Partaj judiciar. Decizia nr. 30/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 30/2016
Dosar nr._ - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 30
Ședința publică din 18 februarie 2016
Președinte M. M.-C.
Judecător C. E.
Judecător C. G.
Grefier D. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de revizuienta N. V. (CNP_), domiciliată în . E., jud. B., și cu domiciliul procesual ales în satul Cătămărăști Deal nr. 577, .. B., împotriva deciziei civile nr. 520 A din 10 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._, intimați fiind C. R., domiciliată în mun. B., .. 8, ., jud. B., C. M. C., domiciliat în mun. B., .. R8, ., jud. B. și V. M. S., CNP_, domiciliat în .. M. E., jud. B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimata C. R., asistată de avocat R. S., și intimatul V. M. S., lipsă fiind revizuienta recurentă și avocata acesteia S. S., precum și intimatul C. M. C..
Intimatul V. M. S. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a fi prezentă și doamna avocat S. S. care pune concluzii într-un alt dosar, la o altă sală de ședință.
Avocat R. S. nu se opune lăsării cauzei la a doua strigare.
Instanța, cu acordul părților, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, se prezintă avocat S. S. pentru revizuienta recurentă, intimata C. R. asistată de avocat R. S. și intimatul V. M. S., lipsă fiind revizuienta recurentă și intimatul C. M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei după care, instanța constată că, prin intermediul Serviciului arhivă s-a depus din partea intimatei C. R. întâmpinare, duplicatul fiind înmânat avocatei revizuientei, iar intimatul V. M. S. a depus „note de concluzii”.
Avocat S. S. depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța onorariu avocat, chitanța privind plata taxei judiciare de timbru de 5 lei (seria_ nr._ din 17.02.2016) și timbre judiciare de 0,30 lei, ce s-au anulat la dosar.
Avocat R. S. depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind onorariu avocat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată și acodă cuvântul la dezbateri.
Avocat S. S. solicită admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. Apreciază că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile legale care reglementează admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din codul de procedură civilă (vechi), iar pe de altă parte, argumentele instanței de apel sunt străine de chestiunile care trebuiau verificate jurisdicțional în speță. Față de împrejurarea că instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, soluție menținută și de instanța de apel, în contextul în care în opinia sa revizuirea era admisibilă în principiu, consideră că fondul pricinii nu a fost cercetat în înțelesul articolului 312 alin. 5 teza I C.pr.civ., impunându-se admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării fondului cererii de revizuire, care este admisibilă în principiu. Instanța de apel a reținut că nu este îndeplinită condiția ca înscrisul nou, reprezentat de contractul de donație nr. 2496/1991, să nu fi putut fi produs în procesul de fond, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Or, acest contract nu este singurul înscris invocat ca act doveditor în sprijinul admisibilității cererii de revizuire. Pe lângă acest contract de donație s-a prevalat și de un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1182/1972, prin urmare argumentele instanței de apel sunt incomplete în ceea ce privește natura verificărilor pe care trebuia să le facă Tribunalul B.. Sub un alt aspect, arată că apărările revizuientei nu au fost în sensul că ar fi omis să depună înscrisurile la dosar și nici în sensul că nu le-ar fi putut obține de la o autoritate administrativă din B., ci, dimpotrivă, a arătat că revizuienta prezintă o stare maladivă preexistentă inițierii dosarului de fond, care a persistat pe tot parcursul dosarului de fond, respectiv pierderi de memorie. D. fiind momentul la care s-au încheiat cele două înscrisuri, vârsta revizuientei în momentul în care s-a făcut revizuirea și vârsta revizuientei la momentul la care s-a inițiat dosarul de fond, sunt mai mult decât credibile apărările în sensul că a uitat efectiv că avea acele înscrisuri de care a înțeles să se folosească în actualul cadru procesual. Greșit a reținut instanța de apel că aceste înscrisuri nu îndeplinesc condiția imposibilității prezentării în instanță dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuientei, întrucât starea de boală nu poate fi asimilată împrejurării de forță majoră cu care este similară expresia folosită în textul art. 322 pct. 5 C.pr.civ. Contrar celor reținute de instanța de apel, cele două contracte erau apte să determine admisibilitatea revizuirii, pentru că existau la data soluționării partajului, nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa și schimbă radical situația de fapt reținută de instanța a cărei revizuire se solicită cu privire la componența maselor de partajat după C. M. și C. Z.. Apreciază că cele două acte sunt înscrisuri doveditoare, având caracter determinant și hotărâtor în ceea ce privește modalitatea de soluționare a dosarului de fond, impunându-se admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat R. S., pentru intimata C. R., solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar. Precizează că, în mod corect, atât prima instanță, cât și cea de apel au analizat dacă este îndeplinită condiția imposibilității prezentării înscrisurilor noi, în accepțiunea art. 322 pct. 5 C.pr.civ. au constatat că sunt înscrisuri noi și au constat că aceste înscrisuri existau la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită. Analizând condiția imposibilității obiective a prezentării acestor înscrisuri au constatat că nu poate fi acceptat „artificiul juridic” al revizuientei pentru că în sprijinul acestei susțineri s-au depus două acte medicale din care rezultă că în cursul anului 2003 revizuienta ar fi fost internată o perioadă de câteva zile într-un spital și că a fost externată cu o stare a sănătății ameliorată, după care în cursul anului 2015 a obținut un act medical de care se prevalează în mod prioritar și pe care îl invocă ca motiv al faptului că a suferit pierderi de memorie totală, că a fost împiedicată să depună aceste înscrisuri relevante la dosarul cauzei, astfel încât soluția din dosar este rezultatul unei erori de judecată în absența acestor înscrisuri. Dosarul în care s-a pronunțat hotărârea care se solicită a fi revizuită a fost judecat pe parcursul a cinci ani. Or, aceste acte medicale din 2003, respectiv 2015 nu pot face dovada că această stare de sănătate „alterată în mod moderat” ar fi fost pe întreaga durată a perioadei 2003-2015. În mod corect instanța de fond și cea de apel s-au îndoit de valabilitatea sau de justețea susținerilor revizuientei constatând că, deși s-au depus aceste acte medicale, acestea nu pot face dovada prin ele însele că revizuienta a fost împiedicată mai presus de voința ei să depună la dosarul cauzei cele două înscrisuri. Arată că revizuienta a avut o apărare calificată, a fost reprezentată de avocat atât ea, cât și intervenientul, care este fiul său. Astfel, nu se poate reține că nu a avut reprezentarea corectă a importanței celor două înscrisuri. În momentul în care a avut o apărare calificată, cum a avut și în momentul în care a făcut demersul adresându-se Camerei Notarilor și apoi formulând cerere de revizuire, este greu de acceptat faptul că a avut revizuienta pierderi de memorie, nesusținută în mod substanțial de acte medicale. Instanța de apel în mod corect a stabilit că nu este îndeplinită nici condiția ca cele două înscrisuri să fie determinante, adică să modifice semnificativ soluția pronunțată de instanță. Apreciază că recursul este nefondat, nefiind dată imposibilitatea depunerii de acte noi în cauză.
Intimatul V. M. S. precizează că revizuienta are momente lungi de amnezie, iar actele medicale sunt absolut relevante. Arată că el a știut de aceste acte noi care în permanență au fost în posesia mamei lui, revizuienta din prezenta cauză. Solicită admiterea cererii de revizuire și rejudecarea procesului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 27.03.2015 sub nr._, revizuenta N. V. a solicitat în contradictoriu cu intimații C. R., V. M. S. și C. M. C. schimbarea sentinței civile nr. 9859/17.10.2013, pronunțată în dosarul nr._/193/2009* a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia nr. 58/18.02.2015 a Curții de Apel Suceava și rejudecarea acțiunii de partaj succesoral.
Revizuenta a invocat existența a două înscrisuri noi, respectiv contractul de donație autentificat sub nr. 2496/02.04.1991, prin care donează personal și în calitate de mandatar al lui C. V. către intimatul V. M.-S. drepturile indivize de 2/3 din casa situată în satul Stâncești, .. B., drepturile indivize de 2/3 din grajd și drepturile indivize de 2/3 din suprafața totală de 4.728 mp teren, cealaltă cotă de 1/3 aparținând lui C. N. și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1182/02.06.1972 prin care tot revizuienta, în calitate de mandatar al lui C. M., vinde lui C. Z. terenul de 1.114 mp teren construcție, situat în satul Stâncești, .. B..
A susținut revizuenta că cele două înscrisuri au intrat în posesia sa la data de 04.03.2015, deoarece din anul 2003 se află în evidența unui medic neurolog, diagnosticată, printre altele, cu „Sindrom pseudobulbar și aterscleroză cerebrală”, care presupune lacunarism cerebral și pierderi de memorie, motiv pentru care a uitat efectiv de existența și efectele celor două convenții, care schimbă radical situația de fapt reținută de instanță.
Cele două contracte sunt apte să determine admisibilitatea revizuirii pentru că existau la data soluționării partajului, nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții și schimbă radical situația de fapt cu privire la componența maselor de partajat după C. M. și C. Z..
Prin hotărârea nr. 9859/17.10.2013 s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2331/28.12.1971 s-a dispus asupra ieșirii din indiviziune între reclamanta N. V. și pârâții C. N. (postdecedat lui C. D. M., în 1994), C. Z. (postdecedat în 1990), C. V. (postdecedat în 1991) și C. M. (postdecedat în 1997), fiecare primind câte 1.114 mp teren de construcție din suprafața de 5400 mp, terenul figurând înscris în CM S422/1970, eliberat după C. M., la măsurători fiind în fapt, suprafața de 5570 mp.
Prin testamentul autentificat sub nr. 1370/21.07.1967, C. M. a testat lui C. D. Z. dreptul său de proprietate din suprafața de 2500 mp situat în ., prin sentința civilă nr. 3405/21.10.1991, s-a dispus asupra partajului averii succesorale rămase după C. Z. între reclamanții N. V., care a primit în lot și suprafața de 3600 mp teren (terenul testat de C. M. și atribuit cu titlu de partaj judiciar prin s.c. 2331/1971) și C. V. și pârâtul C. N.. Prin urmare, s-a constatat existența unei stări de indiviziune între N. V. și moștenitorii lui C. N., stare de indiviziune sistată prin atribuirea în lotul moștenitorilor lui C. N. a terenului de 1.114 mp (pc 705/1 arabil și curți-construcții, 404 mp plus 78 mp, respectiv pc 714 arabil, de 632 mp) și în lotul lui N. V. a terenului de 1.114 mp ( pc 714 arabil și curți – construcții, 1000 mp plus 114 mp).
După C. Z. a fost emis CM 146/05.03.1991 în favoarea fraților N. V., C. N. și C. V., fiecare cu o cotă de 1/3 parte indiviză, în masă incluzându-se o suprafață de 3800 mp, care a format obiect al dosarului nr. 2923/1991 al Judecătoriei B., terenul în limita a 3600 mp fiind atribuit către N. V. fără a se prevedea obligația unei sulte către aceasta, astfel că în final s-a constatat că în privința terenului de 2.500 mp-2.563 mp potrivit TP_/26.06.2004 – pc 96 arabil, 2.485 mp în fapt, potrivit măsurătorilor, în valoare de 170.465 lei există o stare de indiviziune nesistată între revizuentă și moștenitorii lui C. N., fiecare având o cotă de ½, terenul fiind atribuit lui N. V. pentru a se consolida contractul de donație 5155/03.09.1996), obligată în schimb, la plata unei sulte de 85.232,5 lei.
Cele două înscrisuri noi schimbă radical situația de fapt reținută de prima instanță cu privire la componența maselor de partajat după C. M. și C. Z. întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1182/02.06.1972 revizuienta, în calitate de mandatar la lui C. M., vinde lui C. Z. terenul de 1.114 mp teren construcție din Stâncești și masa rămasă după C. M. la data deschiderii succesiunii nu mai cuprinde și această suprafață, iar atribuirea de către instanță a terenului în lotul revizuentei impune reindividualizarea componenței fizice a lotului atribuit acesteia. Prin contractul de donație nr. 2496/02.04.1991, revizuienta a donat lui V. M.-S. drepturile indivize de 2/3 din casă, 2/3 din grajd și 2/3 din suprafața totală de 4.728 mp, cealaltă cotă de 1/3 aparținând lui C. N., astfel că după C. Z. nu există masă de partajat încât statuările referitoare la calitatea lui N. V., pe de o parte și a moștenitorilor lui C. N., pe de altă parte, de coindivizari în cote de ½ fiecare cu privire la terenul de 2500 mp nu mai corespund realității.
În drept, a invocat art. 322 alin. 1 pct. 5 teza I din Codul de procedură civilă.
În dovedire, revizuienta a depus înscrisuri.
Intimata C. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire arătând că aceasta este inadmisibilă întrucât este formulată împotriva unei sentințe civile care a fost apelată, a fost supusă controlului instanței de apel care a admis apelul, fiind exercitată ulterior și calea de atac a recursului, recursul fiind admis și prin urmare, nu se încadrează în dispozițiile de strictă interpretare a art. 322 alin. 1 C.pr.civ.
A precizat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct.5 C.pr.civ. întrucât împrejurarea că revizuienta a fost bolnavă și că nu s-a prezentat la niciun termen de judecată nu poate fi reținută drept împrejurare obiectivă, mai presus de voința ei, în condițiile în care procesul a durat 5 ani și în tot acest timp înscrisurile s-au aflat în posesia revizuientei, iar contractul de donație s-a aflat și în posesia fiului ei care a avut calitatea de intervenient în dosarul de fond. Cele două înscrisuri nu sunt determinante în sensul că dacă instanța de fond le-ar fi cunoscut anterior ar fi pronunțat aceeași soluție și, referitor la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1182/02.06.1972, chiar dacă terenul în discuție a făcut parte din masa succesorală a defunctului C. M. sau din masa succesorală a defunctului C. Z., soluția instanței de atribuire a terenului în lotul revizuentei este legală și temeinică, înscrisul invocat neschimbând această situație.
A precizat intimata cu privire la contractul de donație invocat, că acesta nu a produs nicio consecință juridică, motiv pentru care nu a fost depus nici în dosarul de partaj din 1991, revizuienta primind bunurile în lotul său prin sentința civilă nr. 3405/21.10.2001, pe care ulterior le-a înstrăinat și terenul de 2500 mp cu privire la care două instanța au respins excepția autorității de lucru judecat și l-au supus partajării în dosarul de fond are cu totul alt amplasament, alte vecinătăți și nu avea construcții la data încheierii contractului de donație depus ca înscris nou și dacă acest teren ar fi făcut obiectul acestui contract de donație invocat, atunci nu ar mai fi fost necesar ca revizuienta să încheie tot cu fiul său al doilea contract de donație autentificat sub nr. 5155/03.09.1996 pentru aceeași suprafață de teren.
La data de 11.05.2015, revizuienta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire arătând că hotărârile instanțelor de apel prin care fondul pricinii este abordat pot face obiectul revizuirii, fiind fără relevanță că hotărârea dată în apel este una de admitere a acestuia sau de respingere a lui, câtă vreme în fiecare dintre aceste două ipoteze, este cercetat fondul pricinii, concluzie ce este impusă de caracteristica apelului de a fi o cale de atac devolutivă, ce presupune o nouă judecată în fond. Cu privire la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C.pr.civ., arată că acestea sunt îndeplinite în cauză în ceea ce privește cele două contracte nou invocate, care sunt apte să determine admisibilitatea revizuirii și reiterează cele susținute prin cererea de revizuire cu privire la acest aspect.
Prin sentința civilă nr. 5842/08.06.2015, Judecătoria B. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că raportat la dispozițiile art. 324 pct. 4 termenul de revizuire este de o lună și se va socoti „din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
A mai reținut prima instanță că revizuenta N. V. a investit instanța cu o cale extraordinară de atac, respectiv revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 9859/17.10.2013 pronunță de Judecătoria B. în dosar nr._/193/2009* ce a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 58/18.02.2015 de admitere a recursului împotriva deciziei Tribunalului B. nr. 269/30.10.2014, pronunțată în apel, pe care a modificat-o în parte și că, practic, prin admiterea recursului s-a modificat în parte decizia Tribunalului B., în limita în care a fost admis, menținându-se hotărârea primei instanțe. Pentru aceste motive, prima instanță nu a reținut argumentul intimatei potrivit căruia sentința nr. 9859/17.10.2013 nu poate face obiectul revizuirii.
Prin sentința nr. 9859/17.10.2013 a cărei revizuire se solicită, prima instanță a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu V. M. S. și a admis în parte acțiunea precizată a reclamanților C. R. și C. M. C., în contradictoriu cu pârâta N. V., a desființat Certificatul de moștenitor nr. 356/10.06.1996 emis cu privire la defunctul C. Z.. Prima instanță a constatat prin această sentință că părțile (reclamanții și pârâta), în calitate de moștenitori ai defunctei C. M., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafața de 16.900 mp înscrisă în TP nr._/26.06.2004, teren situat în extravilanul localității Stâncești, . pc 973/183 arabil și 1118/56 fânețe, în valoare totală de 13.480 lei și a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la terenul menționat, atribuind reclamanților (moștenitori ai defunctului C. N.), în indiviziune, suprafața de 3.800 mp situată în pc 973/183 arabil și suprafața de 4.650 mp situată în pc 1118/56 fânețe, terenuri evidențiate cu galben în schițele topo aflate la filele 77-78 (dosar judecătorie) (anexele 3 și 4 din expertiza H. T.) – lotul I - iar pârâtei suprafața de 3.800 mp situată în pc 973/183 arabil și suprafața de 4.650 mp situată în pc 1118/56 fânețe, terenuri evidențiate cu albastru în schițele topo de la filele 77-78 (anexele 3 și 4 din expertiza H. T.) – lotul II.
Că, prin aceeași sentință, prima instanță a constatat că părțile (reclamanții și pârâta), în calitate de moștenitori ai defuncților C. V. și C. M., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafața de 2228 mp înscrisă în TP nr._/26.06.2004 (1746 mp – pc 714 arabil și curți-construcții) și, respectiv, în TP nr._/09.09.1993 (482 mp - pc 705/1 arabil și curți construcții), teren situat în intravilanul localității Stâncești, . valoare totală de 8132,20 lei și a dispus ieșirea părților din indiviziune, cu privire la terenul menționat, atribuind reclamanților (moștenitori ai defunctului C. N.), în indiviziune, suprafața de 1114 mp situată în pc 705/1 arabil și curți construcții (404+78 mp) și în pc 714 arabil (632 mp), teren evidențiat cu galben în schița topo de la fila 112 (anexa 1 din expertiza refăcută H. T.) – lotul IV (fostul lot al defunctului C. V.) iar pârâtei suprafața de 1114 mp situată în pc 714 arabil și curți construcții (1000+114 mp), teren evidențiat cu albastru în schița topo de la fila 112 (anexa 1 din expertiza refăcută H. T.) – lotul III (fostul lot al defunctului C. M.).
De asemenea, prima instanță a constatat că părțile (reclamanții și pârâta), în calitate de moștenitori ai defunctului C. Z., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafața de 2563 mp înscrisă în TP nr._/26.06.2004 - pc 96 arabil (2485 mp, din măsurători), teren situat în intravilanul localității Cătămărăști Deal, . în schița topo de la fila 144 – expertiza C. C., în valoare totală de 170.465 lei și a dispus ieșirea părților din indiviziune, cu privire la acest teren atribuind pârâtei întregul imobil.
A reținut prima instanță că din economia dispozițiilor art. 322-328 C.pr.civ. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre definitivă datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Că, în speță, revizuenta își motivează, în fapt, cererea pe existența a două înscrisuri noi, respectiv contractul de donație autentificat sub nr. 2496/02.04.1991 - prin care donează, personal și în calitate de mandatar al lui C. V., intimatului V. M. – S. drepturile indivize de 2/3 din casa situată în satul Stâncești, .. B., drepturile indivize de 2/3 din grajd și drepturile indivize de 2/3 din suprafața totală de 4.728 mp teren, și contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1182/02.06.1972 prin care tot revizuenta, în calitate de mandatar al lui C. M., vinde lui C. Z. terenul de 1.114 mp teren construcție, situat în satul Stâncești, .. B..
Raportat la dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ, prima instanță a reținut că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1. Partea să se bazeze pe un înscris probator nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; 2. Înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea; 3. Înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; 4. Înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; 5. Înscrisul trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea.
Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, prima instanță a reținut că în prezenta cauză nu este îndeplinită condiția ca înscrisul (contractul de donație autentificat sub nr. 2496/02.04.1991 – f. 24) să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Astfel, împrejurarea că revizuienta a fost bolnavă (dovedită cu un bilet de ieșire din spital din cursul anului 2003 f. 25, fără dovedirea caracterului de permanență a bolii și a afecțiunilor ce exclud discernământul – f. 41) și a împrejurării că aceasta nu s-a prezentat la vreun termen de judecată (atâta timp cât a fost reprezentată prin avocat angajat, beneficiind de o apărare efectivă) nu pot fi reținute drept împrejurări obiective, mai presus de voința ei, în condițiile în care procesul a durat aproximativ 5 ani. Mai mult decât atât, prima instanță a reținut și că ambele înscrisuri emană de la revizuentă, ceea ce întărește convingerea că, în tot acest timp, înscrisurile s-au aflat în posesia acesteia. În continuarea acestui raționament, prima instanță a constatat și că beneficiarul direct al contractului de donație, intervenientul-intimat V. M.-S. – fiul revizuentei, a fost prezent în cursul judecării și a fost reprezentat de același apărător (f. 37 ds. Tribunalul B.. nr._/193/2009, f. 45, 103 ds. Jud. B.. nr._/193/2009*, f. 41 ds. Tribunalul. B.._/193/2009* și f. 33 ds. Curtea de Apel. Suceava. nr._/193/2009*) aspecte ce întăresc convingerea că înscrisul invocat, nu numai că era cunoscut și în posesia părților, ci și că acesta nu a fost invocat, cu rea credință, pentru a justifica o cale de atac extraordinară. Or, a admite că revizuienta poate fi privită în mod abstract, pur sub aspectul poziției procesuale, fără nicio legătură cu intervenientul în interes propriu (în cazul de față fiul revizuentei, beneficiarul donației), aflat în apărarea aceleași finalități procesuale, echivalează cu încălcarea echității și creează premisele ca autoritatea de lucru judecat să devină iluzorie.
A mai reținut prima instanță că, mai mult decât atât, situația de boală invocată de către revizuentă ar fi putut justifica, cel mult, o cerere de repunere în termenul de revizuire și pentru ca starea de boală să reprezinte „o împrejurare mai presus de voința părții” care să justifice imposibilitatea ca înscrisul să fie „produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată” aceasta ar fi trebuit să reprezinte un caz fortuit sau o situație de forță majoră care să se întindă pe toată durata procesului, respectiv cel puțin de la data de 04.05.2010 (data la care a fost formulată întâmpinarea ds. nr._/193/2009 – f. 62) și până la data de 11.02.2015 (data pronunțării hotărârii în recurs). Or, faptul că revizuenta a fost internată pentru o perioadă de 9 zile în cursul anului 2003 (f. 25 – cu starea ușor ameliorată la externare) sau că în cursul anului 2015 (f. 41) s-a constatat o „disfuncție cognitivă moderată” si „o amnezie de fixare” ori că este o persoană în vârstă de 86 de ani nu poate justifica „împrejurarea mai presus de voința părții”, prevăzută în mod imperativ de lege, pentru admisibilitatea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
Pentru considerentele expuse, prima instanță a respins revizuirea ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuenta N. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu este îndeplinită condiția ca înscrisul nou, reprezentat de contractul de donație aut. sub nr. 2496/02.04.1991, să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Arată apelanta – revizuentă că potrivit art. 322 pct. 5 C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, or, ea a invocat existența unor înscrisuri noi, constând în contractul de donație aut. sub nr. 2496/02.04.1991, aut. de fostul notariat de Stat județean B., prin care N. V., personal și în calitate de mandatar al lui C. V., donează către V. M.-S. drepturile indivize de 2/3 din casa situată în satul Stîncești, .. B., construită din chirpici, acoperită cu tablă, compusă din 2 camere, bucătărie și sală, drepturile indivize de 2/3 din grajdul construit din chirpici, acoperit cu carton și drepturile indivize de 2/3 din suprafața totală de 4.728 mp teren curte și grădină, care se învecinează cu V. E., cu A. E. și cu drumul local, cealaltă cotă de 1/3 aparținând lui C. N. și în contractul de vindere-cumpărare aut. sub nr. 1182/02.06.1972 de fostul Notariat de Stat al județului B., prin care N. V., în calitate de mandatar al lui C. M., vinde lui C. Z. terenul de 1.114 mp teren construcție, situat în vatra satului Stîncești, .. B., învecinat la nord cu L. M., la vest cu drumul satului, la sud cu C. Z. și la est cu N. V.. Cele două înscrisuri au intrat în posesia subsemnatei la data de 04.03.2015, potrivit Adresei 89 a UNNP - Camera Notarilor Publici Suceava, Societatea Profesională Notarială „A. și Asociații".
În concluzie arată revizuienta, că în speță nu are relevanță că cele două înscrisuri noi o vizează (în nume propriu sau în calitate de mandatar), deci că a avut calitatea de semnatar al celor două înscrisuri, pentru că circumstanțierea condiției imposibilității prezentării acestor acte în fața instanței de fond trebuie raportată la starea maladivă preexistentă inițierii dosarului de fond, care a persistat pe tot parcursul dosarului de fond și care există și în momentul de față.
Arată revizuienta că din anul 2003 este în evidența unui medic neurolog, cu diagnosticul, printre altele, „Sindrom Pseudobulbar și Ateroscleroză cerebrală", care presupune lacunarism cerebral, respectiv pierderi de memorie, aceste afecțiuni instalându-se și pe fondul vârstei înaintate, în prezent 86 de ani, iar la data diagnosticării de 75 de ani, și că acesta este contextul în care, dată fiind și perioada care a trecut între încheierea celor două contracte și data soluționării litigiului de fond, a uitat efectiv de existența și efectele celor două convenții, care schimbă radical situația de fapt reținută de instanța învestită cu soluționarea dosarului de partaj succesoral.
Prima instanță a apreciat că nu s-ar fi aflat în imposibilitatea de a prezenta înscrisurile noi, câtă vreme a fost internată timp de 9 zile în anul 2003, iar în cursul anului 2015 a fost diagnosticată cu disfuncție cognitivă moderată și amnezie de fixare, aceste situații neechivalând cu termenul de „împrejurare mai presus de voința părții".
Prima instanța a reținut că ambele înscrisuri emană de la aceasta, ceea ce întărește convingerea că acestea s-au aflat în posesia ei și că beneficiarul direct al contractului de donație, intervenientul V. M.-S., a fost prezent la termenele de judecată în dosarul de fond, ceea ce ar dovedi reaua-credință a subsemnatei și a intervenientului în formularea unei căi extraordinare de atac.
Ea nu și-a amintit la timpul oportun de cele două înscrisuri noi și i s-a adus la cunoștință la sfârșitul lunii februarie 2015 soluția atacată, de către reclamanții-intimați, care i-au comunicat că urmăresc să o execute silit, la cei 86 de ani ai săi, prin evacuarea dintr-o casă în care locuiește, ca efect al executării silite imobiliare indirecte pe care au inițiat-o împotriva ei, și în niciun caz nu ar fi ascuns existența lor, pentru a formula ulterior o cale extraordinară de atac, câtă vreme se putea folosi de aceste înscrisuri în cadrul dosarului de partaj succesoral, în vederea obținerii unei soluții contrare celei atacate în prezenta cauză.
Pe de altă parte, neprezentarea acestor înscrisuri în dosarul de fond de către intervenient este lipsită de relevanță sub aspectul admisibilității cererii de revizuire, deoarece motivul formulării de către acesta a cererii incidentale ținea de consolidarea efectelor contractului de donație 5155/1996 și nu de corecta stabilire a maselor de partajat după C. M. și C. Z. și că acesta nu avea nici măcar interes să se prevaleze de cele două înscrisuri, interes având doar ea, în calitate de titular al stării de indiviziune după C. M. și C. Z.).
Contrar celor reținute de instanța de fond, cele două contracte sunt apte să determine admisibilitatea revizuirii, pentru că: existau la data soluționării partajului, nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința ei, raportat la starea maladivă preexistentă partajului, manifestată prin lacunarism cerebral sever, fiind o afecțiune neurologică severă care înlătură o eventuală stare de imputabilitate legată de neprezentarea acestor înscrisuri în fața instanței de fond și schimbă radical situația de fapt reținută de instanța a cărei revizuire se solicită cu privire la componența maselor de partajat după C. M. și C. Z..
Prin sentința civilă nr. 9859/17.10.2013 a Judecătoriei B. s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2331/28.12.1971 a Judecătoriei B. s-a dispus asupra ieșirii din indiviziune între reclamanta N. V. și pârâții C. N. (postdecedat lui C. D. M., în 1994), C. Z. (postdecedat în 1990), C. V. (postdecedat în 1991) și C. M. (postdecedat în 1997), fiecare primind câte 1.114 mp teren de construcție din suprafața de 5.400 mp teren de construcție situat în vatra satului Stîncești, .. B., învecinat cu L. D., L. M., C. N. și drumul satului, conform schiței de la dosar fila 24. Terenul figura înscris în CM S422/1970, eliberat după C. M..
Prin testamentul aut. sub nr. 1370/21.07.1967 de fostul Notariat de Stat al raionului B., C. M. testează lui C. D. Z. dreptul său de proprietate din suprafața de 2.500 mp teren grădină situat în vatra satului și comunei Stîncești, învecinat cu P. M., G. C., Gospodăria Agricolă de Stat Cătămărăști și drumul satului și că ulterior, prin sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei B. s-a dispus asupra partajului averii succesorale rămase după C. Z., dec. la 15.10.1990, între reclamanții N. V. și C. V. și pârâtul C. N., ocazie cu care, N. V. a primit în lot, printre altele una casă, un grajd și 3.600 mp teren (este vorba de terenul testat de C. M. și terenul atribuit cu titlu de partaj judiciar prin sentința civilă. 2331/1971 a Judecătoriei B.). Acesta este contextul în care instanța de fond a reținut, cât îi privește pe autorii C. V. și C. M., cărora li s-a atribuit în 1971 câte un lot de 1.114 mp, că au decedat în 1991 și 1997 fără soț supraviețuitor/descendenți, iar după C. V. a fost emis CM 684/1993, în favoarea fraților (colaterali privilegiați) N. V. și C. N., dar după C. M. nu a existat o procedură succesorală notarială, acceptarea succesiunii realizându-se de către aceeași moștenitori, prin preluarea în posesie a lotului de 1114 mp.
Cele două înscrisuri noi schimbă radical situația de fapt reținută de instanța a cărei revizuire se solicită cu privire la componența maselor de partajat după C. M. și C. Z., întrucât prin contractul de vânzare – cumpărare, autentificat sub numărul 1182/02.06.1972, de fondul Notariat de Stat al Județului B., N. V., în calitate de mandatar a lui C. M., vinde lui C. Z., terenul de 1114 m.p. construcții, situat în vatra satului Stîncești, și prin urmare, în masa rămasă după C. M., la data deschiderii succesiuni acestuia, 1997, nu mai exista suprafața de 1114 mp teren, pe care o primise cu titlu de partaj judiciar.
În acest context, atribuirea de către instanța de fond a terenului în locul lui N. V., impune reindividualizarea componenței fizice a lotului atribuit acesteia, starea de indiviziune între N. V. și moștenitorii lui C. N. vizând doar o suprafață de 1114 mp, respectiv partea atribuită lui C. V., cu titlu de partaj judiciar.
La data de 02.04.1991, prin contractul de donație, autentificat sub nr. 2496, N. V., personal și în calitate de mandatar a lui C. V., donează către V. M. – S., drepturile indivize dobândite prin moștenire de la C. Z., potrivit certificatului de moștenitor nr. 146/1991 de 2/3 din casa situată în satul Stîncești, . B. și din suprafața totală de 4728 mp (2500 mp teren care a format obiectul testamentului 1370/1967, 1114 mp teren primit cu titlu de partaj judiciar de C. Z. prin sentința civilă nr. 2331/28.12.1971 a Judecătoriei B. și 1114 mp teren primit cu titlu de partaj judiciar de C. M., prin sentința civilă nr. 2331/28.12.1971 a Judecătoriei B., teren cumpărat de C. Z. prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 1182/02.06.1972.
Practic, după C. Z. nu mai există o masă de partajat, respectiv o stare de indiviziune care să provină doar din succesiune, așa încât nu se mai poate pune problema ieșirii din indiviziune și stabilirea de cote de ½ cu privire la terenul de 2500 mp-2563 mp înscris în titlul de proprietate nr._/26.06.2004, în . în categoria arabil, situație în care moștenitorii lui C. N. rămân cu cota de 1/3, inclusiv din terenul de 2500 mp care a format obiectul testamentului cu nr. 1370/1967.
Intimata C. R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că soluția primei instanțe este legală. Consideră că motivarea acestei soluții trebuia să aibă în vedere faptul că sentința atacată nu poate fi supusă acestei căi extraordinare de atac, deoarece termenul de hotărâre de fond se referă la faptul că a fost analizat fondul pricinii și nu la faptul că a fost pronunțată de o instanță de fond.
Sentința a cărei revizuire se cere a fost apelată de ambele părți, instanța de apel a analizat fondul cauzei, ulterior decizia din apel a fost recurată iar instanța de recurs a analizat din nou fondul pricinii, astfel încât calea de atac a revizuirii trebuia îndreptată împotriva deciziei din recurs care a evocat fondul.
A precizat că atât în apel cât și în recurs a fost analizată pe fond cererea de constatare a nulității certificatului de moștenitor nr. 356/ 10.06.1996 și cererea de partaj al terenului înscris în titlul de proprietate nr._/26.06.2004, nefiind reală susținerea revizuentei că în căile de atac a fost analizată doar excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenient prin cererea de intervenție, iar prin decizia din recurs a fost respins ca nefondat apelul declarat de Nicută V. și V. M. - S., ceea ce semnifica o judecată pe fond a acestui apel care a avut ca obiect nu numai excepția autorității de lucru judecat, ci și alte excepții, precum și toate celelalte aspecte privind fondul cauzei.
În subsidiar, a susținut că în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate si exigențele art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă.
În acest context, a arătat că instanța de fond nu a analizat efectiv toate cele 5 condiții de admisibilitate a cererii de revizuire, ci doar una dintre ele, ceea ce înseamnă că motivele de apel nu se pot referi decât la considerentele primei instanțe privind această condiție, cu privire la care în mod corect instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită, înscrisurile invocate nefiind prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Înscrisurile medicale depuse de revizuentă la dosar nu fac dovada unei imposibilități obiective, mai presus de voința ei, imposibilitate care să se fi perpetuat pe durata celor 5 ani cât a durat judecata, întrebarea firească fiind aceea cum este posibil ca revizuienta să-și fi adus aminte de aceste înscrisuri tocmai acum, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, în condițiile în care se presupune că starea de sănătate i-a fost agravată pe măsura înaintării în vârstă. Cu alte cuvinte, și-a adus aminte acum de înscrisuri când este mai bătrână și mai bolnavă, dar nu și-a adus aminte când era mai tânără cu 5 ani.
De asemenea, actele medicale prezentate sunt fără relevanță, deoarece biletul de ieșire din spital care atesta o internare de 9 zile este datat 8.07.2003, ceea ce înseamnă că internarea a avut loc cu mai mult de 6 ani înaintea declanșării procesului, cu starea de sănătate a revizuentei la externare ameliorată iar avizul psihologic datat 21.04.2015 a fost depus la primul termen de judecată și el atestă starea de sănătate a revizuentei după înregistrarea cererii de revizuire, cu precizarea că în cuprinsul său s-au înserat constatări contrare susținerilor revizuentei și anume faptul că aceasta era orientată temporo - spațial și la propria persoană la data examinării.
Cele 2 înscrisuri noi s-au aflat mereu în posesia revizuentei și a fiului său intervenient, ambii având calitatea de părți contractante, ambii având asigurată asistență juridică calificată pe tot parcursul celor 5 ani de judecată, iar fiul revizuentei a fost prezent aproape la toate termenele de judecată. Deși instanța de fond nu a analizat, nu este îndeplinită nici condiția ca cele două înscrisuri să fie determinante, adică să modifice semnificativ soluția pronunțată de instanță.
În acest context, a solicitat să se constate că ambele înscrisuri se referă la terenurile aferente construcțiilor situate în satul Stâncești, .. B. si nicidecum la terenul din loc. Cătămărăsti Deal, . raport cu care s-a stabilit sulta în sarcina revizuientei. Or, în privința acestor terenuri, părțile au fost de acord pe tot parcursul judecății cu privire la modalitatea lor de atribuire.
Astfel, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1182/2.06.1972 a avut ca efect ieșirea din patrimoniul lui C. M. a suprafeței de 1114 mp și . patrimoniul lui C. Z., dar în dosarul de fond a fost dezbătută și moștenirea lui C. Z., instanța constatând că moștenitorii acestuia sunt atât revizuienta cât și ei intimații (moștenitorii lui C. N.), terenul în discuție fiind atribuit tocmai lui N. V., așa cum de altfel aceasta a solicitat în mod expres, iar ei au fost de acord, întrucât terenul primit la partajul din 1991 finalizat cu sentința civilă nr. 3405/ 21.10.2001, i-a fost vândut de către aceasta unor terțe persoane împreună cu construcțiile, respectiv numiților A. V. și Arteea, fiind încheiat contractul de v/c autentificat sub nr._/27.07.1993.
În concluzie, indiferent dacă acest teren a făcut parte din masa succesorală a defunctului C. M. sau din masa succesorală a defunctului C. Z., soluția instanței de atribuire a terenului în lotul revizuentei (care a si dispus de el) este legală si temeinică, iar înscrisul nou depus la dosar nu schimbă această situație.
Referitor la contractul de donație autentificat sub nr. 2496/ 2.04.1991 prin care revizuienta, în nume propriu si ca mandatară a lui C. V., i-a donat fiului ei cotele ideale din imobilele expres menționate în cuprinsul contractului, intimata arată că nu a produs nicio consecință juridică, motiv pentru care el nu a fost depus nici în dosarul de partaj din 1991, deși a fost încheiat în timpul acelei judecăți.
În nume propriu și în calitate de mandatară a lui C. V., revizuienta i-a donat fiului său cotele indivize moștenite de la defunctul C. Z. în baza certificatului de moștenitor nr. 146/1991, or lotul care li s-a atribuit lor, cu acordul celorlalte părți, prin sentința atacată nu are nicio legătură cu acest teren donat, ci este lotul primit de C. V. prin sentința de partaj nr. 2331/1971, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 684/13.05.1993.
Revizuienta declară cu rea-credință în pagina 5 a cererii de revizuire că înscrisul nou ar avea ca obiect și terenul de 2500 mp din p.c. 96 intravilan Cătămărăști Deal, deși rezultă evident din cuprinsul contractului-înscris nou -că bunurile imobile donate sunt cele din satul Stîncești, . curte și grădină fiind aferent construcțiilor din Stîncești.
Terenul de 2.500 mp cu privire la care două instanțe au respins excepția autorității de lucru judecat și l-au supus partajării în dosarul de fond, obligând revizuienta la plata sultei către ei, are cu totul alt amplasament, alte vecinătăți și nu avea construcții la data încheierii contractului de donație depus ca înscris nou. Dacă obiectul contractului de donație depus ca înscris nou ar fi fost suprafața de 2500 mp din p.c 96 intravilan Cătămărăști Deal, atunci nu ar mai fi fost necesar ca revizuienta să încheie tot cu fiul său V. M. - S. al doilea contract de donație autentificat sub nr. 5155/3.09.1996 aflat la fila 39 din ds. de fond inițial pentru aceeași suprafață de teren.
Prin decizia civilă nr. 520 A din 10 noiembrie 2015, Tribunalul B. a respins ca nefondat apelul și a obligat apelanta revizuentă să plătească intimatei C. R. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de control judiciar a pornit de la premisa că revizuirea unei hotărâri judecătorești pentru înscrisuri noi se circumscrie îndeplinirii cumulative a condițiilor prev. în art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin urmare, potrivit acestui text, revizuientul trebuia să prezinte un înscris care nu a fost folosit ca mijloc de probă în procesul soluționat prin hotărârea atacată, înscrisul să aibă forță probantă în mod singular, fără să fie necesară administrarea altor probe, să fi existat la momentul pronunțării hotărârii și să fie decisiv pentru soluționarea cauzei, în sensul schimbării hotărârii judecătorești.
Pentru a putea fi invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, înscrisurile doveditoare trebuie să fie reținute de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În practică, s-a consolidat opinia că nu constituie înscrisuri doveditoare noi, în sensul textului citat, actele pe care revizuientul a omis să le depună la dosarul cauzei, cu prilejul judecării ei, după cum nici actele pe care acesta a susținut că nu le-a putut obține de la o autoritate administrativă sau publică.
Ca atare, revenind la situația înscrisurilor depuse în prezenta cerere de revizuire, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1182/02.06.1972 și contractul de donație autentificat sub nr. 2496/02.04.1991, instanța de apel a constatat că acestea au calitatea de a fi înscrisuri noi, deoarece nu au fost administrate în dosarul nr._/193/2009, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 9839/17.10.2013, menținută prin decizia civilă nr. 58/18.02.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în recurs, dar nu îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, referitoare la imposibilitatea prezentării acestora sub aspectul că au fost reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Nu se poate vorbi în situația de față de o descoperire a unor înscrisuri noi, în situația în care ambele înscrisuri emană de la revizuenta N. V., aceasta fiind parte contractantă, atât în contractul de vânzare-cumpărare din 1972 cât și în contractul de donație din 1991, iar în privința faptului că aceasta a omis să le depună la dosarul cauzei, s-a arătat deja că practica judiciară a apreciat că această situație nu constituie și nu se circumscrie calității de a fi înscrisuri doveditoare noi, apte să conducă la promovarea cu succes a unei acțiuni în revizuire, întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 din Vechiul Cod de procedură civilă, fiind prezumată diligența de care trebuie să dea dovadă orice parte antrenată într-un proces.
Pe de altă parte, provenind de la revizuentă, aceste înscrisuri nu îndeplinesc nici condiția imposibilității prezentării în instanță dintr-o împrejurare mai presus de voința acesteia, întrucât starea de boală la care face referire revizuenta nu poate fi asimilată împrejurării de forță majoră cu care este similară expresia folosită în textul de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
În practică și în literatura de specialitate, întotdeauna, în mod constant s-a apreciat că motivele care ar putea justifica repunerea în termen se refereau la motive care excludeau culpa părții. Or, în cauză nu s-a susținut că starea de boală a revizuentei s-a ameliorat în totalitate și că aceasta are la momentul revizuirii o reprezentare exactă a situației create de efectele produse de hotărârea de partaj, ci certitudinea că tot intervenientul V. M.-S., în calitate de fiu și beneficiar direct al contractului de donație se ocupă în mod direct de gestionarea conflictului succesoral cu ceilalți succesori ai autorului comun C. Z..
Astfel, corect a reținut judecătorul fondului că situația de boală invocată de către revizuentă poate justifica o cerere de repunere în termen, dar nu poate justifica o lipsă de diligență exercitată în mod continuu cu privire la administrarea probelor necesare realizării apărării în dosarul de partaj cu privire la includerea sau neincluderea unei suprafețe de teren în masa de împărțit, procedură judiciară ce s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 5 ani de zile.
Nu a putut fi primită nici susținerea revizuentei că nu a fost prezentă la niciun termen de judecată, deoarece aceasta a fost reprezentată prin avocat, a beneficiat de o apărare efectivă și mai mult decât atât, procesul s-a derulat în contradictoriu și cu intervenientul intimat V. M. S. – fiul revizuentei și beneficiarul direct al contractului de donație având ca obiect terenul de 2.500 mp situat în Cătămărăști Deal.
S-a observat că instanța de fond nu a analizat efectiv toate cele cinci condiții de admisibilitate a cererii de revizuire, dar nici nu era necesar în situația în care legiuitorul a înțeles să facă referiri la o îndeplinire cumulativă a tuturor acestor condiții, situație în care neîndeplinirea condiției ca înscrisurile doveditoare să nu fi fost înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților nu este îndeplinită și aceasta a fost verificată cu prioritate de către instanță.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că analiza motivelor invocate de către revizuienta apelantă, care se subsumează condiției ca înscrisurile să fie determinante, adică apte de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată, nu este necesară în situația în care a doua condiție a revizuirii care se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată unei împrejurări mai presus de voința părții nu a fost probată, fiind evident că simpla împrejurare că partea a descoperit unele înscrisuri probatorii nu legitimează calea procedurală a revizuirii, ea fiind obligată să facă și dovada imposibilității de prezentare a acestora, lucru pe care nu l-a făcut.
Totuși, fără a intra în analiza acestei condiții de admisibilitate a revizuirii, care este caracterul determinant al înscrisurilor noi doveditoare, s-a precizat că referitor la masa de împărțit și la cotele cuvenite fiecărui succesor după autorii C. V. și C. M., părțile au înțeles să aibă o poziție concordantă, convenind asupra loturilor care li se cuvin și le dețin prin sentința civilă nr. 9859/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria B.. Singurul diferend disputat de părți a privit suprafața de 2.500 mp teren, situat în p.c. 96 Cătămărăști Deaal, care a făcut obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 5155/03.09.1996 și nicidecum vreo suprafață de teren situată în satul Stâncești, menționată în contractul de vânzare cumpărare nr. 1182/02.06.1972 și contractul de donație nr. 2496/02.04.1991 așa încât înscrisurile noi depuse la dosar nu ar putea schimba în felul dorit de revizuentă situația reținută în hotărârea de partaj a cărei revizuire se solicită.
Referitor la susținerea intimatei C. R., în sensul că competentă în soluționarea cererii de revizuire ar fi Curtea de Apel Suceava, ca instanță care a pronunțat în recurs decizia civilă nr. 58/18.02.2015, instanța de apel a respins-o cu motivarea că prin decizia menționată a fost modificată în parte decizia civilă nr. 296 din 30.10.2014 a Tribunalului B., în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâta N. Valentinta și intervenientul V. M. S., cu consecința directă a menținerii sentinței civile nr. 9859/17.10.2013 care evocă fondul cauzei sub toate aspectele invocate de părți.
Prin urmare, instanța de control judiciar a constat că în cauză hotărârea rămasă irevocabilă prin admiterea recursului este sentința civilă nr. 9859/17.10.2013 care intră în categoria hotărârilor judecătorești care pot forma obiectul revizuirii conform art. 322 alin. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, motiv pentru care a păstrat argumentele soluției pronunțate de instanța de fond, cu privire la acest aspect de inadmisibilitate, în sensul că cererea de revizuire a fost îndreptată la instanța care a pronunțat fondul cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuienta N. V. solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței civile nr. 5842/08.06.2015 a Judecătoriei B. și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării fondului cererii de revizuire, care era admisibilă în principiu.
În motivare, a arătat că decizia din apel este nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a disp. art. 322 pct. 5 V.C.pr.civ. privind condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, iar argumentele instanței de apel sunt străine de apărările invocate în cauză și de chestiunile care trebuiau dezlegate, ceea ce lipsește implicit hotărârea recurată de temei legal.
Susține că înscrisurile invocate sunt „noi”, iar cererea de revizuire este admisibilă. Respingerea ca inadmisibilă a cererii de instanța de fond, soluție menținută de instanța de apel, echivalează cu necercetarea fondului cauzei, soluția care se impune, conform art. 312 alin. 5 teza I C.pr.civ., fiind casarea ambelor hotărâri cu trimitere spre rejudecare primei instanțe.
Contractul de donație autentificat sub nr. 2496/02,04.1991 la care a făcut referire instanța de apel nu este singurul „act nou” de care s-a prevalat în susținerea cererii.
Apărările sale nu au fost în sensul că ar fi omis să depună înscrisurile la dosarul cauzei și nici în sensul că nu le-ar fi putut obține de la o autoritate administrativă sau publică, astfel cum s-a arătat în decizia recurată
Cele două înscrisuri nu au fost depuse din motive ce țin strict de starea sa maladivă preexistentă inițierii dosarului de fond, care a persistat pe tot parcursul dosarului de fond, stare maladivă care a presupus lacunarism cerebral, respectiv pierderi de memorie, aceste afecțiuni instalându-se și pe fondul vârstei înaintate (are în prezent 87 de ani; la data diagnosticării avea 75 de ani).
Acesta este contextul în care, dată fiind și perioada care a trecut între încheierea celor două contracte și data soluționării litigiului de fond, a uitat efectiv de existența și efectele celor două convenții, care schimbă radical situația de fapt reținută de instanța învestită cu soluționarea dosarului de partaj succesoral.
A invocat în cauză prima teză a art. 322 pct. 5 C.pr.civ. („după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”), respectiv existența unor înscrisuri noi, constând în contractul de donație autentificat sub nr. 2496/02.04.1991 de fostul Notariat de Stat județean B. și în contractul de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 1182/02.06.1972 de fostul Notarial de Stat al județului B.. Cele două înscrisuri au intrat în posesia ei la data de 04.03.2015, potrivit Adresei 89 a UNNP - Camera Notarilor Publici Suceava, Societatea Profesională Notarială „A. și Asociații”.
În speță, nu are relevanță că a avut calitatea de semnatar al înscrisurilor, pentru că circumstanțierea condiției imposibilității prezentării acestor acte în fața instanței de fond trebuie raportată la starea maladivă preexistentă inițierii dosarului de fond, care a persistat pe tot parcursul dosarului de fond și care există și în momentul de față.
Din anul 2003 este în evidența unui medic neurolog, cu diagnosticul, printre altele, „sindrom pseudobulbar și ateroscleroză cerebrală”.
Deși instanța de apel a făcut referire la forța major, art. 322 pct. 5 C.pr.civ. nu prevede imposibilitatea prezentării actelor în instanță dintr-un caz de forță majoră, ci doar ca aceasta să se datoreze unei împrejurări mai presus de voința părții, ceea ce nu poate fi asimilat cu forța majoră.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să reglementeze ca imposibilitatea prezentării în instanță a actelor să se datoreze forței majore nu ar fi redactat art. 322 pct. 5 C.pr.civ. folosind sintagma „împrejurări mai presus de voința părții".
În măsura în care și-ar fi amintit la timpul oportun de cele două înscrisuri noi (arată că nu a fost prezentă la niciun termen de judecată cu ocazia soluționării dosarului de partaj succesoral, deoarece starea de sănătate nu-i permitea, iar faptul că a avut apărător ales nu are nicio relevanță de vreme ce a fost în imposibilitate de a-i aduce la cunoștință apărătorului despre existența contractelor; i s-a adus la cunoștință la sfârșitul lunii februarie 2015 soluția atacată, de către intimați, care i-au comunicat că urmăresc să o execute silit), în nici n caz nu ar fi ascuns existența lor, pentru a formula ulterior o cale extraordinară de atac, câtă vreme se putea folosi de aceste înscrisuri în chiar cadrul dosarului de partaj succesoral, în vederea obținerii unei soluții contrare celei atacate în prezenta cauză.
Neprezentarea acestor înscrisuri în dosarul de fond de către intervenient este lipsită de relevanță sub aspectul admisibilității cererii de revizuire de, deoarece motivul formulării de către acesta a cererii incidentale ținea de consolidarea efectelor contractului de donație 5155/1996 și nu de corecta stabilire a maselor de partajat după C. M. și C. Z.. Acesta nu avea nici măcar interes să se prevaleze de cele două înscrisuri (interes are doar ea, în calitate de titular al stării de indiviziune după C. M. și C. Z.).
Contrar celor reținute de instanța de apel, contractele erau apte să determine admisibilitatea revizuirii, pentru că: existau la data soluționării partajului; nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa (are în vedere o stare maladivă preexistentă partajului, manifestată prin lacunarism cerebral sever; această afecțiune neurologică severă înlătură o eventuale stare de imputabilitate legat de neprezentarea acestor înscrisuri în fața instanței de fond); schimbă radical situația de fapt reținută de instanța a cărei revizuire se solicită cu privire la componența maselor de partajat după C. M. și C. Z..
Apreciază că înscrisurile noi de care s-a prevalat în cauză schimbă radical situația de fapt reținută de instanța a cărei revizuire se solicită cu privire la componența maselor de partajat după C. M. și C. Z..
Astfel:
- prin contractul de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 1182/02.06.1972 N. V., în calitate de mandatar al lui C. M., vinde lui C. Z. terenul de 1.114 mp teren construcție, situat în vatra satului Stîncești, .. B., învecinat la nord cu L. M., la vest cu drumul satului, la sud cu C. Z. și la est cu N. V..
Prin urmare, în masa rămasă după C. M., la data deschiderii succesiunii acestuia (1997) nu mai exista suprafața de 1114 mp teren pe care o primise cu titlu de partaj judiciar prin s.c. 2331/28.12.1971 a Judecătoriei B..
Acest teren a fost transmis cu titlu oneros lui C. Z..
În acest context, atribuirea de către instanța de fond de partaj succesoral a terenului în lotul lui N. V. impune reindividualizarea componenței fizice a lotului atribuit acesteia, starea de indiviziune între N. V. și moștenitorii lui C. N. vizând doar o suprafață de 1114 mp (partea atribuită lui C. V. cu titlu de partaj judiciar, pe care prin efectul sentinței împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire o primesc C. R. și C. M. C., în indiviziune).
-prin contractul de donație autentificat sub nr. 2496/02.04.1991, de fostul Notariat de Stat județean B. N. V., personal și în calitate de mandatar al lui C. V., donează către V. M.-Sîmion drepturile indivize (dobândite prin moștenire de la C. Z. potrivit CM 146/1991) de 2/3 din casa situată în satul Stîncești, .. B., construită din chirpici, acoperită cu tablă, compusă din 2 camere, bucătărie și sală, drepturile indivize de 2/3 (dobândite prin moștenire de la C. Z. potrivit CM 146/1991) din grajdul construit din chirpici, acoperit cu carton și drepturile indivize de 2/3 (dobândite prin moștenire de la C. Z. potrivit CM 146/1991) din suprafața totală de 4.728 mp (2.500 mp teren care a format obiectul testamentului 1370/1967, 1.114 mp teren primit cu titlu de partaj judiciar de C. Z. prin S.C 2331/28.12.1971 a Judecătoriei B. și 1114 mp teren primit cu titlu de partaj judiciar de C. M. prin s.c. 2331/28.12.1971 a Judecătoriei B., teren cumpărat de C. Z. prin cvc 1182/02.06.1972) teren curte și grădină, care se învecinează cu V. E., cu A. E. și cu drumul local, cealaltă cotă de 1/3 aparținând lui C. N..
Prin urmare, după C. Z. nu există masă de partajat, mai exact nu mai există o stare de indiviziune care să provină doar din succesiune, încât statuările referitoare la calitatea lui N. V., pe de o parte, și a moștenitorilor lui C. N., pe de altă parte, de coindivizari în cote de 1/2 fiecare cu privire la terenul de 2.500 mp — 2.563 mp potrivit TP_/26.06.2004 - pc 96 arabil, 2.485 mp în fapt, potrivit măsurătorilor, în valoare de 170.465 lei, nu mai corespund realității în raport de contractul de donație 2496/02.04.1991.
Dimpotrivă, în considerarea calității de moștenitor după C. Z. cu o cotă de 1/3, a lui C. N., moștenitorii săi culeg prin retransmitere aceeași cotă, inclusiv din terenul de 2.500 mp care a format obiectul testamentului 1370/1967, atribuirea acestuia, în integralitatea sa, în lotul lui N. V., ca efect al sentinței din 1991, nedeschizând reclamanților din dosarul de fond calea acțiunii de ieșire din indiviziune având ca izvor succesiunea (pentru că o astfel de stare, practic, în raport de contractul de donație 2496/1991, nu mai există după C. Z.). Dimpotrivă, o eventuală stare de indiviziune are ca izvor și succesiunea și contractul 2496/1991, iar această stare de indiviziune are ca titulari pe V. M. S. (cu o cotă de 2/3) și pe reclamanții-intimați (cu o cotă de doar 1/3). De aceea, și acest ultim contract schimbă radical situația de fapt reținută în dosarul de fond și impune reformarea soluției adoptate de Judecătoria B..
În drept, a invocat art. 328 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 alin. 5 teza I vechiul C.pr.civ.
Intimata C. R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul V. M. S. a depus note de concluzii prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând motivele de recurs invocate, ansamblul probelor administrate în cauză și considerentele deciziei civile atacate, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. (1865) are în vedere nemotivarea hotărârii instanței de apel, respectiv situația în care motivarea lipsește, este contradictorie sau străină de natura pricinii.
Recurenta însă nu a arătat care anume motive de apel nu au fost analizate prin decizia recurată, nici care anume parte din motivare este contradictorie ori străină de natura pricinii, ci a formulat doar critici generice („argumentele instanței de apel sunt străine de apărările invocate de mine în cauză și de chestiunile care trebuiau dezlegate”), iar din lecturarea comparativă a cererii de apel și a considerentelor deciziei, Curtea reține că instanța de apel a grupat criticile formulate și, printr-un raționament juridic de sinteză, a dat un răspuns unitar acestora. Se reține faptul că instanța de apel era obligată să motiveze soluția cu privire la fiecare motiv de apel, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate în susținerea acestor motive.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că nu este incident cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. (1865).
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. (1865) are în vedere lipsa de temei legal a hotărârii ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Invocând acest motiv de recurs, recurenta a susținut interpretarea greșită dată de instanța de apel dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ. (1865).
Curtea reține că nu este dat acest motiv, instanța de apel interpretând și aplicând în mod corect art. 322 pct. 5 C.pr.civ. referitoare la cerința ca înscrisurile invocate în revizuire să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Contrar susținerii recurentei, instanța de apel a reținut că înscrisurile invocate sunt noi (în sensul că nu au fost administrate în dosarul nr._/193/2009), însă că ambele contracte (atât contractul de vânzare-cumpărare, cât și contractul de donație) nu îndeplinesc condiția privind imposibilitatea de prezentare.
Instanța de apel nu a reținut că susținerea apelantei a fost în sensul că a omis să depună înscrisurile la dosar ori că nu a putut să le obțină de la o autoritate administrativă sau publică, ci a făcut aceste precizări pentru a evidenția care este practica judiciară în materie.
Curtea reține că, față de situația de fapt avută în vedere de instanța de apel (privitoare la starea de sănătate a revizuientei, prezența părților în procesul de partaj și legătura de rudenie dintre revizuientă și intimatul V. M. S.), care nu poate fi cenzurată în prezentul recurs ce are în vedere doar motivele de nelegalitate a deciziei, în mod legal s-a stabilit că nu este îndeplinită condiția imposibilității de prezentare a înscrisurilor.
Este real faptul că art. 322 pct. 5 C.pr.civ. (1865) nu menționează expres forța majoră, însă doctrina a arătat că „prin împrejurare mai presus de voința părții” se înțelege forța majoră, care trebuie dovedită (M. T., D. procesual civil, vol. II, ed. 2008, f. 174).
Or, în condițiile în care înscrisurile ce puteau fi obținute de la autorități nu îndeplinesc cerința art. 322 pct. 5 C.pr.civ. (1865), cu atât mai puțin îndeplinesc această cerință înscrisurile aflate în posesia părții care le invocă drept temei al revizuirii.
De asemenea, fiind în posesia părții, nu se poate susține că înscrisurile au fost „descoperite” după soluționarea partajului. Aducerea aminte invocată poate echivala doar în sens figurat cu o „descoperire”, iar nu în sens juridic.
Nefiind dată condiția analizată mai sus, în cauză este lipsit de relevanță dacă înscrisurile erau sau nu determinante, adică dacă puteau conduce la pronunțarea unei alte soluții în partaj, motiv pentru care va fi înlăturată această critică din memoriul de recurs.
Obiectul controlului judiciar îl constituie decizia din apel, prin care fondul cauzei (apelul) a fost cercetat, iar nu sentința primei instanțe. De altfel, nefiind îndeplinită în cauză una din condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. (1865), soluția legală era de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Apărarea intimatei C. R. privind inadmisibilitatea cererii de revizuire întrucât sentința atacată nu evocă fondul va fi înlăturată, având în vedere că intimata nu a declarat nicio cale de atac în cauză.
Pentru toate aceste considerente, reținând că nu sunt date motive de nelegalitate a deciziei, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. (1865), recursul va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 C.pr.civ. (1865) va fi obligată recurenta-revizuientă la plata către intimata C. R. a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat, conform chitanței nr. 6/15.02.2016).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienta N. V. (CNP_), domiciliată în .. B., și cu domiciliul procesual ales în satul Cătămărăști Deal nr. 577, .. B., împotriva deciziei civile nr. 520 A din 10 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._, intimați fiind C. R., domiciliată în mun. B., .. 8, ., jud. B., C. M. C., domiciliat în mun. B., .. R8, ., jud. B. și V. M. S., CNP_, domiciliat în .. M. E., jud. B..
Obligă revizuienta să plătească intimatei C. R. suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2016.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M.M.C.
Jud. fond: B. P.
apel: A. M.
B. G.
Tehnored. M.M.C. + D.E.
Ex. 2/11.03.2016
| ← Expropriere. Decizia nr. 203/2016. Curtea de Apel SUCEAVA | Expropriere. Decizia nr. 54/2016. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
