Conflict de competenţă. Sentința nr. 21/2012. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2012 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 21/2012
Dosar nr._ - Conflict de competență -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA NR. 21
Ședința camerei de consiliu din 24 octombrie 2012
Președinte C. G.
Grefier B. D.
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Tribunalul B. și Judecătoria B., în cauza privind pe reclamanții V. L. și V. R. A., ambii domiciliați în București, ., nr. 101, sector 1, cu domiciliul ales la Cabinet Av. V. V., .. 18, ., și pârâții P. M. B. – prin Primar, cu sediul în mun. B., ., județul B., S.C. L. S.A. B., cu sediul în mun. B., Calea Națională, nr. 70, județul B., H. E. și H. P., domiciliate în mun. B., ., județul B..
La apelul nominal lipsesc părțile, în cauză nefiind dispusă citarea.
Procedura este completă.
Se face referatul cauzei, după care, instanța, constatând conflictul de competență în stare de judecată, rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției I civilă a Tribunalului B. la data de 03.01.2012, formulată de reclamanții V. L. și V. R. A., în contradictoriu cu pârâții P. M. B., S.C. L. S.A. B., H. E. și H. P., s-a solicitat să se constate că statul nu a avut niciodată titlu valabil asupra imobilului situat în municipiul B., . (fostă V. nr. 4), să constate nulitatea absolută, pentru fraudă la lege, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 33 din 7.01.1998, să oblige pârâții să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, partea din imobil care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 33 din 07.01.1998 și să oblige pârâții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta P. municipiului B., legal citată, a depus întâmpinare la dosar.
Prin precizările depuse la termenul din 22.06.2012, reclamanții V. L. și V. R. A. au arătat că obiectul prezentei cauze îl constituie revendicare imobiliară prin comparare de titluri.
Tribunalul, din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale în soluționare cauzei.
Prin încheierea din 22 iunie 2012, Tribunalul B. – Secția I civilă a admis excepția de necompetență materială a Secției I civilă din cadrul Tribunalului B. în soluționarea cauzei, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o, spre competentă soluționare, Judecătoriei B..
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că obiectul dedus judecății este o revendicare imobiliară cu compararea de titluri, motiv pentru care a constatat că, în funcție de art. 1 pct. 1 C. pr. civ., competența materială de soluționare a cauzei deduse judecății este a Judecătoriei B., împrejurare în care a scos cauza de pe rol și a trimis-o acestei instanțe.
Prin sentința nr. 6103 din 24 septembrie 2012, Judecătoria B. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. ridicată din oficiu de către instanță, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului B., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza, spre soluționarea acestuia, către Curtea de Apel Suceava.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că, urmare a temeiului juridic arătat de către reclamant, tribunalul, în mod corect a luat act de obiectul acțiunii ca fiind revendicare. În continuare însă, tribunalul nu a verificat valoarea obiectului pricinii – dacă este sau nu de peste 500.000 lei și a pus în discuție și a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului B., motivat de simplul fapt că nu este un litigiu la Legea 10/2001, ci o revendicare, dar neobservând că este vorba de o revendicare cu o valoare mai mare de 500.000 lei.
Deși este adevărat că prezenta cauză are ca obiect revendicare, valoarea obiectului pricinii este una de natură să atragă competența materială a tribunalului, fiind vorba de valoarea de 650.000 lei, așa cum se arată în acțiune.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. B C. pr. civ., sunt de competența tribunalului procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare mai mare de 500.000 lei.
Instanța a subliniat că, ceea ce atrage competența unei instanțe sau alta, atunci când criteriul folosit de legiuitor este cel al valorii obiectului pricinii, este tocmai valoarea ce se stabilește de reclamant, care, potrivit art. 112 C. pr. civ., trebuie să arate, în cererea de chemare în judecată, obiectul cererii și valoarea lui.
Mai mult decât atât, momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului litigiului este acela al sesizării instanței, deci al introducerii cererii de chemare în judecată, fiind fără relevanță (din punct de vedere al competenței instanței) stabilirea ulterioară a unei alte valori. Aceasta în lumina art. 181 C. pr. civ., care stabilește în mod expres că instanța investită potrivit regulilor referitoare la competență după valoarea obiectului rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza, spre soluționarea conflictului, către instanța superioară celor în conflict, Curtea de Apel Suceava.
Curtea, analizând sesizarea astfel realizată, în soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul B. și Judecătoria B., apreciază că este competent să soluționeze prezenta cauză Tribunalul B..
Astfel, reține Curtea că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. „b” Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare mai mare de 500.000 lei. Acțiunea în revendicare ce face obiectul prezentei cauze este o acțiune evaluabilă în bani, iar prin cererea de chemare în judecată reclamanții au evaluat imobilul în litigiu la suma de 650.000 lei. În raport de această valoare, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului B., astfel încât Curtea, în temeiul art. 22 alin. 2 și 5 Cod procedură civilă, va admite sesizarea și va trimite dosarul spre soluționare acestei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite sesizarea.
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții V. L. și V. R. A., ambii domiciliați în București, ., nr. 101, sector 1, cu domiciliul ales la Cabinet Av. V. V., .. 18, .. 1, ., sector 3, și pârâții P. M. B. – prin Primar, cu sediul în mun. B., ., județul B., S.C. L. S.A. B., cu sediul în mun. B., Calea Națională, nr. 70, județul B., H. E. și H. P., domiciliate în mun. B., ., județul B., în favoarea Tribunalului B..
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2012.
Președinte,Grefier,
Red. C.Gh.
Tehnored. B.D.
Ex. 10
01.11.2012
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1041/2013. Curtea de Apel SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 358/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
