plângerii cu acte care ar fi justificat admiterea cererii de înscriere, întrucât prin soluția asupra plângerii instanța se raportează la înscrisurile avute în vedere de registrator la momentul întocmirii încheierii atacate.

În realitate, înscrisurile depuse de petent în faza de instanță nu reprezintă o simplă probațiune în dovedirea nelegalității și netemeiniciei încheierilor de carte funciară, ci o întregire a cererii adresate registratorului, ceea ce nu este permis de lege așa cum s-a menționat mai sus.

Totodată, Curtea nu poate avea în vedere argumentația recurentului în sensul că ceea ce nu se poate întregi sau modifica nici în fața registratorului de carte funciară și nici în fața instanței este cuprinsul cererii formulate, obiectul acesteia, iar nu conținutul dosarului depus în justificarea ei și nu există nici în textul legii și nici în cel al regulamentului o definire a termenilor de „modificare” și „întregire” în sensul avut în vedere de către recurent.

Chiar dacă regulamentul nu definește în mod expres noțiunile de „întregire”, respectiv „modificare” a cererii, doctrina și jurisprudența au cristalizat aceste noțiuni.

Astfel, s-a arătat că prin cerere modificată se înțelege acea cerere care diferă prin obiectul ei de cererea originară, iar întregirii cererii i s-a dat semnificația prezentată mai sus.

În ceea ce privește motivul de recurs privind notarea litigiilor reprezentând sentințele civile ce au făcut obiectul cererii inițiale, se constată, față de cele expuse în precedent că este nefondat, câtă vreme petentul nu a respectat condițiile de formă impuse de lege pentru admiterea cererii de notare, având în vedere că acestea nu au fost anexate la cerere cu mențiunea “ definitivă și irevocabilă”, conform art. 47 alin. 2 din legea 7/1996, republicată.

Ca atare, conform celor arătate mai sus criticile expuse de către recurent referitoare la îndeplinirea condițiilor de fond pentru admiterea cererii de notare nu pot fi analizate, în condițiile în care nerespectarea condițiilor de formă impuse de Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare constituie un veritabil fine de neprimire al cererii sale de notare în Cartea Funciară .

Faptul că aceste sentințe trebuiau comunicate din oficiu de către instanțele judecătorești care le-au pronunțat, iar OCPI B. nu a procedat la notarea efectivă a acestora reprezintă o situație juridică distinctă, ce ține de executarea acestor hotărâri pe calea unei proceduri administrative impusă de lege, ce nu face obiectul prezentei judecăți.

Pe cale de consecință, nefiind incidente niciunul din motivele invocate în cererea de recurs pentru a se modifica hotărârea atacată în sensul admiterii cererilor de notare și a plângerilor petentului, instanța, în baza disp. art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul P. A. prin mandatar Țiglea D. Ș., domiciliat în municipiul B., Bulevardul 1 Decembrie 1918, ., împotriva decizie nr. 42 din 7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimații R. D. E., R. C. N., domiciliați în municipiul B., .- Cartier Orizont nr.274, județ B., P. E., P. C. L., domiciliați în municipiul B., .- Cartier Orizont nr.286, județ B., P. A., P. V., domiciliați în municipiul B., .- Cartier Orizont nr.188, județ B., M. B. – prin primar, cu sediul în municipiul B., ., județ B., ., cu sediul în municipiul B., ., județ B. și B. C. O., B. F. E. domiciliați în municipiul B., .- Cartier Orizont nr.75, județ B..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2012.

Președinte, Judecători,

C. P. G. S. P. V. D.

Grefier,

A. M. B.

Red.GSP

Tehnored.BA

2 ex./28.05.2012

dosar fond nr._ Tribunalul B.

Jud.fond G. S.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

← Partaj judiciar. Decizia nr. 1041/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Nulitate act. Decizia nr. 169/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Legea 10/2001. Hotărâre din 08-10-2014, Curtea de Apel PLOIEŞTI Partaj judiciar. Decizia nr. 1041/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI