Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1681/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1681/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 1681/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1681
Ședința publică din data de 19 iunie 2014
Președinte - C. P.
Judecători - V. D.
- M. G.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta G. S., domiciliată în ., sat Dițești, ., jud. Prahova, și cu reședința în Ploiești, ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 52 pronunțată la data de 22 ianuarie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. J. A., domiciliat în ., sat Dițești, ., jud. Prahova și autoritatea tutelară C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, . A, jud. Prahova.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 12 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2014, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul I. J. A., a chemat în judecată pe pârâta G. S. (fostă I.) solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să îi permită să aibă legături personale cu minorul I. J.-T., născut la data de 09.07.2003 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta până la data de 06.02.2012, când s-a pronunțat divorțul dintre ei prin sentința nr. 444/06.02.2012. Din căsătoria părților, au rezultat doi copii: I. A.-M. A., născută la data de 10.07.1993, în prezent majoră și I. J.-T., născut la data de 09.07.2003, minor. S-a precizat că, prin hotărârea de divorț, s-a stabilit domiciliul minorului la locuința mamei sale, care nu i-a mai permis să îl viziteze și nici că aibă legături cu acesta.
Reclamantul a mai menționat că dorește să aibă legături personale cu minorul astfel: în două week-end-uri din lună, de vineri orele 17,00, până duminica orele 17,00, să îl poată lua la domiciliul său: câte o săptămână în vacanțele de Paști și C., prin rotație cu pârâta; o lună în vacanța de vară a minorului, în raport de concediul de odihnă al său; de ziua de naștere a minorului din doi în doi ani, prin rotație cu pârâta, ca să serbeze onomastica alături de minor.
În drept, a invocat prevederile art. 401 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri și testimonială.
În data de 18.04.2013, pârâta a depus la dosar o cerere intitulată „Program de vizită”, prin care a precizat modalitatea de vizitare a minorului de către reclamant, act însoțit de un set de înscrisuri. Ulterior, la data de 9.05.2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat să se stabilească, în concret un program de vizitare al minorului, care să nu lase loc de interpretare.
Pârâta a susținut că împotriva reclamantului există un ordin de protecție, stabilit prin sentința civilă nr._/2012, din cauza comportamentului abuziv al acestuia, a violenței verbale, psihologice și fizice manifestate atât asupra sa, cât și față de copii.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a propus un program normal de vizită și o excepție de la programul normal.
În cauză, la data de 09.05.2013, a fost ascultat minorul I. J.-T. în Camera de Consiliu.
Prin Sentința civilă nr. 9075/16.05.2013, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I. J. A., a obligat pârâta să permită reclamantului păstrarea legăturilor personale cu minorul I. J.-T., născut la data de 09.07.2003, după cum urmează: în primul și al treilea week-end din lună, de vineri orele 17,00 până duminica orele 17,00; o lună în vacanța de vară a minorului, stabilită de comun acord cu pârâta, în raport de concediul de odihnă al reclamantului; de ziua de naștere a minorului în anii pari; o săptămână în vacanța de C. în anii impari, în perioada 23.12. ora 10,00- 30.12 orele 18,00; o săptămână în vacanța de C. în anii pari în perioada 30.12. ora 10,00 – 06.01 orele 18,00; cinci zile în vacanța de Paști, începând cu ziua de luni orele 10,00 – până vineri orele 18,00 în anii pari; cinci zile în vacanța de Paști, începând cu ziua de joi orele 10,00 – până luni orele 18,00 în anii impari, respingând în rest acțiunea și luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 444/06.02.2012 a Judecătoriei Câmpina, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta I. S. împotriva pârâtului I. J. A., s-a admis în parte cererea reconvențională precizată, a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 05.09 1992 din culpă comună, a stabilit că autoritatea părintească asupra minorului I. J. T., n. la data de 09.07.2003, în Ploiești jud. Prahova, va fi exercitată în comun de ambii părinți, s-a stabilit locuința minorului la domiciliul mamei din Ploiești, ., precum și contribuția de întreținere a minorului în natură pentru reclamantă, prin asigurarea celor necesare traiului, iar în sarcina pârâtului (reclamant în prezenta cauză) în bani, prin obligarea la plata unei cote procentuale din venitul net lunar, 25% lunar, cu începere de la 06.02.2012 la majorat.
Prima instanță a mai arătat că, potrivit art. 496 alin. 1 c. civ. „copilul minor locuiește la părinții săi, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani, iar potrivit alin. 3 „Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”
Având în vedere dispozițiile legale menționate, vârsta minorului, activitățile școlare și extrașcolare în care acesta este implicat, dar mai ales programul de vizitare propus de pârâtă, care denotă o tendință de normalizare a relațiilor dintre foștii soți și a minorului cu părinții, judecătoria a obligat pârâta să permită reclamantului păstrarea legăturilor personale cu minorul I. J.-T., născut la data de 09.07.2003, după cum urmează: - în primul și al treilea week-end din lună, de vineri orele 17,00 până duminica orele 17,00; o lună în vacanța de vară a minorului, stabilită de comun acord cu pârâta, în raport de concediul de odihnă al reclamantului; de ziua de naștere a minorului în anii pari - o săptămână în vacanța de C. în anii impari, în perioada 23.12. ora 10,00- 30.12 orele 18,00; o săptămână în vacanța de C. în anii pari în perioada 30.12. ora 10,00 – 06.01 orele 18,00 - cinci zile în vacanța de Paști, începând cu ziua de luni orele 10,00 – până vineri orele 18,00 în anii pari - cinci zile în vacanța de Paști, începând cu ziua de joi orele 10,00 – până luni orele 18,00 în anii impari.
De asemenea, instanța de fond a respins în rest acțiunea, întrucât modalitatea stabilită de instanță a avut în vedere, în principal, necesitatea ca minorul I. J.-T. să petreacă, în mod echilibrat, alternativ, sărbătorile împreună cu ambii părinți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta G. S., solicitând, în principal, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii în parte a acțiunii formulată de reclamantul I. J. A..
În motivarea cererii, pârâta a considerat că programul de vizită stabilit de instanța în cazul sărbătorilor de Paști, C., din vacanta de Paști, vacanța de C. sau ziua de naștere este corect, pentru ca fiul lor să își petreacă sărbătorile și vacanțele cu ambii părinți în mod echilibrat și alternativ.
În continuare, pârâta a susținut că, la primul termen de judecată, în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, a solicitat stabilirea unui program de vizitare concret, care să nu lase loc de interpretare sau confuzie astfel încât să preîntâmpine eventuale conflicte sau neînțelegeri cu reclamantul.
Pârâta a mai precizat că instanța de judecată a omis să stabilească un program concret, care să nu lase loc de interpretare și pentru vacanța de vară așa cum a solicitat.
În acest sens, pârâta a susținut că toate motivele pentru care a solicitat acest lucru vizează următoarele aspecte. Astfel, apelanta-pârâta a susținut că, un prim aspect, vizează faptul că, la data de 27.06.2011, a fost nevoită să plece din locuința comună din satul Dițești, ., datorită comportamentului abuziv și neînțelegerilor cu fostul soț, motiv pentru care a depus la Biroul de Poliție din . o plângere înregistrata cu nr._.
În ceea cea ce privește un al doilea aspect, pârâta a mai precizat că tot împotriva acestuia a depus două plângeri penale pentru nerespectarea hotărârii judecătorești (i-a luat copilul și a refuzat să îl mai aducă înapoi, bineînțeles și interzicerea păstrării legăturilor cu copilul), respectiv: nr._/25.07.2012 la Circa 2 de Politie Ploiești și nr._ din data de 03.09.2012 tot la Circa 2 de Politie Ploiești.
În ceea cea ce privește un al treilea aspect, pârâta a arătat că a demarat și procedura de executare silită începând cu data de 28.08.2012, prin executor judecătoresc M. loan (conform cererii de executare silită nr. 215 din 28.08.2012), deoarece copilul era înscris la școală la Ploiești și trebuia să înceapă școala.
Mai mult, pârâta a precizat că un al patrulea aspect vizează faptul că împotriva reclamantului există un ordin de protecție stabilit prin Sentința civilă nr._/2012 din cauza comportamentului abuziv al acestuia, al violenței verbale psihologice și fizice manifestate atât asupra sa, cât și față de copil.
În ceea cea ce privește al cincilea aspect, pârâta a susținut că, la data de 07.05.2013, a depus o sesizare nr._ la Circa 2 Politie Ploiești, pentru comiterea de către reclamant a infracțiunii de violare de domiciliu (a obligat minorul să îi permită să intre în locuința în care stă cu chirie cu forme legale, în lipsa sa și fără permisiunea copilului sau a sa).
Prin urmare, pârâta a considerat că acestea sunt motive destul de puternice astfel încât instanța să aprecieze că reclamantul nu poate respecta o înțelegere verbală, că nu are un comportament care să o asigure de bună credință în ceea ce privește stabilirea de comun acord a programului de vizită în vacanța de vară a copilului, pe care să îl și respecte întocmai.
Mai mult, pârâta a arătat că ar însemna ca, practic opt ani de-acum încolo să stea numai pe la Poliție sau prin instanță, să îi conducă viata și concediul de odihnă personal după bunul plac, numai ca să îi facă rău (s-ar interesa despre perioada în care ea are concediu de odihnă și chiar în aceea perioadă ar dori și dumnealui să își ia concediu și ar solicita copilul chiar atunci), în acest sens, solicitând a se avea în vedere și impactul psihologic negativ asupra copilului.
În continuare, pârâta a propus ca, în anii pari, o lună din vacanța de vară să o petreacă în luna iulie cu tatăl său (având în vedere și dispozițiile sentinței de a-și petrece ziua de naștere cu tatăl său odată la doi ani în anii pari), de pe data de 01.07, ora 10,00 până pe data de 31.07 ora 18,00, iar în anii impari să petreacă o lună din vacanța de vară în luna august cu tatăl sau de pe 01.08, ora 10,00 până pe data de 31.08 ora 18,00, precizând totodată că se poate opta și pentru una din variantele propuse de ea în întâmpinarea de la fondul cauzei și anume: a doua jumătate a lunilor iulie și august, în perioada 16-31, de la ora 10,00 din ziua de 16 până la ora 18,00 din ziua de 31.
De asemenea, pârâta a precizat că este de acord și cu o altă soluție a instanței, condiția fiind aceea de a se stabili exact perioada și intervalele orare, precizând totodată că nu este de acord să plătească eventuale cheltuieli de judecată în urma acțiunii de apel, deoarece posibilitățile sale financiare sunt reduse, personal și-a formulat multe dintre acțiunile și întâmpinările în instanță, întrucât nu și-a permis de fiecare dată să angajeze un avocat care să o reprezinte, spre deosebire de reclamant, precum și pentru motivul că, datorită comportamentului acestuia, a trebuit să recurgă la stabilirea unui program de vizită în instanță, concret, care să nu lase loc de interpretare în toate situațiile.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 17.12.2013, sub același număr de dosar,_ .
Reclamantul I. J.-A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă apelul ca nefondat, să se mențină hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică, iar pe fond, să fie obligată pârâta să-i permită sa aibă legături personale cu minorul I. J.-T., după programul admis de prima instanță, precum și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.
În motivare, reclamantul a învederat faptul că a fost căsătorit cu pârâta până la data de 06.02.2012, când a intervenit divorțul dintre ei prin Sentința civilă nr. 444/06.2.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosar nr._ . S-a mai arătat că, din căsătoria cu pârâta, au rezultat doi copii: I. A.-M. A., născută la data de 05.09.1992, în prezent majoră și I. J. T., născut la data de 09.0.2003, minor.
Mai mult, reclamantul a susținut că, potrivit hotărârii judecătorești, minorului I. J. T. i-a fost stabilită locuința la domiciliul mamei sale, pârâta din cauza de față și, întrucât minorul nu a vrut să se mute la mama sa și a preferat să rămână la el, împreună cu sora sa mai mare, pârâta a procedat la angajarea unui executor judecătoresc.
În acest sens, reclamantul a arătat că, după ce l-a luat pe minor la domiciliul ei, pârâta a refuzat să-i permită să aibă legături personale cu minorul și le-a învederat învățătorilor de la școală unde este înscris fiul său să nu-i permită să-și vadă copilul, însă, ceea ce consideră că este și mai grav, este faptul că nici fiica sa, I. A.-M. A., în prezent studentă la medicină, din cauza pârâtei, mama sa, nu mai are posibilitatea să aibă relații personale cu fratele ei, întrucât aceasta îi interzice să se mai apropie de minor, imputându-i că a preferat să-și stabilească domiciliul la el, reclamantul.
Pe fond, reclamantul a arătat că, potrivit art. 401 C. civ., părintele separat de copilul lui are dreptul de avea legături personale cu acesta. Mai mult, s-a susținut că este în interesul superior al copilului, dar și al părintelui căruia nu i s-a încredințat minorul, de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv, fără o ingerință din partea celuilalt părinte, astfel încât împiedicarea sau limitarea legăturilor firești dintre părinte si copil este de natură să afecteze dreptul la respectarea vieții de familie garantat de art. 8 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Reclamantul a mai menționat, în continuare, că minorul este foarte atașat de el pentru că, împreună cu părinții săi, s-a ocupat îndeaproape de creșterea și educarea lui.
Mai mult, reclamantul a susținut că, în timpul căsătoriei cu pârâta, aceasta a frecventat cursurile unei facultăți, astfel că nu a avut timp (și nici interes) să participe la creșterea și îngrijirea minorilor de la aceea dată, el fiind obligat să apeleze la părinții săi, că, în timpul programului de lucru, avea grijă de minori, iar după orele 16,00, când se întorcea la domiciliu, el era acela care se ocupa de creșterea și îngrijirea minorilor.
În acest sens, reclamantul a precizat că cei doi minori au fost foarte atașați de el, mai mult decât de mama lor, iar fata, - I. A.-M. A. - devenită între timp majoră, a solicitat să i se stabilească domiciliul la el, în timp ce minorul J. T. a refuzat inițial să se prezinte la domiciliul stabilit de instanța de judecată, acela al pârâtei, situat într-o garsoniera închiriată.
Totodată, reclamantul a menționat că pârâta nu este de acord în totalitate cu programul propus de el și, în întâmpinare, propune un alt program, fracționat și imposibil de pus în practică, în neconcordanță cu practica și doctrina aplicabilă în speță, iar motivația pârâtei este neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce privește primul aspect, reclamantul a arătat că pârâta a pretins în mod netemeinic că lucrează și ea în același minister ca el și cunoaște că „nimeni nu are concediu de odihnă atât de precis stabilit (...)”. Or, în realitate, ministerul în care lucrează face o programare riguroasa a concediilor de odihnă și întrucât acestea depășesc o lună calendaristică, peste aceasta lună, acordă perioade fracționate.
În ceea ce privește al doilea aspect, în sensul că pârâta a arătat că nu consideră că este corect să petreacă Paștele, Crăciunul și ziua de naștere din 2 în 2 ani cu copilul său pentru care s-a sacrificat atât de mult, reclamantul a menționat că se pune întrebarea când s-a sacrificat atât de mult, întrucât pârâta lipsea de acasă motivând că se află la susținerea unor examene, iar cei doi copii minori la aceea dată se aflau în îngrijirea sa și a familiei sale.
În ceea ce privește al treilea aspect, reclamantul a precizat că pârâta prezintă o situație nereală, aceea că minorul „este implicat” în mai multe activități sportive școlare și extrașcolare, astfel că nu poate să întrerupă programul de antrenament „pentru că pur și simplu ar fi păcat de efortul depus până acum și de rezultatele obținute”. În acest sens, s-a arătat că, probabil, pârâta se referă la efortul depus de către ea însăși și de rezultatul obținut în cele câteva luni de conviețuire efectivă cu minorul, în care a reușit să-l îndepărteze de tatăl acestuia (sau cel puțin aceasta este percepția pârâtei).
În ceea ce privește al patrulea aspect, reclamantul a precizat că atitudinea recurentei și comportamentul acesteia manifestat vis-a-vis de minor, denotă tendințele acesteia de acaparare și exclusivism, de interzicere a exercitării drepturilor minorului și ale sale, în conformitate cu legislația internă și cu cea europeană, iar programul propus de el este foarte clar și nu dă loc la interpretări.
Prin decizia civilă nr. 52 pronunțată la data de 22 ianuarie 2014, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de pârâta G. S., împotriva sentinței civile nr. 9075/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. J. A. și Autoritatea Tutelară C. L. PLOIEȘTI.
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că, pentru perioada vacanței de vară, programul de vizitare a minorului I. Julian-T. de către intimatul-reclamant, se va derula astfel:
- în anii impari, în luna iulie, de la data de 01.07 - ora 10,00 și până la 31 iulie, ora 18,00;
- în anii pari, în luna august, de la data de 1 august - ora 10,00 până la 31 august - ora 18,00.
A menținut în rest sentința, ca legală și temeinică.
A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în acest cadru procesual.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, tribunalul a reținut că părțile au fost căsătorite până în anul 2012, când s-a pronunțat sentința civilă nr. 444/06.02.2012 a Judecătoriei Câmpina, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți. Prin aceeași sentință s-a stabilit locuința minorului I. J.-T., n. la data de 09.07.2013, la domiciliul mamei, pârâta din prezenta cauză.
Așa cum în mod corect a arătat și prima instanță, conform prevederilor art. 496 alin. 5 NCC, „părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia; instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”.
Cu toate acestea, tribunalul a constatat că sunt fondate criticile pârâtei cu privire la programul de legături personale dintre reclamant și fiul său, stabilit în concret de prima instanță.
Din ansamblul probator administrat în cauză de către judecătorie, tribunalul a reținut că între cei doi părinți există chiar și în prezent o relație destul de tensionată. Astfel, prin sentința civilă nr._/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost emis un ordin de protecție prin care s-au instituit, temporar, față de reclamantul I. J. A. o . interdicții cu privire la apropierea față de fosta sa soție, atât la domiciliul ei, cât și la locul de muncă al acesteia.
De asemenea, s-a mai reținut că, pentru a putea beneficia întrutotul de efectele sentinței de divorț, pârâta G. S. a fost nevoită să apeleze la un executor judecătoresc, fiind format dosarul de executare nr. 215/2012 al B. M. I..
Prin urmare, tribunalul a apreciat că lăsarea la latitudinea părților a posibilității de fixare, în concret, a perioadelor din vacanța școlară de vară în care minorul va sta la tatăl său este de natură a da naștere la noi discuții în contradictoriu între foștii soți și, chiar la noi litigii.
Or, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, instanța trebuie să urmărească stingerea conflictelor dintre părți, și nicidecum la determinarea unor noi procese, generate de eventualele neînțelegeri dintre părinți cu privire la stabilirea perioadei concrete de timp din vacanța de vară a elevilor, în care minorul va locui alături de tatăl său.
Așadar, tribunalul a apreciat că, în mod greșit, prima instanță a permis părților, prin hotărârea pronunțată, posibilitatea de a stabili împreună, de către cei doi părinți, intervalul de o lună de zile din cele aproximativ 2 luni și jumătate cât durează vacanța de vară a elevilor, în care minorul va locui la tatăl său.
Astfel, se consideră că este în interesul superior al minorului, stabilirea în termeni clari a intervalului de o lună de zile din vacanța de vară a elevilor, în care reclamantul are dreptul de a avea legături personale cu fiul său, prin luarea acestuia în locuința sa.
În acest sens, tribunalul a constatat că sunt nefondate susținerile reclamantului, în sensul că specificul locului său de muncă nu îi permite să anticipeze, pentru toată perioada minorității fiului său, a perioadei concrete în care va avea concediu de odihnă, și astfel nu este în măsură să solicite o anumită lună calendaristică (iulie ori august) în care să solicite prezența minorului în locuința sa.
Legat de acest aspect, tribunalul reamintește reclamantului că, în calitate de părinte al minorului, drepturile (dar și obligațiile) sale parentale nu trebuie să se desfășoare numai în perioada în care reclamantul este în concediu de odihnă, iar fiul său este în vacanță școlară de vară.
În cauza de față, pârâta, mama copilului, își exercită obligațiile parentale și se bucură de drepturile de părinte al minorului, nu numai în perioadele în care aceasta este în concediu, ci și în zilele când aceasta este la serviciu.
Nimic nu îl împiedică pe reclamant să continue și să dezvolte relațiile normale tată-fiu și în perioada în care, eventual, reclamantul va fi de serviciu la locul său de muncă. Faptul că instanțele de judecată stabilesc, de regulă, un program de legături personale dintre copil și părintele la care nu s-a stabilit locuința minorului, pe perioada anului școlar, la sfârșit de săptămână, reprezintă o dispoziție prevăzută exclusiv în interesul copilului, spre a nu fi perturbat din programul său de școală, din rutina zilnică a perioadei în care acesta este elev, iar în cauza de față solicitarea reclamantului nu corespunde întrutotul interesului superior al minorului.
Or, atâta timp cât, în perioada verii, minorul se află în vacanță școlară, locuirea împreună cu tatăl său, indiferent dacă în toată această perioadă ori doar într-o anumită parte din această lună, reclamantul este în concediu de odihnă, nu perturbă în vreun fel programul zilnic al minorului, din contră, este un factor benefic pentru minor de a se dezvolta corespunzător din punct de vedere psihic, moral și social, prin stabilirea unor legături strânse între acesta și tatăl său, relații care, în timpul școlii, ar putea fi ușor diminuate, prin faptul că reclamantul nu se află permanent în viața fiului său.
Prin urmare, ținând seama de dispozițiile art. 496 alin. 5 NCC, tribunalul a schimbat în parte programul de legături personale dintre reclamant și fiul său, doar în ce privește vacanța de vară a minorului, în sensul că a stabilit o anumită lună calendaristică a anului, în care minorul va sta împreună cu tatăl său.
De asemenea, pentru a evita stabilirea unui calendar rigid, de natură a-l pune pe reclamant într-o eventuală situație de a se afla constant de serviciu în perioada în care minorul se află la el, tribunalul a alternat, anual, luna în care minorul va locui cu tatăl său, după cum urmează: în anii impari, în luna iulie, de la data de 01.07 - ora 10,00 și până la 31 iulie, ora 18,00, iar în anii pari, în luna august, de la data de 1 august - ora 10,00 până la 31 august - ora 18.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G. S., susținând că în mod greșit a fost stabilit s-a stabilit programul de vizitare minor, în sensul că acesta se va afla de ziua sa de naștere numai la tatăl său, situația creată fiind una cel puțin defavorizantă pentru mamă.
In principal, solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei, în sensul modificării programului de vizitare a minorului I. J.-T. de către intimatul-reclamant, astfel:
- în anii pari, o lună din vacanța de vară să o petreacă în luna iulie cu tatăl sau, având în vedere și dispozițiile Sentinței civile nr. 9075 din 16.05.2013 de a-și petrece ziua de naștere cu tatăl său o dată la doi ani, respectiv în anii pari, de pe data de 01.07. ora 10,00 până pe data de 31.07 ora 18,00, iar în anii impari să petreacă o lună din vacanța de vară în luna august cu tatăl sau de pe 01.08. ora 10,00 până pe data de 31.08 ora 18,00.
Arată că prin stabilirea unui program de vizitare concret care să nu lase loc de interpretare se pot evita orice neînțelegeri care nu pot decât să perturbe programul minorului și liniștea acestuia.
Mai arată că, nu este de acord să plătească eventualele cheltuieli de judecată în urma acțiunii de recurs deoarece posibilitățile sale financiare sunt reduse.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, constată că motivele de recurs sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Având în vedere că s-au menținut și necontestat dispozițiile Sentinței civile nr. 9075 din 16.05.2013, ca minorul să își petreacă ziua de naștere din luna iulie, cu tatăl său, o dată la doi ani, respectiv în anii pari, Curtea consideră că nu se poate schimba luna în care minorul va sta cu tatăl său pe perioada vacanței de vară în sensul stabilit de instanța de apel, respectiv că tot luna iulie o va sta cu tatăl său în anii impari.
Așa fiind, recurenta nu ar mai petrece niciodată ziua de naștere a fiului său cu acesta întrucât minorul ar sta cu tatăl său de ziua sa pe 9 iulie în anii pari și toată luna iulie în anii impari.
Or, potrivit art. 496 alin. 5 NCC, legăturile personale cu minorul, se exercită în interesul superior al copilului. Curtea consideră că este în interesul minorului ca acesta să își petreacă ziua de naștere cu ambii părinți, întrucât un asemenea prilej fericit va spori atașamentul minorului față de aceștia.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 496 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia atacată, în sensul că va admite apelul și, pentru perioada vacanței de vară, programul de vizitare al minorului va fi următorul:
- în anii impari, în luna august, de la data de 01.08 - ora 10,00 și până la 31 august - ora 18,00:
- în anii pari, în luna iulie, de la data de 01.07 - ora 10,00 și până la 31 iulie - ora 18,00.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta G. S., domiciliată în ., sat Dițești, ., jud. Prahova, și cu reședința în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 52 pronunțată la data de 22 ianuarie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. J. A., domiciliat în ., sat Dițești, ., jud. Prahova și autoritatea tutelară C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, . A, jud. Prahova, și în consecință:
Modifică în tot decizia atacată în sensul că admite apelul și pentru perioada vacanței de vară, programul de vizitare al minorului este următorul:
- în anii impari, în luna august, de la data de 01.08 - ora 10,00 și până la 31 august - ora 18,00:
- în anii pari, în luna iulie, de la data de 01.07 - ora 10,00 și până la 31 iulie - ora 18,00.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2014.
Președinte, Judecători,
C. P. V. D. M. G.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. CP
Tehnored.CO
2 ex./24.06.2014
d.f._ Judec.Ploiești
j.f. A. G.
d.a._ Trib. Prahova
j.a. S. O.-C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
