Legea 10/2001. Decizia nr. 93/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 19-05-2016 în dosarul nr. 93/2016
Dosar nr._ - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 93
Ședința publică din 19 mai 2016
Președinte M. M.-C.
Judecător C. E.
Judecător C. G.
Grefier P. L.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de revizuentul M. D. Miluță A., domiciliat în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1904 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, intimați în cauză fiind C. Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 S., C. pentru Aplicarea Legii 18/1991 Preutești, A. Națională pentru R. Proprietăților București, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei după care, se constată că prin intermediul Serviciului arhivă, numitul I. M. E. R. a înaintat la dosar o cerere înregistrată la data de 4 aprilie 2016, însoțită de copia încheierii din 1 februarie 2016 eliberată de Uniunea Națională a Notarilor Publici – Societate Profesională Notarială B. E. și M. I..
La data de 13 mai 2016 Primăria comunei Preutești a înaintat o cerere prin care solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsă.
De asemenea, la data de 18 mai 2016 a fost înregistrată cererea înaintată de I. M. E. R., prin care, „în calitate de fiu și legatar prezumtiv moștenitor al recurentului revizuient M. D. Miluță A.” formulează cerere de „constatare a suspendării de drept a judecării prezentei cauze”, ca urmare a decesului uneia dintre părți, până la eliberarea certificatului de moștenitor sau de calitate de moștenitor.
În instanță se prezintă doamna I. M. Aspazia care susține că este avocat și a reprezentat partea decedată în ciclurile procesuale anterioare, astfel încât are obligația morală de a se prezenta pentru a clarifica această chestiune, întrucât în instanță s-a prezentat fiul recurentului decedat, respectiv soțul său I. M. E. R..
Întrebată fiind, avocat I. M. Aspazia precizează că nu are o delegație în cauză. Arată că din punct de vedere moral se prezintă fiul decedatului.
Instanta pune în discuție temeiul de drept în baza căruia doamna avocat pune concluzii în cauză, iar aceasta precizează că a reprezentat defunctul în ciclurile procesuale anterioare și are o obligați morală, s-a prezentat pentru ca fiul defunctului, care a depus o lucrare la dosar, să-si spună punctul de vedere.
În fața instanței s-a prezentat numitul I. M. E. R., care s-a identificat cu CI . Nr._ – CNP_, domiciliat în mun. București, sector 1, ., .. 1, ., care a și depus la dosar o cerere de constatare a suspendării de drept a judecării prezentei cauze, față de decesul lui M. D. Miluță A..
Instanța constată că în cauză s-a constatat deja suspendarea de drept a judecății, față de decesul uneia din părți, cauza a fost repusă pe rol pentru perimare, domnul I. M. E. R. nu are nicio calitate în cauză, având în vedere că nu a solicitat continuarea judecății cererii de revizuire în calitate de moștenitor al revizuientului, motiv pentru care instanța nu are a se pronunța asupra vreunei cereri de suspendare în cauză.
Instanța invocă excepția perimării cererii de revizuire și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
Numitul I. M. E. R. precizează că a solicitat în data de 2 decembrie 2015, înainte de împlinirea termenului de 1 an.
Avocat I. M. Aspazia insistă și precizează că I. M. E. R. este fiu și legatar și sunt la dosar documente în care s-a solicitat la 2 decembrie 2015 cerere de repunere pe rol. Va depune delegație. Invocă art. 249 cu referire la partea interesată care își manifestă interesul în continuarea procesului, iar fiul defunctului și-a manifestat acest interes.
Instanța aduce la cunoștința doamnei avocat că s-au încheiat dezbaterile, nu i se mai dă cuvântul, urmează să aștepte pronunțarea la sfârșitul ședinței, după care îi pune în vedere să păstreze liniștea ori să părăsească sala.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față, constată:
P. cererea adresată Tribunalului S. la data de 15 octombrie 2013, reclamantul M. D. Miluță A. în temeiul disp.art.322 pct.5 Cod procedură civilă a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 682 din 30 martie 2010 a Tribunalului S., solicitând anularea acesteia.
În motivare, a arătat că în cauză a solicitat restituirea la Legea nr.10/2001 a suprafeței de 1 ha teren la locul „La Biserică” întrucât nu a făcut obiectul reconstituirii în condițiile Legii nr.18/1991.
Întrucât plângerea i-a fost respinsă cu motivarea că suprafața solicitată este inclusă în titlurile de proprietate emise în condițiile Legii nr.18/1991, înțelege ca, în baza art.322 pct.5 Cod procedură civilă, să se prevaleze de un act nou care să dovedească faptul că suprafața totală a moșiei M. era de 102 ha din care, în anul 1946 s-a făcut exproprierea suprafeței de 52 ha, rămânând în proprietatea titularului dreptului suprafața de 50 ha.
Cum, înscrisul a fost eliberat de Serviciul Județean al Arhivelor Statului la data de 26 septembrie 2013, nu a putut fi prezentat la judecarea fondului.
P. sentința civilă nr. 1904 din. 11.11.2014 a Tribunalului S. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
La pronunțarea acestei soluții, Tribunalul S. a avut în vedere următoarele:
Potrivit art.322 pct.5 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă, după pronunțarea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Așadar, pentru a putea fi invocat acest motiv de revizuire trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții: partea interesată să prezinte înscrisul nou care nu a putut fi folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea dar să nu fi putut fi prezentat în instanță din cauza părții potrivnice, sau din motive mai presus de voința părților și să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul, soluția ar fi fost alta.
În cauză, este real că înscrisul invocat de revizuent a fost descoperit pe parcursul judecării fondului, în faza de recurs, însă revizuentul s-a folosit de acesta, probându-și motivele de casare invocate și pe actul nou, pe care și-a întemeiat și revizuirea.
De asemenea, înscrisul nu este determinant, soluția fiind aceeași și în condițiile în care instanța l-ar fi analizat în primele faze ale judecării fondului în sensul că suprafața de 1 ha teren solicitată la restituire în condițiile Legii nr.10/2001 este supusă prevederilor Legii nr.18/1991, art.8(1) din Legea nr.10/2001 dispunând că „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.
Așadar, actul pretins nou neavând natura juridică a actului care să schimbe soluția din hotărârea supusă revizuirii, în baza art.326 Cod procedură civilă, tribunalul a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. D. Miluță A..
Învederează în primul rând că se impune în cauză recalificarea căii de atac, care, potrivit art. 328 (1) Cod Proc. Civ. (vechi), este apelul și nu recursul, cum greșit a stabilit Tribunalul S. - întrucât:
- obiectul cauzei este o cerere de revizuire împotriva Sentinței civile nr. 682/30.03.2010 - pronunțată de Tribunalul S., în dosarul civil nr._ - în primul ciclu procesual, care a parcurs 3 grade de jurisdicție: fond, apel, recurs;
- acest dosar civil nr. 3744/86/20I3, în care a fost pronunțată de Tribunalul S. Sentința Civilă Nr. 682/30.03.2010 - atacată prin prezenta cerere de revizuire, a parcurs trei cicluri procesuale, ultima instanță care a judecat recursul fiind Înalta Curte;
Învederează Curții de Apel S. că este greșită în totalitate motivarea dată de Tribunalul S. în sentința civilă, pentru că Tribunalul S. a ignorat raportul de expertiză de la fila 122 din dosarul civil nr. 3744/ 86/2008 - al Tribunalului S., întocmit de experta Răchitneanu I., raport în care s-a stabilit clar unde este situată suprafața de 1 ha teren intravilan, cerută în natură, că această suprafață este situată în Vatra Satului Leucușești, ., în locul numit "La Biserică” și nicidecum nu este teren extravilan, cum greșit a reținut Tribunalul în Sentința civilă Nr. 1904/11.11.2014 prin care, pe această motivare străină cauzei, i-a respins cererea de revizuire;
Susține că prin înscrisul nou invocat - respectiv Fișa moșiei M. - obținută în data de 26.09.2013 de la Arhivele Județene S., a dovedit că în 1946 i-au fost expropriate lui și familiei sale 52 ha teren, iar în 1949 i-au fost expropriate tatălui său M. D. alte 50 ha teren - deci în total 102 ha teren care a fost identificată în raportul de expertiză efectuat în cauză ca fiind învecinată la N cu drum, la S cu P., la E cu Teren Z. și drum la V - cu R. M., H. A., B. I. M. A. și C. Măricel - și este identificată ca fiind situată în locul numit „La Biserică”;
Mai arată că această suprafață de teren, conform Raportului de expertiză efectuat în cauză, face parte din categoria teren intravilan - și nu extravilan, cum greșit a stabilit Tribunalul S. și nu i-a fost reconstituită prin nici o altă lege de reparație, neregăsindu-se în titlurile de proprietate deja eliberate;
Consideră că această suprafață de teren este proprietatea revizuentului - deoarece, conform Avizului Nr. 124 din 7.05.1946 - eliberat de C. Județeană de îndrumări pentru Reforma Agrară Baia (pe care îl anexează) - a fost în mod abuziv considerată de regimul comunist ca fiind în lotul tatălui său - pentru că el era minor, conform Constituției de la acea dată, deși, în realitate era proprietatea sa prin testamentul din 1927, fiind testat de bunica sa E. General Mihăița;
Susține că acest înscris nou - constând în Fișa moșiei M. - eliberat abia în 26.IX.2013 de Arhivele Județene S. - dovedește faptul că el, este îndreptățit și la reconstituirea acestui 1 ha teren intravilan, întrucât are vocație multiplă la reconstituirea proprietăților de la mai mulți autori și conform art. 33 (2)4 din Legea 1/2000, este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 50 ha de fiecare proprietar deposedat, caz în care este greșită motivarea Tribunalului S. din sentința atacată - că acest 1 ha teren intravilan ar fi extravilan - când, în realitate, conform actelor de la dosar, a dovedit că acest 1 ha teren face parte din categoria intravilan și că intră sub incidența Legii 10/2001 și nu a Legii 18/1991, motivarea greșită a Tribunalului de respingere a cererii sale de revizuire fiind infirmată de toate înscrisurile de la dosar, inclusiv de Raportul de expertiză întocmit în cauză;
Arată că pe această suprafață de 1 ha teren intravilan, a fost construit conacul familiei M., în prezent demolat - și că este liberă și astăzi de construcții, astfel că - potrivit art. 7 (1),(3), raportat la art. 23 (1),(2), art. 24 din Legea 10/2001, i se cuvine a-i fi reconstituită în natură - pentru că dovedește, prin actul nou, că este cel dintâi proprietar din 1946, când i-a fost expropriat abuziv de regimul comunist, deoarece era proprietar asupra acestui teren, încă din 1927, când l-a primit prin testament de la bunica sa;
Învederează Curții de Apel S. că, în speța de față, nu sunt incidente prevederile art. 8 din Legea 10/2001, cum greșit a stabilit Tribunalul S. - întrucât suprafața de 1 ha teren - cerută în prezenta cauză - conform Raportului de expertiză de la dosar (fila 122 din dosarul Nr._ ) face parte din categoria intravilan și nu din categoria extravilan, și deci urmează a-i fi restituită în natură, conform art. 7 (1),(3) din Legea 10/2001, întrucât este liberă de construcții și astăzi, prin actul nou, el făcând dovada că este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, confiscat abuziv de regimul comunist.
Mai arată că înscrisul nou, invocat în prezenta cauză întrunește cumulativ condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea cererii sale de revizuire - întrucât, conform adresei Nr. l063375 din 17.08.2001 eliberată de Arhivele Naționale din București - a fost mințit că există acte în arhive doar pentru 50 ha teren, confiscate de regimul comunist, în realitate, prin înscrisul nou din 26.IX.2013 - în baza căruia a formulat cererea de revizuire, se dovedește că au fost expropriate familiei sale 102 ha teren, care atestă că familia M. a avut 160 ha teren, din care 50 ha pădure;
Consideră că prin acest înscris nou, din care rezultă categoric admisibilitatea cererii sale de revizuire, și care nu a putut fi înfățișat instanței la data soluționării cauzei, în care a fost pronunțată sentința Nr. 682/30.III.2010 - dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, Tribunalul S. putea corecta abuzurile săvârșite de comuniști.
În ipoteza în care și această instanță va încălca legea, și se va respinge calificarea căii de atac a apelului, deși aceasta este calea de atac corectă în cauză, în temeiul art. 304 ind. l Cod Proc.Civ., precum și în temeiul art. 304 pct.7, 8, 9 Cod Proc.Civ. (vechi), solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, pentru următoarele motive de nelegalitate:
Tribunalul S. a încălcat art. 7 (l),(3), art. 23, art. 24 (1),(2) din Legea 10/2001 - întrucât prin indicarea în motivarea soluției a prevederilor art. 8 din Legea 10/2001 - neincident cauzei, a dat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii, adică a stabilit greșit prin indicarea art. 8 din Legea 10/2001 că terenul de 1 ha cerut în natură - prin cererea de revizuire, este extravilan și nu i se cuvine, când, în realitate, conform Raportului de expertiză întocmit în cauză, de la fila 122 din dosarul civil Nr._ de la Tribunalul București - acest teren este intravilan, este liber de construcții și poate să i se restituie în natură, întrucât prin actul nou face dovada că i-a fost expropriat abuziv de regimul comunist și nu i-a fost reconstituit prin nici o altă lege de reparație, caz în care această critică de nelegalitate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod Proc.Civ. (vechi).
Susține că în cauză este dat motivul de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 8 Cod Proc. Civ. și anume încălcarea de către Tribunalul S. a prevederilor art.7 (1), (2), art. 23, art. 24 (l), (2) din Legea 10/2001, constând în aceea că Tribunalul S. a interpretat greșit obiectul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motivând greșit că Legea 18/1991 este incidentă în cauză când, în realitate, incidentă în cauză este Legea 10/2001.
Arată că în cauză este incident și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Proc. Civ. (vechi) și anume încălcarea de către Tribunalul S. a prevederilor art. 7 (1), (2), art. 23, art. 24 (1), (2) din Legea 10/2001 - constând în aceea că Tribunalul S. - încălcând prevederile art. 7 (1), (2), art. 23, art. 24 (1), (2) din Legea 10/2001 a dat prevalență prevederilor art. 8 din aceeași lege și a stabilit greșit că terenul de l ha - obiect al prezentei cereri de revizuire este extravilan și face obiectul Legii 18/1991 - motivare infirmată de Raportul de expertiză întocmit în cauză.
Arată că actul nou întrunește condițiile cumulative cerute de lege - și anume este determinant schimbării soluției atacate, pentru că, din motive mai presus de voința sa, nul-a putut prezenta în 2010, pentru că în 2001 Arhivele din București i-au eliberat înscrisuri incomplete, fără acest document - prin care dovedește că familia sa a avut 102 ha teren și nu doar 50 ha, câte i s-au reconstituit, că acest teren nu se află în cele 50 ha reconstituite și, deci, i se cuvine a-i fi restituit în natură, pentru că este și astăzi liber de construcții.
Tribunalul S. a încălcat legea și a aplicat-o greșit abordând cauza din perspectiva Legii 18/1991 – când, în realitate, incidentă în cauză este doar Legea 10/2001, caz în care aceste critici se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod Proc. Civ. (vechi).
Examinând excepția perimării, invocată din oficiu la termenul de astăzi, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 din vechiul Cod procedură civilă „ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar, conform art. 252 alin. 1 din vechiul Cod procedură civilă „Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate”.
În speță, se constată că pentru termenul din 15.01.2015, la dosarul cauzei s-a depus certificatul de deces al revizuientului M. D. Miluță A., fără a exista și o cerere prin care să se solicite introducerea în cauză a moștenitorilor, astfel că instanța prin încheiere a dispus la aceeași dată suspendarea cauzei în temeiul art. 243 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Cum de la data de 15.01.2015 și până la repunerea dosarului pe rol în vederea perimării, 26.04.2016, a trecut mai bine de un an, instanța având în vedere dispozițiile art.248 alin.1 din vechiul Cod procedură civilă va admite excepția și va constata perimat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de revizuentul M. D. Miluță A., domiciliat în B., ., ., ., prin mandatar I. M., cu domiciliul în sector 5 București, ., .. 1, . civile nr. 1904 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, intimați în cauză fiind C. Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 S., C. pentru Aplicarea Legii 18/1991 Preutești, A. Națională pentru R. Proprietăților București, ..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2016.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red.C.E.
Tehnored.P.L.
2ex/09.06.2016
| ← Expropriere. Decizia nr. 506/2016. Curtea de Apel SUCEAVA | Expropriere. Decizia nr. 475/2016. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
