Fond funciar. Decizia nr. 91/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 19-05-2016 în dosarul nr. 91/2016
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 91
Ședința publică din 19 mai 2016
Președinte M. M. - C.
Judecător C. E.
Judecător C. G.
Grefier P. L.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta C. M. CNP_, domiciliată în comuna M. E., . B., împotriva deciziei civile nr. 76 din 28 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, pârât intimat în cauză fiind G. D. V., domiciliat în comuna M. E., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta C. M., lipsă fiind pârâtul intimat G. D. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei după care, se constată că prin intermediul Serviciului arhivă, pârâtul intimat G. D. V. a înaintat întâmpinare la dosar, al cărui duplicat instanța îl înmânează reclamantei.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității recursului invocată de pârâtul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 1 din Titlul XIII al Legii 247/2005 conform căruia hotărârile pronunțate de prima instanță în procesele funciare sunt supuse numai recursului, coroborat cu art. 7 al. 21 din Legea 276/2012 și dispozițiile art. XVIII al. 2 din Legea 2/2013, referitoare la faptul că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai recursului; se au în vedere și dispozițiile art. XVIII al. 2 din Legea 2/2013 conform căruia nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în primă instanță în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1 milion de lei.
Reclamanta C. M. arată că pârâtul a angajat cinci avocați și i-a comunicat să-i lase pământul neapărat. Susține că terenul este moștenire de la părinți, are fată văduvă, noră văduvă și nu îi lasă moștenirea de la părinți, pârâtului. Solicită să i se plătească terenul pe care-l ține pârâtul de 12 ani și cerealele.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 22.01.2014, sub nr._, petenta C. M. a formulat în contradictoriu cu pârâtul G. D. V., acțiune în revendicare, solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor pentru suprafața de 1000 m.p., în cuantum de 10.000 euro, plus despăgubiri morale și plata producției pentru 10 ani agricoli pentru care nu a cultivat terenul.
În drept, nu au fost indicate dispoziții legale.
În motivare, petenta a arătat că solicită ca pârâtul să-i plătească terenul pentru 10 ani cât nu a cultivat, solicitând contravaloarea recoltei.
Pârâtul G. D. Verginal, legal citat, a formulat întâmpinare la dosar, invocând lipsa calității procesuale pasive, dar și lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Învestită cu soluționarea cauzei Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 6379 din 17.06.2015 a luat act că reclamanta a calificat acțiunea ca,,revendicare”.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. D. V., invocată din oficiu de către instanță.
A respins acțiunea având ca obiect ,,revendicare”, în contradictoriu cu pârâtul G. D. V., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cuantumul ajutorului public judiciar pentru plata onorariului avocatului M. Saleh-A. a rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în condițiile în care pârâtul nu stăpânește terenul revendicat de reclamantă, acest teren regăsindu-se în perimetrul fermelor fostei S.C. Avicola S.A. B., conform adresei Instituției Prefectului nr. 572R.P. din data de 01.07.2010 – fila 14 ds, s-a luat act că reclamanta C. M. a calificat acțiunea ,,revendicare”, formulată doar în contradictoriu cu pârâtul G. D. V., și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. D. V., invocată din oficiu de către instanță, respingând acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a declarat apel C. M., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinice, în sensul că:
Arată apelanta reclamantă C. M. că a formulat plângere la parchet împotriva intimatului – pârât G. D. V. și că a înțeles să formuleze acțiune împotriva pârâtului G. D. V., pentru ca prin hotărârea pronunțată de instanță acesta să fie obligat la restituirea suprafeței de teren revendicată de reclamantă sau să-i plătească despăgubiri, pentru lipsa de posesie și folosință a terenului.
În continuare, evocă apelanta că pârâtul ar fi înstrăinat terenul unor terțe persoane, iar în instanță a fost insultată de către unul dintre cei cinci avocați angajați de către pârât în legătură cu pământul revendicat.
Pe cale de consecință, solicită reclamanta admiterea apelului formulat și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin decizia nr. 76 din 28 ianuarie 2016 Tribunalul B. a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C. M., împotriva sentinței civile nr. 6379 din 17.06.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează, în contradictoriu cu pârâtul intimat G. D. V..
Analizând motivele de apel, probele și mijloacele de probă administrate în cauză, instanța de control judiciar a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată de reclamantă, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, respectiv suma de 10.000 de euro cu titlu de despăgubiri morale, precum și contravaloarea producției agricole realizate pe suprafața de teren de 0,10 ha teren aferentă unui perioade de 10 ani.
A mai reținut instanța că pârâtul G. D. V. a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, în acest sens motivând că determinarea calității procesuale a părților și legitimitatea procesuală sunt chestiuni foarte importante pentru stabilirea cadrului procesual, întrucât doar persoana care are calitate procesuală va putea sta în proces, așadar, calitatea procesuală face legătura între persoana reclamantului și titularul dreptului subiectiv dedus judecății, precum și între persoana pârâtului și cel obligat în raportul de drept subiectiv substanțial, această concepție fiind împărtășită și de Tribunalul Suprem, care s-a pronunțat în acest sens, că „raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății”.
Or, în aceste condiții, în raportul juridic de drept substanțial, pârâtul a avut calitatea de Primar al Comunei M. E., iar reclamanta C. M., de proprietar deposedat și având în vedere că obiectul prezentei acțiuni este „Plângere fond funciar”, și nu o acțiune în pretenții, așa cum afirmă reclamanta prin cererea de chemare în judecată, apreciază că stabilirea calității procesuale active și pasive trebuie făcută în funcție de trăsăturile specifice obiectului cererii de chemare în judecată.
În plus, plângerile formulate în baza Legii nr. 18/1991, se fac de către persoanele nemulțumite de propunerile stabilite în privința dreptului de proprietate privată a terenului, de către Comisiile Locale și Comisiile Județene de fond funciar, într-un termen de 30 de zile.
Mai mult, a reținut instanța de control judiciar că prin sintagma „persoană nemulțumită”, legiuitorul a statuat că este acea persoană care a solicitat reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate și care este nemulțumită de măsurile dispuse de către Comisiile Locale de fond funciar, un mijloc reparatoriu prin care se tinde la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate pierdut. Prin urmare, dat fiind efectul pe care l-ar putea produce o hotărâre definitivă de admitere a cererii, a apreciat că o astfel de cerere ar fi trebuit fi formulată în contradictoriu cu cele două comisii de fond funciar și de către toți moștenitorii autorului deposedat C. M..
Totodată, a constatat Tribunalul că în atare condiții, orice dubiu privind necesitatea coparticipării procesuale active sau pasive, este înlăturat de efectul relativ al acțiunii promovate.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la despăgubirile morale, a reținut Tribunalul că s-a statuat în literatura de specialitate că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale, cinstei, demnității și onoarei, prestigiul profesional, iar potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul Civil, sarcina probei în cererea de acordare a daunelor morale revine reclamantului – „actori incubit onus probandi”.
Așadar, potrivit regulilor de drept comun, reclamanta trebuia să facă dovada existenței prejudiciului moral încercat, respectiv al caracterului ilicit al faptei pârâtului, săvârșită de către acesta cu vinovăție, dar și a raportului de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv și fapta pârâtului. Or, din cererea reclamantei, constată Tribunalul, că nu a rezultat culpa sau reaua – credință în soluționarea plângerii, iar întârzierea/ tergiversarea evocată de apelanta – reclamantă C. M., nu a fost susținută sub aspectele prezentate în întâmpinare.
Or, în condițiile în care pârâtul nu stăpânește terenul revendicat de reclamantă, acest teren regăsindu-se în perimetrul fermelor fostei S.C. Avicola S.A. B., conform adresei Instituției Prefectului nr. 572R.P. din data de 01.07.2010 – fila 14 ds, Tribunalul, a constatat că prima instanță a luat act că reclamanta C. M. a calificat acțiunea ,,revendicare”, formulată doar în contradictoriu cu pârâtul G. D. V., fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. D. V., invocată din oficiu de către instanță și pe cale de consecință, respingând acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, a respins apelul formulat de apelanta reclamantă C. M., împotriva sentinței civile nr. nr. 6379 din 17.06.2015 a Judecătoriei B. și a păstrat sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C. M..
Analizând recursul sub aspectul excepției invocate Curtea reține următoarele:
Conform art. 129 alin. 2 din Constituție, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
În același sens, art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară arată că „hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale”.
Conform art. 483 alin. 1 C.pr.civ., „hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului” iar potrivit alin. 2 „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a-i, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2012: „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică în materie de contencios administrativ și fiscal, inclusiv în materia azilului.”
Rezultă așadar că, după . Noului Cod de procedură civilă, hotărârea primei instanțe în materia fondului funciar nu poate fi atacată decât cu apel.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. XVIII al. 2 din Legea 2/2013 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în primă instanță în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1 milion de lei, categorie în care se include și prezenta acțiune.
Ca urmare, având în vedere și dispozițiile art. 457 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, Curtea urmează să admită excepția invocată și să respingă recursul ca inadmisibil.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta C. M. CNP_, domiciliată în comuna M. E., . B., împotriva deciziei civile nr. 76 din 28 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, pârât intimat în cauză fiind G. D. V., domiciliat în comuna M. E., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2016.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red.C.G.
Jud.apel.A. M.
B. G.
Tehnored.P.L.
4ex/24.05.2016
| ← Anulare act. Decizia nr. 85/2016. Curtea de Apel SUCEAVA | Fond funciar. Sentința nr. 1/2016. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
