Obligaţie de a face. Decizia nr. 176/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-05-2016 în dosarul nr. 176/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 176
Ședința publică din data de 11 mai 2016
Președinte – C. M. M.
Judecător - A.-M. R.
- V. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul B. L., domiciliat în comuna Crevedia ., împotriva sentinței civile nr. 69 din 28.01.2016, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E., domiciliată în comuna Crevedia, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul B. L. asistat de avocat C. C. din cadrul Baroului Dâmbovița, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2016, lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este netimbrat.
Avocat C. C., pentru recurentul pârât, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 bani și declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului pârât în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat C. C., având cuvântul pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea soluției instanței de fond.
Astfel, arată că în mod greșit noua expertiză s-a făcut prin raportare la schița de la fila 48 din dosarul nr._, întrucât această schiță nu a fost cea finală și a suferit modificări până la pronunțarea sentinței de grănițuire.
De asemenea, arată că prin raportul de expertiză întocmit cu ocazia rejudecării apelului, expertul a concluzionat în mod clar că intimata reclamantă deține teren în plus, iar cu privire la gardul de lemn cu soclu de beton menționează că acesta profită și reclamantei și nu este în nici un fel economic să se demoleze acest gard.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub numărul_ 2013 la data de 19.07.2012 reclamanta M. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta să își demoleze gardul ce le desparte proprietățile limitrofe pe o distanță de aproximativ 10 metri liniari, gard care a intrat pe terenul proprietatea sa (a reclamantei).
În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a judecat cu pârâtul în dosarul numărul_ având ca obiect grănițuire, revendicare și obligație de a face, sens în care s-a pronunțat sentința civilă numărul 870/01.06.2011, irevocabilă, prin care pârâtul a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 5,71 metri pătrați și s-a stabilit linia de hotar conform raportului de expertiză tehnică întocmit de către inginer G. V.. De asemenea, pârâtul a mai fost obligat să își demoleze magazia din tablă situată pe terenul reclamantei.
A mai precizat reclamanta că pârâtul și-a edificat un gard nou fără acordul său și fără autorizație de construire intrând pe terenul său cu aproximativ 14 centimetri pe o lungime de aproximativ 10 metri liniari, aspect pe care-l confirmă expertiza din dosarul numărul_ .
Pârâtul B. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei motivând că deja s-a dispus grănițuirea și nu s-a stabilit printr-o expertiză că gardul a fost amplasat greșit. Consideră reclamantul că pentru cei 3 centimetri reclamați poate fi lăsat să intre în curte de către reclamantă și să înlăture tencuiala deoarece nu este economic să demoleze un gard gros din ciment pentru această distanță de 3 centimetri.
S-au încuviințat pentru părți, la cererea acestora, probele cu acte și interogatoriu, probe care au fost administrate.
La cererea reclamantei a fost încuviințată și proba cu expertiză tehnică având ca obiective a se stabili dacă în funcție de linia de hotar stabilită deja în hotarul de grănițuire fundația de beton a gardului despărțitor ridicat de către pârât a pătruns pe terenul reclamantei și pe ce lungime și lățime a fost construit.
În lucrarea de expertiză tehnică întocmită de către inginer D. C. se concluzionează că lungimea fundației de beton a gardului este de 12,10 metri lățimea (grosimea) fundației de beton a gardului este de 0,20 metri în vecinătate cu drumul, iar între punctele 23 – 31 potrivit anexei lucrării, este de 0,23 metri.
Prin construirea fundației de beton, arată expertul tehnic proprietatea reclamantei a fost încălcată cu 0,01 metri în vecinătatea drumului DCL 373, iar în partea din spate a terenurilor cu 0,02 metri. Urmare încuviințării obiecțiunilor formulate de către reclamantă s-a cerut expertului să precizeze dacă a fost respectată linia de hotar stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, răspunsul acestuia fiind că s-a ținut cont de această hotărâre judecătorească.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Răcari a pronunțat Sentința civilă nr. 1287 din 3 decembrie 2013 prin care a respins acțiunea și a luat act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 986 metri pătrați conform planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate cu numărul cadastral 1164, teren intravilan în tarlaua 50, ., conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 258/26.03.2003, iar pârâtul este proprietarul terenului intravilan în suprafață de 1126 metri pătrați cu numărul cadastral 644, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 1407/22.06.2001.
A mai învederat judecătoria că, solicită reclamanta ca pârâtul să fie obligat să își demoleze gardul care a intrat pe terenul proprietatea sa pentru că nu respectă linia de hotar astfel cum a fost stabilită în sentința civilă numărul 870/01.06.2011 a Judecătoriei Răcari, irevocabilă, dovedindu-se în prezenta cauză că s-a încălcat cu 0,01 respectiv 0,02 metri potrivit anexei raportului de expertiză întocmit de către inginer D. C..
Prima instanță a reținut că, într-adevăr dreptul de proprietate este unul sacru, însă în cauză încălcarea acestui drept nu impune intervenția instanței pe calea aleasă de către reclamantă, gardul despărțitor al celor două proprietăți în mod firesc trebuind să intre pe ambele proprietăți, iar depășirea cu 0,01 metri sau 0,02 metri nu justifică admiterea prezentei cereri de chemare în judecată.
Aplicarea legii se face nu doar în conformitate cu litera ei ci și în spiritul pe care-l presupune, în funcție de circumstanțele fiecărei spețe, iar textul de lege enunțat, 1528 din Codul Civil raportat la considerentele de fapt și în considerarea apărării dreptului de proprietate, cu respectarea normelor de vecinătate, impun toate laolaltă respingerea prezentei acțiuni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta invocând prevederile art. 304 punctele 7 și 9 din Vechiul Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii s-a arătat că, motivarea instanței este mai mult decât lacunară, rezumată la o singură frază, în care instanța, afirma fără nici un fundament legal, ca gardul despărțitor al celor două proprietăți trebuie să intre pe ambele proprietăți, astfel încât acțiunea nu poate fi primită, deși așa cum s-a arătat fundația acestui gard este edificată în totalitate pe terenul proprietatea apelantei. Sentința fondului este nelegală, instanța ignorând prevederile Legii 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor avându-se în vedere dispozițiile art. 1 din această lege, care reglementează executarea lucrărilor de construire numai pe baza unei autorizații de construire, ce implică o documentație obligatorie, fiind de observat faptul că pârâtul nu a deținut o astfel de autorizație de construire, aspect recunoscut chiar de către acesta prin răspunsurile la interogatoriul luat.
A mai reținut instanța de fond că . cu 0,01m sau 0,02m nu justifică admiterea cererii acesteia, însă urmează a se observa că în cauză suprafața încălcată este mult mai mare, expertul D. neținând cont de linia de hotar stabilită în dosarul având ca obiect grănițuire, răspunsul acestuia la obiecțiunile încuviințate fiind unul formal, acesta fiind și motivul pentru care a solicitat în apel efectuarea unui nou raport de expertiză.
Astfel, în prezenta cauză, expertul a avut în vedere ca și dimensiuni ale terenurilor cele prevăzute în contractele de vânzare cumpărare,respectiv 13,50 m. l. pentru pârâtul B. și 8,95 m.l. pentru recurenta M. cu toate că potrivit raportului de expertiză G. lățimea terenului pârâtului care avea dimensiunea de 13,42 m.l. la stradă, ar fi trebuit să se diminueze cu 3 cm, iar în profunzime cu 13 cm, respectiv 19cm, deci suprafața ocupată de fundația gardului este una cu mult mai mare decât cea regăsită de doamna expert D..
În ședința publică din data de 11.03.2014 tribunalul a recalificat calea de atac, din recurs în apel.
În motivele de apel apelanta a arătat că prin sentința apelată, instanța a încălcat dispozițiile legale în materie de autorizare a executării construcțiilor și a dispozițiilor art. 1 din Legea 50/1991, potrivit cărora executarea lucrărilor de construire se face numai în baza unei autorizații ce implică efectuarea unei documentații obligatorii, demersuri pe care intimatul pârât nu a înțeles să le facă.
De altfel, intimatul pârât a procedat de o manieră abuzivă, continuând să construiască această fundație în pofida faptului că îl notificase să înceteze orice lucrări și că pe rolul Judecătoriei Răcari, între părți se purta un dosar având ca obiect acțiune în revendicare și grănițuire.
Instanța a avut în vedere la pronunțarea sentinței, raportul de expertiză efectuat de expert D. C., în mod formal, cu încălcarea obiectivului stabilit de instanță și anume: să se determine dacă în funcție de linia de hotar stabilită în dosarul de grănițuire de expert G. V., fundația de beton a gardului, se găsește pe terenul proprietatea lui M. E.. Astfel, potrivit raportului de expertiză G. intimatul B. L. ar fi trebuit să aibă o deschidere la stradă de 13,42ml, la care se adaugă cei 0,03 ml. Ori experta D. menține aceeași dimensiune din schița cadastrală și anume 13,50 ml. și mai mult decât atât experta nu i-a în considerare faptul că acest teren al intimatului se diminua în profunzime astfel: în punctul 14-cu 0,13cm, în punctul 17 cu 0,19 cm, fiind evident în atare situație că nicidecum experta D. nu a ținut cont de expertiza G., pentru că dacă ar fi ținut cont de expertiza la care trebuia să se raporteze, în nici un caz nu ar fi concluzionat că această fundație îi încalcă apelantei proprietatea doar cu 0,01m, respectiv 0,02 m, în condițiile în care lățimea acestei fundații este de aproximativ 25 cm.
La data de 22.04.2014, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă a pronunțat Decizia civilă nr. 221 din 17 iunie 2014 prin care a respins ca nefondat apelul, a păstrat hotărârea atacată și a respins cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată din apel.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul că, prin sentința civilă nr. 870/1.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, conform unui raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul G. V..
Potrivit acestui raport de expertiză linia de hotar propusă a fost de 3 cm. în interiorul proprietății pârâtului.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul să demoleze o magazie din tablă care intra cu 0,55 cm pe terenul reclamantei.
A mai reținut instanța de apel că, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat ca pârâtul să demoleze și gardul edificat de acesta, cu o lungime de 10 ml, gard ce exista la momentul soluționării cauzei cu nr._, și despre care doamna expert nu a precizat că încalcă proprietatea reclamantei, așa cum a procedat în cazul magaziei.
La solicitarea reclamantei, s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară care a concluzionat că gardul edificat de pârât are o lungime de 12,10m și o lățime de 20 cm, și nu de 25 cm, așa cum afirmă apelanta.
Datorită faptului că gardul este edificat pe o fundație de beton de 20 cm. lățime, proprietatea reclamantei a fost încălcată cu 1 cm. în vecinătatea cu DCL 373 și cu 2 cm. în partea din spate a gardului.
Doamna expert a precizat, la data de 7.11.2013, că la efectuarea expertizei a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul G. V..
Deși apelanta susține că această afirmație este formală, nu face dovada acestei susțineri, apelanta analizând lățimea terenului pârâtului la stradă, aspect ce se constată a fi nefondat, cât timp în cauză este necesar a fi respectată lățimea la stradă a terenului reclamantei, lățime ce a fost respectată. Astfel, potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul G. V., lățimea la stradă a terenului reclamantei este de 8,93 m, iar potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul D. C., lățimea la stradă a terenului reclamantei este de 8,95 m, deci chiar mai mare cu 2 cm.
De altfel, instanța de fond a respins acțiunea nu pentru acest considerent, ci a menționat că gardul despărțitor trebuie să afecteze ambele proprietăți, iar terenul reclamantei a fost minim afectat, cu 1 cm respectiv 2 cm, pe o lungime de 12,10 m.
Potrivit dispozițiilor art. 584 cod civil de la 1864 „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate..”
Prin cheltuieli ale grănițuirii se înțeleg nu numai cele financiare, de edificare a gardului, ci și cele materiale, cum ar fi suprafața de teren afectată de grănițuire.
Referitor la susținerea apelantei privind nelegala construire a gardului, tribunalul a apreciat că este inadmisibilă deoarece, potrivit art.294 Cod procedură civilă de la 1865, în apel nu se poate schimba obiectul cererii, iar prin acțiunea introductivă nu s-a contestat acest fapt.
Ca atare, având în vedere considerentele arătate mai sus, tribunalul a constatat că hotărârea instanței de fond este deopotrivă legală și temeinică, și în baza art. 296 Cod procedură civilă de la 1865, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta M. E..
Prin decizia nr.2671/18.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița, Secția I civilă, reținându-se următoarele:
O primă critică a recurentei a vizat respingerea de către instanța de apel a probei cu o nouă expertiză, solicitare motivată de faptul că cea efectuată în primă instanță este una formală.
Raportat la aceste susțineri Curtea a observat că, în adevăr, în cadrul motivelor de apel a fost solicitată o astfel de probă.
Respectiva solicitare a fost respinsă prin Încheierea de ședință din data de 20 mai 2014.
Pe de altă parte, potrivit art. 295 alin. 2 Cod pr. civ. – vechea reglementare procedurală aplicabilă speței – instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Ori, este real că dispoziția procedurală redată în paragraful precedent instituie o facultate, iar nu o obligativitate pentru instanță, dar atunci când probele administrate în primă instanță sunt defectuoase sau incomplete repetarea acestora în apel este necesară pentru justa soluționare a cauzei.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte curtea a reținut că, între părțile din prezenta cauză s-a mai purtat un litigiu soluționat prin Sentința Civilă nr. 870 din 01.06.2011 a Judecătoriei Răcari, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 1253/28.11.2011 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă.
Prin respectiva hotărâre a fost obligat pârâtul B. L., având aceiași calitate procesuală și în cauza pendinte să lase reclamantei M. E., cu aceiași legitimare procesuală și în cel de al doilea litigiu, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5,71 mp identificată potrivit raportului de expertiză întocmit de G. V..
Totodată a fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților conform aceluiași raport de expertiză și a schiței anexă la 3 cm de punct 1 spre proprietatea pârâtului, în linie dreaptă până la punctul 42.
Ori, deși la data efectuării lucrării de expertiză în cauza de față exista hotărârea judecătorească în grănițuire, iar obiectivul solicitat de către reclamantă și încuviințat de către instanță a avut la bază tocmai raportul de expertiză din dosarul anterior, validat prin sentința mai sus menționată, expertul D. C. atât în capitolul privitor la desfășurarea expertizei, cât și în cel conținând concluziile nu face nici un fel de referire la linia de hotar trasată judecătorește, ci are în vedere exclusiv actele de proprietate exhibate de părți.
Ulterior, prin lucrarea intitulată „Completare” reia același susțineri cu privire la actele de proprietate, inserând numai în mod formal susținerea potrivit căreia a avut în vedere și hotărârea în grănițuire, fără însă a explicita în ce condiții acesta a fost respectată de părți și fără a întocmi o schiță de plan aferentă.
Dincolo de această modalitate de efectuare a lucrării, fără o explicitare în concret în ce fel este respectată linia de hotar astfel cum aceasta a fost delimitată prin hotărâre judecătorească, părțile având susțineri divergente sub respectivul aspect, Curtea a observat că, situația de fapt nu poate fi stabilită cu certitudine pe baza respectivului raport de expertiză.
Astfel, dimensiunile deschiderilor la stradă a celor două proprietăți din raportul de expertiză G. V., astfel cum acesta a fost completat sunt cele stabilite cu ocazia măsurătorilor efectuate în dosarul de grănițuire și mai înainte de stabilirea liniei de hotar, urmată de lăsarea în deplină proprietate și posesie a unei suprafețe de teren.
Este indiscutabil că, în urma punerii în executare a hotărârii anterioare acestea se modifică, atât la stradă, cât și în profunzimea proprietății.
Așa fiind, în mod nelegal a apreciat tribunalul că raportul de expertiză întocmit de către expertul D. C. respectă linia de hotar, reclamanta având o deschidere mai mare la stradă decât potrivit lucrării efectuate de expertul G. V..
Pe de altă parte, atâta vreme cât, raportat la modul de efectuare a raportului de expertiză în cel de al doilea dosar, există dubii cu privire la corecta delimitare a proprietății părților, în mod nelegal a procedat tribunalul la respingerea probei cu expertiză, toate criticile recurentei vizând aceste aspecte fiind fondate.
Față de aprecierea ca fondate a acestor critici, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.
Cu ocazia rejudecării s-a format dosarul nr._ al Tribunalului Dâmbovița și conform îndrumărilor date de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia de casare nr. 2671/18.12.2014, la termenul de judecată din 5.03.2015 s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, prin care expertul să precizeze dacă prin construirea gardului de beton și față de linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 870/1.06.2011 a Judecătoriei Răcari, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1253/18.11.2011 a Tribunalului Dâmbovița, conform raportului de expertiză G. V., s-a încălcat linia de hotar dintre proprietățile părților. S-a depus la 20.05.2015 raportul de expertiză C. D., care a concluzionat că nu se poate vorbi despre o încălcare a liniei de hotar dintre proprietățile părților în condițiile în care ridicările topografice dintre cele două expertize s-au făcut cu stații de mărci diferite.
Acest raport de expertiză a fost completat ca urmare a obiecțiunilor părților de mai multe ori, ajungându-se în final la o completare a patra a raportului de expertiză înregistrată la 27.01.2016 la instanță, în care expertul își menține prima concluzie, dar măsoară lungimea și lățimea soclului de beton, care sunt de 12,38 ml. și de 20cm., 10 cm din acest soclu afectând proprietatea reclamantei M. E. pe o suprafață totală de 1,24 m.p. reprezentată cu culoare neagră în cadrul anexei 1.
Față de această ultimă completare a raportului de expertiză, în care schița de plan este întocmită prin respectarea hotarului stabilit în acțiunea de grănițuire de către expertul G. V., precum și de motivele de apel și îndrumările deciziei de casare, Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 69 din 28.01.2016, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă M. E., împotriva sentinței civile nr.1287/3 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Răcari, intimat - pârât fiind B. L., a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis cererea și a obligat pârâtul să demoleze gardul cu soclu de beton, în lungime de 12,38 ml. și lățime de 10 cm, identificat în completarea IV la raportul de expertiză C. D. și în schița anexă, gard ce afectează proprietatea apelantei reclamante.
Prin aceeași decizie, instanța a obligat intimatul la 934 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligația de a face, respectiv obligarea pârâtului B. L. de demolare a gardului ce desparte proprietățile limitrofe, pe o distanță de aproximativ 10 ml.
Acest gard a fost edificat de pârât fără a deține autorizație de construire și fără acordul reclamantei, așa cum reiese din răspunsurile la interogatoriu ale ambelor părți, și așa cum a reținut expertul C. D. prin completarea a patra a raportului de expertiză întocmit în apel cu ocazia rejudecării cauzei, afectează proprietatea reclamantei pe o lungime de 12,38 ml și o lățime de 10 cm. identificat în schița anexă 1, cu culoarea neagră.
Prin urmare, nu se poate constata o încălcare a proprietății reclamantei decât cu 0,01 metri, așa cum a stabilit expertul D. C. cu ocazia întocmirii expertizei la fond, fără a se ține seama de schița de la fila 48 din dosarul nr._ al Judecătoriei Răcari și de sentința pronunțată în acea cauză, prin care s-a stabilit în mod irevocabil hotarul despărțitor dintre proprietățile părților ci cu 1,24 mp. pe o lungime de 12,38 ml, fiind întemeiat apelul declarat de reclamantă.
Astfel, tribunalul nu poate reține concluzia expertului C. D. în sensul că nu se poate vorbi de o încălcare a hotarului dintre cele două proprietăți‚ în condițiile în care ridicările topografice în cadrul celor două expertize au fost realizate cu aparate de mărci diferite, pe care o va înlătura datorită faptului că aceasta se contrazice în concluzia următoare și în schița de plan în care a reprezentat o jumătate din gardul despărțitor edificat de pârât, pe proprietatea reclamantei.
Nu poate fi acceptată nici ideea că prin utilizarea unor stații de mărci diferite nu s-ar mai putea respecta dimensiunile găsite de un alt expert, câte vreme reperele erau clare, se întocmise o schiță de plan, iar ridicările topografice sunt operațiuni de precizie, nu de interpretare, marca aparatului neputându-le afecta în nici un fel.
Potrivit disp. art. 584 Cod civil de la 1864 „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietăților lipite cu a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Textul de lege nu precizează că, în lipsa acordului celor doi vecini, gardul poate fi edificat jumătate din lățimea acestuia pe proprietatea unuia dintre ei, ceea ce presupune că acesta poate fi construit în lipsa unui acord, cel mult pe linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Cum în cauză această linie de hotar, stabilită anterior și în mod irevocabil între cele două părți a fost încălcată, Tribunalul a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, astfel că în virtutea disp. art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis cererea reclamantei și a obligat pârâtul să demoleze gardul cu soclu de beton, în lungime de 12,38 ml. și lățime de 10 cm, identificat în completarea IV la raportul de expertiză C. D. și în schița anexă, gard ce afectează proprietatea apelantei reclamante.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs pârâtul a arătat că, prin decizia nr.2671/18.12.2014, Curtea de Apel Ploiești a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița pentru efectuarea unei noi expertize prin care sa se spună în concret dacă este respectată linia de hotar stabilită prin sentința civila nr.870/2011 a Judecătoriei Răcari.
Prin expertiza întocmită cu ocazia rejudecării apelului, expert Chesches D., a concluzionat în mod clar că deschiderea la stradă a apelantei reclamante M. E. este de 8,97 ml mai mult cu un centimetru față de expertiza întocmită de G. V. în dosarul de revendicare – grănițuire, iar gardul de lemn cu soclu de beton este construit cu 1 cm spre proprietatea intimatului pârât în punctele 109-140 și cu 1 cm spre proprietatea apelantei reclamante în punctele 141-142, 1 cm fiind apreciat ca eroare situată în toleranțele de măsurătoare.
La insistențele instanței de apel și fără a fi de acord în calitate de expert cu această soluție, expert Chesches mai adaugă încă un centimetru la cei 3 centimetri stabiliți prin sentința de revendicare și grănițuire și concluzionează că soclul de beton al gardului afectează 10 cm din proprietatea reclamantei, ceilalți 10 cm ai fundației acestuia fiind pe terenul său, iar demolarea a jumătate din fundație poate afecta prin prăbușire pe locuința reclamantei.
Recurentul a arătat că a formulat obiecțiuni în sensul că în mod greșit noua expertiză s-a făcut prin raportare la schița de la fila 48 din dosarul nr._ ori, această schiță nu a fost cea finală și a suferit modificări până la pronunțarea sentinței finale de grănițuire.
Așa cum a menționat și în apărările anterioare nu este economic să demoleze un gard care profită și reclamantei iar decizia atacată prin care este obligat să demoleze gardul în sensul înlăturării a 10 cm nu poate fi realizată fără demolarea întregului său gard, deci inclusiv cel aflat pe terenul său ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului său de proprietate.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Corect a reținut tribunalul, în rejudecare, după casare, că edificarea gardului de către pârâtul recurent s-a făcut fără autorizație de construire și fără acordul reclamantei, iar din raportul de expertiză întocmit cu ocazia rejudecării rezultă o afectare a proprietății reclamantei pe o lungime de 12,38 ml și o lățime de 10 cm, raportat la sentința din dosarul nr._ al Judecătoriei Răcari.
În mod corect, de asemenea, tribunalul a înlăturat concluziile expertului în sensul că nu se poate vorbi de o încălcare a hotarului dintre cele două proprietăți‚ motivat de faptul că ridicările topografice în cadrul celor două expertize au fost realizate cu aparate de mărci diferite, în condițiile în care chiar expertul își contrazice susținerile prin schița de plan întocmită.
Tribunalul a respectat dispozițiile deciziei de casare și a administrat probe concludente din care a rezultat în mod clar că linia de hotar, stabilită anterior și în mod irevocabil între cele două părți a fost încălcată, acțiunea reclamantei fiind întemeiată.
Criticile ce reprezintă, de fapt, obiecțiuni la raportul de expertiză privesc aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, numai aceste din urmă putând face obiectul analizei în recurs.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.312 alin.1 și 304 pct.9 NCPC, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul B. L., domiciliat în comuna Crevedia ., împotriva sentinței civile nr. 69 din 28.01.2016, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E., domiciliată în comuna Crevedia, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2016.
Președinte, Judecători,
C. M. M. A. M. R. V. S.
Grefier
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
2 ex./24.05.2016
d. apel_ Tribunalul Dâmbovița
j apel. L. B.
M. M.
d. fond_ Judecătoria Răcari
J. fond V. A.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 186/2016. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 64/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
