Expropriere. Decizia nr. 209/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 209/2016
Dosar nr._ - expropriere -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 209
Ședința publică din 25 februarie 2016
Președinte M. M.-C.
Judecător P. D.
Grefier B. Z.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. G. de la
P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., cu sediul în municipiul București, .. 38, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar deschis la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași - RO35RNCB_0001, împotriva sentinței nr. 420 din 4 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta S. C. (CNP_), cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură „N. A.-M.” din municipiul Suceava, .. 38, . și pârâta C. de V. a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Șcheia, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat N. L., pentru pârâtul apelant și avocat P. (fostă N.) A.-M., pentru reclamanta intimată S. C., lipsă fiind reclamanta și reprezentanta pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța văzând că pârâtul apelant a depus la dosar, prin Serviciul Arhivă, dovada achitării diferențelor de onorarii pentru experții S. C. – 200 lei, M. M. – 799 lei și M. M. A. – 500 lei, constată că sumele achitate acoperă integral onorariile pentru expertiza efectuată în cauză.
Având în vedere că onorariul definitiv solicitat de expert M. M. C. este în cuantum de 999 lei conform filei 301 dosar apel, iar la fila 295 se află dovada că s-a achitat avansul de 200 lei, diferența rămasă de achitat era de 799 lei, și nu de 999 lei cum s-a dispus prin încheierea din 5 noiembrie 2015, precum și faptul că onorariul total pentru expert S. C. este în cuantum de 400 lei conform filei 308 dosar apel, iar la fila 296 se află dovada că s-a achitat avansul în sumă de 200 lei, diferența rămasă de achitat era de 200 lei și nu de 400 lei cum s-a dispus prin aceeași încheiere. Curtea procedează la rectificarea mențiunilor din încheierea din 5 noiembrie 2015, sub aspectul cuantumurilor onorariilor cuvenite experților M. C. și S. C..
Nemaifiind cereri, instanța constată probatoriul epuizat și apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat N. L., pentru pârâtul apelant, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii contestației împotriva hotărârii de acordare a despăgubirilor. Apreciază că în soluționarea prezentei cauze este esențială clarificarea sintagmei di8n cuprinsul art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 care constituie criteriul legal de acordare a despăgubirilor și care se referă la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele pe raza unității administrativ teritoriale.
Consideră că acest text de lege nu face referire și nu poate fi interpretat în sensul că ar viza prețul cu care s-ar putea vinde imobilele sau prețul cu care vânzătorul dorește să vândă imobilele, fiind evident faptul că legiuitorul se referă la prețurile de tranzacționare efectivă, respectiv prețuri din contracte care s-au materializat în formă autentică. În acest sens, de altfel, este și interpretarea Î.C.C.J., în mai multe cauze în care s-a dispus casarea hotărârilor pronunțate în considerarea variantei de evaluare a despăgubirilor prin raportare la oferte.
Având în vedere interpretarea corectă a acestei sintagme și faptul că la dosar au fost depuse contracte autentice de vânzare-cumpărare din perioada anterioară transferului dreptului de proprietate, apreciază că prețurile din aceste contracte sunt cele care se impun a fi avute în vedere la evaluarea despăgubirilor. Ori, în acest sens, marea majoritate a contractelor reflectă prețul de 0,3 euro/mp, care este identic cu prețul oferit de expropriator în procedura administrativă prealabilă.
Motivele pentru care experții au considerat ca fiind neconcludente aceste contracte de vânzare-cumpărare, din punctul său de vedere nu pot fi reținute, instanța fiind datoare să cenzureze aceste susțineri ale experților, care până la urmă nu vizează chestiuni de ordin tehnic în privința cărora să fie competenți experții a se pronunța, ci vizează pur și simplu o chestiune de ordin juridic, și anume, valoarea probatorie a acelor contracte autentice de vânzare-cumpărare inclusiv din perspectiva prețului declarat de părți.
Cu privire la această chestiune, dispozițiile art. 1173 din Codul civil anterior consacră prezumția de autenticitate, că această prezumție în ceea ce privește declarațiile părților privind prețul convenit și achitat are într-adevăr o valoare relativă, dar că ea poate fi înlăturată numai în măsura în care se face dovada contrară, respectiv partea interesată în speță reclamanta, s-au experții care contestă credibilitatea contractelor de vânzare-cumpărare, trebuiau să administreze probe prin care să se răstoarne această prezumție de autenticitate în ceea ce privește prețul stipulat în cuprinsul contractelor.
Nu există astfel de probe iar simplele aprecieri ale experților în sensul că, dacă prețurile din contractele de vânzare-cumpărare corespund cu grila notarială înseamnă că prețurile sunt nereale, evident nu constituie un mijloc de probă de natură a răsturna prezumția la care a făcut referire. Până la urmă această chestiune reprezintă un simplu raționament al experților, nu este o probă, astfel încât din punctul său de vedere prezumția de autenticitate a contractelor respective nu a fost răsturnată și nu se justifică ignorarea acestor contracte și evaluarea despăgubirilor prin raportare la oferte. Indiferent de maniera în care experții au abordat probleme evaluării despăgubirilor, cert este faptul că ceea ce au dorit să susțină în esență vizează împrejurarea că prețurile declarate în tranzacțiile autentice nu ar fi reale. Chiar dacă nu au folosit în mod explicit această sintagmă, pentru că în mod evident o astfel de susținere ar fi fost contrară dispozițiilor art. 1173 din Codul civil anterior, până la urmă aceasta este concluzia care transpare cu evidență din toate susținerile experților. Ori, o susținere sau un simplu raționament al experților neînsoțit de nici o probă nu este de natură să răstoarne prezumția de autenticitate.
În ceea ce privește varianta de evaluare a despăgubirilor prin raportare la oferte, consideră că această variantă nu se circumscrie criteriului legal prevăzut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 și în egală măsură nu se circumscrie nici standardelor internaționale de evaluare.
Cu privire la criteriul legal, astfel cum a menționat anterior, acesta se impune a fi interpretat în sensul că vizează tranzacții efective și nu doar oferte făcute publice prin intermediul agențiilor imobiliare sau postate pe internet, iar în ceea ce privește noțiunea de valoare de piață, solicită a se avea în vedere faptul că potrivit definiției din standardele internaționale de evaluare această valoare este definită ca fiind valoarea dintre o tranzacție între un vânzător hotărât și un cumpărător hotărât.
În speță s-au invocat oferte care se presupun că ar putea materializa primul element al valorii de piață, respectiv un vânzător hotărât, dar nu rezultă de nicăieri că ar exista, și un cumpărător hotărât care să cumpere la acest preț sau care să fie dispus să ofere prețul solicitat de vânzător. Cum valoarea de piață este o valoare care se stabilește prin jocul cererii și ofertei, cum toate înscrisurile la care s-au raportat experții se referă doar la oferte, și nu este nici o probă cu privire la cererea de pe piața imobiliară ca să se poată stabili că așteptările vânzătorilor în ceea ce privește prețurile pe care-l solicită să în obțină, corespund cu ceea ce sunt dispuși cumpărătorii să ofere, apreciază că ofertele respective nu constituie un criteriu legal pentru evaluarea despăgubirilor cuvenite persoanelor expropriate.
În aceste condiții, solicită a fi valorificate contractele autentice depuse la dosar și să se aibă în vedere împrejurarea că prețurile din aceste contracte confirmă valoarea stabilită de expropriator în procedura administrativă prealabilă și că prin urmare nu se justifică acordarea unor despăgubiri mai mari așa cum pretinde reclamanta intimată.
Pentru motivele prezentate solicită admiterea apelului și obligarea reclamantei intimate la cheltuieli de judecată constând în onorariile pentru expertiză suportate de expropriator.
Avocat P. A. M., pentru reclamanta intimată S. C., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
Precizează că tranzacțiile comunicate sunt încheiate între persoane fizice și absolut toate au declarate la autentificare prețuri identice cu „prețul informativ pentru stabilirea pragului minim de preț la transferul drepturilor de proprietate” din Calculatorul Notarial, indiferent de poziționare, suprafață, amplasament, servituți, drumuri private, acesta fiind un comportament atipic al participanților la o piață liberă.
Practic, prețurile stipulate în tranzacțiile autentice nu reflectă niciun fel de deosebire între imobilele tranzacționate, chiar dacă, evident, aceste deosebiri există.
Având în vedere în mod strict contractele notariale înaintate de pârâtul apelant, în setul de tranzacții s-a identificat un singur contract adecvat cu potențial comparabil însă doar din punct de vedere al localizării, experții neidentificând minim trei comparabile adecvate, fiind astfel justificată concluzia experților prezentată în raportul de expertiză privind existența de tranzacții efective insuficiente.
Mai arată că conceptul de valoare de piață nu este dependent de o tranzacție curentă, care are loc la data evaluării, ci mai degrabă valoarea de piață este o estimare a celui mai probabil preț care ar trebui obținut la o vânzare, la data evaluării, în cazul ofertelor de vânzare regăsindu-se în această situație, conform verificărilor efectuate de experți.
Sub un alt aspect solicită a se avea în vedere faptul că membrii comisie de experți au stabilit în unanimitate o valoare de piață de 9,58 euro/mp, respectiv valoarea de 4857 euro pentru întreaga suprafață expropriată. Practic, este vorba de o valoare mai mare decât cea stabilită prin lucrarea întocmită la instanța de fond, în condițiile în care instanța de control a fost sesizată cu soluționarea apelului declarat de pârâtă, iar prevederile art. 481 Cod procedură civilă reglementează un principiu esențial, respectiv neînrăutățirea situației în propria cale de atac.
Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., pentru motivele invocate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare
CURTEA ,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 03.06.2013, reclamanta S. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 271/16.07.2012 dată în dosarul nr. 123/2012 de către C. de V. a Dreptului de Proprietate și Acordarea a Despăgubirilor . se dispună anularea parțială a Hotărârii sub aspectul despăgubirilor acordate în cuantum de 626 lei și obligarea expropriatorului S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași la plata unei juste despăgubiri pentru imobilul expropriat, în suprafață de 507 mp la valoarea reală a acestuia, respectiv 20 euro/mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației a arătat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 271/16.07.2012 s-a dispus exproprierea suprafeței de 507 mp, pentru care s-a propus acordarea cu titlu de despăgubire a sumei de 626 lei, sumă pe care nu a acceptat-o, solicitând să primească prețul de piață al imobilului expropriat, estimat la 20 euro/mp
Imobilul a fost expropriat conform H.G. nr. 614/2011 (poziția nr. 355 din anexa la hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului Suceava, Km 0+000-Km 13+173”.
C. nu a avut în vedere pagubele produse prin expropriere, împrejurarea că exproprierea a dus la fărâmițarea terenului rămas în proprietate, dauna creată neconstând doar în valoarea terenului expropriat ci și în scăderea de valoare a restului terenului, deoarece prin efectuarea lucrării de utilitate publică rămâne o suprafață de teren care devine inutilizabilă neputând fi folosită sau vândută.
Nu s-a ținut cont că în imediata apropiere a terenului expropriat există lucrări de modernizare și dotare edilitară, în zonă dezvoltându-se proiecte imobiliare de mare anvergură.
A invocat art. 18 din Norma metodologică de aplicare a Legii 255/2010, art. 16 din Legea nr. 33/1994 art. 44 alin. 3 din Constituția României, art.1 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului, deciziile nr. 9760/2.12.2009 și nr. 4386/2012 ale Î.C.C.J.
În drept a invocat Legea nr. 255/2010, Legea nr. 33/1994, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 453 Cod procedură civilă.
În procedura premergătoare primului termen de judecată, pârâtul a formulat întâmpinare, în care a susținut următoarele.
Prin hotărârea nr. 271/16.07/2012 s-a dispus plata despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru suprafața de teren expropriată conform HG 743/2010, astfel cum a fost modificată și completată prin HG 614/2011, în anexa acestei din urmă hotărâri reclamantul figurând înscris la poziția nr. 355 cu suprafața de 507 mp teren, identică cu parcela nr._ din CF_, pentru care s-a acordat cu titlul de despăgubire suma de 626 lei.
Cuantumul despăgubirilor acordate a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, sens în care a invocat art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din lege, art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza .> A considerat pârâtul că nu este întemeiată pretenția reclamantului privind plata unei despăgubiri în sumă de 20 euro/mp dat fiind faptul că, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă, terenul în cauză este situat în extravilanul . numit „Pârâul Imașului”, are destinația de teren arabil, nu beneficiază decât de racord la rețeaua de energie electrică, celelalte utilități (respectiv rețelele de apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune) fiind inexistente, iar distanța față de mijloacele de transport în comun și de unitățile comerciale din zonă este de peste 500 m, în timp ce distanța față de cartierele rezidențiale este de cea 2 km. Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, apreciază că despăgubirea solicitată de reclamant este nejustificată.
Nu este întemeiată nici pretenția reclamantului privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul său după expropriere.
Sub acest aspect, precizează că numai suprafața individualizată în hotărârea contestată se află pe coridorul de expropriere, iar suprafața de 93 mp teren rămasă în patrimoniul reclamantului poate fi utilizată în continuare ca teren arabil conform categoriei de folosință existente la data exproprierii, această suprafață nefiind afectată de lucrările de investiții executate de expropriator sau de zona de protecție a investiției. Totodată, . la viitoarea șosea de centură, nefiind afectată nici de restricțiile aplicabile zonelor de siguranță și protecție ale investiției, iar valoarea acesteia nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, a sporit ca urmare a construirii șoselei de centură în imediata ei vecinătate.
Nu pot fi acordate despăgubiri pentru câștigul nerealizat din punct de vedere al terenului privit ca investiție deoarece la data exproprierii terenul nu era afectat realizării vreunei construcții neexistând nici un înscris în acest sens.
Fără temei se pretinde că la calculul despăgubirilor ar trebui avut în vedere și beneficiul nerealizat ce ar putea rezulta di cultivarea sau arendarea terenului deoarece art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu are în vedere fructele civile, naturale sau industriale ale terenului care ar putea fi percepute în viitor ci eventualele pagube cauzate proprietarului prin afectarea altor suprafețe învecinate ca urmare a lucrărilor de expropriere.
Față de apărările sus menționate, a considerat că nu este justificată nici pretenția reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 420 din 4 martie 2014 a admis acțiunea, a desființat în parte Hotărârea nr. 271 din 16.07.2012 emisă de C. de V. a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Șcheia, a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 4857 euro sau echivalentul în lei de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 507 mp, identic cu parcela nr._ compus din teren liber de construcții, și suma de 2539 cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3810/2010 de BNP O. B., reclamanta a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 mp din CF_ a comunei cadastrale Șcheia.
Prin hotărârea nr. 271/16.07.2012 s-a dispus plata despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru suprafața de teren expropriată conform HG 743/2010, astfel cum a fost modificată și completată prin HG 614/2011, în anexa acestei din urmă hotărâri reclamanta figurând înscrisă la poziția nr. 355 cu suprafața de 507 mp teren, identică cu . CF_, pentru care s-a acordat cu titlul de despăgubire suma de 626 lei.
Imobilele au fost expropriate conform HG nr. 614/2011 pentru modificarea și completarea HG nr. 743/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Varianta de ocolire Suceava” (poziția 296 din anexa la această hotărâre).
La stabilirea despăgubirilor, expropriatorul a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora sumele acordate cu titlu de despăgubiri sunt estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite sau actualizate de camerele notarilor publici.
Criteriul sus-menționat nu poate fi însă primit, observându-se că el vizează faza administrativă necontencioasă a stabilirii despăgubirilor și este prevăzut în vederea stabilirii estimative a sumelor care urmează a fi aprobate prin hotărâre de guvern pentru îndeplinirea obiectivului „Varianta de ocolire Suceava”.
De asemenea, expertizele notariale nu reflectă valoarea de piață a imobilelor expropriate, valoare care se impune a fi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor prin prisma dispozițiilor legale în materie.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, iar potrivit art. 22 alin. 3 din lege, acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 (legea-cadru generală în materie de expropriere) la care Legea specială nr. 255/2010 face trimitere, deci aplicabil în cauză, stabilește criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirii, stipulând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane interpuse și că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța de judecată, trebuie să țină seama de prețul la care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile aduse de aceștia.
Prin Decizia nr. 9760/02.XII.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București s-a stabilit că „sintagma prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială prevăzută de art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unei constrângeri exagerate”.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, pentru terenul expropriat s-a stabilit o valoare de piață de 7,53 euro/mp, rezultând un total de 3.817 euro, concluziile expertizei fiind însușite de toți cei trei experți care au format comisia de evaluare stabilită în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
De asemenea, deși prin concluzii s-au solicitat despăgubiri și pentru suprafața de 93 mp teren reprezentând diminuarea de valoarea a terenului rămas în proprietate și care a fost evaluat prin expertiză la suma de 700,30 euro, o astfel de cerere nu a fost formulată de reclamantă prin cererea introductivă, astfel încât instanța nu s-a pronunțat în acest sens.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu experți.
La data de 12 mai 2014, Tribunalul Suceava s-a sesizat din oficiu, cu privire la eroarea materială strecurată în dispozitivul hotărârii civile nr. 420 din 4 martie 2014, iar prin încheierea de ședință din acea dată a admis sesizarea din oficiu și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul hotărârii civile nr. 420 din data de 04.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava, în sensul că, se va consemna corect :
„Obligă pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași să achite reclamantei S. C. suma de 3817 euro sau echivalentul în lei de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 507 mp, identic cu parcela nr._ compus din teren liber de construcții.”, în loc de :
„Obligă pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași să achite reclamantei S. C. suma de 4857 euro sau echivalentul în lei de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 507 mp, identic cu parcela nr._ compus din teren liber de construcții.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, în motivarea căruia a arătat că sentința apelată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză.
Valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat a fost corect stabilită în cadrul procedurii administrative prealabile emiterii hotărârilor de expropriere, concluzia contrară a instanței de fond fiind nelegală.
În acest sens, a invocat art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din Legea nr. 255/2010, sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 771 alin. 5 din Codul fiscal.
Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. 7 din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C. valoarea terenului expropriat a fost corect stabilită în cadrul procedurii administrative la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza mun. Suceava.
Având în vedere faptul că dispozițiile Legii nr. 255/2010 reprezintă norme speciale în materia exproprierii întrucât vizează doar exproprierile necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la art. 1 din lege, în timp ce Legea nr. 33/1994 instituie, în aceeași materie, norme cu caracter general, aplicabile oricărei proceduri de expropriere pentru cauză de utilitate publică cu privire la care nu există reglementări derogatorii, prevederile legii speciale sunt aplicabile cu prioritate în cauză potrivit principiului „specialia generalibus derogant”. Împrejurarea că art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010 conține o trimitere la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 nu justifică aprecierea instanței de fond în sensul că nu ar fi aplicabile criteriile de evaluare prevăzute de legea specială, ci acelea reglementate de legea generală, concluzia contrară fiind justificată de faptul că în privința reglementărilor din legea generală (art. 21-27) textul art. 22 alin. 3 din legea specială stipulează în mod expres că ele sunt aplicabile doar sub aspectul soluționării acțiunilor prin care se contestă hotărârile de expropriere, adică sub aspect procedural.
În raport de cele arătate, consideră că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei a fost corect stabilită în cadrul procedurii administrative în raport de prețurile estimate prin expertiza notarială valabilă la data emiterii hotărârii de expropriere, context în care cererea de anulare a acestei hotărâri nu se justifica a fi admisă.
Fără temei a reținut instanța de fond că valoarea stabilită prin raportul inițial de expertiză efectuat în cauză ar reprezenta valoarea de circulație a imobilului în litigiu la data exproprierii și că aceasta ar fi fost calculată conform exigențelor impuse de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit textului de lege sus menționat, la calculul cuantumului despăgubirii experții, precum și instanța de judecată, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, ceea ce înseamnă că pentru stabilirea prețului real de circulație experții trebuiau să se raporteze la tranzacții concrete cu imobile similare întrucât numai tranzacțiile finalizate și materializate prin întocmirea contractelor de vânzare cumpărare pot reflecta în mod real prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele.
În speță, la întocmirea raportului de expertiză nu au fost verificate și identificate nici un fel de tranzacții concrete cu privire la imobile cu caracteristici similare terenului expropriat, ci au fost avute în vedere doar oferte de vânzare postate pe internet pentru terenuri asemănătoare, valoarea despăgubirilor fiind calculată în raport de aceste oferte, după aplicarea unor coeficienți de corecție care ar fi trebuit să reflecte deosebirile existente între terenul expropriat și parcelele la care se referă anunțurile de vânzare avute în vedere.
În realitate, nu există nicio probă și niciun indiciu din care să rezulte că prețurile menționate în anunțurile de vânzare ar corespunde cu prețurile de tranzacționare efectivă, neputându-se reține că cele dintâi ar avea un caracter cert în contextul în care ele pot forma obiectul unor negocieri între proprietar și potențialii cumpărători sau pot fi influențate de evoluția pieței imobiliare în perioada cuprinsă între data postării ofertei și data încheierii tranzacției efective. Așa fiind, ignorarea prețurilor indicate în contractele autentice de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobile similare nu poate fi justificată prin prisma faptului că prețurile din contracte ar fi fictive, așa cum au insinuat experții, aceasta întrucât caracterul fictiv sau simulat al prețurilor înscrise în acte autentice nu poate fi prezumat, iar potrivit art. 1173 alin. 1 din vechiul cod civil (sub imperiul căruia au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare la care trebuiau să se raporteze experții) actele autentice au deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată.
Contrar celor reținute de experți și de prima instanță, înscrisurile depuse odată cu memoriul de apel atestă faptul că există tranzacții efective pe piața imobiliară la care experții aveau obligația să se raporteze și în raport de care se poate stabili prețul de circulație în concordanță cu dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, tranzacții conform cărora terenurile situate în extravilanul comunei Șcheia, au o valoare de circulație medie de peste 10 ori mai mică decât cea stabilită prin raportul de expertiză, valoarea practicată într-o perioadă în care piața imobiliară era mult mai activă decât la data exproprierii, dar și în perioada finalizării raportului de expertiză. Aceasta înseamnă că metoda pentru care au optat experții (respectiv comparația directă doar cu oferte de vânzare, nu și cu oferte de cumpărare sau de tranzacții efective) nu reflectă situația reală a prețurilor practicate pe piața imobiliară și că nu se justifică în cauză valorificarea concluziilor raportului de expertiză.
În ceea ce privește împrejurarea că apelanta nu ar fi făcut dovada unor tranzacții efective cu privire la terenuri similare, învederează faptul că actele autentice de vânzare cumpărare conțin date cu caracter personal în înțelesul art. 3 din Legea nr. 677/2001 și nu sunt furnizate ori făcute publice de birourile notariale decât la solicitarea instanței sau a organelor de urmărire penală în condițiile art. 5 din actul normativ sus menționat. Așa fiind, lipsa demersurilor privind identificarea unor tranzacții efective care să fie avute în vedere la evaluarea despăgubirilor este imputabilă experților și instanței de fond, iar nu apelantei care s-a aflat în imposibilitate efectivă de a obține date referitoare la asemenea tranzacții.
În consecință, pentru aplicarea corectă a dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 era necesar să fie avute în vedere prețurile concrete de tranzacționare cuprinse în contracte autentice încheiate cu privire la imobile similare, iar evaluarea parcelei în discuție să se raporteze la aceste prețuri, obiecțiunile formulate în acest sens la instanța de fond fiind înlăturate în mod nejustificat.
Pe de altă parte, nu se justifică nici înlăturarea obiecțiunilor referitoare la greșita aplicare a coeficienților de individualizare care diferențiază terenul expropriat de terenuri la care se referă ofertele de vânzare avute în vedere de experți. Prin ac este obiecțiuni a explicat în mod punctual și detaliat motivele pentru care coeficienții de individualizare referitori la criteriile utilităților și calității terenului au fost greșit individualizați, ori obiecțiunile astfel formulate au fost greșit înlăturate de instanța de fond prin prisma faptului că raportul a fost însușit de toți experții desemnați în cauză, inclusiv de cel propus de apelantă, argument lipsit de relevanță în cauză, în raport de substanța obiecțiunilor formulate și de faptul că și opinia expertului propus de parte poate fi cenzurată pe calea Obiecțiunilor în măsura în care acestea sunt pertinente.
În subsidiar, având în vedere faptul că acțiunea dedusă judecății a fost admisă doar în parte și că valoarea despăgubirilor acordate este cu mult mai mică decât cea solicitată inițial de reclamantă, în cauză se impunea aplicarea art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, cu consecința diminuării cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă și stabilite în sarcina apelantei proporțional cu limitele în care pretențiile reclamantei au fost încuviințate, cu precizarea că din această perspectivă dispozițiile legale incidente sunt cele ale art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, iar nu cele ale art. 274 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește încheierea de îndreptare a erorii materiale, aceasta este nelegală și netemeinică în contextul în care prin această încheiere a fost îndreptată o eroare de calcul privind despăgubirile stabilite în sarcina apelantei, prin raportare la valoarea estimată de experți ori față de considerentele expuse la pct. 1 – 2 despăgubirile astfel stabilite nu sunt datorate.
Pentru toate argumentele expuse anterior, în temeiul art.480 alin. 2 Cod procedură civilă solicită admiterea apelului, cu consecința schimbării parțiale a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de anulare a hotărârii de expropriere și înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina apelantei, precum și cu consecința desființării încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În cauză s-a administrat proba cu un supliment la raportul de expertiză și proba cu înscrisuri.
Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 N.C.pr.civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 271 din 16.07.2012 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor a comunei Șcheia s-a dispus plata sumei de 626 lei pentru exproprierea suprafeței de 507 mp teren, proprietatea reclamantei, hotărârea fiind contestată în prezentul litigiu, sub aspectul cuantumului despăgubirii stabilite.
Astfel, potrivit prevederilor art. 22 alin.1 din Legea nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.
Acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii (art. 22 alin.3 din Legea nr. 255/2010).
Prin decizia nr. 380 din 26 mai 2015 a Curții Constituționale s-a stabilit că prevederile art. 22 alin.3 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportat la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituționale.
A reținut Curtea Constituțională că valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului de proprietate, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994, cât și prin jurisprudența instanței de contencios constituțional.
Despăgubirea stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului, nu este dreaptă, nu are un caracter just, deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluție de principiu, cu valoarea constituțională.
Potrivit prevederilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Raportat la cele stabilite în mod definitiv de instanța de contencios constituțional, în fața instanței de control judiciar s-a administrat proba cu supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară, lucrare de specialitate prin care s-a urmărit stabilirea cuantumului despăgubirilor care se cuvin părții reclamante, în calitate de expropriat, prin raportare la un moment contemporan transferului dreptului de proprietate.
Decizia de expropriere a fost emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România la data de 14.09.2011, fiind înregistrată sub nr. 1293-f. 226.
Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică).
La stabilirea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite (art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994).
Având în vedere data transferului dreptului de proprietate și criteriile impuse de actul normativ mai sus menționat, s-a solicitat birourilor notariale de pe raza mun. Suceava copii de pe contracte de vânzare-cumpărare privind tranzacții cu terenuri situate în extravilanul comunei Șcheia, din perioada 14 iulie – 14 septembrie 2011.
Înscrisurile depuse astfel la dosar au fost comunicate membrilor comisiei de experți, pentru care s-a stabilit, ca la efectuarea lucrării de specialitate, să întocmească două variante: una prin care să se stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilul expropriat, ținând seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială a comunei Șcheia la data exproprierii imobilului, potrivit dispozițiilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, ținându-se seama și de tranzacțiile notariale înaintate și a doua prin care să se stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului pentru imobilul expropriat, având în vedere doar tranzacțiile comunicate.
Prin suplimentul întocmit comisia de experți a răspuns obiectivelor stabilite de instanța de judecată.
Problema care se pune în speță este aceea cum se stabilește prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, criteriu la care prevederile art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994 fac trimitere în mod expres, atunci când reglementează asupra calculului cuantumului despăgubirilor care se cuvin expropriatului, aferente imobilului expropriat.
În legătură cu acest aspect, trebuie să evidențiem la început următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 44 alin. 3 din Constituția României, nimeni nu poate fi expropriat, decât cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Art. 481 din Codul civil în vigoare la data emiterii deciziei de expropriere dispunea în mod clar și neechivoc că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
De asemenea, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția E.D.O., statul are dreptul să exproprieze bunuri pentru cauză de utilitate publică.
Ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca această lipsire de proprietate să fie efectuată numai cu o despăgubire efectivă și rezonabilă, sub aspectul cuantumului, respectiv trebuie să fie făcută cu plata unei compensații corespunzătoare.
Astfel, deposedarea trebuie să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional, și anume acelea potrivit cărora orice deposedare implică o obligație de despăgubire a titularului dreptului de proprietate, iar în stabilirea acestei despăgubiri trebuie avut în vedere principiul proporționalității, respectiv necesitatea efectuării testului echilibrului echitabil.
În aceste condiții, făcând aplicarea considerentelor mai sus enunțate și ale dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, trebuie stabilit care este acea despăgubire dreaptă, efectivă și rezonabilă de care trebuie să beneficieze expropriatul.
Procesul de evaluare este un sistem complex ce conține toate cercetările, informațiile, raționamentele, analizele și concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piață a imobilului, aceasta din urmă fiind definită în standardele internaționale de evaluare IVS, ca fiind suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv.
Prin urmare, valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului, ajungându-se la cel mai bun preț ce se poate obține, în mod rezonabil, de către vânzător și cel mai avantajos preț ce se poate obține, în mod rezonabil, de către cumpărător.
Curtea apreciază că sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel” are în vedere acel preț, rezonabil, normal, comun, firesc, care se obține atunci când tranzacția se desfășoară între un cumpărător și un vânzător prudenți și diligenți.
Actul normativ nu vorbește de prețul cu care se vând imobile de același fel, ci de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel.
Or, obișnuit înseamnă: rezonabil, normal, comun, firesc iar, în mod rezonabil, atât vânzătorul cât și cumpărătorul încearcă să obțină cel mai bun preț.
Așa cum au arătat membrii comisiei de experți în cuprinsul lucrării întocmite, contractele puse la dispoziție spre comparație au, în marea majoritate, aproximativ același preț, indiferent de poziționare, suprafață, amplasament, servituți, drumuri private menționate în cota indiviză, poziția juridică a participanților la tranzacție. Or, în condițiile în care prețurile stipulate în tranzacțiile autentice nu reflectă niciun fel de deosebire între imobilele tranzacționate, în mod firesc caracterul identic și repetativ al prețului stipulat nu permite o comparație reală, deoarece examinarea unor prețuri identice nu dă posibilitatea stabilirii asemănărilor și deosebirilor dintre imobilele tranzacționate.
Astfel, o comparație reală, transparentă și adecvată, pe baza prețurilor stipulate în contracte, nu a fost posibilă.
Statistic vorbind, din cele 21 de tranzacții autentificate analizate de experți, 20 consemnează un preț de 0,3 euro/mp, identic cu prețul minim notarial, sub cel minim notarial sau prețuri puțin peste această valoare. Un singur contract menționează o valoarea mai mare, respectiv de 7,77 euro/mp, terenul fiind situat însă pe un alt amplasament decât terenul expropriat. Or, chiar în Calculatorul notarial valabil pentru anul 2011 întocmit de ing. H. L. L. se menționează la punctele 2 și 4 din Capitolul „Ipoteze și condiții limitative” că prețurile propuse sunt rezultatul unei estimări globale a valorii de piață și că sunt prețuri informative minimale care nu țin cont de unicitatea fiecărui imobil.
C. de experți a stabilit, raportat, strict, la tranzacțiile examinate și la prețul de 0,30 euro pe mp care reprezintă prețul minim notarial, că valoarea suprafeței expropriate este de 152,1 euro.
Nu se poate stabili că în mod obișnuit, frecvent, un vânzător încearcă să obțină cel mai mic preț pentru imobilul pe care urmează să îl înstrăineze, sau că, pentru imobilele terenuri din cadrul unei unități administrativ teritoriale, în cazul vânzătorilor, prețul este unul uniform, liniar, plafonat la nivelul cel mai mic sau sub acest nivel și independent de caracteristicile proprii ale fiecărui bun în parte, cum ar fi mărime, localizare, acces, utilități, front stradal etc.
Dacă s-ar adopta această opinie s-ar ajunge practic în situația în care, în urma deposedării de proprietate, expropriatul nu ar primi acea despăgubire, acea compensație corespunzătoare.
Acest drept ar deveni iluzoriu, cu caracter numai teoretic, fiind înfrânte atât legislația națională, inclusiv legea fundamentală a statului român, cât și jurisprudența C.E.D.O., care impun ca deposedarea să fie făcută numai cu dreaptă, cu rezonabilă despăgubire.
Nu este reglementat numai dreptul la despăgubire pur și simplu, ci se impune în mod clar și neechivoc ca această despăgubire să fie una dreaptă, respectiv să fie respectat principiul proporționalității.
Atunci când vorbim de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel, trebuie să avem în vedere acea valoare cel mai probabil convenită de cumpărătorii și vânzătorii bunului disponibil pentru cumpărare.
Această valoare nu reprezintă un fapt, ci o estimare a celui mai probabil preț care va fi plătit pentru terenuri, la o anumită dată, în funcție de caracteristicile proprii ale fiecăruia.
Această abordare prin piață a fost apreciată, de cei care dețin cunoștințele de specialitate și care au fost desemnați, atât din partea instanțelor de judecată, cât și din partea părților litigante, pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ale speței, ca fiind cea mai directă și adecvată abordare ce poate fi aplicată pentru estimarea valorii de piață. Pornind de la definiția valorii de piață conform Standardelor Internaționale de practică în evaluarea bunurilor imobile ca fiind „suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv”, constatăm că aceasta este cea mai apropiată de noțiunea de „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele dintr-o unitate administrativ teritorială” utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994.
Nefondate sunt și obiecțiunile apelantului în sensul că pentru luarea în considerare a ofertelor de vânzare se impunea efectuarea de verificări în sensul de a se stabili dacă aceste oferte s-au concretizat efectiv în tranzacții întrucât nu există o obligație legală în acest sens în privința experților. Mai mult, dacă s-ar fi concretizat în tranzacții în perioada de referință, acestea ar fi fost valorificate în această manieră la întocmirea lucrării.
În urma acestei activități complexe, care presupune, așa cum s-a arătat anterior, cunoștințe de specialitate, membrii comisiei de experți, în unanimitate au stabilit o valoare de piață de 9,58 Euro/mp pentru suprafața de teren expropriată, adică suma de 4.857 Euro pentru terenul în suprafață de 507 mp, o valoare mai mare decât cea stabilită prin sentința apelată, astfel cum a fost îndreptată (3.817 Euro), aspect ce nu are relevanță din punctul de vedere al instanței de control judiciar, atunci când analizează hotărârea atacată, în condițiile în care instanța de apel a fost sesizată cu soluționarea apelului declarat de pârât, iar prevederile art. 481 Cod procedură civilă reglementează un principiu esențial de judecată a căii de atac, respectiv neînrăutățirea situației în propria cale de atac.
Motivul de apel privind înlăturarea obiecțiunilor referitoare la greșita aplicare a coeficienților de individualizare nu mai subzistă, față de împrejurarea că, având în vedere decizia Curții Constituționale menționată anterior, la soluționarea apelului nu va fi valorificat raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond (și care are în vedere acești coeficienți).
În ceea ce privește motivul de apel privind cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, reține Curtea următoarele:
Potrivit art. 453 alin. 2 C.pr.civ. când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin acțiunea introductivă de primă instanță s-a formulat o contestație la hotărârea de stabilire a despăgubirilor, în temeiul art. 22 din Legea nr. 255/2010, contestație care a fost admisă de instanța de fond, soluție raportat la care cheltuielile de judecată trebuie acordate în totalitate și nu în funcție de valoarea despăgubirilor stabilite, respectiv după cum s-a acordat cuantumul cerut de partea reclamantă sau un cuantum mai mic. Art. 23 alin. 2 și art. 25 din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere expres art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010, prevăd că cuantumul despăgubirilor se stabilesc de către instanță care numește în acest scop o comisie de experți, prin urmare nu are relevanță evaluarea făcută de parte în momentul în care contestă Hotărârea Comisiei de stabilire a despăgubirilor.
Acest raționament se impune întrucât pretenția concretă dedusă judecății vizează contestația împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor, contestație care este admisă.
Mai mult, cheltuielile ocazionate de întocmirea raportului de expertiză nu sunt condiționate de valoarea despăgubirilor solicitate, activitatea de cercetare și analiză desfășurată de experți raportându-se la alte criterii cum ar fi: număr suprafețe de teren, amplasament, obiective fixate etc.
De asemenea și activitatea desfășurată de apărător este independentă de valoarea despăgubirilor solicitate, nefiind condiționată în vreun fel de această valoare.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să respingă apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., cu sediul în municipiul București, .. 38, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar deschis la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași - RO35RNCB_0001, împotriva sentinței nr. 420 din 4 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta S. C. (CNP_), cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură „N. A.-M.” din municipiul Suceava, .. 38, .. A, . și pârâta C. de V. a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Șcheia, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25 februarie 2016.
Președinte,Judecător,Grefier,
Red. M.M.C.
Jud. fond. D. D.
Tehnored. B.Z.+MMC
Ex. 5 /4.03.2016
| ← Expropriere. Decizia nr. 149/2016. Curtea de Apel SUCEAVA | Expropriere. Decizia nr. 67/2016. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
