Partaj judiciar. Decizia nr. 1041/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la 10 aprilie 2013, dată la care a dat următoarea soluție:

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, sub nr._ , reclamanții I. A. și I. L. au chemat în judecată pârâții I. M., I. S., I. B., I. A., D. V., D. M. și I. N., solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 2.0242 ha, înscris în titlul de proprietate nr._/17.11.1997 emis de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Prahova.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că la data de 17.11.1997 a fost emis titlul de proprietate nr._, pe numele moștenitorilor defunctului I. M. S., fiind menționate în cuprinsul acestuia persoanele care au calitate de moștenitor ai defunctului, respectiv: I. G., I. A., I. A., I. L., D. M. și I. I..

În continuare s-a menționat că I. G. a decedat și are ca moștenitor pe I. M., în calitate de soție supraviețuitoare; I. A., decedat, are ca moștenitori pe I. S., în calitate de soție și I. B., în calitate de fiu; D. M., decedată, are ca moștenitori pe D. V., în calitate de soț supraviețuitor și D. M., în calitate de fiică, iar I. I., decedat, are ca moștenitor pe I. N., fiu.

Reclamanții au învederat că suprafața de teren înscrisă în titlu este de 2,0242 ha, din care 8500 mp, teren extravilan, arabil și păduri și 2742 mp teren intravilan, arabil și curți construcții. În anul 1972, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4444/24.11.1972 din care rezultă că autorul comun I. M. S. le-a înstrăinat un teren loc de casă în suprafață de 400 mp situat în . de acces, împreuna cu o casă de locuit, terenul regăsindu-se în titlul de proprietate menționat inițial, în tarlaua 19 parcelele 607, 608.

În baza art. 115 Cod procedură civilă, la data de 01.10.2010 pârâta I. M. a formulat întâmpinare prin care a învederat că este de acord cu ieșirea din indiviziune, dar a se ține seama că la data de 27.06.1995 s-a încheiat testamentul autentificat sub nr. 5674 prin care I. G. a dispus ca după încetarea sa din viață întreaga avere să-i revină ei, în calitate de soție.

A mai precizat pârâta că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3899/02.09.2002 prin care a vândut în indiviziune numitelor V. A. I. și V. G. H., terenul de 500 mp, situat în intravilanul . titlul de proprietate la T. 22, .> La data de 10.01.2011 pârâții I. S. și I. B. au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt moștenitorii lui I. A. și prin actul de vânzare-cumpărare nr. 445/24.11.1972 I. M. S. a vândut autorului lor o suprafață de 400 m.p., astfel că această suprafață le aparține și trebuie exclusă din titlul de proprietate, greșit întocmit.

Pe parcursul desfășurării procesului a decedat pârâta I. A., moștenitorii acesteia fiind părțile din prezenta cauză, în calitate de frați și nepoți de frați și surori.

Conform art. 49 Cod procedură civilă . a formulat cerere de intervenție, solicitând a se dispune partajarea terenurilor fără drumul secundar care limitează două dintre terenurile supuse partajului.

În motivarea cererii s-a arătat că terenurile aparținând moștenitorilor defunctului I. M. S., situate în tarlaua 19, parcelele 607 și 608 se învecinează la vest cu un drum secundar, public, evidențiat în planul parcelar al comunei, dar și în planul urbanistic general aprobat prin hotărâre a consiliului local. Domeniul public al comunei este aprobat și prin HG nr. 1351/2001, iar drumul este de utilitate publică întrucât este o cale de acces care deservește și alte proprietăți din zonă.

Cererea de intervenție a fost precizată la data de 15.06.2011 subliniindu-se faptul că drumul secundar figurează în planul parcelar al comunei, precum și în celelalte înscrisuri anexate, este denumit . o suprafață de 312 mp. și este o cale de comunicație terestră amenajată circulației, prin care se accede la proprietățile vecine și nu face parte din titlul de proprietate eliberat în baza Legii nr. 18/1991 pentru a putea fi partajat. Prin încheierea din data de 17.06.2011 s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de .> La data de 10.02.2012, s-a comunicat prin fax de către Comisia Locală de fond funciar Bănești o cerere de intervenție în interesul Comunei Bănești, prin care s-a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr._/17.11.1997, în ceea ce privește terenurile situate în tarlaua 19, parcelele 607 și 608, în sensul eliminării suprafeței de 438 mp din titlul de proprietate și diminuarea suprafeței din . 814 mp la 712 mp.

S-a mai solicitat disjungerea acestei cereri și suspendarea cauzei ce formează obiectul dosarului_ până la soluționarea cererii de nulitate parțială a titlului de proprietate.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului prin sentința civilă nr. 639/17.02.2012, Judecătoria Câmpina a respins cererea de intervenție în interesul Comunei Bănești formulată de Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Bănești, ca inadmisibilă și a admis în parte acțiunea și în tot cererea intervenție formulată de . din indiviziune a părților conform variante unice de lotizare stabilită prin raportul de expertiză completare întocmit de expert D. Z., modificat de instanță.

Totodată, instanța a obligat pârâții să achite reclamantului I. L. cheltuieli de judecată astfel: pârâta I. M. – 1.317 lei, D. V. și D. M.– 1.317 lei, I. N.– 1.317 lei și I. S. și I. B.– 1.317 lei.

Referitor la cererea de intervenție formulată de Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Bănești, în temeiul art. 49 și art. 52 C. pr. civ. instanța a respins-o ca inadmisibilă, având în vedere faptul că aceasta a fost semnată de primarul comunei Bănești, în calitate președinte al comisiei de fond funciar (acesta fiind și reprezentantul intervenientei din prezenta cauză . de secretar și de consilierul juridic, condiții în care instanța nu-i poate da o altă calificare.

S-a reținut că, cererea formulată reprezintă o cerere de intervenție în interesul intervenientei . se solicită constatarea nulității titlului de proprietate în baza căruia s-a formulat prezenta acțiune de ieșire din indiviziune, în condițiile în care intervenienta . formulat o asemenea cerere. Prin cererea de intervenție în interes propriu, . ca la masa de partaj să nu se rețină și un drum secundar, iar nu constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/17.11.1997.

Instanța a apreciat că solicitarea privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/17.11.1997 s-ar impune a fi judecată și în contradictoriu cu Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Prahova, care a emis titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită, și care nu este parte în cauză.

Cererea de intervenție se formulează în contradictoriu cu părțile din cauza în care se intervine, iar prin cererea de intervenție accesorie se sprijină apărarea uneia din părți conform art. 49 alin. 3 C. pr. civ.

În condițiile în care partea pentru care se intervine nu a formulat o cerere de constatare nulitate titlu,s-a considerat că cererea formulată este o cerere de intervenție în interes propriu, iar instanța nu poate schimba calificarea cererii, întrucât așa cum s-a reținut mai sus, este formulată de către persoane cu pregătire juridică.

Pentru considerentele prezentate, dar având în vedere și faptul că se urmărește de fapt tergiversarea soluționării prezentei cauze prin solicitarea suspendării judecății, deși comisia de fond funciar avea cunoștință de acest litigiu, președintele acesteia și consilierul juridic fiind și reprezentanții intervenientei, instanța a respins cererea formulată ca inadmisibilă, reținând că, în caz contrar s-ar încălca și dreptul părților la un proces cu o durată rezonabilă.

Cu privire la fondul cauzei s-a constatat că prin cererea formulată se solicită ieșirea din indiviziune asupra terenurilor din titlul de proprietate nr._/17.11.1997 emis în favoarea moștenitorilor defunctului I. M. S.: I. G., I. A., I. A., I. L., D. M. și I. I..

Potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 modificată titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.

Așadar, asupra terenurilor indicate în titlul de proprietate, persoanele menționate ca moștenitori ai defunctului I. M. S. sunt, potrivit actelor de stare civilă și certificatului de moștenitor nr. 751/08.05.1971 emis de pe urma mamei acestora I. S., descendenți de gradul I, astfel că acestora le revine câte o cotă succesorală de 1/6, însă la data de 13.11.2009 a decedat pârâta I. A. sau A. (f.133), iar aceasta nu a avut copii sau soț, astfel că dreptul său revine, potrivit art. 672 C. civ., fraților și surorilor sale, respectiv copiilor acestora, întrucât unii dintre aceștia sunt și ei decedați.

În consecință, s-a constatat că, în speță, cotele legale finale ale părților asupra terenurilor solicitate a fi partajate, sunt de 1/5 pe tulpină astfel: reclamantul I. L. (fiu al def. I. S.) va culege 1/5; I. M. (unică moștenitoare a lui I. G.) va culege 1/5; I. S. și I. B. au dreptul la cota de 1/5, în calitate de moștenitori ai def. I. A. sau A.; I. N. va culege cota de 1/5 în calitate de unic moștenitor al def. I. I. și D. V. împreună cu D. M. culeg cota de 1/5 a autoarei lor D. M..

Cu privire la terenurile menționate în titlul de proprietate nr._/17.11.1997 instanța a reținut că asupra celor situate în extravilanul . de 8.000 mp din T. 21/2, P. 936/101, 7.000 mp din T. 40/1, P. 1275/4 și 2.500 mp din T 11/1, P. 471/86, nu au existat discuții între părți, nu sunt contestate de intervenientă, astfel că urmează a fi reținute așa cum acestea au fost identificate chiar prin primul raport de expertiză topografică și preluate ulterior în celelalte lucrări de expertiză completate.

Referitor la terenurile situate în intravilan s-a constatat că din terenul în suprafață de 1.490 m.p. situat în T. 22, P. 827, pârâta I. M. (moștenitoarea lui I. G.) a înstrăinat suprafața de 500 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3899/02.09.2002, astfel că instanța a solicitat expertului ca prin efectuarea propunerilor de lotizare acest teren să fie inclus în lotul acestei pârâte, întrucât niciuna dintre părți nu se opune acestei atribuiri.

Prin raportul inițial de expertiză, când s-a procedat la identificarea terenurilor, a fost identificat și acest teren, rezultând o suprafață de 1.475 mp, suprafață ce a fost reținută la partaj. Printre terenurile din intravilan se află în titlul de proprietate și suprafața totală de 1.252 din care suprafața arabilă de 814 mp în T. 19, P. 608, și suprafața curți construcții de 438 m.p. în T.19, P. 607.

Cu privire la aceste terenuri instanța a concluzionat că au existat divergențe între părțile care stăpânesc aceste terenuri și intervenienta . lor s-a constatat că părțile, inclusiv intevenienta, cunoșteau faptul că în terenul de 1.252 mp sunt incluse și terenurile ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare a căror valabilitate este necontestată. Astfel prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 4444/24.11.1972 și nr. 4445/24.11.1972 def. I. M. S. a înstrăinat fiilor săi I. L. și I. A. terenuri în suprafață de 400 mp, pentru fiecare, teren pe care reclamantul și soția sa au edificată și casa de locuit.

Raportat la aceste acte de proprietate și la constatările expertului instanța a reținut la partaj numai suprafața rămasă de 299 mp.

Referitor la drumul de acces din zonă, intervenienta a susținut că ar aparține drumului public, iar reclamanții și pârâta I. S., dar și pârâții D., învederează că le aparține și este inclus în titlul de proprietate, întrucât încă din 1943 autorul lor I. M. S. a înțeles ca din proprietatea sa să cedeze acest drum de trecere.

În această controversă, instanța a reținut în primul rând faptul că obiectul cererii cu care este investită îl constituie partajarea terenurilor incluse în titlul de proprietate nr._/1997, astfel că se impune a se stabili dacă acest drum de acces este sau nu inclus în acest titlu.

De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că prin decizia civilă nr. 213/14.04.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, fiind soluționată o cerere ce a avut ca obiect obligația reclamanților din prezenta cauză, de ridicare a unor porți situate chiar pe acest drum de acces, s-a stabilit că el a aparținut în proprietate autorului reclamanților și nu există nicio dovadă că ar fi trecut în proprietatea comunei.

Instanța a constatat că acest drum de acces, chiar dacă a aparținut autorului reclamanților, nu este inclus în titlul de proprietate, așa cum nu este trecut nici în cele 2 contracte de vânzare cumpărare nr. 4444/1972 și nr. 4445/1972, motiv pentru care nu a dispus și asupra partajării lui, situația modului de folosință al acestuia nefăcând obiectul prezentei cauze, întrucât instanța nu este investită cu o asemenea cerere. În condițiile în care acesta ar fi fost inclus în titlul de proprietate, atunci ar fi putut fi soluționată și modalitatea de atribuire a acestuia.

Instanța a reținut că drumul de acces nu este inclus în titlul de proprietate nr._/1997, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de expertiză topografică s-a stabilit că terenul cu destinația de drum nu se regăsește în titlul de proprietate, fiind deținut în indiviziune de părți, însă în afara titlului. Subliniază expertul că pe acest titlu nu este trecută suprafața de 325 mp sau de 165 mp.

Din copia planului cadastral al localității Bănești rezultă faptul că acest drum este amplasat în . care nu se regăsește și în titlul de proprietate, cum constată de altfel și expertul . Chiar dacă suprafață rezultată în urma măsurătorilor este mai mică cu 93 mp, nu se poate concluziona că aceasta reprezintă drumul de acces, drum care are de fapt o suprafață totală de 325 mp, și despre care reclamanții au indicat expertului că numai 165 mp le revine, însă fără nicio motivare.

De asemenea s-a constatat că în chiar cuprinsul titlului de proprietate rezultă că aceste suprafețe de teren, de 814 mp și 438 m.p., se învecinează pe latura de vest cu drumul. S-a mai arătat că și în cele 2 contracte de vânzare-cumpărare apare aceeași mențiune, terenurile înstrăinate învecinându-se cu drumul de acces, iar schița de plan aferentă acestora este relevantă sub acest aspect, de unde rezultă cu certitudine că nu s-a înstrăinat și drumul de acces aferent acestora și nici nu a fost inclus în titlul de proprietate.

Raportat la aceste concluzii a fost admisă și cererea de intervenție a Comunei Bănești, prin care s-a solicitat partajarea terenurilor fără drumul de acces.

Constatând că nu există o solicitare în acest sens, instanța nu s-a pronunțat asupra regimului juridic al drumului de acces, ci pur și simplu nu l-a inclus la masa de partaj, pentru motivele mai sus menționate și în consecință a reținut că se impune admiterea cererii de intervenție.

Așa fiind instanța a dispus lotizarea potrivit variantei unice stabilite de expert prin ultimul raport de expertiză, însă modificat prin excluderea suprafeței de 438 mp, ce aparține reclamantului și soției sale și a terenului de 422 mp ce aparține pârâților I. S. și I. B., astfel că masa de partajat s-a stabilit că este de 17.500 mp – teren extravilan, în valoare de 11.038 lei și de 1.774 mp – teren intravilan, în valoare de 111.762 lei.

Ținând cont de aceste terenuri și de drepturile succesorale ale părților, așa cum s-a reținut mai sus, de 1/5 pe tulpină, instanța a modificat raportul de expertiză cu privire la lotizare.

Judecătoria a apreciat că varianta propusă corespunde prev. art. 673⁹ C. pr. civ., loturile fiind stabilite corespunzător posesiei părților, dorinței majoritare a acestora, nu poate atribui pârâtei I. S., așa cum a solicitat, suprafața de 3.000 mp din terenul de 8000 mp, numai pentru motivul că ar fi folosit și acest teren cu ceva timp în urmă, deși în prezent pârâții D. și reclamantul folosesc terenul de 8.000 m.p.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții I. L. și I. A. și pârâta I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar în temeiul art. 295 alin. (2) C.proc.civ. au solicitat încuviințarea de probe și refacerea expertizei topografice.

De asemenea, au solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 296 C.proc.civ., schimbarea în tot a hotărârii atacate iar pe fond admiterea acțiunii conform variantei solicitate de părți și respingerea cererii formulate de intervenienta ., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, au arătat că, un prim aspect are în vedere stabilirea masei de împărțit care, potrivit titlului de proprietate, trebuia să cuprindă întreaga suprafață de teren înscrisă, respectiv 2,0242 ha.

Prin raportare la varianta de lotizare modificată de instanță, aceasta i-a prejudiciat de 93 m.p. suprafață de teren înscrisă în titlul de proprietate.

Această suprafață de teren, potrivit concluziilor expuse de către expert anterior depunerii cererii de intervenție, este inclusă în titlul de proprietate și asigură drumul de acces la proprietățile numiților I. A., I. L. (pe de-o parte) și moștenitorilor defunctului I. A. (pe de altă parte). În plus, ea constituie cale de acces și pentru lotul de 299 m.p. aflat în continuarea celor două suprafețe de teren regăsite în actele de vânzare-cumpărare nr. 4444/1972 și 4445/1972, care sunt înscrise în titlul de proprietate nr._/1997.

Apelanții au susținut că, la momentul formulării propunerii de lotizare, au solicitat să se aibă în vedere și drumul ce constituie accesul la proprietatea lor, care urmează a le fi atribuit în indiviziune, împreună cu moștenitorii defunctului I. A., în considerarea faptului că dețin terenuri în acea zonă.

Diferența dintre 93 m.p. și 165 m.p. pe care au indicat-o, rezultă din faptul că la momentul punerii în posesie, măsurătorile se efectuau cu ruleta sau cu pasul, iar în prezent s-a realizat o măsurătoare exactă, stabilindu-se suprafața reală deținută de părți.

Expertul face o mențiune importantă referitoare la faptul că întreaga suprafață de teren ar aparține celor 3 proprietari care folosesc acest drum de acces, necesar terenurilor aparținând acelorași persoane, respectiv: fam. B. G., fam. I. L. și fam. I. A., iar acest aspect trebuia analizat de instanță în raport de cererea de intervenție formulată în cauză.

Au învederat apelanții că au solicitat a se întocmi o variantă de lotizare conform dorinței părților și posesiei, care nu a fost întocmită așa cum au cerut, instanța apreciind că o poate modifica și în acest fel va răspunde doleanțelor părților.

În al doilea rând, au criticat hotărârea apelată, arătând că varianta de lotizare întocmită de instanță este greșită atât în ceea ce privește stabilirea masei succesorale, a valorii cotelor, cât mai ales în ceea ce privește neatribuirea în indiviziune a suprafeței de teren regăsită în titlu, ce constituie drumul de acces.

Au menționat că instanța trebuia să aibă în vedere constituirea a 6 loturi pentru fiecare din cei 6 moștenitori ai defunctului I. M. S.. Suprafețele de teren din titlul de proprietate au fost calculate stabilindu-se valoarea masei succesorale, care în loc să se împartă la 6 s-au împărțit la 5, situația în care și sultele au fost calculate diferit.

Apelanții au precizat că, potrivit actelor depuse la dosar și celor indicate inițial de instanță, era necesar să nu se includă terenurile din contractul de vânzare-cumpărare nr. 4444/1972, nr. 4445/1972, dar și terenul de 500 m.p. ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 3899/2002, întrucât acest teren fusese dobândit de defunctul I. G. prin cumpărare de la C.A.P., în baza actului transcris sub nr. 2691/1972 la notariatul de Stat Local Câmpina.

În mod incorect s-a dispus ca acest teren să se includă în lotul ce urma a fi atribuit pârâtei I. M., deși el avea același regim ca și cele două terenuri obiect al contractelor de vânzare-cumpărare menționate anterior.

Au menționat apelanții că se impune refacerea raportului de expertiză, prin întocmirea unei variante de lotizare, în care să se regăsească întreaga suprafață de teren, să se atribuie fiecărei părți terenuri conform solicitării din varianta depusă la dosar, urmând a se exclude suprafețele asupra cărora reclamanții și pârâții I. M., I. S. și I. B. dețin acte de proprietate.

În acest sens urmează a fi avute în vedere actul de vânzare din 1943 care stabilește vecinătățile și perimetrul terenului deținut de I. M. S. (parcelele 606, 607, 608 și 610), precum și actele de vânzare-cumpărare nr. 4444/1972, nr. 4445/1972, actul de dare în plată nr. 2691/1972.

Cu privire la cererea de intervenție formulată de ., s-a arătat că în mod greșit instanța a admis-o, întrucât nu există probatoriu care să susțină o astfel de dispoziție.

Instanța a considerat că drumul de acces reprezintă drum de utilitate publică, în condițiile în care raportul de expertiză întocmit în cauză dă lămuriri cu privire la acest teren, arătând că nu există niciun element care să conducă la stabilirea caracterului de drum public. În acest sens, instanța a dat eficiență actelor prezentate de intervenient, din care însă nu rezultă că drumul de acces în suprafață de 325 m.p. ar fi cuprins în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Bănești.

Singurul document care ar face trimitere la acest drum este planul parcelar al comunei, în care este regăsită mențiunea DS 606.

Apelanții au precizat că această mențiune nu există în actele depuse de intervenient ce ar constitui titlul invocat ci există numai în precizarea „drum”, aceeași mențiune ca și în actele de proprietate ale apelanților. Precizarea cererii de intervenție din 15.06.2011 în care se sublinia că drumul secundar apare în planul parcelar, fiind denumit . celorlalte documente, iar aspectul referitor la folosirea acestuia de către alți proprietari vecini este nereală și nedovedită.

Instanța a trecut cu ușurință peste aspectele pe care le-au invocat în întâmpinare și nu a manifestat rol activ pentru a lămuri toate împrejurările relatate de părți care contraziceau susținerile intervenientei.

Au precizat că au depus hotărârea judecătorească pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, prin care s-a admis apelul pe care l-au declarat, stabilindu-se că drumul în cauză a aparținut autorului lor, I. M. S. și nu a trecut niciodată la stat. Deși au solicitat instanței să pună în vedere intervenientei să depună înscrisul în baza căruia se susține că autorul lor a cedat teren statului pentru a se forma acest drum, situație acceptată, un astfel de document nu a fost niciodată depus.

Intervenienta, prin precizarea cererii de intervenție din 8.06.2011, a indicat faptul că drumul în cauză ar avea 312 mp și mai mult, a menționat că acesta este cale de comunicație terestră amenajată circulației, însă aceste aspecte sunt infirmate de expertul topometru, care lămurește situația, precizând că „drumul nu prezintă niciun element care să dovedească că se află în proprietatea și administrarea primăriei, nu este delimitat, nu este pietruit – asfaltat, nu are trotuare, nu este prevăzut cu șanțuri pentru colectarea apelor, nu are nicio utilitate trasă în subteran (...). Este pământ cu iarbă. Mai mult, acest drum de acces privat este închis la . din metal pe care intră numai B. G. și moștenitorii lui I.”.

Au arătat apelanții că, prin completarea raportului de expertiză din 23.09.2011 se aduc lămuriri clare cu privire la acest drum privat, pe care însă instanța le-a omis, dând eficiență numai aspectelor prezentate de intervenientă.Pe acest fond, au considerat necesar a se încuviința proba cu interogatoriu, martori și o completare a raportului de expertiză, pentru a se lămuri situația juridică a drumului în cauză, ținând seama că expertul nu și-a spus punctul de vedere în raport de actele prezentate de ambele părți.

Expertul a motivat de ce consideră că drumul în cauză este coproprietatea riveranilor I. și B., arătând că ambii au aceeași adresă poștală, pe ..

În final, apelanții au arătat că Primăria percepe impozit pentru terenul pe care-l folosesc, acesta fiind înscris distinct în certificatul de atestare fiscală, chiar în acest an fiind încasat impozit distinct pentru suprafața de 140 mp, menționat a fi la .> Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 492 pronunțată la 13 septembrie 2012 a respins, atât cererea de refacere a probatoriilor, cât și apelul.

În ceea ce privește cererea de refacere a probatoriilor, s-a reținutcă potrivit art. 295 alin. (2) C.proc.civ. „instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei”.În cursul judecății la prima instanță, au fost administrate toate probele necesare soluționării prezentei cauze: proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie-cadastru.

La termenul din 10.02.2012, instanța a pus în discuția părților raportul de expertiză topografică “completare” întocmit de exp. D. Z., reclamanții arătând că nu se impune refacerea expertizei.

În cadrul concluziilor pe fondul cauzei, reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune conform ultimei variante de lotizare, urmând ca aceasta să fie modificată de instanță prin excluderea de la partaj a celor două terenuri ce fac obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare și au arătat că această variantă respectă opțiunile părților, posesia acestora, evită sultele, iar părților li se atribuie bunuri în natură.

În cauză, tribunalul a apreciat că nu se impune refacerea probatoriilor în apel, iar administrarea probei cu martori și a probei cu interogatoriile părților nu este necesară pentru lămurirea raporturilor dintre părți sau a dreptului de proprietate.

Pe fondul pricinii s-a constatat că la data de 17.11.1997, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a emis titlul de proprietate nr._/17.11.1997 prin care a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 ha și 242 mp, situat pe teritoriul satului Bănești numiților I. G., I. A., I. A., I. L., D. M. și I. I., moștenitori ai defunctului I. M. S..

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat partajul acestei suprafețe compuse din 8000 mp teren extravilan, situat în tarlaua 21/2, . mp teren extravilan, situat în tarlaua 40/1, . mp teren extravilan, situat în tarlaua 11/1, . mp teren intravilan, situat în tarlaua 22, . teren intravilan, situat în tarlaua 19, . teren intravilan, situat în tarlaua 19, .> Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4444/24.11.1972 de Notariatul de Stat Local Câmpina, I. S. a înstrăinat fiului său, I. L., un teren loc de casă, în suprafață de 400 mp, situat în . contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4445/24.11.1972 de Notariatul de Stat Local Câmpina, I. S. a înstrăinat fiului său, I. A., un teren loc de casă, în suprafață de 400 mp situat în . stabilit că aceste terenuri se regăsesc în titlul de proprietate nr._/17.11.1997 și corespund loturilor A și B, cu suprafețele măsurate de 438 mp și 422 mp în cuprinsul completării raportului de expertiză, însă prima instanță nu le-a inclus în masa de partaj.

În ceea ce privește terenul în suprafață de 500 m.p., situat în tarlaua 22, . constatat că într-adevăr acesta a fost înstrăinat de către Cooperativa Agricolă de Producție lui I. G. prin actul de dare în plată transcris sub nr. 2691/3.10.1972 de Notariatul de Stat Local Câmpina, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3899/2.09.2002 de B.N. S. V. - I. M., însă, pe de altă parte, pentru el s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor defunctului.

Aceasta suprafață de teren are un alt regim juridic decât suprafețele de 400 mp, care au fost înstrăinate chiar de către proprietarul lor, I. S.. Astfel, terenul în suprafață de 500 mp a fost preluat de stat, fără titlu valabil și înstrăinat de către Cooperativa Agricolă de Producție, ulterior dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acesta, pe numele tuturor moștenitorilor defunctului I. S., teren atribuit de C.A.P. prin act de dare în plată și pentru care I. G. avea posibilitatea să solicite constituirea dreptului de proprietate, în baza art. 24 din Legea nr. 18/1991, caz în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia ar fi fost compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan ori prin despăgubiri.

Tribunalul a mai apreciat că titlul de proprietate prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren nu a fost anulat, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3899/2.09.2002, după emiterea titlului, I. M., în calitate de vânzătoare, a înstrăinat, în indiviziune către V. A.-I. și V. G.-H., în calitate de cumpărătoare, terenul în suprafață de 500 m.p.

În calitate de moștenitoare de pe urma defunctului I. S., I. M. avea o cotă ideală de 1/6 din dreptul de proprietate asupra terenului cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.

S-a mai arătat că într-o atare situație, în care unul dintre coindivizari înstrăinează o porțiune determinată material din bunul indiviz, nu se aplică regulile privitoare la vânzarea lucrului altuia, ci regulile proprii stării de indiviziune, soarta contractului de vânzare depinzând de rezultatul partajului.

Astfel, în cazul în care partea din bun determinată material este atribuită la partaj copărtașului înstrăinător, precum în prezenta cauză, contractul rămâne valabil și dreptul cumpărătorului se consolidează, vânzătorul devenind proprietar exclusiv în mod retroactiv, ca urmare a efectului declarativ al partajului.

Prin urmare, a conchis tribunalul, nu se impunea scoaterea din masa partajabilă a terenului în suprafață de 500 mp, acesta fiind atribuit de către prima instanță coindivizarului înstrăinător, I. M..

În ceea ce privește critica referitoare la neatribuirea în indiviziune a drumului de acces, s-a reținut de instanța de apel că, potrivit raportului de expertiză întocmit de exp. D. Z., acesta are suprafața de 325 m.p., nu se regăsește în titlul de proprietate nr._/17.11.1997, iar conform mențiunilor din raportul de expertiză, în planul cadastral la scara 1:2000 – anexa M – drumul are identificator topografic DS 606.

S-a mai arătat că prin același raport au fost identificate terenurile situate în intravilanul localității Bănești menționate în titlul de proprietate nr._/17.11.1997, astfel: 1490 m.p. teren intravilan, situat în ., din măsurători 1475 m.p.; 1.252 m.p. teren intravilan, situat în . și 608, din măsurători 1.159 m.p.

Potrivit concluziilor expertului, tribunalul a reținut că suprafața de drum aferentă lotului de 1.159 m.p. este de 165 m.p. și este deținută în afara titlului de proprietate nr._/17.11.1997. Pe acest titlu de proprietate nu este trecută suprafața de 325 m.p. sau de 165 m.p. cu . deținut în indiviziune (filele 108-109 dosar fond), iar conform concluziilor expertului (fila 153 verso), în planul cadastral – anexa A – întocmit de IGFCOT, întregul drum de acces apare ca . se regăsește în titlul de proprietate al părților din dosar.

Totodată, în raportul de expertiză se menționează că, din suprafața de 325 m.p. părțile din dosar indică faptul că le revine suprafața de 165 m.p.

În raport de cele reținute în precedent și constatând că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 2,0242 ha, teren înscris în titlul de proprietate nr._/17.11.1997, instanța de apel a apreciat că în mod corect nu a fost inclus de către prima instanță în masa de partaj drumul de acces, acesta nefigurând în titlul de proprietate.

S-a mai arătat că prin cererea de intervenție, . ca partajarea bunurilor să fie efectuată fără drumul secundar care limitează două dintre terenurile supuse partajului, însă, din probele administrate în cauză a rezultat că drumul de acces, amplasat în . regăsește în titlul de proprietate, astfel încât, în mod legal și temeinic a fost admisă cererea de intervenție formulată de . cauză.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 296 C.proc.civ., Tribunalul a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs I. L., I. A. și I. M., care au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civilă

Prin primul motiv de recurs, recurenții au arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 C.proc.civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenții arată că tribunalul a respins cererea de completare a probatoriului, motivat de faptul că au fost administrate toate probele necesare soluționării cauzei, respectiv proba cu înscrisuri și expertiza topografie-cadastru, considerent care, însă, vine în contradicție cu situația reală, întrucât la instanța de fond au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba cu expertiza, anterior momentului formulării cererii de intervenție de către . raport de care nu s-a administrat nicio probă.

De asemenea, susțin recurenții, în mod greșit s-a reținut că nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză-completare întocmit de expert Z. D., depus la data de 10.02.2012, întrucât, în realitate, au învederat că această ultimă variantă nu corespunde celei întocmită și depusă în scris instanței, comunicată și expertului.

Învederează recurenții că, în condițiile în care instanța de fond a apreciat că poate întocmi o variantă care să corespundă solicitărilor lor, este evident că nu au mai avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, astfel încât, era întemeiată cererea formulată în fața instanței de apel, în sensul de a se efectua o nouă expertiză.

Au mai arătat recurenții că instanța de apel a considerat că nu se impune administrarea probei cu martori și interogatoriu pentru a lămuri situația drumului de acces, deși această împrejurare a condus la modificarea suprafeței de teren înscrisă în titlu de proprietate.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ. în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Precizează recurenții că, deși instanța de fond a reținut inițial că suprafața totală ce trebuie reținută la masa de partaj este de 2,0242 ha, teren care a fost identificat, măsurat și poziționat pe schița de plan de către expert, ulterior, la momentul întocmirii variantei de lotizare, în mod nelegal a micșorat suprafața cu 93 mp, teren cuprins în drumul de acces înscris în contractele de vânzare-comparare nr.4444/1972 și nr.4445/1972 și care provine de la I. M. S.. Aceste critici au reprezentat un motiv de apel, însă tribunalul nu a răspuns la acestea, făcând referire numai la . care în mod greșit a calificat-o ca reprezentând „drum secundar”, în condițiile în care actele depuse la dosar, dar și expertiza întocmită în cauză, atestau că reprezintă drum servitute.

Consideră recurenții că în mod greșit s-a apreciat că drumul de acces nu poate fi atribuit în indiviziune, întrucât nu ar face parte din terenul înscris în titlul de proprietate.

Expertul menționează că întreaga suprafața de teren aparține fam. B. G., fam. I. L. și fam. I. A., care folosesc împreună drumul de acces poziționat pe schița de plan.

Deși s-a solicitat la instanța de fond să dispună obligarea intervenientei să depună actul de proprietate emis pe numele lui B. G., pentru a verifica în mod direct dacă cealaltă suprafață de teren este parte indiviză din cei 325 mp și cât măsoară calea de acces, cererea a fost respinsă, ceea ce a dus la concluzia greșită că parte din acest drum nu s-ar afla în titlul de proprietate al recurenților.

În opinia recurenților, instanța a încălcat criteriile prevăzute de art.741C.civ. referitoare la modalitatea de formare a loturilor, întrucât nu se mai respectă actele întocmite anterior, respectiv cele două contracte de vânzare-cumpărare în care se menționează, în mod clar, drumul de acces.

De altfel, susțin recurenții, intimata . făcut dovada că terenul ar fi trecut în proprietatea sa printr-un act, iar în prezent face parte din domeniul public al localității.

Apreciază recurenții că o dovadă în plus a faptului că parte din drumul de acces reprezintă proprietatea lor, o constituie cererea de intervenție depusă la termenul din 10.09.2012. Simpla motivare pentru care nu ar trebui ca terenul să facă obiectul partajului, o constituie existența mențiunii DS din planul cadastral.

În ceea ce privește terenul de 500 mp, dobândit prin act de dare cu plată de către I. G., recurenții arată că în mod greșit instanța de apel a considerat că acesta nu are același regim juridic ca și terenurile înscrise în contractele de vânzare-cumpărare nr. 4444/1972 și nr.4445/1972, întrucât ceilalți moștenitori, au recunoscut faptul că el a fost proprietatea lui I. G. și că acesta urmează a fi exclus de la masa de partaj.

Se mai arată că varianta de lotizare propusă și acceptată de toți moștenitorii este în acord cu dispozițiile legale, fiind astfel înlăturate sulte împovărătoare pentru unii dintre moștenitori.

Pe de altă parte, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3899/02.09.2002, care vizează suprafața de 500 mp, se indică un preț de 800 lei, iar în varianta omologată de instanță terenul este evaluat la 31.500 lei. Ca atare, a se stabili în sarcina recurentei I. M. obligația de a plăti o sultă de 6.940 lei care rezultă din valoarea acestui teren, ca diferență pentru dreptul cuvenit de 24.560 lei, reprezintă un real prejudiciu, în condițiile în care aceasta a încasat la nivelul anului 2002 o sumă de 800 lei pentru același teren.

Recurenții mai susțin că instanța de apel nu a răspuns criticilor vizând nerespectarea cotei cuvenită fiecărei părți, respectiv de 1/6 pentru fiecare moștenitor.

Astfel, deși se face vorbire despre I. M., stabilindu-se ca dreptul acesteia trebuie să corespunda cotei de 1/6, nu se analizează dacă prin varianta modificată se mai respectă această cotă sau s-a modificat în 1/5 pe tulpina, fapt ce a condus la calculul greșit al dreptului cuvenit.

Consideră recurenții că acest aspect este întărit și de stabilirea cheltuielilor judiciare, unde se menționează; „ văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și faptul că numai reclamantul a avansat cheltuielile procedurale în cuantum de 6586 lei, obligă pârâții, potrivit cotei dobândite (de 1/5 pe tulpina) să plătească cheltuieli de judecată”.

Ca atare, instanța a încălcat dispozițiile art. 673 ⁹ C. proc. civ., întrucât loturile au fost stabilite fără să se țină seama de cota reală a părților și de acordul acestora în privința împărțirii i bunurilor.

Cel de-al treilea motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.8 C.proc.civ., precizându-se că această critică are în vedere terenul de 93 mp ce face parte din suprafața totală înscrisă în titlul de proprietate. Se susține că în mod greșit instanța a apreciat că . regăsește în titlul de proprietate, denaturând practic concluziile raportului de expertiză din care rezulta că „ drumul nu prezintă nici un element care să dovedească că se află în proprietatea și administrarea Primăriei, nu este delimitat, nu este pietruit sau asfaltat, nu are trotuare, nu este prevăzut cu șanțuri pentru colectarea apelor, nu are nicio utilitate trasă în subteran ...etc. Este pământ cu iarbă. Mai mult, acest drum de acces privat este închis la . din metal pe care intra numai B. G. și moștenitorii lui I.. "

Susțin recurenții că planul parcelar depus de intervenientă nu este susținut de niciun alt document care să ateste că . drum secundar. Dimpotrivă planul cadastral întocmit anterior anului 1991 atestă că acest teren nu reprezintă drum public, nu este identificat și poziționat pe acest plan, iar schița de plan care însoțește cele două contracte de vânzare-cumpărare nr.4444 și 4445/1992 atestă, fără putință de tăgadă, că terenul în cauza reprezintă drum de acces, proprietate privată, provenind de la autorul lor I. M. S..

O dovadă, în plus o constituie și raportul de expertiza - completare întocmit de expert I. G. în dosarul_, în rejudecare, prin care au fost stabilite 6 obiective pentru a se lămuri situația acestui drum de acces, rezultând în final că el face parte din domeniul privat și nu public așa cum greșit au reținut cele două instanțe, în prezenta cauză. Expertul evidențiază un aspect important și anume că „ planul de încadrare în zonă nu corespunde cu planul parcelar, planul de urbanism general și realitatea din teren.”

În raport de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea completării probatoriului. În subsidiar, s-a solicitat modificarea hotărârii, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond să fie omologată varianta de lotizare propusă de părți.

În temeiul art. 308 alin. 2 C.pr.civilă, intimata-intervenientă . întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

Se susține de către recurenți prin motivele formulate că în mod greșit nu s-a respectat cota de 1/6 cuvenită fiecărui moștenitor, ci s-a stabilit o cotă de 1/5 pe tulpină, fapt ce a dus la un calcul greșit al dreptului cuvenit acestora.

Din cuprinsul titlului de proprietate nr._/17.11.1997 rezultă că s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha și 242 mp pe teritoriul localității Bănești celor șase moștenitori ai defunctului I. M. S., respectiv I. G., I. A., I. A., I. L., I. I. și D. M..

În prezenta cauză au figurat ca părți, între care urma să se realizeze ieșirea din indiviziune, I. M. (în calitate de soție supraviețuitoare a lui I. G.) D. V. și D. M. (având calitatea, unul de soț supraviețuitor, iar celălalt de descendent al defunctei D. M.), I. N. (fiu al lui I. I.), I. S. și I. B. (având calitatea, unul de soț supraviețuitor, iar celălalt de fiu al defunctului I. A.), I. L. și I. A. (A. în titlul de proprietate).

Cert este faptul că pe parcursul procesului s-a învederat că și pârâta I. A. a decedat (respectiv la data de 13.11.2009, astfel cum reiese din certificatul de deces aflat la fila 133 dosar fond), iar la termenul din 18 februarie 2011 (fila 143 dosar fond) apărătorul părților I. S. și I. B., în prezența apărătorului reclamanților a învederat instanței situația privind decesul numitei I. A. și a precizat că aceasta are ca moștenitori părțile din prezenta cauză.

În condițiile în care din cei șase moștenitori menționați în titlul de proprietate, unul a decedat, avându-i la rândul său moștenitori pe ceilalți frați ai săi, în mod corect instanța a procedat la împărțirea terenului în cote de 1/5 pe tulpină, făcând aplicarea dispozițiilor art. 672 cod civil.

O altă nemulțumire formulată de recurenți se referă la faptul că în mod greșit suprafața de 500 mp dobândită prin act de dare în plată de către I. G., nu a fost exclusă de la masa de partaj, menționându-se totodată că aceasta a fost supraevaluată.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, această suprafață a fost inclusă în titlul de proprietate (în litigiu) emis pe numele tuturor moștenitorilor defunctului I. S. M.. Câtă vreme pentru acest teren nu s-a dispus anularea titlului de proprietate și nici nu s-a formulat separat, după apariția legii 18/1991, cerere pentru constituirea dreptului de proprietate, în mod legal instanța a dispus împărțirea sa, el neputând fi exclus de la masa de partaj.

Cert este că această suprafață a fost înstrăinată în baza contractului de vânzare cumpărare nr.3899/2.09.2002 de numita I. M., către V. A. I. și V. G. H.. Chiar dacă în acest contract s-a menționat o valoare a terenului de 800 lei, aceasta nu înseamnă că la partaj terenul trebuie evaluat pentru această sumă, iar valoarea calculată de expert de 31.500 lei ar fi prea mare.

În practica judiciară și în literatura de specialitate s-a stabilit că, în aplicarea principiului egalității copartajanților la efectuarea partajului trebuie luată în considerare valoarea bunului de la data judecății, iar nu valoarea existentă la momentul nașterii stării de indiviziune.

În privința terenurilor, jurisprudența a decis că trebuie să se țină seama de toate criteriile apte a determina o valoare reală a acestora, cum sunt cele privitoare la categoria de folosință, importanța social economică, relief, grad de fertilitate, distanța față de localitățile urbane și căile de comunicație, poziția, eventualele procese de degradare, prețul ce se practică în zonă pentru terenuri similare.

În condițiile în care pentru toate terenurile situate în intravilan, așa cum este și suprafața în litigiu, s-a stabilit de către expert o valoare de 15 euro / mp (filele 270 – 271 dosar fond) și niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni la instanța de fond cu privire la evaluarea realizată (ceea ce înseamnă că a achiesat la cea stabilită de expert) instanța apreciază, ținând cont de considerentele expuse anterior că această critică vizând evaluarea este nefondată și urmează a fi înlăturată.

Alte critici formulate de recurenți prin calea de atac promovată se referă la faptul că în mod greșit instanța de apel a respins cererea lor de completare a probatoriilor, iar prin lotizarea omologată s-a ajuns la situația în care ei au pierdut suprafața de teren de 93 mp care, deși este inclusă în titlul lor de proprietate nu a mai fost partajată.

Rezultă, fără putință de tăgadă din cuprinsul titlului de proprietate nr._/17.11.1997 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova coroborat cu actele de stare civilă și celelalte înscrisuri depuse la dosar că părțile din prezenta cauză sunt în indiviziune asupra terenului de 2 ha și 242 mp situat pe raza localității Bănești, din care_ mp are categoria de folosință extravilan ( arabil și pădure), iar 2742 mp este intravilan ( arabil și curți construcții).

În ceea ce privește terenul intravilan, suprafața de 1490 mp este amplasată în tarlaua 22, în timp ce parcelele 608 (având 814 mp) și 607 (având 438 mp) sunt situate în tarlaua 19.

Deși aceste ultime două parcele însumează 1252 mp, în lucrarea de expertiză întocmită la data de 30.03.2011 (filele 153 – 154 dosar fond) expertul topo învederează că părțile în loc să aibă această suprafață au de fapt doar 1159 mp, respectiv mai puțin cu 93 mp. Explicația pe care expertul o dă cu privire la această suprafață în minus din proprietatea coindivizarilor este aceea că toate părțile care folosesc drumul de acces ar fi lăsat teren din proprietatea lor, fără a preciza însă când s-a realizat acest lucru și respectiv în ce modalitate.

În continuare, expertul menționează că această suprafață s-ar regăsi în terenul de 325 mp care reprezintă drum de acces, identificat în planul cadastral ca fiind . se regăsește în titlul de proprietate al părților, făcându-se totodată precizarea că terenurile din titlul de proprietate nu au fost măsurate cu precizie.

Scopul acțiunii de împărțeală judiciară este acela de a pune capăt stării de indiviziune în care se află părțile prin identificarea exactă a bunurilor care fac obiectul acțiunii, formarea loturilor și atribuirea acestora către coindivizari în funcție de cotele cuvenite acestora, cu respectarea criteriilor prevăzute de lege în acest sens.

În virtutea efectului devolutiv pe care legea îl conferă căii de atac a apelului, art. 295 alin.2 Cod pr. civilă stabilește că instanța de apel va putea încuviința completarea sau refacerea probelor administrate la prima instanță, dacă le consideră necesare pentru soluționarea cauzei.

În prezenta cauză, plecând chiar de la mențiunile făcute de expertul topo în lucrarea întocmită în sensul că „suprafețele din titlul de proprietate nu au fost măsurate cu precizie” instanța apreciază că era necesar pentru justa soluționare a cauzei o completare a expertizei în fața instanței de apel, în cadrul căreia să se stabilească cu exactitate, pe baza analizării actelor aflate la dosarul cauzei, precum și a măsurătorilor din teren, situația celor 93 mp care fac parte din terenul menționat în titlul de proprietate al părților, cât și a drumului de acces în litigiu.

Întrucât administrarea unei asemenea probe nu se poate realiza în fața instanței de recurs (având în vedere prevederile art. 305 Cod pr. civilă), Curtea consideră că se impune casarea deciziei tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lămurirea aspectelor menționate în precedent, urmând ca totodată să se întocmească și alte propuneri de lotizare a terenurilor, care să aibă în vedere și opțiunile formulate de părți și depuse la dosarul cauzei, iar instanța să procedeze la efectuarea operațiilor de împărțeală prin omologarea unei variante care să respecte dispozițiile art.673⁹ Cod pr. civilă, art. 741 cod civil, precum și principiile care guvernează această materie.

În raport de toate aceste argumente, instanța în baza art. 312 alin.3 Cod pr. civilă, va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamații I. A. și I. L., ambii domiciliați în Bănești, ., județul Prahova și de pârâta I. M., domiciliată în Câmpina, ., județul Prahova și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Bănești, ., județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 492 pronunțată la 13 septembrie 2012 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții I. S., I. B., ambii domiciliați în Câmpina, ., județul Prahova, I. N., domiciliat în B., ., județul B., D. V. și D. M., ambii domiciliați în ., ., județul I. și cu intervenienta . sediul în comuna Bănești, ., județul Prahova.