Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Decizia nr. 77/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 77/2016
Dosar nr._ - exequator -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA I CIVLĂ
DECIZIA NR. 77
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2016
Președinte C. O.
Judecător A. C.
Grefier B. Z.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta T. D. V. (CNP_), domiciliată în județul Suceava, . domiciliul ales în vederea comunicări actelor de procedură la Cabinet avocat H. D., cu sediul în Suceava, ., . civile nr. 1502 din 8 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția I civilă (dosar nr._ ), intimat fiind pârâtul T. M.-O., domiciliat în . Dragomirnei, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat H. D., pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind pârâtul intimat T. M. O..
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat H. D., pentru reclamanta apelantă T. D. V., depune la dosar certificatul reglementat de dispozițiile art. 37 și art. 39 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003. Totodată, prezintă instanței spre confruntare, originalul certificatului depus la dosar.
După verificarea înscrisurilor depuse la dosar și a certificatului original, instanța restituie înscrisul original apărătoarei apelantei.
Întrebată fiind, apărătoarea apelantei precizează că hotărârea de divorț privind părțile din prezenta cauză s-a pronunțat în luna martie 2015 și că intrat în posesia acestei hotărâri definitive după pronunțarea sentinței de la instanța de fond.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea reclamantei apelante solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii formulate.
Menționează că la acest termen a făcut dovada caracterului definitiv al hotărârii cerută a fi recunoscută. Conform certificatului reglementat de art. 37 și art. 38 din Regulamentul nr. 2201/2003, la pct. 7 și 8 există mențiunea că hotărârea este definitivă și nu s-a formulat nici o cale de atac împotriva acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 6 august 2015 și înregistrată sub nr._, petenta T. D. V., în contradictoriu cu pârâtul T. M. O., a solicitat recunoașterea față de autoritățile Statului Român a sentinței de divorț nr._/2014 pronunțată la data de 10.02.2015 în dosar nr._ de Tribunalul de Primă Instanță și Instrucție Nr.1 Ciudad Real, Republica Spania.
A mai solicitat petenta și încuviințarea executării pe teritoriul României a hotărârii sus-menționate.
În motivarea cererii, petenta a arătat că, în fapt, în anul 2014 a formulat cerere de divorț împotriva numitului M. O. T. la Tribunalul de Primă Instanță și Instrucție Nr. 1 Ciudad Real, părțile căzând de acord cu privire la urmările divorțului.
Față de cele arătate, petenta a solicitat admiterea acțiunii.
De asemenea, dat fiind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv faptul că din hotărârea străină rezultă faptul că pârâtul a fost de acord cu acțiunea de divorț, a solicitat petenta ca soluționarea cererii să se facă fără citarea acestuia.
În dovedirea cererii, a depus la dosar înscrisuri (fil. 5-39 ds. fond).
Cererea a fost legal timbrată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1095 și urm. din Codul de procedură civilă, și art.194 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1502 din 8 octombrie 2015, Tribunalul Suceava a respins cererea având ca obiect „exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine)” formulată de petenta T. D.-V., în contradictoriu cu intimatul M. O. T., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
În cauză petenta a solicitat recunoașterea în România a unei hotărâri judecătorești (nr._/2014 dată la data de 10.02.2015 în dosarul nr._ al Tribunalului de Primă Instanță și Instrucție Nr.1 Ciudad Real, Republica Spania) hotărâre pronunțată în materie de divorț într-un stat membru, și anume în Spania, precum și încuviințarea executării pe teritoriul României a hotărârii sus-menționate.
Prin sentința nr._/2014 a cărei traducere legalizată se regăsește la filele 14-16 dosar, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță și Instrucție Nr.1 Ciudad Real, Spania, s-a estimat parțial asupra cererii de divorț formulată de reclamantă împotriva pârâtului; s-a încredințat minorul spre creștere și educare mamei, cu mențiunea că autoritatea părintească va reveni în comun ambilor părinți; s-a stabilit un program de vizitare al minorului pentru tată și s-a dispus obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în sumă de 100 EURO lunar în favoarea minorului.
Dispozițiile aplicabile în această materie sunt cele reglementate de Regulamentul Consiliului Europei cu nr.44/2001 și ale Regulamentului CE nr.2201/2003.
S-a avut în vedere, în acest sens, că potrivit art.I din O.U.G. nr.119/21.12.2006, privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare, de la data aderării României la Uniunea Europeană, aprobată cu unele completări prin Legea nr. 191 din 19 iunie 2007 ( Of. nr. 425 din 26 iunie 2007), Legea nr. 187/2003 privind competența de jurisdicție, recunoașterea și executarea în România a hotărârilor în materie civilă și comercială pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene se abrogă.
Așa fiind, de la data aderării României la Uniunea Europeană, regulamentele comunitare sunt actele normative direct aplicabile, fără a fi necesară o normă de transpunere a lor în dreptul intern, potrivit art. 249 din Tratatul pentru instituirea Comunității Europene.
Normele privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești sunt cele cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003.
În preambulul Regulamentului, alin. 21, se statuează cu valoare de principiu că recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate într-un stat membru ar trebui să se bazeze pe principiul încrederii reciproce, iar motivele de refuz al recunoașterii ar trebui reduse la minimul necesar.
În acest sens, potrivit art. 21 alin. 1 al Regulamentului, hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesară să se recurgă la vreo procedură.
Cu toate acestea, orice parte interesată poate solicita pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii dată în alt stat membru, fără a se aduce atingere forței executorii a unor hotărâri judecătorești privind dreptul de vizită sau prin care se dispune înapoierea copilului.
Din înscrisurile anexate pricinii, nu rezultă însă îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art.2 și 32 din Regulamentul C.E. nr.44/2001, respectiv ale art.1, 3, 12, 21, 37 și 39 din Regulamentul C.E. nr.2201/2003 pentru ca instanța să dispună admiterea cererii reclamantei, și recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii de divorț din Spania.
Este a se observa în acest sens, că reclamanta nu a probat că hotărârea judecătorească cu nr._/2014 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță și Instrucție Nr.1 Ciudad Real, Spania, este definitivă potrivit legii statului în care a fost pronunțată, înscrisul sus-amintit, neavând inclusă o astfel de mențiune, sau alte precizări exprese ale Tribunalului de Primă Instanță și Instrucție Nr.1 Ciudad Real, care să ateste această stare de fapt.
Din contră, din considerentele sentinței de divorț reiese că împotriva acesteia se putea face recurs la Curtea de Apel a Provinciei Ciudad Real.
Susținerile reclamantei că dovada caracterului definitiv al hotărârii ar rezulta din aplicarea unei ștampile pe sentință nu pot fi primite de instanță, astfel că a fost înlăturată.
În considerarea celor de mai sus, Tribunalul a reținut că pentru a se dovedi că hotărârea este definitivă, reclamanta trebuia să anexeze cauzei un certificat, reglementat imperativ de dispozițiile art.37 și 39 din Regulamentul C.E. nr.2201/2003, certificat prin care să se menționeze că a existat dosarul nr._ - N.I.G._ 41 1 2014_, procedura de divorț și că niciuna dintre părți nu a declarat recurs, or, această dovadă lipsește.
Nici aplicarea apostilei, nu dovedește caracterul definitiv al hotărârii, apostila atestând doar veridicitatea semnăturii, calitatea în care semnatarul actului a acționat, și dacă este cazul identitatea sigiliului sau timbrului cu care acel act este investit. Apostila nu privește și nu interesează conținutul propriu zis al actului oficial adiacent.
Așa fiind, față de toate cele arătate mai sus, cum reclamanta nu a făcut dovada caracterului definitiv al sentinței a cărei recunoaștere față de autoritățile Statului Român a solicitat-o, date fiind dispozițiile art.2 și 32 din Regulamentul nr.44/2001 și cele ale art. 1, 3, 12, 21, 37 și 39 din Regulamentul C.E. nr.2201/2003, Tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta T. D. V..
Apelanta arată că instanța de fond, prin modul de soluționare a cauzei, a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale prevăzute de art. 1095 Cod procedură civilă.
Susține totodată că dovada caracterului definitiv al hotărârii reiese din însuși conținutul acesteia, astfel că la începutul hotărârii de divorț apare mențiunea „sentincia firme” (hotărâre definitivă), mențiune care este reluată și în finalul înscrisului. Apelanta arată de asemenea că această mențiune este suficientă și face dovada caracterului definitiv al înscrisului, având în vedere că fiecare stat are o procedură diferită în privința caracterului definitiv al hotărârilor.
Apelanta precizează că va depune la dosar certificatul prevăzut de dispozițiile art. 37 și 39 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003.
Pentru motivele menționate, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm., art.1095, 1096 Cod procedură civilă.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr._/2014 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță și Instrucție nr. 1 Ciudad Real, Spania (f. 14 – 16 dosar fond), s-au acordat reclamantei îngrijirea și custodia minorului rezultat din căsătoria cu pârâtul, s-a stabilit cuantumul pensiei alimentare ce urmează a fi plătită de către pârât, precum și un program de vizitare în favoarea tatălui.
Sentința menționată are în cuprinsul său mențiunea că poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel a Provinciei Ciudad Real, iar în raport de această împrejurare instanța de fond a refuzat recunoașterea sentinței, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada caracterului definitiv al acesteia.
La termenul din 26 ianuarie 2015, apelanta a depus la dosar Certificatul privind Hotărârea Judecătoriei nr. 599/2014 (f. 18 apel), întocmit în Ciudad Real, la 15 decembrie 2015, conform căruia hotărârea este definitivă (pct. 7 și 8).
Având în vedere că apelanta a depus la dosar certificatul reglementat imperativ de dispozițiile art. 37 și 39 din Regulamentul CE nr. 2201/2003, cu care a făcut dovada caracterului definitiv al hotărârii a cărei recunoaștere o solicită, fiind astfel îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 2 și 32 din Regulamentul CE nr. 44/2001 și de art. 1, 3, 12, 21 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 pentru admiterea cererii sale, Curtea, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba în totalitate sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta T. D. V., CNP_, domiciliată în județul Suceava, . domiciliul ales în vederea comunicări actelor de procedură la Cabinet avocat H. D., cu sediul în Suceava, ., ., . civile nr. 1502 din 8 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția I civilă (dosar nr._ ), intimat fiind pârâtul T. M.-O., domiciliat în . Dragomirnei, județul Suceava.
Schimbă în totalitate sentințe civilă nr. 1502 din 8 octombrie 2015 a Tribunalului Suceava și, în rejudecare:
Admite cererea formulată de reclamanta T. D.-V..
Dispune recunoașterea de către autoritățile Statului Român a hotărârii de divorț nr._/2014 a Tribunalului de Primă Instanță și Instrucție nr. 1 Ciudad Real, Spania.
Încuviințează executarea pe teritoriul României a hotărârii sus-menționate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2016.
Președinte,Judecător,Grefier,
Red. A.C.
Judec. fond: C. L.
Tehnored. B.Z.
Ex. 4 / 18.02.2016
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Expropriere. Decizia nr. 504/2016. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
