Legea 10/2001. Hotărâre din 08-10-2014, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 1020/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1020
Ședința publică din data de 8 octombrie 2014
Președinte - P. M. G.
Judecător - M. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul M. B. PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr.223 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamanta G. R. M., domiciliată în B., . jud. B. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet A. S. C. L. M. din B., Piața Daciei . și intervenienții C. M. și P. M., cu domiciliul ales la avocat T. S. din localitatea B., ..C, jud.I..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru 8 octombrie 2014, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta G. R.-M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr.199 emisă de Primăria mun. B. la data de 4.07.2013 și comunicată la data de 6.07.2013.
În motivarea în fapt, s-a arătat că a formulat notificare, conform dispozițiilor legale, pentru imobilul situat în municipiul B., ., fostă Piața M. P., nr. 13-15, cu privire la care s-a pronunțat sentința civilă nr.1625/30.11.2011, definitivă și irevocabilă.
A arătat contestatoarea că la art.5 din decizie se menționează că persoane îndreptățite la acordarea de despăgubiri în echivalent sunt G. R.-M., P. M. și C. M., toți în calitate de moștenitori ai defuncților G. D. și G. V., aspect eronat, deoarece moștenitori ai defuncților G. D. și G. V. sunt G. R.-M. și G. E.-D. (decedată) în calitate de fiice, numiții P. M. și C. M. fiind soțul, respectiv fiica defunctei G. E.-D. și vin în calitate de moștenitori ai acesteia.
Modalitatea în care se reține în art.5 din decizie, a susținut contestatoarea, este interpretabil fiind stabilit că trei persoane sunt îndreptățite la despăgubiri în echivalent, ceea ce este eronat, persoane îndreptățite fiind G. R.-M. și G. E.-D. (decedată) - cu moștenitori P. M. și C. M..
În ceea ce privește fondul deciziei, respectiv art.2 și 3, a apreciat că s-au încălcat dispozițiile sentinței civile nr.1625/2011 definitivă și irevocabilă, care stabilește în mod concret că despăgubirile trebuiesc acordate pentru suprafața de 682,48 mp, identificată conform raportului de expertiză R. N. și evaluat conform aceluiași act, în condițiile în care, în niciun moment sentința despre care face vorbire și pe care o reține și Primăria mun. B. ca fiind baza emiterii acestei decizii, nu reține ca despăgubirea în echivalent să se facă pentru suprafața de 125,66 mp așa cum s-a stabilit în decizie.
Petenta a constatat că terenul este reținut ca rezultantă a diferenței de teren de 682,48 mp din care s-a scăzut suprafața de 270 mp pe care Primăria mun.B. nu i-a recunoscut și suprafața de 286,82 mp ce revine A. București, astfel că, a solicitat ca în urma analizării dosarului civil nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1625/2011, să se observe că Primăria mun. B. nu a formulat apărări în sensul celor reținute în dispoziția nr.199/2013.
S-a solicitat admiterea contestației, anularea dispoziției nr.199/2013 și obligarea Primăriei mun. B. la emiterea unei dispoziții legale și temeinice, cu respectarea sentinței civile nr.1625/2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile Lg.10/2001, Lg.165/2013 și Lg.215/2001.
În susținerea contestației au fost depuse la dosar, în copie: dispoziția nr.199/2013 emisă de Primăria mun. B., acte de stare civilă, certificatul de moștenitor nr.145/1976, încheierea finală din 19.10.1999 a BNP E. T. – a se vedea filele 9 – 18 dosar.
Intimatul M. B. prin Primar a formulat în cauză întâmpinare, prin care a arătat, cu privire la primul capăt de cerere că, în principiu, nu se opune admiterii în parte a cererii reclamantei și modificării art.5 din dispoziția contestată. A precizat că, deși din dispoziția contestată nu reiese că ei ar fi propus împărțirea în mod egal a despăgubirilor către cei trei moștenitori, întrucât nu a menționat ce cotă va primi fiecare din despăgubiri (se subînțelege că acestea urmau să-și împartă despăgubirile conform certificatelor de moștenitor și de calitate de moștenitor nr. 1453/08.11.1976, nr. 210/19.10.1999 și nr. 14/05.03.2003), fiind de acord ca instanța să completeze art. 5 din dispoziție, în sensul că persoanele îndreptățite la acordarea de despăgubiri în echivalent sunt G. R.-M., în calitate de moștenitoare a defuncților G. D. și G. V., cu o cotă de ½ din despăgubiri, respectiv P. M. și C. M., în calitate de moștenitori ai defunctei G. E.-D. (la rândul ei, moștenitoare a defuncților G. D. și G. V.), aceștia doi urmând să împartă cealaltă cotă de 1/2 din despăgubiri.
În ce privește al doilea capăt de cerere, a susținut că este neîntemeiat și a solicitat să fie respins, întrucât terenul indiviz în suprafață de 270 mp nu a fost preluat de stat de la autorii notificatorilor ci de la alt proprietar, respectiv B. M., prin Decizia nr. 138/1977, modificată prin Decizia nr. 315/1977, a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B.. Din Actul dotal autentificat sub nr. 4705 din 21 decembrie 1931 la Tribunalul Județean B. - Secția I, a arătat pârâtul, rezultă că imobilul situat în municipiul B., ., fostă Piața M. P. nr. 13-15, era compus din construcție și teren în suprafață de aproximativ 450 mp cu care a fost înzestrată G. V., teren ce se învecina la stânga cu un altul ce aparținea celeilalte fiice a lui M. P., respectiv S. D. F. (270 mp, preluat de la B. M. în anul 1977).
S-a observat că, V. și D. G. nu au deținut în proprietate decât 450 mp și numai această suprafață au solicitat-o notificatorii prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
De asemenea, notificatorii nu au dovedit că ar fi moștenit-o și pe cealaltă soră - S. D. F., iar suprafața de 270 mp a fost preluată de stat de la o altă persoană - B. M..
Cum terenul de la adresa . are suprafața totală de 682,48 mp (conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert tehnic cadastru O. M.), iar suprafața de 270 mp a fost preluată de la o altă persoană decât autorii notificatorilor, rezultă că în mod corect a propus acordarea de despăgubiri în echivalent pentru suprafața de 125,66 mp, urmând ca pentru suprafața de 286,82 mp, care este deținută de S.C. „Coral Distribuție" S.A., să răspundă A.V.A.S.-ul, care are competență pentru această suprafață de teren deținută de o societate comercială privatizată, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 – (682,48 mp - 270 mp - 286,82 mp = 125,66 mp)
În aceste condiții, s-a arătat în întâmpinare, a propus acordarea de despăgubiri pentru 125,66 mp, iar A.V.A.S.-ul trebuia să le propună acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 286,82 mp deținută de S.C. „CORAL DISTRIBUȚIE" S.A., ajungându-se la suprafața de 412,48 mp, apropiată de cea de 450 mp care rezultă din actul dotal și pe care notificatorii au solicitat-o în temeiul Legii nr. 10/2001 – (286,82 mp + 125,66 mp = 412,48 mp)
Pârâtul a solicitat în vederea soluționării cauzei atașarea dosarului nr._, în care a fost deja depusă întreaga documentație care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 199 din 04 iulie 2013.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar adresa Prefecturii B. nr.4517/9.08.2001, copia notificării, adresa numitului B. M., certificatul de moștenitor nr.1072/1975, decizia nr.138/1977, tabel anexă la aceasta, decizia nr.315/1977 și tabel anexă la aceasta, actul dotal autentificat sub nr.4705/ 1931, certificat de calitate de moștenitor nr.14, certificat de moștenitor nr.53/1976, certificat de moștenitor nr.210/1999 – a se vedea filele 24 – 37 dosar.
În cauză, C. M. și P. M. au formulat cerere de intervenție principală, prin care la rândul lor au contestat dispoziția privind modul de soluționare a notificărilor referitoare la imobilul situat în municipiul B., ., fostă Piața M. P. nr. 13-15 și au solicitat obligarea pârâtului să modifice dispoziția ce le-a fost comunicată prin poștă sub semnătură la data de 25.10.2013, cu respectarea sentinței civile nr.1625/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul B., definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești nr.1137/21.03.2012, care a respins recursul, apreciind că sentința civilă nr.1625/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul B. are autoritate de lucru judecat și este executorie.
Referitor la art.1 din Dispoziția susțin că trebuie înlăturată sintagma „prin Decizia nr.138/1977 modificată prin Decizia nr.315/1977 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B.” deoarece contravine prevederilor sentinței civile nr.1625 conform căreia imobilul a fost preluat, inițial, numai Cinematograful prin Decretul 303/1948, pentru ca ulterior, în 1950 să fie preluat întreg imobilul.
Cu privire la art.2 pct.1 s-a arătat că este calculată și consemnată greșit suprafața de teren indiviz, de 125,66 mp, pentru care s-au propus măsuri compensatorii, în condițiile în care suprafața terenului la data efectuării expertizei era de 682,48 mp, din care 395,66 mp în administrarea Municipiului B. și aferent construcțiilor vândute în baza Lg.112/1995 și 286,82 mp în proprietatea ..
Au susținut că suprafața totală construită la sol este de 581,60 mp, din care 146,28 mp în administrarea Municipiului B. și aferent construcțiilor vândute în baza Lg.112/1995 și 435,32 mp în proprietatea ..
În aceste condiții, art.2 pct.1 ar deveni „Se propune acordarea ... pentru imobilul situat în municipiul B., ., fostă Piața M. P. nr. 13-15 compus din teren în suprafață de 395,66 mp și construcții în suprafață construită la sol de 146,28 mp, valoarea măsurilor compensatorii urmând....”, iar art.2 pct.2 ar deveni: „Suprafața de 395,66 mp teren a fost calculată ca diferență între terenul în suprafață totală de 682,48 mp, situat in municipiul B., . fosta Piața M. P. nr. 13-15 și terenul in suprafața de 286,82 m.p., aflat în proprietatea .”.
Au susținut intervenienții că B. M. nu are nicio legătură cu imobilul lor, nu este moștenitor împreună cu aceștia și nu deține act de proprietate pentru imobil, această problemă fiind lămurită de instanță și pârâta neputând dovedi dreptul de proprietate al lui B. M. sau al autorilor lui.
Art.2 pct.3 trebuie a se modifica numai în ce privește suprafața terenului, respectiv 395,66 mp, art.2 pct.4 – rămâne neschimbat, iar art.3 trebuie scos deoarece prin sentința civilă nr.1625/2011 pronunțată de Tribunalul B. nu s-a reținut nicio calitate procesuală pentru B. M. și nici nu a existat vreo cerere în acest sens.
Au apreciat că primăria este în eroare și drept dovadă instanța nu a reținut așa ceva, când a afirmat la art.3 pct.2 că: „ Din actul dotal autentificat sub nr.4.705 din 21 decembrie 1931 ... ca imobilul situat in municipiul B., . fosta Piața M. P. nr. 13-15, format... a aparținut atât soților V. G. și D. G., cât și surorii acesteia, defuncta S. D. F.”. Din simpla lecturare a actului dotal invocat se constată că S. D. F. este vecină „dinspre stânga” pe o latură de treizeci și unu metri lineari; urmează ca celelalte articole să rămână nemodificate.
Intimatul M. B. prin Primar a formulat întâmpinare la cererea de intervenție principală promovată de intervenienții C. M. și P. M., respectiv a contestației promovate de intervenienții C. M. și P. M., împotriva Dispoziției nr. 199 din 04.07.2013 a Primarului Municipiului B., solicitând respingerea cererii de intervenție și, respectiv, a contestației, ca neîntemeiate, susținând că, expertul desemnat în dosarul nr._ nu a identificat imobilul din . actele de proprietate, respectiv nu a ținut seama de actul de dotă, ci a măsurat doar ce se afla la acea adresă și a identificat deținătorii actuali ai imobilului.
Terenul indiviz în suprafață de 270 mp nu a fost preluat de stat de la autorii notificatorilor, ci de la alt proprietar, respectiv de la B. M., prin Decizia nr. 138/1977, modificată prin Decizia nr. 315/1977, a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B..
A susținut că, din Actul dotal autentificat sub nr. 4705 din 21 decembrie 1931 la Tribunalul Județean B. - Secția I, rezultă că imobilul situat în municipiul B., ., fostă Piața M. P. nr. 13-15, era compus din construcție în suprafață construită de 205,90 mp și teren în suprafață de aproximativ 450 mp cu care a fost înzestrată G. V., teren care se învecina „la stânga" cu un altul ce aparținea celeilalte fiice a lui M. P. - respectiv S. D. F. - pe care reclamanta și intervenienții nu au moștenit-o (270 mp, preluat de la B. M. în anul 1977, așa cum s-a arătat mai sus).
Se poate observa că, V. și D. G. nu au deținut în proprietate decât 450 mp și numai această suprafață au solicitat-o notificatorii prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
De asemenea, a arătat că, notificatorii nu au dovedit că ar fi moștenit-o și pe cealaltă soră - S. D. F., iar suprafața de 270 mp a fost preluată de stat de la o altă persoană - B. M., așa încât, imobilul în suprafață totală de 682,48 mp a aparținut atât soților V. G. și D. G., cât și surorii Valeriei G. - S. D. F., aceasta din urmă lăsându-l moștenire sau înstrăinându-l lui B. D., de vreme ce B. D. îl avea în patrimoniu la data decesului său, dar nu a mai ajuns să fie moștenit de fiul acestuia - B. M. - deoarece a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973, care nu permitea niciunei persoane să dețină în proprietate 2 imobile.
Această situație, s-a arătat în întâmpinare, reiese din nota înscrisă în Certificatul de moștenitor nr. 1072/1975, încheiat de fostul notariat de Stat B. în urma defunctului B. D.: „Defunctul (B. D., n.n.) a mai avut în proprietate încă o locuință în mun. B., ., însă în conformitate cu actul nr. 5790/1975 depus la dosarul de moștenire, imobilul de mai sus urmează a trece în proprietatea Statului Român în conformitate cu prev. Legii 4/1973, deci este scos din masa succesorală."
Cum terenul de la adresa . are suprafața totală de 682,48 mp (conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert tehnic cadastru O. M.), iar suprafața de 270 mp a fost preluată de la o altă persoană decât autorii notificatorilor, apreciază că în mod corect s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent pentru suprafața de 125,66 mp, urmând ca pentru suprafața de 286,82 mp, care este deținută de S.C. „Coral Distribuție" S.A., să răspundă A.V.A.S.-ul, care are competență pentru această suprafață de teren deținută de o societate comercială privatizată, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 – (682,48 mp - 270 mp - 286,82 mp = 125,66 mp)
A arătat pârâtul că, față de acest raționament, a propus acordarea de despăgubiri pentru 125,66 mp, iar A.V.A.S.-ul trebuie să le propună acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 286,82 mp deținută de S.C. „CORAL DISTRIBUȚIE" S.A., ajungându-se la suprafața de 412,48 mp, apropiată de cea de 450 mp care rezultă din actul dotal și pe care notificatorii au solicitat-o în temeiul Legii nr. 10/2001 – (286,82 mp + 125,66 mp = 412,48 mp).
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr._/2012 și certificatul de moștenitor nr. 1072/1975- a se vedea filele 18-19 dosar.
Prin sentința nr.3913/8.11.2013 Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență materială funcțională invocată de intimatul M. B. prin Primar și a declinat competența în favoarea Secției I a Tribunalului B. – complet specializat pentru soluționarea litigiilor privind aplicarea Lg.10/2001, unde cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La solicitarea pârâtului, instanța a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1646/30.11.2011, irevocabilă prin Decizia nr. 1137/21.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
La termenul din 16.01.2014, pârâtul a invocat excepția tardivității formulării contestației de către intervenienții P. M. și C. M., excepție la care a renunțat la termenul din 13.02.2014, astfel cum rezultă din încheierea pronunțată, atașată la filele 27-28 dosar.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 223 din 27.02.2014 a admis acțiunea, a admis cererea de intervenție, a dispus modificarea Dispoziției nr. 199 din data de 04.07.2013 emisă de Primarul Municipiului B. în sensul de a se exclude din cuprinsul acesteia mențiunile privind suprafața de 270 mp. ca aparținând numitului B. M., așa încât suprafața de teren situată în B., ., fostă Piața M. P., jud. B., pentru care se propune acordarea de măsuri compensatorii este de 395,66 mp. și nu 125,66 cum s-a menționat la art. 2 alin. 1 din dispoziție, iar la art. 5 se va menționa că reclamantei G. R. îi revine cota de 1/2, iar celor doi intervenienți cota de ½, a menținut celelalte mențiuni ale Dispoziției nr. 199 din data de 04.07.2013 și a respins cererile privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantă și intervenienți ca nedovedite.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul B. a reținut următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță formulată de G. R. M. și respectiv prin cererea de intervenție formulată de P. M. și C. M., în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar, instanța a fost învestită cu contestație împotriva dispoziției emisă de Primarul Municipiului B. nr. 199 la data de 04.07.2013, prin care s-a dispus:
„Art. 1. (1) - Se resping notificările moștenitorilor G. R. M., P. M. și C. M., prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul B. ., fostă Piața M. P. nr. 13-15, imobil naționalizat în parte (cinematograful) prin Decretul nr. 303/1948 și ulterior preluat în totalitate în proprietatea statului prin Decizia nr. 138/1977, modificată prin Decizia nr. 315/1977 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B..
(2) Respingerea notificărilor este motivată de faptul că prin sentința civilă nr. 1.625 din 30 noiembrie 2011 a Secției I Civile a Tribunalului B., definitivă și irevocabilă, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Art. 2. (1) - Se propune acordarea de măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, pentru terenul indiviz în suprafață de 125,66 mp situat în municipiul B., ., fostă Piața M. P. nr. 13-15, valoarea măsurilor compensatorii urmând a fi stabilită sub formă de puncte prin aplicarea grilei notariale valabile la data 20 mai 2013.
(2)Suprafața de 125,66 mp teren a fost calculată ca diferență între terenul în suprafață totală de 682,48 mp, situat în municipiul B., ., fostă Piața M. P. nr. 13-15, astfel cum acesta a fost identificat în expertiza întocmită de inginer O. M. și terenul indiviz în suprafață de 270 mp, preluat de stat de la cetățeanul B. M. prin Decizia nr. 138/1977, modificată prin Decizia 315/1977, a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B., având în vedere și lista terenurilor și clădirilor aflate în proprietatea fostei Societăți Comerciale „Înfrățirea" S.A. B..
(3)Terenul indiviz în suprafață de 125,66 mp se află în prezent în proprietatea municipiului B. și este inclus în sfera suprafețelor de terenuri aferente construcțiilor înstrăinate în condiții legale cetățenilor V. E., Șicaru D. și Sicaru M., L. E. și L. I., M. G. și M. V., M. D. și M. E., după cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 1.625 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Secția I Civila a Tribunalului B., definitivă și irevocabilă, astfel că acesta nu poate fi restituit în natură.
(4) Dispozițiile art. 1, alin. (2) și (3) și art. 26, alin. (1) din Legea 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la compensarea totală sau parțială cu alte imobile, bunuri sau servicii oferite în echivalent nu sunt aplicabile, având în vedere faptul că la nivelul municipiului B. terenurile expropriate sunt ocupate de construcții noi edificate conform detaliilor de urbanism legal aprobate sau sunt revendicate de foștii proprietari sau moștenitorii acestora, iar acordarea de servicii în compensare nu este posibilă.
Art. 3.(1) Nu se propune acordarea de despăgubiri în echivalent pentru partea din imobil formată din construcții în suprafață construită la sol de 202 mp și 507,52 mp suprafață construită desfășurată, precum și pentru terenul indiviz în suprafață de 270 mp, parte din imobil preluată de stat de la cetățeanul B. M. prin Decizia nr. 138/1977, modificată prin Decizia 315/1977, a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B., motivat de faptul că această parte din imobil a aparținut anterior anului 1977 altor proprietari, iar notificatorii nu sunt moștenitorii acestora.
(2) Din actul dotal autentificat sub nr. 4.705 din 21 decembrie 1931 la Tribunalul Județean B. - Secția I, rezultă că imobilul situat în municipiul B. ., fostă Piața M. P., nr.13 - 15, format din teren în suprafață de 450 mp și construcție subsol, parter și etaj în suprafața construită de 205,90 mp, a aparținut atât soților V. G. și D. G., cât și surorii acesteia, defuncta S. D. F..
Notificatorii sunt moștenitorii defunctei V. G., în timp ce cetățeanul B. M., moștenitorul defunctului B. D., nu a formulat notificare în termenul prevăzut de lege.
(3) Precizăm că în conformitate cu nota din certificatul de moștenitor nr. 1.072/1975 încheiat de fostul Notariat de Stat B., defunctul B. D. (tatăl cetățeanului B. M.) a avut în proprietate o parte a imobilului situat în municipiul B. . (probabil moștenit sau dobândit ca urmare a înstrăinării de defuncta S. D. F.), imobil care nu a fost moștenit de fiul său, cetățeanul B. M., deoarece în baza Legii nr. 4/1973 urma a fi trecut în proprietatea statului. Documentația de trecere în proprietatea statului a acestei părți din imobil a fost întocmită pe numele cetățeanului B. M. deoarece tatăl său decedase.
(4) D. urmare notificările referitoare la partea formată din construcții în suprafață construită la sol de 202 mp și 507,52 mp suprafață construită desfășurată, precum și pentru terenul în suprafață de 270 mp, parte preluată de stat de la cetățeanul B. M. prin Decizia nr. 138/1977, modificată prin Decizia 315/1977, a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B., nu sunt întemeiate.
Art. 4. - Menționăm că pentru o parte din imobil, formată din construcții și terenul aferent acestora în suprafață de 286,82 mp, parte deținută în prezent de S.C. „CORAL DISTRIBUȚIE" S.A. B., competența de soluționare a notificărilor o are Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului A.V.A.S. București (fosta A.P.A.P.S.), iar notificările au fost comunicate acestei autorități prin adresa nr._/_/_/2001 din 08 noiembrie 2002.
Art. 5. Persoanele îndreptățite la acordarea de despăgubiri în echivalent în condițiile prevăzute de art. 2, alin. (1) și (2) din prezenta dispoziție sunt cetățenii G. R.-M. (CNP_), cu domiciliul municipiul B., ., județul B., P. M. (C_) și C. M. (CNP_), ambii cu domiciliul în municipiul București, . A, . 1, etaj 2, ., în calitate de moștenitori ai defuncților G. D. și G. V., foști proprietari ai unei părți din imobilul preluat de stat.
Art. 6. în vederea acordării despăgubirilor, prezenta dispoziție conținând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor, însoțită de notificările formulate, precum și de întreaga documentație aferentă acestora va fi înaintată pe bază de proces-verbal de predare-primire instituției Prefectului județului B. pentru aviz de legalitate și înaintare Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Art. 7. - Prezenta dispoziție poate fi atacată la Tribunalul B. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Art. 8. - Comisia de verificare a cererilor formulate în baza Legii n 10/2001 va aduce la îndeplinire prevederile prezentei dispoziții.”
Din cuprinsul dispoziției contestate, Tribunalul a constatat că la baza emiterii acesteia s-au avut în vedere notificările conexate, înregistrate la Primăria municipiului B. cu nr. 16.156 din 12 iulie 2001, nr. 18.566 din 13 august 2001 și respectiv nr. 19.456 din 24 august 2001, prin care reclamanta G. R.-M. (fiică) și intervenienții P. M. și C. M. (soțul și fiica lui G. E.-D.), au solicitat retrocedarea în natură a imobilului situat în municipiul B. ., fostă Piața M. P. nr. 13-15, imobil naționalizat în parte (cinematograful) prin Decretul nr. 303/1948 și ulterior preluat în totalitate în proprietatea statului prin Decizia nr. 138/1977, modificată prin Decizia 315/1977 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B.; referatul nr. 14.320/2012 al Comisiei de verificare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001; dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare; prevederile Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, modificate și completate prin Hotărârea Guvernului nr. 923/2010; prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România; sentința civilă nr. 1.625 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Secția I Civilă a Tribunalului B., definitivă și irevocabilă.
Din sentința civilă nr. 1625 pronunțată de Tribunalul B. în ședința publică de la 30 Noiembrie 2011, în dosarul civil nr._, tribunalul a reținut că, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G. R. M., P. M., și C. M., în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar, și cererile conexe formulate de reclamantele G. R. M. și C. M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel cum ele au fost precizate pe parcursul judecării cauzei și s-a dispus anularea Deciziei nr. 81 din data de 27.08.2010 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit art. 16 alin. 2 din Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – din Legea 247/2005, reclamanților, pentru imobilul situat în B., ., fostă Piața M. P., jud. B., compus din construcții și teren aferent categoria curți-construcții, în suprafață de 682,48 m.p., astfel cum au fost identificate de experți R. N., specialitatea construcții și O. M. specialitatea topografie, în calitate de moștenitori ai defuncților D. G. și V. G. și au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 500 lei reclamantei G. R. M. și 5509 lei către reclamanta C. M., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma reprezentând onorarii avocați și respectiv onorarii experți.
La data de 9.11.2012, petenta G. R. a solicitat îndreptarea erorii materiale și completarea hotărârii pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ la data de 30.11.2011 în sensul indicării în concret a sumelor admise de instanța de judecată, cerere respinsă de instanță prin sentința civilă nr. 1646/2012, pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2012, motivat de faptul că raportat la disp. Titlului VII, din Legea 247/2005, stabilirea acestor sume este atributul comisiei speciale prev. de legea mai sus menționată, legiuitorul prevăzând și căile de atac în justiție, precum și competența de soluționare a acestora.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului, recurs care a fost respins de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă 1137, pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012, fiind obligată recurenta, către intimata C. M., la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel că sentința instanței de fond a devenit irevocabilă.
Din conținutul dispoziției contestate, tribunalul a constatat că deși la baza emiterii sale a stat și sentința civilă nr. 1.625 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Secția Civila a Tribunalului B. definitivă și irevocabilă, pârâtul a încălcat dispozițiile acestei hotărâri sub aspectul suprafeței pentru care reclamanta și cei doi intervenienți urmează a li se acorda măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în sensul că propunerea s-a făcut doar pentru suprafața de 125,66 mp situat în municipiul B., ., fostă Piața M. P. nr. 13-15, ca atare mai puțin cu 270 mp, decât s-a reținut în sentință, cu motivația că aceasta a fost preluată de stat de la cetățeanul B. M., aspect care la momentul soluționării dosarului nr._, pârâtul nu l-a invocat.
În susținerea acestui punct de vedere, pârâtul a depus la dosar adresa nr._/2012, certificatul de moștenitor nr. 1072/1975 din data de 25.11.1975, emis de pe urma def. B. D., extras din Decizia nr. 138/1977, extras din Decizia nr. 315/1977 precum și actul dotal autentificat la nr. 4705/21.12.1931 și dovezi privind calitatea de moștenitori ai reclamantei și intervenienților asupra averii rămase de pe urma def. G. V. și G. D. – a se vedea filele 28-36 dosar.
Din înscrisurile atașate în dosarul nr._, tribunalul a reținut că la fila 31 a fost atașat tabelul anexă cuprinzând deținătorii ale căror locuințe situate în mun. B., au trecut în proprietatea statului conf. disp. art. 56 din Legea nr. 4/1973, în care la poziția 1 figurează înscris numitul B. M., ori pe tot parcursul soluționării acelei cauze pârâtul prezent în instanță, precum și la efectuarea măsurătorilor în teren, ca urmare a convocărilor făcute de experții desemnați nu a invocat faptul că parte din imobilul teren nu ar aparține contestatorilor G. R. M., C. M. și P. M. ci numitului B. M..
Mai mult, pârâtul nu a contestat concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, rapoarte care au stat la baza pronunțării soluției care, așa cum rezultă din considerentele ce preced a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că prin dispoziția emisă pârâtul avea obligația să respecte întocmai hotărârea pronunțată de instanță.
Neprocedând astfel, tribunalul a constatat că dispoziția emisă de pârât, este nelegală motiv pentru care se impune admiterea atât a contestației formulată de reclamanta G. R. M., cât și cererea de intervenție formulată de intervenienții C. M. și P. M. și pe cale de consecință a dispus modificarea Dispoziției nr. 199 din data de 04.07.2013 emisă de Primarul Municipiului B. în sensul că a exclus din cuprinsul acesteia mențiunile privind suprafața de 270 mp. ca aparținând numitului B. M., așa încât suprafața de teren situată în B., ., fostă Piața M. P., jud. B., pentru care se propune acordarea de măsuri compensatorii este de 395,66 mp. și nu 125,66 cum s-a menționat la art. 2 alin. 1 din dispoziție, iar la art. 5 a menționat că reclamantei G. R. îi revine cota de 1/2, iar celor doi intervenienți cota de 1/2.
Raportat la cotele mai sus menționate, tribunalul a avut în vedere certificatele de moștenitor atașate la dosar precum și poziția pârâtului exprimată prin întâmpinarea formulată, precum și nemijlocit în instanță.
Tribunalul a menținut celelalte mențiuni ale Dispoziției nr. 199 din data de 04.07.2013.
Cu privire la cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a constatat că la dosar nu au fost atașate documente care să ateste efectuarea unor astfel de cheltuieli, deși atât reclamanta cât și intervenienții au fost reprezentați de avocați aleși potrivit împuternicirilor atașate cauzei, motiv pentru care cererile au fost respinse ca nedovedite.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul M. B. PRIN PRIMAR, criticând-o pentru nelegalitate.
A criticat apelantul hotărârea pronunțată în sensul că, fără ca intimații-reclamanți să fi invocat excepția autorității de lucru judecat și fără ca instanța de fond să fi pus în discuția părților o asemenea excepție, instanța a admis cele două contestații și a conchis că instituția apelantă nu a respectat o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat (a se vedea pagina 10, par. 3 din sentință), motiv pentru care a dispus modificarea Dispoziției nr. 199 din 04.07.2013 a Primarului municipiului B..
Reclamanții-intimați nu pot primi despăgubiri pentru o suprafață mai mare de teren decât ar fi îndreptățiți conform notificărilor formulate (au cerut prin notificare doar suprafața de 450 mp) și actului de proprietate asupra imobilului deținut de autorii lor, G. D. și Galbenii V. (Actul dotal autentificat sub nr. 4705 din 21 decembrie 1931 la Tribunalul Județean B. - Secția I).
A arătat apelantul că se poate observa din actul dotal că V. și D. G. nu au deținut în proprietate decât 450 mp și numai această suprafață au solicitat-o notificatorii prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, iar atât instituția cât și instanța, sunt ținuți de ceea ce s-a cerut prin notificările formulate, conform principiului disponibilității.
Astfel, din Actul dotal autentificat sub nr. 4705 din 21 decembrie 1931la Tribunalul Județean B. - Secția I, rezultă că imobilul situat în municipiul B., ., fostă Piața M. P. nr. 13-15, care a fost constituit dotă (în parte) autoarei reclamanților - V. - la căsătoria cu D. G., era compus din construcție în suprafață construită de 205,90 mp și teren în suprafață de aproximativ 450 mp cu care a fost înzestrată G. V..
Calculul suprafeței imobilului din laturile indicate în actul dotal denotă faptul că autorii reclamantei și intervenienților au dobândit în proprietate suprafața totală de 449,50 mp, rotunjită la 450 mp, respectiv suprafața de 223,82 mp de la punctul 1 (7,22 m x 31 = 223,82 mp) plus suprafața de 225,68 mp de la punctul 2 (7,28 m x 31 m = 225,68 mp).
După cum rezultă din actul dotal enunțat mai sus, acest teren se învecina „la stânga" cu un altul ce aparținea celeilalte fiice a lui M. P. - respectiv S. D. F. - pe care reclamanta și intervenienții nu au moștenit-o (270 mp, preluat de la B. M. în anul 1977).
Nici intimata-reclamantă și nici intervenienții-intimați nu au depus la dosarele de notificare și nici la instanță vreun certificat de moștenitor de pe urma defunctei S. D. F., din care să rezulte că ar moșteni-o și pe aceasta, astfel încât nu sunt îndreptățiți să solicite diferența de 270 mp care s-a preluat de la un alt proprietar, B. M., conform deciziilor din anul 1977, anexate la dosar.
De altfel, se observă din notificările formulate că nici nu au cerut această parte din imobil, ci numai suprafața de 450 mp care a aparținut autorilor lor.
Conform prevederilor art. 3, alin. (1), lit. a din Legea nr. 10/200: "(1) Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;(...) ."
Cum reclamanta și intervenienții nu au dovedit că autorii lor ar fi fost proprietari pe o suprafață mai mare de teren de 450 mp și, de altfel, nici nu au cerut prin notificările formulate mai mult decât 450 mp, cât reieșea din actul de proprietate al autorilor lor, cererea de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 682,48 mp, cât măsoară imobilul situat în . în integralitatea lui, este neîndreptățită și trebuie respinsă ca atare, cu atât mai mult cu cât aceștia nu au dovedit că ar fi moștenit-o și pe cealaltă soră - S. D. F..
A mai arătat apelantul că nici nu aveau cum s-o moștenească pe aceasta din urmă, câtă vreme imobilul a ajuns, după cum s-a arătat mai sus, în proprietatea lui B. D., astfel cum reiese din NOTA la certificatul de moștenitor nr. 1072/1975 al fostului Notariat de Stat B., fiind apoi preluat de stat de la B. M., conform deciziilor mai sus arătate.
B. M., de la care s-a preluat imobilul, nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, dar acest fapt nu le dă dreptul intimaților-reclamanți să pretindă acordarea de despăgubiri pentru un imobil pe care nu l-au deținut în proprietate nici ei, nici autorii lor.
Terenul indiviz în suprafață de 270 mp nu a fost preluat de stat de la autorii notificatorilor, ci de la alt proprietar, respectiv de la B. M., prin Decizia nr. 138/1977, modificată prin Decizia nr. 315/1977, a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B..
De asemenea, notificatorii nu au dovedit că ar fi moștenit-o și pe cealaltă soră - S. D. F., iar suprafața de 270 mp a fost preluată de stat de la o altă persoană - B. M..
Prin urmare, imobilul în suprafață totală de 682,48 mp a aparținut atât soților V. G. și D. G., cât și surorii Valeriei G. -S. D. F., aceasta din urmă lăsându-l moștenire sau înstrăinându-l lui B. D., de vreme ce acesta îl avea în patrimoniu la data decesului său, dar nu a mai ajuns să fie moștenit de fiul acestuia - B. M. - deoarece a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973, care nu permitea niciunei persoane să dețină în proprietate 2 imobile. Această situație reiese din NOTA înscrisă în Certificatul de moștenitor nr. 1072/1975 încheiat de fostul Notariat de Stat B. în urma defunctului lui B. D.: „Defunctul a mai avut în proprietate încă o locuință în mun. B., ., însă în conformitate cu actul nr. 5790/1975 depus la dosarul de moștenire, imobilul de mai sus urmează a trece în proprietatea Statului Român în conformitate cu prev. Legii 4/1973, deci este scos din masa succesorală."
Cum terenul de la adresa . are suprafața totală de 682,48 mp (conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert tehnic cadastru O. M.), iar suprafața de 270 mp a fost preluată de la o altă persoană decât autorii notificatorilor, cum înșiși intimații-reclamanți, prin notificările formulate, nu au cerut decât suprafața de 450 mp pe care au avut-o în proprietate autorii lor, rezultă că în mod corect instituția apelantă a propus acordarea de despăgubiri în echivalent pentru suprafața de 125,66 mp, urmând ca pentru suprafața de 286,82 mp, care este deținută de S.C. „Coral Distribuție" S.A., să răspundă A.V.A.S.-ul, care are competență pentru această suprafață de teren deținută de o societate comercială privatizată, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 (682,48 mp - 270 mp - 286,82 mp = 125,66 mp)
Prin urmare, a arătat apelanta că a propus acordarea de despăgubiri pentru 125,66 mp, iar A.V.A.S.-ul trebuie să le propună acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 286,82 mp deținută de S.C. „Coral Distribuție" S.A., ajungându-se la suprafața de 412,48 mp, apropiată de cea de 450 mp care rezultă din actul dotal și pe care notificatorii au solicitat-o în temeiul Legii nr. 10/2001 (286,82 mp + 125,66 mp = 412,48 mp).
A mai arătat apelanta că expertul topo desemnat în dosarul nr._ nu a identificat imobilul din . actele de proprietate ale reclamanților, respectiv nu a ținut seama de actul de dotă, ci nu a făcut decât să măsoare tot terenul care se afla la acea adresă și să identifice deținătorii actuali ai imobilului, pentru a stabili pentru cât răspunde fiecare deținător (municipiul B. și, respectiv, A.V.A.S.-ul), astfel că nu poate fi invocată vreo autoritate de lucru judecat cu privire la suprafața la care erau îndreptățiți reclamanții, cu atât mai mult cu cât nici nu ceruseră prin notificările formulate mai mult de 450 mp, cât rezulta din actul de donație că dobândiseră în proprietate autorii lor.
Intimata - reclamantă G. R., precum și intimații - intervenienți C. M. și P. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului B., reclamanții G. R. M., P. M. și C. M. au chemat în judecată același pârât respectiv M. B. prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a părții de teren și construcție ce nu au fost înstrăinate din imobilul situat în B., ., compus din teren în suprafață de 450 mp și construcția compusă din subsol, parter și etaj (cunoscută inițial cu denumirea prăvălia - M. P. și apoi cinematograful SAVOY), imobil preluat de statul român de la G. D., autorul reclamanților, prin naționalizare, în baza decretului 92/1950 .
Prin cel de al doilea capăt de cerere reclamanții au solicitat să le fie acordate despăgubiri pentru partea din construcție și teren care a fost înstrăinată în baza Legii 112/1995.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată din cauza pendinte, respectiv contestație împotriva dispoziției nr.199/4.07.2013 emisă de Primarul mun. B., curtea reține că între cele două cereri de chemare în judecată nu există triplă identitate de obiect, părți și cauză pentru a fi întrunite condițiile excepției autorității de lucru judecat.
Apelanta a criticat soluția primei instanțe care a dat eficiență puterii lucrului judecat a sentinței civile nr. 1625 pronunțată de Tribunalul B. în ședința publică de la 30 Noiembrie 2011, în dosarul civil nr._, confundând excepția autorității de lucru judecat, care nu exista în cauză și deci nu se impunea a fi invocată și supusă dezbaterii părților, cu efectul pozitiv al lucrului judecat, apreciat în mod temeinic ca fiind incident în cauză de către prima instanță.
Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale ( non bis in idem ), care se poate invoca strict în condițiile existenței triplei identități menționate mai sus, ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Potrivit prezumției lucrului judecat, (art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 alin.2 din vechiul Cod civil, corespunzător art.435alin.1 din Noul Cod de procedură civilă), hotărârea irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), fiind obligatorie și producând efecte între părți, neputându-se primi vreo dovadă contrară față de caracterul absolut al prezumției ( art. 1202 alin.2 Cod civil).
Se reține astfel că prin sentința civilă nr. 1625 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G. R. M., P. M., și C. M., în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar, și cererile conexe formulate de reclamantele G. R. M. și C. M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel cum ele au fost precizate pe parcursul judecării cauzei și s-a dispus anularea Deciziei nr. 81 din data de 27.08.2010 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit art. 16 alin. 2 din Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – din Legea 247/2005, reclamanților, pentru imobilul situat în B., ., fostă Piața M. P., jud. B., compus din construcții și teren aferent categoria curți-construcții, în suprafață de 682,48 m.p., astfel cum au fost identificate de experți R. N., specialitatea construcții și O. M. specialitatea topografie, în calitate de moștenitori ai defuncților D. G. și V. G. .
Aceasta sentință, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de către pârâta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului, prin decizia civilă 1137 din 21 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, a intrat în puterea lucrului judecat, impunându-se raporturilor juridice dintre părți, care nu pot invoca împotriva situației juridice stabilită cu autoritate de lucru judecat o altă situație.
În condițiile în care apelantul, prezent ca pârât în cauza nr._ nu a susținut pe parcursul judecării acestei cauze, ca de altfel nici la efectuarea măsurătorilor în teren, ca urmare a convocărilor făcute de experții desemnați, că reclamanta și intervenienții nu erau îndreptățiți la reconstituirea întregii suprafețe de teren și nici nu a uzat de căile de atac prevăzute de lege pentru contestarea hotărârilor pronunțate, avea obligația ca prin dispoziția emisă, cu nr.199/4.07.2013 să respecte întocmai hotărârile pronunțate de instanțe.
Întrucât apelantul nu a procedat astfel, Curtea reține că în mod temeinic și legal a constatat tribunalul că dispoziția emisă de acesta este nelegală, motiv pentru care se impunea admiterea atât a contestației formulată de reclamanta G. R. M., cât și cererea de intervenție formulată de intervenienții C. M. și P. M. și pe cale de consecință modificarea Dispoziției nr. 199 din data de 04.07.2013 în sensul ca suprafața de teren situată în B., ., fostă Piața M. P., jud. B., pentru care se propune acordarea de măsuri compensatorii să fie de 395,66 mp. și nu 125,66 cum s-a menționat la art. 2 alin. 1 din dispoziție .
Pentru toate motivele arătate, Curtea, în temeiul art. 480 al. 1 Cod pr. civilă urmează să respingă apelul ca nefondat și să păstreze ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. B. PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr.223 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamanta G. R. M., domiciliată în B., . jud. B. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet A. S. C. L. M. din B., Piața Daciei . . și intervenienții C. M. și P. M., cu domiciliul ales la avocat T. S. din localitatea B., ..C, jud.I..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
P. M. G. M. G.
Grefier,
G. C.
Red.PMG
Tehnored.GC
6 ex./10.11.2014
d.f. nr._ Tribunal B.
j.f. M. Ș.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 31/2016. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1041/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
