Partaj judiciar. Decizia nr. 1275/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1275/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 1275/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

- SECȚIA I CIVILĂ –

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1275

Ședința publică din data de 21 mai 2014

Președinte – M. P.

Judecători – C. M. M.

- M. P. G.

Grefier - C. C.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta I. M. - cu domiciliul ales la Societatea de Avocați „T. N. și Asociații", cu sediul în București, .. 4, ., ., sector 3, împotriva deciziei civile nr. 591 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. A. - prin mandatar V. A., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova și intimata pârâtă B. D., domiciliat în Ploiești, Piața V. nr. 1, ., ..

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 15.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a considerat necesar amânarea pronunțării, pentru azi, data de mai sus, când a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ 2008, reclamanții V. A. și V. A., în contradictoriu cu pârâta I. M., au solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilului (teren și construcții) situat în Ploiești, ., cu nr. cadastral provizoriu al terenului_ și număr cadastral provizoriu al construcției_/C1; 1, intabulate în Cartea Funciară nr._ a Mun. Ploiești precum și atribuirea în natura a loturilor în cota de 1/2 pentru reclamanți și cota de 1/2 pentru pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.08/12.05.2008, reclamanții au cumpărat, de la numitul B. V. - fratele pârâtei, cota de ½, în indiviziune, asupra imobilului - teren și construcții situat în Ploiești, . și, în urma a încheierii acestui contract, au devenit coproprietari, în indiviziune, cu pârâta asupra unei cote de 1/2 din imobil, respectiv 1/2 din terenul în suprafață de 172 mp., cât a reieșit din măsurători (176 mp. din acte), notat pe schița de plan cu simbolurile 1, 2, 3, 4 și plan simboluri C1, aflată pe acest teren, adică un plan indiviz de 1/2 din încăperile notate pe schița de plan cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13 și 14 de la parter și același drept indiviz de 1/2 din beci.

Vânzătorul B. V. a dobândit dreptul său indiviz de 1/2 din imobilul menționat, prin moștenire, de la defuncții săi părinți - B. T., decedat la data de 16.02.1981 și B. D., decedată la data de 29.06.1996, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor.

Totodată, reclamanții au învederat că încăperile notate cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5 și 6 au fost edificate de vânzătorul B. V., în timpul căsătoriei cu defuncta sa soție - B. S., iar încăperea notată cu numărul 7 este o unitate locativă separată de restul imobilului, fiind deținute de la data construirii lor până la data vânzării, în exclusivitate, de B. V. și membrii familiei sale.

Numiții I. V., L. C. C. D. și I. L. au formulat cerere de intervenție accesorie, prin care au solicitat admiterea primului capăt de cerere, respectiv cel privind ieșirea din indiviziune asupra imobilului indicat în cerere în contradictoriu cu reclamanții V. A. și V. A., ținând seama de dreptul de proprietate al pârâtei și de dreptul său succesoral de pe urma defuncților săi părinți, precum și de drepturile lor asupra imobilului ce face obiectul litigiului.

În raport de susținerile reclamanților, pârâta I. M. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ieșire din indiviziune asupra imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova, dobândit, parte prin moștenire, împreună cu fratele său - B. V. și, parte prin edificarea unei părți de construcție aflată pe teren împreuna cu defunctul său soț - I. I..

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat, în contradictoriu cu B. V., să se constate numărul de 4 încăperi și terenul aferent acestora situate în Ploiești, ., jud. Prahova, ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat la adresa de mai sus, ținându-se cont de dreptul său de proprietate și al fiicelor lor, precum și de dreptul său în cotă de 1/2 din restul proprietății pe care aceasta și fratele său l-a dobândit de la defuncții lor părinți, înstrăinând cota sa de 1/2 din imobil reclamanților din prezenta cauză, precum și ieșirea din indiviziune, în contradictoriu cu fratele acesteia.

Față de situația prezentată, pârâta a solicitat admiterea primului capăt de cerere în sensul de a se constata că ea și fiicele sale sunt proprietarele celor 4 încăperi și a terenului aferent situat în Ploiești, ., urmând a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de proprietate pentru partea din imobil pentru care a operat uzucapiunea.

La termenul de judecată din data de 26.06.2008, s-a dispus introducerea în cauza a numitului B. V., în calitate de pârât, iar la termenul din data de 09.01.2009 a fost admisă cererea de intervenție accesorie.

Ulterior, la termenul de judecată din data 03.04.2009, s-a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a litigiului care are că obiect „partaj succesoral” și care a format obiectul dosarului nr._/281/2008 al Judecătoriei Ploiești.

Pârâta a formulat și precizare la cererea reconvențională, arătând că înțelege să renunțe la capătul unu și trei al acesteia, respectiv câtimea obiectului cererii reconvenționale.

La data de 21.06.2010, intervenienții I. V., L. C. C. D. și I. L. au solicitat să se ia act de renunțarea la judecată în ceea ce privește cererea de intervenție.

Pârâta depus la dosar o cerere prin care a învederat că înțelege să renunțe la judecată, în temeiul disp. art.246 C.pr.civ., în ceea ce privește capetele de cerere formulate prin cererea reconvențională depusă la data de 26.06. 2008.

La termenul de judecată din data de 21.06.2010, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului V. A., precum și excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. V., invocate din oficiu, sens în care s-a dispus scoaterea din cauză a pârâtului B. V. și, tot la același termen, s-a luat act de renunțarea la judecată a intervenienților I. V., L. C. C. D. și I. L., precum și de renunțarea pârâtei I. M. la judecată în ceea ce privește capetele de cerere formulate prin cererea reconvențională depusă la data de 26.06.2008.

P. încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 27.09.2010, a fost admisă, în principiu, cererea formulată de reclamant și admisă, în parte, în principiu, cererea reconvențională formulată de pârâta I. M., constatându-se că masa partajabilă se compune din imobilul - teren situat în Ploiești, ., jud. Prahova, construcția compusă din 10 încăperi (notate pe schița de plan cu nr.1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13 și 14), situată în Ploiești . jud. Prahova și un beci; s-a constatat calitatea de coproprietari/coindivizari a părților: V. A., cu o cotă de 1/2 din masa partajabilă și I. M., cu o cotă de 1/2; s-a constatat existența stării de indiviziune asupra terenului situat în Ploiești, ., jud. Prahova, asupra construcției (încăperile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13, 14) edificate pe acest teren și asupra unui beci; s-a constatat că, în speță, construcția situată în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, compusă din încăperile nr.9, 10, 11, 12 nu face parte din masa partajabilă.

P. sentința civilă nr._/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă cererea de chemare în judecată și, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta I. M., dispunându-se ieșirea din indiviziune a părților, conform variantei a – II - a de lotizare prin care reclamantul a primit camerele 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 8, conform raportului de expertiză construcții, beciul, haznaua și suprafața de teren delimitată pe pct. A –B – C – g –h – i –f – H - A în suprafață de 76 mp.; s-a constatat că reclamantul are dreptul la 67.603 lei, urmând să plătească drept sultă pârâtei suma de 534 lei.

La rândul său, pârâta a primit camerele 7, 13, 14 și terenul în suprafață de 100 mp. delimitată pe pct. g – D – E – F – G – f – i – h - g; s-a constatat că pârâta are dreptul la 67.603 lei, urmând să primească sultă de la reclamant suma de 534 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. prin încheierea nr.08/12.05.2008, B. V. - prin mandatara B. D., împuternicită în baza procurii aut. sub nr.802/10.04. 2008, a înstrăinat reclamanților V. A. și V. A., cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului - teren și parte din construcție, situat Ploiești, ., jud. Prahova, respectiv dreptul indiviz de 1/2 din terenul în suprafață de 172 mp., potrivit măsurătorilor (176 mp. din acte) și un drept indiviz de 1/2 din încăperile notate în schița de plan cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13 și 14 de la parter și dreptul indiviz de 1/2 din beci.

Așa cum rezultă din conținutul contractului de vânzare - cumpărare, coroborat cu certificatele de moștenitor nr.754/24.04.1981 eliberat de pe urma defunctului B. T. și, respectiv nr.7/16.01.1998 eliberat de pe urma defunctei B. D., dar și cu contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.5940/03.10.1931 de fostul Tribunal al Județului Prahova, dreptul de proprietate asupra terenului a aparținut defuncților B. V. și B. D., fiind dobândit de vânzător, prin moștenire legală, în cotă ideală de 1/2.

Potrivit acelorași înscrisuri coroborate și cu cele menționate în certificatele de moștenitor nr.278/22.10.1997 eliberat de pe urma defunctului I. I. și nr.32/12.06.2008, cealaltă cotă de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului și 1/2 din partea de construcție, aparțin pârâtei I. M., dreptul fiind dobândit prin moștenire legală.

Conform acelorași înscrisuri coroborate cu susținerile părților și declarațiile martorilor, construcția compusă din încăperile notate cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13 și 14 au fost construite de defuncții B. T. și B. D., în timpul căsătoriei acestora și au fost transmise prin moștenire legală către B. V. și I. M., iar construcția compusă din încăperile 9, 10, 11, 12 nu face parte din masa partajabilă, fiind proprietatea pârâtei I. M., în indiviziune cu numitele I. V., L. C. C. D. și I. L. (moștenitori legali ai defunctului I. I.), aceste construcții fiind efectuate de pârâtă împreună cu soțul acesteia - defunctul I. I.).

P. contractul de donație aut. prin încheierea nr.225/25.02.2010, numitul V. A. (reclamant în prezentul dosar) a donat numitului V. A. cota indiviză de 1/4 din imobilul - teren și parte din construcție situat în intravilanul Mun. Ploiești, ., constituit din teren în suprafață de 172 mp. din măsurători și 176 mp. conform actelor de proprietate, precum și aceeași cotă indiviză de 1/4 din încăperile notate cu 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13 și 14 de la parter și același drept indiviz de 1/4 din beci.

Potrivit raportului de expertiză de specialitate construcții civile, construcția (S + P) amplasată pe terenul în suprafață de 172 mp. are ieșirea la două străzi, . nr.58, dimensiunile pentru încăperile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13, 14 și pivniță corespunzând cu releveul construcțiilor din cartea funciară cu nr. cadastral provizoriu_/C1/1, construcția fiind evaluată la suma de 63.645 lei, valoare ce a inclus și T.V.A.

Conform raportului de expertiză de specialitate topografie, astfel cum a fost completat și raportului de expertiză - variante de lotizare, pe terenul în suprafață de 176 mp. este edificată o construcție cu caracter de locuință, construită pe toată lățimea curții și, ținând seama de posesia în fapt asupra camerelor imobilului, de faptul că o parte din camere nu au fost incluse în masa partajabilă și de faptul că părților trebuie să li se asigure accesul la calea publică, expertul a întocmit două variante de lotizare, având în vedere și opțiunile părților.

În ceea ce privește obiecțiunile formulate de reclamant și pârâtă cu privire la raportul de expertiză de specialitate topografie, în ceea ce privește stabilirea vecinătăților cu proprietatea de la nr.60 și a punctului de hotar dintre proprietățile nr.56 și nr.58, s-a reținut că instanța de fond nu a fost învestită cu un capăt de cerere în acest sens și, mai mult decât atât, între părți a mai existat un litigiu referitor la hotarul dintre cele două proprietăți, soluționat prin sentința civilă nr.5565/19.05.2011 pronunțată în dosarul nr._, în prezent aflat pe rolul Tribunalului Prahova.

În ceea ce privește ieșirea efectivă din indiviziune, instanța de fond a luat act că, în temeiul art.728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, dreptul civil protejând proprietatea exclusivă, iar nu pe cea indiviză, care are reguli diferite și dificile de exploatare, reguli ce o fac mai puțin economică.

Referitor la partajul efectiv al bunurilor supuse acestuia, prima instanță a constatat că, în conformitate cu art.673⁵ alin.2 C.pr.civ., împărțeala bunurilor trebuie făcută pe cât posibil în natură, iar potrivit disp. art.673⁹ C.pr.civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor și faptul că unii dintre coproprietari au făcut construcții cu acordul tuturor coproprietarilor.

Instanța de fond a reținut că a doua variantă de lotizare respectă, cel mai bine, disp. art.673⁵ și art. 673⁹ C.pr.civ., sulta stabilită fiind mult mai mică decât în prima variantă de lotizare și, față de faptul că într-un proces de partaj, calitățile părților sunt complexe, acțiunea folosind tuturor celor implicați, iar nu doar reclamantului, ținându-se seama de cheltuielile efectuate de fiecare parte, în temeiul art.274 - 276 C.pr.civ., a compensat parțial cheltuielile de judecată, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei, conform cotei indivize cuvenite, reprezentând rest după compensare.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul V. A., iar pârâta I. M. a declarat apel atât împotriva sentinței civile nr._/30.11.2011, cât și a încheierii de ședință din data de 23.11.2011.

Astfel, reclamantul V. A. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței nr._/30.11.2011, refacerea raportului de expertiză construcții ing. B. I., astfel cum a solicitat instanței de fond.

În motivarea apelului, reclamantul a arătat că înțelege să conteste soluția instanței de fond pentru două aspecte, și anume: refuzul nejustificat de a dispune refacerea raportului de expertiză construcții, deși și expertul desemnat în cauza a solicitat, în mod expres, acest lucru; omologarea variantei a II - a de lotizare.

A menționat reclamantul că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilului - teren și construcții situat în Ploiești, . și atribuirea, în natură, a loturilor, ținând cont de cota de 1/2 deținută la acel moment împreună cu tatăl său - V. A. și, respectiv de cota de 1/2 deținută de pârâta I. M. care, în prezent, deține o cota de 1/2 din imobil, în urma contractului de donație aut. sub nr.225/25.02. 2010.

În ceea ce privește primul motiv de apel, reclamantul a arătat că, în cauză, a fost dispusă efectuarea unei expertize construcții având că obiect identificarea și evaluarea construcției și, formulând obiecțiuni, a solicitat refacerea acestuia, deoarece expertul a supraevaluat partea din imobil care i-a revenit în urma pronunțării sentinței instanței de fond, dând valoare puțului absorbant, ignorând prevederile art.141 din H.C.L. nr.320/2007 modificat prin H.C.L. nr.90/2010, în condițiile în care, acesta nu își mai justifică existența, ba chiar se impune dezafectarea sa.

În ceea ce privește pivnița, expertul a arătat că aceasta a fost construită în anul 1961, dar, în realitate, aceasta are o vechime de cca. 80 de ani, fiind o construcție improvizată, cu pereți din cărămidă de calitate inferioară, netencuiți și puternic degradați de umezeală, planșeul fiind din elemente din lemn putrezite, iar pardoseala din pământ.

În mod greșit, expertul a reținut că suprafața pivniței este de 18,92 mp., în realitate fiind de 10,92 mp., suprafața utilă fiind de 9,40 mp., această pivniță deservind ambele unități locative, având intrare din curte.

Corpul de clădire reprezentat pe schița de plan cu numerele 1 și 2, capitolul caracteristici constructive etapa a – II - a din expertiză este, de asemenea, supraevaluat, expertul reținând, în mod eronat, că are fundație din beton, ceea ce nu corespunde realității.

Pereții sunt construiți din cărămidă recuperată, au grosimea de cca. 15 cm. și nu sunt tencuiți la exterior, pe latura de vest, expertul reținând că sunt din cărămidă și sunt tencuiți la interior și exterior; instalația electrică este neconformă cu normele în vigoare, având o uzură de 100%,, ceea ce implică o cheltuială suplimentară și existenta lor nu poate fi luată în calcul ca un plus de valoare al imobilului.

În ceea ce privește sistemul de încălzire, există o singură sobă, iar nu mai multe, așa cum retine expertul, iar aceasta este improvizată, nu e alimentată cu gaz metan și are o uzură de 100%; înălțimea și dimensiunile încăperilor sunt mai mici decât cele prevăzute în normele metodologice de aplicare a Legii nr.114/ 1996 pentru camere de locuit; nu există instalație sanitară în acest corp de clădire, nici instalații de preluare a apelor menajere sau pluviale; învelitoarea din tablă este degradată, din foi de tablă recuperată, starea acesteia fiind cel mult satisfăcătoare.

Toate aceste neconcordanțe au fost aduse la cunoștința instanței de fond, prin obiecțiunile formulate, cu mențiunea că ele duc la stabilirea unei valori mai mari și nejustificate pentru această parte din imobil, după cum s-a arătat și expertului B. I. și, în urma reexaminării fotografiilor pe care le deținea, acesta a depus pentru termenul de judecată din data de 18.05.2011, o adresă prin care a solicitat instanței să dispună o completare a constatărilor din teren pentru a se înlătura orice suspiciuni privind situația reală, sens în care a solicitat să se pună în vedere părților să creeze posibilitatea de acces și să pregătească sondaje sau decopertări pentru a putea face constatări suplimentare.

Instanța de judecată, în mod nejustificat, a respins obiecțiunile, dar și solicitarea expertului de a face o nouă constatare la față locului pentru a lămuri aspectele contestate, încălcându-i-se reclamantului, în acest fel, dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta garantat de art.6 din CEDO.

P. respingerea acestor obiecțiuni și, totodată, prin respingerea solicitării expertului topo B. I., instanța de fond nu a respectat prevederile art.129 alin.5 C.pr.civ. privind obligația judecătorului de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, reclamantul a arătat că instanța de judecată, în mod greșit, a omologat varianta a – II - a de lotizare din raportului de expertiză – completare ing. P. A., deoarece, prin omologarea variantei I de lotizare s-ar fi creat o situație echitabilă pentru părți, corespunde modului în care a fost folosit imobilul de vânzătorul - B. V. și sora acestuia - pârâta I. M., având două unități locative distincte.

Camerele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și beciul i-au fost predate reclamantului de către vânzător, în urma încheierii contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.8/12.05.2008, aceasta fiind partea din imobil folosită, în mod exclusiv, de B. V. până la înstrăinare, astfel cum arată în nota explicativă din data de 24.05.2008, iar în ceea ce privește camera nr.7, a convenit cu vânzătorul ca acesta să își depoziteze aici bunuri personale pe perioadă nedeterminată, bunuri care se află și în prezent în aceasta încăpere.

P. împărțirea imobilului, conform variantei I, cele două unități locative ar fi avut baie proprie, contrar susținerilor expertului - parte, întrucât, pârâta I. M., în calitate de proprietar al camerelor 9, 10, 11 și 12 situate în aceeași clădire, ar avea baie cu W.C., conform schiței de plan în camera 9.

Cele două unități locative, conform variantei I au utilități separate (gaze și electricitate) cu contoare și contracte separate, individuale, contoarele de gaze și energie electrică fiind montate pe fațada imobilului, spre . variantei I, cel nevoit să asigure branșamente noi și cel care ar face cheltuieli suplimentare în acest sens, este reclamantul.

Accesul în cele două unități locative se face separat, pe două străzi diferite, respectiv partea care i-ar fi revenit, cu acces din . care i-ar fi revenit pârâtei, cu acces din . pod putându-se asigura prin orice zona a acoperișului.

În ceea ce privește closetul numerotat cu 8 pe schița de plan, acesta este o construcție improvizată aflată pe hotarul cu imobilul de la nr.60, de pe . prevederilor art.610 C.civ. și ale Legii nr.50/1991, este fără apă curenta și e fixat pe peretele imobilului de la nr.60, pe latura de vest, fără a avea pe această latură perete propriu și, conform prevederilor art.141 din H.C.L. nr.90/2010, proprietarii imobilelor situate pe străzile Municipiului Ploiești prevăzute cu rețea de canalizare au obligația ca, în termen de trei luni, să execute lucrările de racordare pentru deversarea în rețea a apei menajere și pluviale și să dezafecteze fosele septice sau puțurile absorbante în același termen de trei luni. În aceste condiții, atât closetul cu fosă septică, cât și haznaua vor trebui dezafectate, igienizate și acoperite cu steril, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare, în varianta I de lotizare fiind asigurat părților în litigiu curți egale.

În varianta propusă de pârâta, respectiv atribuirea către aceasta a camerelor 7 și 8, i-ar reveni o cotă foarte mică din casă și curte, ar fi fost lipsită de singura cameră iluminata direct, natural, respectiv dormitorul numerotat cu 7, în această variantă fiind necesare lucrări de recompartimentare, după cum aceasta ia în calcul suprafața construită a pivniței de 18,92 mp., în condițiile în care, suprafața reală a pivniței este de 10,92 mp.

Suprafața indicată în schița întocmită de S.C. Surfer Viotop S.R.L. din anul 2006 pentru pivniță (suprafața construită) este rezultatul unei erori materiale, pe care pârâta înțelege să o exploateze în favoarea sa, lucrarea anterior amintită conținând mai multe greșeli, precum: înscrierea suprafeței construite mai mică decât a suprafeței utile a corpului C l ( suprafața construită - 102,20 mp. și suprafață utilă 128,25 mp.).

Pârâtă I. M. a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței pronunțate, arătând că înțelege să critice soluția Judecătoriei Ploiești, întrucât, aceasta are un caracter arbitrar, neținând cont de obiecțiunile formulate de aceasta și nici de varianta pentru lotizare care ar fi preîntâmpinat viitoare litigii între părți, prin această partajare a terenului și a construcției, fără a se ține seama de servituțile create și care nu reprezintă un plus petit, conform jurisprudenței consacrate, prin partaj nu pot fi constituite locuri înfundate.

A arătat că, alături de proprietarii părții din construcție care nu a fost inclusă în masa partajabilă, a fost privată de accesul la podul locuinței, de iluminatul natural al camerelor, de alimentarea cu apă, de folosirea haznalei, de scurgerea apelor pluviale, locuința devenind nefuncțională și, în cazul admiterii acestei variante de lotizare, fără a se ține seama de aspectele menționate, s-ar afla într-o situație profund inechitabilă, întrucât, pentru a locui ar fi nevoită să transforme, în mod considerabil, acoperișul casei, să modifice pereții, să construiască alt record de alimentare cu apă și altul de deversare.

Dreptul la apărare i-a fost încălcat grav, în condițiile în care, la termenul de judecată din data de 23.11.2011, când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, a fost privată de dreptul de a lua cunoștință de conținutul lucrării „completare 2 la raportul de expertiză” depusă de către expertul topo A. P., deși termenul de depunere al lucrării era 09.11.2011 la biroul de expertize, acesta apărând la dosar, în ziua judecății, primind în timpul ședinței un exemplar al raportului, refuzându-i-se acordarea unui termen pentru a lua cunoștință, astfel cum prevede art.96 C.pr.civ.

A menționat pârâta că raportul de expertiză topo ing. P. A., depus la termenul de judecată din data de 23.11.2011, este nelegal, fiind încălcate dispozițiile art.208 C.pr.civ., părțile nefiind convocate la efectuarea expertizei, iar raportul de expertiză al expertului consilier topo ing. B. L. precizează necesitatea refacerii raportului de expertiză efectuat de exp. P. A., întrucât, acesta nu are datele necesare întocmirii unor variante de lotizare reale și, în mod greșit, în raportul de expertiză – lotizare, expertul nu a identificat camerele ce formează unitatea individuală cu număr cadastral_ - C1 - U2, camerele 9, 10, 11, 12 înscrise în Cartea Funciară_ care nu fac obiectul ieșirii din indiviziune, având alți proprietari.

Această gravă eroare a expertului a condus la stabilirea eronată a liniei de hotar între proprietățile părților în proces, în ambele variante neavându-se în vedere servituțile existente pentru această parte a construcției, servituțile de vedere la camerele 9 și 11, precum și accesul la pod și captarea apelor pluviale care se face de la un imobil, scurgerea găsindu-se pe terenul atribuit celeilalte părți și haznaua.

Instanța în mod, în mod nelegal, a respins, fără niciun fel de motivare, obiecțiunile formulate și cuprinse în încheierea de ședință din data de 23.11.2011 de către pârâtă și obiecțiunile formulate de expertul său consilier, iar din schița anexă a variantelor finale de lotizare a exp. topo P. A. nu se poate înțelege care este limita de proprietate, ca efect al ieșirii din indiviziune și, mai mult, în această schiță de plan este cuprinsă și partea din imobil care nu face obiectul ieșirii din indiviziune.

Linia de hotar nu poate fi evidențiată prin raportul de expertiză în niciun mod, ajungându-se ca fereastra camerei 7 ce i-a fost atribuită, să reprezinte, la jumătatea sa linia de hotar, prin încălcarea servituții de vedere și a luminii naturale, WC-ul care, în prezent, deservește partea de imobil atribuită pârâtei și care reprezintă singura cale de acces la pod pentru aceasta, fiind atribuită, în mod inexplicabil, reclamantului care nu a locuit niciodată în imobil, iar WC-ul care se sprijină pe imobilul – proprietate a pârâtei nu are niciun fel de legătură cu partea de imobil atribuită reclamantului.

Expertul trebuia să aibă și accesul la utilități, în sensul stabilirii accesului părților, nefiind întocmită nicio variantă de lotizare, conform opțiunii pârâtei depusă, în scris la dosar, la termenele de judecată din data de 15.11.2010 și 18.05.2011, respectiv atribuirea camerelor 7, 8, 13, 14 și a unei părți din curtea interioară, cu hotar la limita dintre camerele 6 și 7, precum și la termenul din 28.09.2011, însoțită de schițe anexe, clar determinate, fiind încălcat art.673⁹ C.pr.civ., în sensul că modalitatea de împărțire aduce mari prejudicii pârâtei.

Deși instanța a dispus, în adresa către exp. P. A., că cei doi experți să-și exprime punctul de vedere în cadrul aceleiași lucrări, această dispoziție nu a fost respectată, împiedicând instanța să se lămurească asupra situației din teren (art.210 C.pr.civ.), fiind clar că variantele de lotizare trebuiau făcute pe schița cadastrală, pe baza căreia s-a întocmit actul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.8/12.05.2008 și care stă la baza deschiderii procesului de indiviziune și care nu a fost contestată de niciuna din părți, variantele de lotizare propuse de exp. topo P. A. bazându-se pe o schiță de plan eronată.

A menționat pârâta că varianta 2 ar fi fost echitabilă, acordând celor două părți cote aproape egale din construcție și teren, iar sulta este aproape neglijabilă, însă, este deficitară tehnic: apele fluviale se scurg în curtea ce revine reclamantului, streașina este tot deasupra proprietății acestuia, deschiderile de lumină nu respectă distanțele prevăzute de art.615 C.civ., se blochează accesul la pod, generează litigii cu proprietarii unei părți din imobil care nu intră în acest proces, solicitând, fără a se reține de către instanța de fond, includerea în completarea 2 a raportului de expertiză, a variantei pe care a propus-o.

A fost neglijat, astfel, dreptul de servitute pentru apă, curent electric, gaze, canalizare, lumină naturală, . în vedere următoarele: alimentarea imobilului cu apă se face prin . ce îi revine lui V. A.; alimentarea cu gaze a imobilului se face din . prin podul comun al imobilului; alimentarea cu energie electrică se face din . prin pereții încăperilor ambilor proprietari - I. M. și V. A., fiind necesar ca cei doi proprietari să aibă drept de servitute asupra acestor utilități, cu atât mai mult cu cât, exercită posesia părții din imobil pe care o solicită de peste 80 de ani.

În drept, față de cele arătate, în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.2 C.pr.civ., pârâta I. M. a solicitat refacerea expertizei - lotizare, în raport de criticile formulate sub toate aspectele, respectiv a convocării pârtilor, al evidențierii unei variante propusă și de aceasta, varianta care să aibă în vedere servituțile născute din situația de fapt a imobilului, accesul la pod al pârâtei, servitutea de vedere și a captării apelor pluviale de la imobilul proprietatea acesteia, excluderea părții de imobil reținută, în mod greșit, de expertul topo P. A., care nu face parte din masa de partaj.

P. întâmpinare, reclamantul Voineascu A. a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă I. M. care, la rândul său, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 15.02.2008.

P. decizia civilă nr.421/19.06.2012, Tribunalul Prahova a respins cererea de refacere a probatoriilor, ca neîntemeiată și, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, reținând, în ceea ce privește apelul declarat de reclamantul V. A. referitor la solicitarea de refacere a probei cu expertiză de specialitate construcții și la primul motiv de apel că, în speță, cererea de refacere a probei cu expertiză specialitatea construcții, potrivit art.295 alin.2 C.pr.civ. „instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.”

În privința refacerii probelor deja administrate, trebuie avut în vedere că, întrucât, acestea sunt deja câștigate cauzei, ele trebuie repetate, în apel, numai atunci când sunt defectuoase sau incomplete.

P. încheierea de ședință din data de 28.03.2011, instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de reclamant cu privire la raportul de expertiză de specialitate construcții civile B. I., iar în ceea ce privește metoda de evaluare a construcțiilor, expertul a menționat, în cuprinsul raportului de expertiză, că este posibil de realizat doar metoda costului de înlocuire net (CIN) (abordarea prin cost).

A constatat expertul, în ceea ce privește construcția reținută în încheierea interlocutorie de partaj, compusă din 10 încăperi și un beci, conform plan Carte Funciară „Releveu construcții”, că aceasta a fost construită în două etape, având următoarele caracteristici constructive: prima etapă, a fost construită în jurul anului 1931, având un număr de 6 încăperi și o cabină W.C. la care s-au făcut lucrări de reparații și întreținere; a două etapă, a fost construită în jurul anului 1961, astfel cum rezultă din adresa nr.15.359/1959 emisă de Sfatul Popular al orașului Ploiești, fiind edificate două încăperi și o pivniță.

În cuprinsul raportului de expertiză au fost enumerate caracteristicile constructive corespunzătoare etapei I: fundații din beton; pereții din zidărie de cărămidă, tencuite la interior și exterior, cu tencuieli fisurate și căzute pe fațada de nord; pardoseli din lemn, mozaic și beton; planșeu pe grinzi lemn, tencuit, care prezintă fisuri; ferestre duble din lemn rășinoase; ușa ornamentală din lemn la . rășinoase în rest; zugrăveli simple în culori de apă, degradate; instalație electrică de iluminat incandescent în toată casa, debranșată la încăperile 3-8; instalații sanitare și obiecte sanitare ce prezintă uzuri accentuate la încăperile 5, baie și 8, cabină WC; încălzirea se realizează prin sobe de teracotă cu gaze naturale la încăperile 13 și 14 și debranșate la încăperile 3-7; apele menajere și pluviale de la întreg imobilul sunt colectate într-un puț absorbant cu pereți din beton, ce are formă circulară, diametru de aproximativ 0,80 m, cu înălțimea de aproximativ 8 m, fără a se putea măsura cu precizie, amplasat în curte, amplasat în curte și care la această dată este plin, fiind executat în jurul anului 1957; șarpantă simplă din lemn subdimensionată, învelitoare din tablă galvanizată, stare bună.

În ceea ce privește puțul absorbant, susținerile reclamantului în sensul că acesta nu își mai justifică existența nu pot fi reținute, atât timp cât elementul de construcție este folosit, încă, pentru colectarea apelor menajere și pluviale de la întregul imobil, nefiind dezafectat.

Caracteristicile constructive ale locuinței (două încăperi și pivniță) în etapa a - II - a au fost descrise, astfel: fundații din beton; pereții din zidărie de cărămidă, la exterior și interior cu tencuieli fisurate și căzute pe fațada de sud; pardoseli din lemn (dușumele); planșeu pe grinzi lemn clasic, tencuit, ce prezintă fisuri; ferestre duble din lemn rășinoase; uși din lemn rășinoase, finisaje medii cu uzură accentuată; instalație electrică de iluminat incandescent încăperile 1 și 2; instalație de gaze debranșată; sobe de teracotă cu gaze (debranșate); apele menajere și pluviale de la încăperile 1 și 2 sunt colectate în puțul absorbant prezentat mai sus; șarpantă simplă din lemn subdimensionată; învelitoare din tablă galvanizată în stare bună (filele 174-175 dosar fond).

Cu privire la încăperile 1 și 2 și la pivniță, expertul a arătat că au fost construite în anul 1961, astfel cum rezultă din adresa nr._/1959 emisă de Sfatul Popular al orașului Ploiești, context în care s-a apreciat că nu se poate reține că pivnița ar avea o vechime de 80 de ani, coeficientul de uzură al acesteia fiind precizat de expert, conform Normativului P 135/1999.

În ceea ce privește dimensiunile tuturor construcțiilor supuse evaluării, expertul a arătat că a fost verificată dispunerea încăperilor față de plan și dimensiunile înscrise în plan pentru încăperile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13, 14 și pivniță, dimensiuni care corespund cu releveul construcțiilor din cartea funciară cu număr cadastral provizoriu_/C1/1 și sunt intabulate la nr. 52.567 a Municipiului Ploiești, planul prezentat de părți corespunzând construcțiilor din teren (releveu ce a stat la baza contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 08/12.05.2008).

În consecință, s-a apreciat că nu poate fi reținută afirmația reclamantului conform căreia pivnița are alte dimensiuni decât cele prezentate în cuprinsul raportului de expertiză, iar, în ceea ce privește camerele reprezentate pe schița de plan cu numerele 1 și 2, constatarea expertului în sensul că acestea au fundații de beton nu poate fi combătută printr-o simplă afirmație, neconfirmată de vreo altă probă.

Expertul a reținut că acestea au pereții din zidărie de cărămidă, tencuielile fiind fisurate și căzute, la exterior, pe fațada de sud, iar finisajele sunt medii cu uzură accentuată, stabilind coeficientul de uzură având în vedere vechimea, uzura în raport de durata de exploatare, conform Normativului P 135/1999, dar și uzura reală a clădirii, conform Anexei nr.45 la Normativul P 135/1999, prezentând și modalitatea de calcul.

În ceea ce privește instalațiile, modalitatea de evaluare a acestora este, de asemenea, prezentată în cuprinsul raportului de expertiză, fiind efectuată, conform mențiunilor expertului, pe baza Catalogului nr.124 pentru reevaluarea clădirilor și construcțiilor de locuit și administrative și pe baza catalogului nr. 115 pentru reevaluarea clădirilor și construcțiilor speciale, arătându-se indicatorii valorii de înlocuire pentru construcții și instalații, cu precizarea că reclamantul nu a motivat aprecierea conform căreia instalația electrică și cea de gaze ar avea o uzură de 100%, după cum, nu a justificat nici susținerea potrivit căreia instalația electrică este neconformă cu normele în vigoare.

Cu privire la sistemul de încălzire, s-a arătat că sobele de teracotă cu gaze sunt debranșate, cu excepția încăperilor 13 – 14, însă, împrejurarea că înălțimea și dimensiunile încăperilor sunt mai mici decât cele prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Legii nr.114/1996 pentru camere de locuit, astfel cum susține reclamantul, nu poate conduce la concluzia că acestea au o valoare mai mică decât cea reflectată în cuprinsul raportului de expertiză, fiind avute în vedere la evaluare aceste caracteristici.

În cuprinsul raportului de expertiză nu se afirmă că ar exista instalație sanitară pentru corpul de clădire format din camerele 1 și 2.

Cu privire la colectarea apelor menajere și pluviale, se arată că acestea sunt colectate în puțul absorbant descris în prima parte a raportului de expertiză.

Referitor la învelitoarea din tablă, expertul prezintă, de asemenea, modalitatea de evaluare, arătând că aceasta este în stare bună, starea tehnică pentru construcțiile edificate în etapa a – II - a fiind apreciată ca fiind „satisfăcătoare” și, având în vedere că raportul de expertiză de specialitate construcții cuprinde constatările expertului și răspunsurile motivate ale acestuia la fiecare dintre obiectivele stabilite, fiind de natură să formeze convingerea acesteia, s-a apreciat că nu se impune refacerea acestei probei, cu precizarea că, codul de procedură civilă nu prevede posibilitatea pentru expert de a solicita completarea constatărilor efectuate.

Potrivit art.212 alin.1 C.pr.civ. „dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză”.

Conform art. 6 par.1 din C.E.D.O., a cărei încălcare o susține reclamantul, orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care să hotărască asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În ceea ce privește administrarea probelor, garanțiile unui proces echitabil vizează în special „egalitatea armelor” și respectarea contradictorialității, iar cu referire la regimul probelor, instanța de contencios european a statuat că admisibilitatea, administrarea și pertinența probelor sunt aspecte lăsate la latitudinea jurisdicțiilor naționale, dreptul la un proces echitabil semnificând respectarea, în această materie, a garanțiilor sus-menționate.

Respingerea obiecțiunilor părții, cu respectarea principiului contradictorialității în fața instanței de judecată nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, atât timp cât, din analiza constatărilor raportului de expertiză rezultă că nu se impunea refacerea sau completarea acestuia, considerentele în raport de care s-a apreciat că nu se poate reține nici încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art.129 alin.5 C.pr.civ.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, conform art. 673⁵ alin.2 C.pr.civ. „instanța va face împărțeala în natură. (…). În cazul în care loturile nu sunt egale că valoare ele se întregesc printr-o sumă de bani”.

Potrivit art.673⁹ C.pr.civ., „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.

Textul citat determină cele mai importante criterii la care instanța trebuie să recurgă pentru formarea și atribuirea loturilor, fără a avea caracter limitativ, situație în care formarea loturilor implică și aplicarea art.741 C.civ. care stabilește că „la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se pe cât posibil fărâmițarea peste măsură a imobilelor”, reținerea celei de-a doua variante de lotizare propusă de exp. P. A. respectând criteriile menționate.

În cazul primei variante de lotizare nu este respectat principiul ce decurge din prevederile art.741 C.civ., în sensul de a acorda părților, pe cât posibi, „aceeași cantitate de imobile”, sulta în cuantum de 18.991 fiind, în mod evident, exagerată.

Potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză, reclamantul primește camerele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, beciul, haznaua și suprafața de teren de 76 mp., în valoare totală de 68.137 lei, urmând să plătească sultă pârâtei în cuantum de 534 lei, aceasta primind camerele 7, 13, 14 și suprafața de teren de 100 mp., în valoare totală de 67.070 lei, urmând să primească o sultă de 534 lei.

Conform mențiunilor din cuprinsul raportului - completare 2 la raportul de expertiză, varianta ține cont și de faptul ca părțile trebuie să aibă acces la calea publică.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâtă I. M., tribunalul a reținut că raportul de expertiză „completare 2” la raportul de expertiză tehnică întocmit de exp. P. A. a fost înregistrat la data de 09.11.2011 și, potrivit vizei judecătorului fondului, raportul a fost depus la dosar la data de 11.11.2011, următorul termen de judecată după depunerea raportului de expertiză fiind cel din data de 23.11.2011.

Conform art.209 alin.1 C.pr.civ., „expertul este dator să-și depună lucrarea cu cel puține 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată”.

Termenul de depunere a raportului de expertiză este prevăzut de lege pentru a asigura dreptul părților de a lua cunoștință de conținutul acestuia și pentru a formula eventuale obiecțiuni și, numai în cazul în care raportul de expertiză este depus cu mai puțin de 5 zile libere înainte de termenul fixat pentru judecată, părțile pot solicita acordarea unui alt termen pentru a lua cunoștință de cuprinsul acestuia.

În cazul în care raportul este depus în termenul menționat, părțile au obligația să ia cunoștință de conținutul său din dosarul instanței, care poate fi consultat între termene și, mai mult decât atât, chiar în cazul nerespectării termenului procedural de 5 zile, instanța nu este obligată să dispună amânarea judecății dacă părțile nu solicită termen pentru studierea raportului de expertiză.

Astfel cum rezultă din mențiunile încheierii de ședință din data de 23.11. 2011, părțile nu au solicitat acordarea unui termen în acest scop.

Potrivit art.208 alin.1 C.pr.civ., convocarea părților este necesară doar în situația în care este nevoie de o cercetare la fața locului.

Pentru efectuarea raportului „completare 2 la raportul de expertiză” nu a fost însă necesară o nouă cercetare la fața locului.

Părțile au fost convocate la efectuarea raportului de expertiză de specialitate topografie și a raportului de expertiză tehnică specialitatea construcții.

Măsurătorile construcțiilor care fac obiectul partajului și a terenului au fost efectuate în cadrul efectuării raportului de expertiză de specialitate topografie și construcții și, prin urmare, nu era necesară efectuarea altor măsurători pentru întocmirea variantelor de lotizare, cu precizarea că, în cauză, nu se impunea identificarea camerelor 9, 10, 11 și 12, întrucât acestea nu fac obiectul partajului, după cum nu face obiectul prezentei cauze nici stabilirea liniei de hotar între proprietăți.

Astfel, a doua variantă de lotizare propusă de exp. P. A. respectă criteriile art.673⁵ alin.2 C.pr.civ., art. 673⁹ C.pr.civ. și art.741 C.civ.

De altfel, potrivit variantei a II a, reclamantul urmează să desființeze ferestrele care dau spre proprietatea pârâtei, iar aceasta pe cele limitrofe curții interioare ce revine reclamantului, prezenta cauză având că obiect nu doar partajarea construcțiilor, ci și a terenului, prin reținerea variantei a II - a de lotizare, pârâtei revenindu-i suprafața totală de 100 mp., în timp ce reclamantului îi revine suprafața de 76 mp.

Instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză ca fiind neîntemeiate prin încheierea de ședință din data de 23.11.2011, dezvoltând motivarea soluției în cuprinsul hotărârii pronunțate.

Raportul de expertiză - lotizare ia în considerare și opțiunile părților, pe lângă celelalte criterii menționate, astfel cum instanța a solicitat prin adresa aflată la f.283 – dos. fond, pârâtei fiindu-i atribuite camerele 7, 13 și 14.

Varianta propusă de pârâtă nu respectă criteriile art.673⁹ C.pr.civ. și art. 741 C.civ., creând o disproporție de valoare între loturile atribuite, cu precizarea că, în cauză, nu se impune refacerea raportului de expertiză lotizare, având în vedere că varianta a – II - a reținută de instanță respectă, în cea mai mare măsură, criteriile de formare și atribuire a loturilor prevăzute de textele legale menționate, principiile înscrise în acestea urmărind asigurarea egalității dintre copărtași și constituind garanția echității partajului.

Având în vedere considerentele expuse, tribunalul, în baza art.295 alin.2 C.pr.civ. a respins cererile de refacere a probatoriilor, iar în temeiul art.296 C.pr.civ., a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva deciziei au declarat recurs, în termen legal, pârâta I. M. și reclamantul V. A..

În recursul său, pârâta I. M. a invocat nulitățile prevăzute de disp. art.304 pct.9 C.pr.civ., în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a disp. art.673⁹ C.pr.civ., în sensul că la formarea și atribuirea loturilor, instanța trebuia să tină seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, natura bunurilor, fără să prejudicieze niciuna din părți prin modalitatea de stabilire a ieșirii din indiviziune.

Așa cum a arătat și în fata instanței de apel, expertiza P. A. varianta lotizare s-a făcut cu încălcarea disp. art.208 C.civ., părțile nefiind convocate la efectuarea lotizării și, nefiind convocate, expertiza la care a formulat obiecțiuni și în fața instanței de fond, a ajuns la o partajare a terenului și, respectiv a construcției de natură să îi aducă mari prejudicii.

Astfel, pentru stabilirea corectă a suprafețelor de teren erau necesare măsurători în interiorul construcției, pentru poziționarea corectă a curții interioare, a haznalei situată în această curte, a axurilor de pereți comuni prin care ar putea trece linia de hotar, din expertiza lotizare P. A. neputându-se evidenția, în mod clar, suprafețele de teren atribuite, după cum nu au fost evidențiat nici imobilul - construcție supus partajului.

S-a mai arătat, în continuare, că, în mod greșit, deși în lotul pârâtei s-au atribuit camerele 7, 13 și 14, linia despărțitoare a terenului - curții interioare este la jumătatea camerei nr.7, în acest fel, într-o cameră mare, cu un geam pentru lumină naturală, adecvat camerei respective, linia despărțitoare a terenului atribuit - linia de hotar este la jumătatea geamului camerei nr.7, încălcându-se, astfel, servitutea de vedere a acesteia.

În plus, unitatea locativă atribuită pârâtei, formată din camerele 7, 13 și 14 nu are niciun W.C., în timp ce unitatea locativă atribuită lui V. A., camerele 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 8 au baie cu W.C. în interior, camera 5 și W.C. în curte și camera 8.

Pe cale de consecință, W.C. - ul notat cu simbolul 8 trebuia să fie atribuit pârâtei, cu atât mai mult cu cât, acesta reprezintă singura cale de acces la podul imobilului care se găsește în aceeași curte, dar care nu face obiectul partajului, deservind camerele 9, 10, 11 și 12, precum și la podul camerelor ce i-au fost atribuite prin partaj 7, 13, 14

În continuare, susține pârâta că, în mod nelegal, expertiza topo - lotizare ing. P. A. nu a reținut situația utilităților față de poziționarea camerelor atribuite părților, trebuind să facă referire la modalitățile de folosire a acestora, în comun, cel puțin până la o separare legala a utilităților.

Instanța de apel nu a analizat temeinicia criticilor formulate, ajungând la o concluzie greșită, în sensul că reclamantul V. A., conform variantei a - II - a din raportul de expertiză - lotizare P. A., urma să desființeze ferestrele ce dau spre proprietatea pârâtei, iar aceasta, la rândul său, ferestrele ce dau în curtea interioară ce revine reclamantului și care au deschidere numai în curtea ce îi revine în urma partajului, nu și în parte revenită pârâtei.

În plus, nu există o schiță de plan a expertului topo ing. P. A. în expertiza - varianta a – II - a reținută de instanță, clară, care să pună în evidență imobilul supus partajului și modalitatea defectuoasă în care acesta a făcut împărțirea, pentru a echilibra loturile cu o sultă de cca. 100 de euro.

Pârâta I. M. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel, în vederea completării probatoriului cu efectuarea unei expertize lotizare.

La rândul său, reclamantul V. A. a criticat decizia pronunțată de instanța de apel, considerând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, invocând disp. art.304 pct.9 C.pr.civ., apreciind că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor procedurale referitoare la încuviințarea și administrarea probelor, prin respingerea solicitării de completare a probatoriului, conform art.167 alin.1 și art.295 alin.2 C.pr.civ.

Astfel, instanța de fond, în mod nejustificat, a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, dar și solicitarea expertului de a face o nouă constatare la față locului pentru a lămuri aspectele contestate, încălcându-i-se în acest fel dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de art.6 din CEDO.

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize construcții având ca obiectiv identificarea și evaluarea construcției care face obiectul prezentei cauze, reclamantul formulând obiecțiuni la acest raport, solicitând refacerea acestuia, cu motivarea că expertul a supraevaluat partea din imobil care i-a revenit în urma pronunțării sentinței instanței de fond.

Astfel, expertul a dat valoare puțului absorbant, ignorând prevederile art. 141 din H.C.L. nr.320/2007, modificat prin H.C.L. nr.90/2010, ceea ce presupune, implicit, obligația dezafectării acestuia, ceea ce înseamnă că, în mod greșit, expertul a atribuit o valoare patrimonială puțului absorbant, în condițiile în care acesta nu își mai justifica existența, ba chiar se impune dezafectarea sa.

În ceea ce privește pivnița, expertul a arătat că aceasta a fost construită în anul 1961, dar, în realitate, are o vechime de cca. 80 de ani și, în mod greșit, expertul a reținut că suprafața construită a pivniței este de 18,92 mp., în realitate fiind de 10,92 mp., în condițiile în care suprafața utilă a acesteia este de 9,40 mp.

În plus, corpul de clădire reprezentat pe schița de plan cu numerele 1 și 2 - capitolul caracteristici constructive etapa a – II - a din expertiza este, de asemenea, supraevaluat, expertul reținând că finisajele sunt medii, cu uzură accentuată, dar în fapt finisajele sunt inexistente.

Instalația electrică este neconformă cu normele în vigoare, având o uzură de 100%, iar în ceea ce privește sistemul de încălzire, există o singură sobă, iar nu mai multe, așa cum a reținut expertul, sobă care este improvizată și nu e alimentată cu gaz metan, având o uzură de 100%.

Înălțimea și dimensiunile încăperilor sunt mai mici decât cele prevăzute în normele metodologice de aplicare a Legii nr.114/1996 pentru camere de locuit și nu există instalație sanitară în acest corp de clădire, nici instalații de preluare a apelor menajere sau pluviale.

În concluzie, pentru o justă soluționare a cauzei, reclamantul a apreciat că se impune refacerea raportului de expertiză construcții, o altă critică vizând procedura împărțelii judiciare reglementată de art.673¹ și urm. C.pr.civ., considerând, de asemenea, că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale care reglementează această materie (motiv recurs - art.304 pct.9 C.pr.civ.).

Astfel, instanța de judecată era obligată să țină cont pe lângă alte aspecte și de voința părților - art.673⁹ C.pr.civ., context în care s-a considerat că motivarea instanței de apel în sensul că omologarea varianta I de lotizare ar fi dus la obligarea reclamantului la plata unei sulte exagerate, în cuantum de 18.991 lei nu are susținere logică, întrucât, instanța nu poate aprecia, în locul său, dacă această valoare este exagerată sau rezonabilă, în deplină cunoștință de cauză, solicitând omologarea variantei I de lotizare care corespunde modului în care a fost folosit imobilul de vânzătorul său - B. V. și sora acestuia - pârâta I. M., ca două unități locative distincte.

P. împărțirea imobilului conform variantei I, cele două unități locative ar fi avut baie proprie, contrar susținerilor expertului parte, au utilități separate (gaze și electricitate), cu contoare și contracte separate, individuale, contoarele de gaze și energie electrică fiind montate pe fațada imobilului, spre . variantei I, cel nevoit să asigure branșamente noi și cel care ar face cheltuieli suplimentare în acest sens este reclamantul.

Accesul la pod se poate asigura prin orice zonă a acoperișului, atât closetul cu fosa septică, cât și haznaua vor trebui dezafectate, igienizate și acoperite cu steril, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare pentru reclamant, cu precizarea că varianta I de lotizare ar fi asigurat părților în litigiu curți egale.

În varianta propusă de pârâtă, respectiv atribuirea către aceasta a camerelor 7 și 8, i-ar reveni o cotă foarte mică din casa și curte, ar fi fost lipsită de singura cameră iluminată direct, natural, respectiv dormitorul numerotat cu 7, în această variantă fiind necesare lucrări de recompartimentare.

Reclamantul V. A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Prahova în vederea refacerii raportului de expertiză construcții întocmit de expertul B. I..

Primindu-se dosarul la Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

P. decizia civilă nr. 3916/13.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost respins recursul declarat de recurentul - reclamant V. A. împotriva deciziei civile nr.421/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admis recursul declarat de recurenta - pârâtă I. M. împotriva aceleiași decizii care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.

Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că recursul pârâtei I. M. vizează, în principal, varianta de lotizare omologată de instanța de fond, în sensul că a fost efectuată cu încălcarea disp. art. 673⁹ C.pr.civ., sub acest aspect, din analiza raportului de expertiză efectuat în cauză și a schiței de plan aferentă, prin raportare la motivele de recurs formulate, s-a constatat că expertul nu a evidențiat, în mod clar, suprafețele de teren atribuite și nici camerele ce revin fiecărei părți, având în vedere că suprafața construită ocupă cca. 90% din curte și nici nu a poziționat haznaua colectoare.

Procedând în această modalitate, s-a ajuns la situația în care, deși recurentei - pârâtei i s-a atribuit camera 7, linia de hotar ce desparte terenul curții interioare este la jumătatea acestei camere, fapt care ar încălca servitutea de vedere și ar afecta iluminatul natural din această cameră.

Totodată, s-a reținut că unitatea locativă atribuită recurentei, formată din camerele 7, 13 și 14, nu are niciun W.C., deși W.C. - ul situat în curte, notat cu nr.8, este lipit de construcția atribuită recurentei - pârâte și reprezintă singura cale de acces la podul imobilului, prin intermediul unei scări exterioare situată deasupra acestuia, astfel că această construcție trebuia atribuită recurentei.

De asemenea, în această variantă de lotizare, expertul a precizat că reclamantul va desființa ferestrele care dau spre proprietatea pârâtei I. M., iar aceasta va desființa ferestrele care sunt limitrofe cu curtea interioară a reclamantului, aspect care poate produce mari prejudicii, în cazul în care, aceste ferestre ar fi singura sursă de iluminat natural a camerelor respective.

Față de aceste considerente, curtea a constatat că lotizarea dispusă în cauză s-a efectuat cu încălcarea disp. art.673⁹ C.pr.civ., motiv pentru care, în baza disp. art.304 pct.9 C.pr.civ., a admis recursul declarat de pârâtă, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel în vederea refacerii raportului de expertiză tehnică - lotizare, eventual de un expert constructor, având în vedere că suprafața construită depășește cu mult suprafața de teren existentă în curtea interioară a imobilului.

Cât privește recursul declarat de reclamantul V. A. prin care se critică, sub un prim aspect, evaluarea construcțiilor realizată prin raportul de expertiză topo ing. B. I., curtea a constatat că nemulțumirile acestuia în ceea ce privește evaluarea pivniței, suprafața construită, vechimea și dimensiunile acesteia, precum și valoarea corpului 2 de clădire determinată de finisaje, existența unei singure sobe, înălțimea și dimensiunile încăperilor, reprezintă elemente de fapt care nu pot fi analizate în recurs.

Astfel, s-a reținut că susținerile reclamantului referitoare la modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate, respectiv a raportului de expertiză efectuat în cauză, puteau fi încadrate printre motivele de netemeinicie pentru care se putea solicita modificarea sau casarea unei hotărâri în calea de atac a recursului anterior anului 2000, respectiv în disp. art.304 pct.11 C.pr.civ., potrivit căruia era admisibilă calea de atac a recursului, atunci când hotărârea se întemeia pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.

Cum, prin art. I pct.112 din O.U.G. nr.138/2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.219/2005, s-a abrogat pct.11 al art.304 C.pr.civ., rezultă că, la momentul de față, instanța de recurs nu mai poate fi sesizată cu motive de netemeinice a hotărârilor atacate de genul modalității greșite de administrare sau interpretare a probatoriilor de către instanță, ci, doar cu motive de nelegalitate încadrabile în disp. art.304 pct.1 – 9 C.pr.civ., curtea a constatat că nu mai poate cenzura concluziile Tribunalului Prahova referitoare la stabilirea situației de fapt rezultată din interpretarea probatoriilor administrate.

În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că puțul absorbant nu trebuia evaluat, întrucât, urmează a fi dezafectat, aceasta este nefondată având în vedere că acest bun a fost reținut la masa partajabilă, iar referitor la critica privind varianta de lotizare, în raport de considerentele expuse prin care a fost analizat recursul pârâtei, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză - lotizare, Curtea a constatat că nu se mai impune analizarea acestui motiv de recurs, susținerile reclamantului urmând a fi avute în vedere, odată cu întocmirea noului raport de expertiză.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată sub nr._ la data de 10.01.2013.

La termenul de judecată din data de 20.03.2013, pe linia considerentelor deciziei de casare sus – menționată, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate construcții civile, industriale și agricole, în vederea întocmirii propunerilor de lotizare, ținându-se seama și de opțiunile exprimate de părțile litigante, fiind respinsă cererea formulată de reclamantul V. A. privind reevaluarea construcției ce face obiectul litigiului, la momentul actual, în raport de valoarea de circulație, având în vedere că acest obiectiv nu se circumscrie dispozițiilor deciziei nr.3916/13.11.2012 a Curții de Apel Ploiești, irevocabilă (f.33).

Ulterior, la termenul de judecată din data de 03.06.2013, pârâta I. M. a învederat că, pe parcursul procesului, respectiv la data de 01.04.2013, a decedat fratele său – intimatul B. V. (f.46), conform certificatului de deces nr.881/02.04.2013 (f.77), de pe urma acestuia rămânând ca unică moștenitoare legală acceptantă numita B. D., în calitate de fiică, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.50/23.04.2013 (f.79), care a fost introdusă în cauză la termenul din data de 03.09.2013 (f.70).

Raportul de expertiză tehnică judiciară de specialitate construcții civile arh. S. G. a fost depus la data de 29.08.2013 (f.61 - 69) și, urmare a „Obiecțiunilor” formulate de expertul consilier al pârâtei – ing. N. D. (f.53 - 60), obiecțiuni însușite, în totalitate, de pârâtă care a arătat, însă, că dorește omologarea variantei I din raportul de expertiză (f.83), dar și a „Coraportului de expertiză tehnică construcții” întocmit de expertul consilier al reclamantului V. A. – ing. M. I. (f.86 - 92), la termenul de judecată din data de 01.10.2013 au fost admise obiecțiunile formulate reclamant cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză, luându-se act că apelanta – pârâtă nu formulează obiecțiuni privind varianta I de lotizare, ci numai cu privire la varianta a – II – a, astfel cum s-a consemnat în practicaua încheierii de ședință din data de 26.11.2013 (f.93).

Raportul de expertiză tehnică de specialitate construcții – completare a fost depus la data de 15.11.2013 (f.97), experții consilieri ai părților formulând, separat, „Obiecțiuni – Completare” (f.108) și, respectiv „Punct de vedere”.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 591 din 3 decembrie 2013, a admis apelul declarat de reclamantul V. A. - prin mandatar V. A. împotriva sentinței civile nr._/ 30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform variantei nr. 3 (trei) din raportul de expertiză tehnică - lotizare - completare arh. S. G., astfel:

Reclamantul V. A. primește:

- teren în suprafață de 96 mp ……..39.034 lei

- camerele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 ..….43.079 lei

- beci ………………………………2.691 lei

- puț absorbant ..……………………1.180 lei

Total ……………………………….85.984 lei

Plătește sultă pârâtei I. M. …...18.380 lei

Pârâta I. M. primește: teren în suprafață de 80 mp. și camerele 13 și 14 și sultă de la reclamant suma de 18.380 lei.

P. aceeași decizie instanța a menținut restul dispozițiilor sentinței și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:

Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.08/12. 05.2008, intimatul decedat B. V., prin mandatar B. D., a înstrăinat reclamantului V. A., în indiviziune și cote egale cu numitul V. A., dreptul indiviz de 1/2 din imobilul (teren și parte din construcție) situat în Ploiești, ., jud. Prahova, respectiv un drept indiviz de 1/2 din terenul în suprafață totală de 172 mp. cât a rezultat din măsurători (176 mp. din acte), precum și un drept indiviz de 1/2 dintr-o porțiune din construcția notată pe schița de plan cu simbolul C1 aflată pe acest teren, respectiv un drept indiviz de 1/2 din încăperile notate cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13 și 14 la parter și același drept indiviz de 1/2 din beci (f.5 – dos. fond).

Conform clauzelor stipulate în contract, vânzătorul a dobândit dreptul indiviz de 1/2 din imobilul – teren și construcție, prin moștenire, de la defuncții săi părinți B. T., decedat la data de 16.02.1981 și B. D., decedată la data de 29.06.1996, restul dreptului indiviz de 1/2 din teren și restul dreptului indiviz de 1/2 din construcție aparținând surorii sale - pârâta I. M..

Totodată, s-a mai menționat că partea din construcție reprezentată de încăperile notate pe schița de plan cu simbolurile 9, 10, 11 și 12 este proprietatea pârâtei și a soțului acesteia I. I., în prezent decedat.

La data de 25.02.2010, s-a încheiat contractul de donație aut. sub nr. 225 prin care V. A. a donat, în deplină proprietate și posesie, cu garanția oricărei evicțiuni fiului său - reclamantul V. A., cota indiviză de 1/4 din imobilul (teren și construcție) situat în intravilanul Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, constituit din teren în suprafață de 172 mp. din măsurători (176 mp., conform actelor de proprietate), precum și aceeași cotă indiviză dintr-o porțiune din construcția notată pe schița de plan cu simbolul C1, amplasată pe acest teren, respectiv cota indiviză de 1/4 din încăperile notate cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 13 și 14 de la parter, precum și același drept indiviz de 1/4 din beci, având suprafața utilă de 9,40 mp. (f.97).

Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat „Notă explicativă” datat 24.05.2008, așadar, anterior introducerii cererii de chemare în judecată (30.05.2008), defunctul – vânzător B. T. V. a menționat că „imobilul pe cale l-am vândut domnilor V. A. și V. A. se compune din încăperile identificate cu numerele 1, 2, 3, 4, 5, 6, și 7” și că „dorește ca relația cumpărătorilor cu sora sa I. T. M., proprietara celei de a doua jumătăți a imobilului situat în Ploiești, ., să fie de bună vecinătate și bună înțelegere” (f.40 – Curtea de Apel Ploiești).

Potrivit art.673⁹ C.pr.civ., „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei – părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor,domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.

Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, analizând cele trei variante de lotizare propuse de expertul constructor în raportul de expertiză tehnică – lotizare – completare, se constată că cea mai judicios întocmită, în sensul că respectă întru totul clauzele contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.08/12.05.2008, dar și dorința autorului reclamantului – vânzătorul B. T. V. cu privire la modalitatea de împărțire a încăperilor imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova, este varianta nr.3 în care se atribuie reclamantului V. A. camerele notate cu simbolurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, și 8, beciul și puțul absorbant urmând ca, pentru egalizarea, din punct de vedere a loturilor, să plătească pârâtei I. M. sultă în cuantum de18.380 lei.

Astfel, conform schiței de plan aferentă variantei nr.3, reclamantului V. A. i se atribuie cameră, bucătărie, hol, cămară, baie, cameră, cameră, W.C., iar pârâtei I. M. restul imobilului, astfel încât, se asigură, pe de o parte, o reală sistare a stării de indiviziune, iar pe de altă parte, evitarea apariției unor noi litigii cu privire la folosirea unor părți din imobil, creându-se, în acest mod, două unități locative distincte noi, cu ieșiri separate, respectiv la . .> În varianta nr.3, fiecare parte litigantă are propriile utilități, iar prin atribuirea puțului absorbant în lotul reclamantului se evită neînțelegerile cu privire la desființare sau nu, în viitor, a acestuia, astfel cum a susținut expertul constructor în preambulul lucrării, precum și la modalitatea de suportare a costului acestei lucrări, respectiv a celei de branșare la canalizare.

Tribunalul a apreciat că varianta nr.1 solicitată de pârâta I. M. în care se atribuie acesteia încăperile notate cu simbolurile 7, 8, 13 și 14, nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, accesul în camera nr.7 nu se poate realiza decât prin camera nr.6 care ar trebui atribuită reclamantului, fapt care nu numai că ar crea un evident disconfort ambelor părți, dar ar constitui și sursa unor posibile litigii viitoare.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs pârâta a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 316 raportat la dispozițiile art. 296 Cod pr. civilă, respectiv principiul "non reformatio in pejus" în sensul că i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac.

S-a menționat că prin sentința civilă_/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a dispus ieșirea din indiviziune în varianta 2 din raportul de expertiza și i s-au atribuit în deplină proprietate încăperile numerotate cu 7, 13, 14 și suprafața de 100 mp delimitată conform raportului de expertiză urmând ca să primească sulta 534 lei.

Tribunalul Prahova, prin decizia civila 421/19.06.2012 a respins apelurile declarate atât de V. A. cât și de ea, împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți, iar prin decizia civilă 3916/13.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția I Civilă s-a admis numai

recursul său, recursul declarat de V. A. fiind respins, cauza find trimisă spre rejudecare către Tribunalul Prahova.

Judecând apelul în fond după casare Tribunalul Prahova a administrat probele cu înscrisuri și un raport de lotizare, iar prin decizia civila 591/03.12.2013 pârâtei i s-a atribuit mai puțin decât prin hotărârea Judecătoriei Ploiești, deși singurul apel care se rejudeca era numai al său.

Astfel, după exercitarea căii de atac 80 mp teren în loc de 100 mp teren, cum decisese judecătoria, i s-au atribuit numai încăperile 13 și 14 dispărând astfel din lotul său încăperea 7 ce îi fusese atribuită de judecătorie, astfel încât rezultă în mod indubitabil că prin decizia atacată prin prezentul recurs situația sa s-a înrăutățit, deși Tribunalul Prahova, la rejudecare, avea de judecat numai apelul său.

Recurenta a arătat că au fost încălcate disp. art 315 Cod pr. civilă în sensul ca Tribunalul Prahova a nesocotit dispozițiile luate de Curtea de Apel Ploiești prin decizia 3916/13.11.2012.

P. decizia civila 3916/13.11.2012 Curtea de Apel Ploiești a constatat ca lotizarea în varianta omologată de instanța de fond este nelegală, întrucât nu s-a poziționat putul absorbant (haznaua colectoare), linia de hotar ce desparte terenul curții încălcă servitutea de vedere a pârâtei și iluminatul natural în camera 1, că din varianta ce i-a fost atribuită lipsește wc-ul notat pe planul expertizei cu numărul 8 care este lipit de construcție si prin care se face accesul la podul imobilului, wc-ul care face funcționala parte din imobilul atribuit pârâtei.

La rejudecare s-au comis o . grave încălcări ale legii și anume: deși la fila 41 din dosar V. A. propune discutării în speță 2 variante de lotizări, iar prin încheierea din 20.03.2013 (fila 33) și adresa către expertul S. G. (fila 36) instanța hotărăște că raportul de expertiza lotizare să se facă conform recomandărilor din decizia civilă 3916/2012 a Curții de Apel Ploiești, în raportul de expertiza întocmit de expertul S. G. apare o varianta de lotizare numărul 3 care se pretinde că ar fi fost cerută verbal de V. A., deși, așa cum s-a arătat mai sus, V. A. solicitase lotizarea, conform adresei de la fila 41.

P. varianta 3 atribuită ei, conform deciziei atacate, w/c-ul numerotat cu 8 a trecut în lotul lui V. A., deși era singura unitate sanitară care deservește încăperile atribuite ei, iar puțul absorbant a trecut cu totul în proprietatea lui V. A., astfel încât actuala lotizare este cu mult mai defavorabilă ei decât cea a instanței de fond, întrucât i s-a micșorat și suprafața de teren atribuită.

Se poate observa în mod clar că într-un fel a decis Curtea de Apel și în alt fel a hotărât Tribunalul Prahova.

Varianta 3 atribuită este cea mai nelegală, întrucât pe lângă faptul că încăperile atribuite ei nu pot constitui unitate locativă în lipsa wc-ului și accesului la puțul absorbant, iar în lotul reclamantului V. A. se regăsesc aceste 2 bunuri, astfel încât V. A. are 2 wc-uri, iar ea niciunul.

Recurenta a mai învederat că varianta I din raportul de expertiză de lotizare întocmit în fața Tribunalului Prahova de către experta S. G. este cea legală, întrucât asigură două unități locative distincte, ambele dotate cu dependințele necesare, coincide perfect cu cele decise de Curtea de Apel atunci când i-a admis recursul.

Astfel, varianta I nu încalcă nicio dispoziție legală privind servituțile, în lotul său este cuprins și singurul wc. lipit de proprietatea sa, iar fosa septica este în folosința comună.

În continuare, recurenta a arătat că un alt motiv de recurs se referă la nelegala compunere a completului de judecată privitor la numirea domnului magistrat M. R. în completul ce judecă acest dosar.

La fila 69 din dosarul cauzei în fondul pe casare există procesul-verbal 250/03.09.2013 din care rezultă că prin Hotărârea 17/01.07.2013 a Colegiului de Conducere a Tribunalului Prahova prin care s-a hotărât înlocuirea doamnei magistrat C. R. I. ca urmare a promovării examenului la o altă instanță cu domnul magistrat R. M..

A învederat recurenta că înlocuirea este nelegală cel puțin cu referire la acest dosar_, întrucât doamna judecător C. R. I. fusese înlocuită din completul acestui dosar încă din 18.03.2013, așa cum rezultă din încheierea dată în Camera de Consiliu (fila 7) prin care s-a admis cererea de abținere a doamnei magistrat C. R. I., întrucât se pronunțase în cauză prin decizia 421/19.06.2012 a Tribunalului Prahova și s-a hotărât ca soluționarea cauzei să fie făcută de completul compus din magistrații H. A. G. și D. L. C..

Numai că, întrucât și doamna magistrat D. L. C. făcuse parte din completul care pronunțase decizia civila 421/19.06.2012, prin încheierea din 18.03.2013 (fila 9) s-a hotărât că soluționarea prezentei cauze să fie făcută de completul compus din doamnele magistrat H. G. A. și N. C..

Completul compus din magistrații H. și C. au luat o hotărâre interlocutorie în acest dosar, astfel cum rezultă din încheierea din 20.03.2013 (fila 33) ceea ce demonstrează că și-au început activitatea în dosar în această componență.

Așa cum rezultă din decizia civilă 591/03.12.2013 și care face obiectul prezentului recurs, această decizie a fost pronunțată de un complet compus din magistrații H. A. G. și M. R., ceea ce e nelegal, întrucât domnul M. R. a înlocuit în acest dosar pe doamna magistrat N. C. și nu pe doamna C. R. I. care nu mai făcea parte din complet încă din 18.03.2013 (fila 7).

Principiul continuității completului de judecată în soluționarea unei cauze este principiu prevăzut de Codul proc. civilă, iar încălcarea lui conduce la casarea hotărârii atacate atunci când înlocuirea unui membru a completului este nejustificată și nelegală.

Recurenta a mai arătat că un alt motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.

Este necontestat că prin decizia civila 3916/13.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis numai recursul său, a fost casată decizia civilă 421/19.06.2012, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Prahova pentru soluționarea apelului, iar recursul declarat de V. A. a fost respins.

Astfel, nesocotind dispozițiile deciziei de trimitere instanța de rejudecare a soluționat apelul declarat de V. A., iar din dispozitiv rezultă că s-a admis apelul declarat de V. A., situație cu care tribunalul nu fusese sesizat, întrucât apelul lui V. era respins irevocabil.

În considerentele deciziei atacate, la fila 17, tribunalul a constatat că apelul declarat de I. M. este fondat, dar în motivarea existentă la fila 18 sunt cuprinse argumentele de ce i se atribuie lui V. A. varianta a 3-a din expertiza prin care acestuia i s-a dat mai mult decât avea dreptul, deși apelul lui fusese respins irevocabil, iar ei i s-a dat fizic mai puțin, deși apelul său fusese admis.

Mai mult, recurenta a arătat că în mod nelegal au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată.

Astfel, cu ocazia rejudecării în fața Tribunalului s-a administrat proba cu o nouă expertiză privind lotizarea, iar această expertiză a fost suportată de ea.

Întrucât partea care a căzut în pretenții este V. A., instanța trebuia să admită în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în această fază, respectiv onorariul de expertiză și onorariul de avocat.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, astfel cum l-a motivat, și, judecând în fond cauza, sa-i fie atribuiți în deplină proprietate și liniștită posesie bunurile și suprafața de teren, astfel cum au fost identificate în varianta I din raportul de lotizare întocmit în fața Tribunalului Prahova de doamna expert S. G..

La data de 06.03.2014, intimatul reclamant V. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei instanței de apel.

Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:

Examinând actele și lucrările dosarului, urmează a reține ca întemeiate criticile potrivit cărora au fost încălcate disp. art. 315 c.proc.civ., ce instituie obligativitatea pentru instanța de rejudecare a dezlegărilor date problemelor de drept de instanța de casare, precum și disp. art. 316 rap. la art. 298 c.proc.civ. conform cărora părții căreia i s-a admis calea de atac nu i se poate crea o situație mai grea prin judecarea acesteia.

Astfel, se poate reține că, după ce prin prin sentința civilă_/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a dispus ieșirea din indiviziune în varianta 2 din raportul de expertiză efectuat și pârâtei i s-au atribuit în deplină proprietate încăperile numerotate cu 7, 13, 14 și suprafața de 100 mp delimitată conform raportului de expertiză, urmând ca să primească sulta 534 lei, după ce prin decizia civila 421/19.06.2012 Tribunalul Prahova a respins apelurile declarate atât de reclamant, cât și de pârâtă, prin decizia civilă 3916/13.11.2012 Curtea de Apel Ploiești a admis numai recursul pârâtei, a respins recursul reclamantului și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

P. decizia de casare Curtea de Apel Ploiești a reținut că, deși recurentei - pârâtei i s-a atribuit camera 7, linia de hotar ce desparte terenul curții interioare este la jumătatea acestei camere, fapt care ar încălca servitutea de vedere și ar afecta iluminatul natural din această cameră, precum și faptul că unitatea locativă atribuită recurentei-pârâte, formată din camerele 7, 13 și 14, nu are niciun W.C., deși W.C. - ul situat în curte, notat cu nr.8, este lipit de construcția atribuită recurentei - pârâte și reprezintă singura cale de acces la podul imobilului, prin intermediul unei scări exterioare situată deasupra acestuia, astfel că această construcție trebuia atribuită recurentei-pârâte.

Judecând apelul în fond după casare Tribunalul Prahova, după administrarea probelor cu înscrisuri și raport de lotizare, prin decizia civila 591/03.12.2013 a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei nr. 3 (trei) din raportul de expertiză tehnică - lotizare - completare arh. S. G., atribuni reclamantului

teren în suprafață de 96 mp, camerele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, beciul și puțul absorbant, urmând a plăti sultă pârâtei 18.380 lei, în timp ce pârâta I. M. primește teren în suprafață de 80 mp. și camerele 13 și 14, precum și o sultă de 18 380 lei

Astfel, se poate observa cu evidență că, procedând la rejudecare, tribunalul a ignorat dispozițiile din decizia de casare, prin care s-a dat o dezlegare intrată în autoritatea de lucru judecat, în sensul că trebuia întocmite variante de lotizare în care camera 8 să fie atribuită pârâtei, astfel încât camerele 7, 8, 13 și 14 să se constituie într-o unitate locativă distinctă și funcțională pentru aceasta, să se poziționeze haznaua și să se facă o împărțeală cu respectarea servituților de vedere.

Totodată, a creat pârâtei o situație mai grea în rejudecarea provocată de admiterea doar a apelului acesteia, omologând o variantă de lotizare în care i se acordă mai puțin decât prin hotărârea Judecătoriei Ploiești, respectiv o suprafață mai mică de teren și mai puține încăperi, de vreme ce după exercitarea căii de atac a primit 80 mp teren în loc de 100 mp teren, cum decisese judecătoria, atribuindu-i-se numai încăperile 13 și 14, fără încăperea 7 ce îi fusese atribuită de judecătorie.

În raport de aceste considerente, Curtea urmează a reține că dintre cele 3 variante de lotizare întocmite în cauză după casarea cu trimitere spre rejudecare la tribunal, singura variantă care respectă dispozițiile de îndrumare cu caracter obligatoriu date de instanța de casare prin decizia nr. 3916/13.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, precum și principiul neagravării situației părții în propria cale de atac, dar și principiile ce guvernează împărțeala judiciară, astfel cum rezultă din disp. art. 673/9 c.proc.civ., e varianta 1 din raportul de expertiză –completare S. G., solicitată de pârâtă, variantă în care în lotul său cad încăperile 7, 8, 13, 14, o suprafață de teren de 105, 8 mp și plătește sultă reclamantului de 1825 lei, iar reclamantul primește camerele 1, 2, 3, 4, 5, 6, beciul amplasat sub acestea, puțul absorbant, teren de 70,2 mp și sultă pe 1825 lei de la pârâtă.

Din considerentele expuse mai sus Curtea, în baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 c.proc.civ., va admite recursul formulat de pârâta I. M. și va modifica în parte decizia civilă nr. 591 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că va dispune ieșirea din indiviziune conform variantei I din raportul de expertiză - completare arh. S. G. urmând a menține restul dispozițiilor deciziei.

Va constata că în cauză nu subzistă motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 7 c.proc.civ. în sensul că nu se confirmă critica potrivit căreia decizia recurată cuprinde dispoziții contradictorii, de vreme ce din considerente reiese temeinicia apelului pârâtei, iar prin dispozitivul acesteia este admis apelul reclamantului, deși cauza fusese trimisă spre rejudecare doar pentru soluționarea apelului pârâtei. Este evident că suntem în prezența unei erori materiale strecurate în dispozitivul deciziei recurate, câtă vreme din considerente reiese clar că a fost supus examinării și soluționat apelul pârâtei, eroarea respectivă putând face obiectul procedurii reglementate de art. 281 c.proc.civ.

Neîntemeiat este și motivul de recurs referitor la greșita compensare a cheltuielilor de judecată în apel și a neacordării cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în rejudecarea apelului, dat fiind că, față de obiectul judecății-ieșire din indiviziune-, având în vedere și modul în care au fost efectuate și suportate de către părți cheltuielile necesare pentru administrarea probatoriilor și onorariile de avocat în toate ciclurile procesuale, dispoziția de compensare a cheltuielilor de judecată efectuate în rejudecarea apelului după casarea cu trimitere apare ca legală.

Urmează a nu fi reținută nici critica potrivit căreia în cauză au fost încălcate principiul continuității completului de judecată și dispozițiile din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, față de împrejurarea că din fișa de repartizare aleatorie a dosarului la tribunal rezultă că acesta a fost repartizat aleatoriu completului 7A, iar procesul verbal 250/03.09.2013, respectiv din Hotărârea 17/01.07.2013 a Colegiului de Conducere a Tribunalului Prahova atestă schimbarea componenței acestui complet, prin includerea domnul magistrat R. M., fiind justificată pronunțarea hotărârii recurate în compunerea arătată.

Conform art. 274 c.proc.civ., va obliga pe intimatul căzut în pretenții la 1520,15 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâta I. M. - cu domiciliul ales la Societatea de Avocați „T. N. și Asociații", cu sediul în București, .. 4, ., ., împotriva deciziei civile nr. 591 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. A. - prin mandatar V. A., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova și intimata pârâtă B. D., domiciliat în Ploiești, Piața V. nr. 1, ., ..

Modifică în parte decizia civilă nr. 591 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că dispune ieșirea din indiviziune, conform Variantei I din raportul de expertiză - completare arh. S. G..

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Obligă intimatul la 1520,15 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2014.

Președinte, Judecători,

M. P. C. M. MoiceanuMădălina P. G.

Grefier,

C. C.

Red.MP

Tehnored.CC

2ex/19.06.2014

d.f._ Judecătoria Ploiești

j.f. E. C. D.

D.apel_ Tribunalul Prahova

J. apel. A. G. H.

M. R.

Operator date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 3863/2013. Curtea de Apel...		Strămutare. Sentința nr. 3/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 3863/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI