Partaj judiciar. Decizia nr. 804/2013. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 804/2013 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 804/2013
Dosar nr._ -partaj judiciar-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.804
Ședința publică din data de 12 iunie 2013
PreședinteCiută O.
JudecătorAndrieș C.
JudecătorAnton Ș. F.
GrefierVacariu S.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții C. V., domiciliată în Vicovu de Sus – P., Calea Cernăuți, nr. 514, P. V., domiciliată în Vicovu de Sus – Bivolărie, ., nr. 352 A, C. C. Ș., cu domiciliul în Vicovu de Sus – Bivolărie, ., nr. 352 (Vicovu de Sus, Calea Bucovinei, nr. 32), C. G., domiciliată în Vicovu de Sus Est, Calea Cernăuți, nr. 45, I. A., domiciliată în C., .-28, . pârâtul C. I., domiciliat în Vicovu de Sus, ..512, împotriva deciziei nr. 28 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții C. (fostă C.) A., I. R. I., C. G., C. A.,C. L., C. L., C. I., L. F. G..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat C. C., pentru reclamanții recurenți și pârâtul recurent, lipsă fiind reclamanții recurenți și pârâții intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care, avocat C. C., pentru reclamanții recurenți, precizează că nu a reușit să facă dovada citării prin publicitate.
Instanța, având în vedere că pârâții intimați nu și-au precizat un alt domiciliu, apreciază că procedura de citare cu aceștia este legal îndeplinită.
Pârâtul recurent depune la dosar două schițe.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâtul recurent, referindu-se la motivele invocate în scris la dosar, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. Referitor la suprafața de 22 ari teren intravilan pe care unchiul său, C. I. G., susține că i-ar fi cumpărat în anii 1957, din registrul agricol din 1950 – 1962, la poziția bunicului C. T. I., rezultă că suprafața intravilan (în vatra satului) era de 70 ari, iar în 1962 de 68 ari. Cei 22 ari au fost cumpărați în extravilan de către bunicul său de la P. S.. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocat și contravaloare expertiză.
Avocat C. C., pentru reclamanții recurenți, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. În primul rând, consideră că suprafața de 1700 m.p. nu avea ce să caute la masa de împărțit, deoarece această suprafață a fost proprietatea exclusivă a lui I. I., fiind împroprietărită în 1945. Au solicitat excluderea din masa de împărțit a acestei suprafețe pe tot parcursul procesului. A doua critică vizează suprafața de 2200 m.p. care a fost proprietatea exclusivă a lui C. G. a lui I., autorul reclamanților. Ca modalitate de atribuire, solicită varianta II (anexa 2) – trup I intravilan și varianta I lotizare pentru teren extravilan. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, la data de 21.08.2006, sub nr._, așa cum a fost precizată ulterior, reclamantul C. G. i-a chemat în judecată pe pârâții C. I. a V., C. G. a V., Cenușa A. și I. R. I. - S. prin reprezentant legal C. V., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună partajarea terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 1963/26.03.1999, ce au aparținut autorilor lor, C. I. și A., precum și obligarea pârâților C. I., C. G. și C. A. să raporteze înzestrarea primită de autorul lor, C. V. de la defuncți, constând în suprafața totală de 1,04 ha teren, evidențiat pe titlul de proprietate nr. 3925 din 04.06.2007. Reclamantul a mai solicitat ca suprafața de 2200 m.p. din intravilan evidențiată pe titlul de proprietate nr. 1963 din 26.03.1999 să fie exclusă de la partaj, întrucât nu reprezintă proprietatea sa, fiind vorba despre un teren dobândit prin cumpărare de către reclamant în anul 1957, dar care a continuat să figureze în registrul agricol pe numele autorilor săi.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost frate cu C. V., în prezent decedat, moștenitorii acestuia fiind cei trei pârâți, în calitate de copii, precum și cu C. I. decedată, fără copii, care a instituit-o legatară universală a întregii ei averi pe pârâta I. R. I. S., minoră, reprezentată legal de C. V..
La cerere a atașat înscrisuri, respectiv titlul de proprietate nr. 1963/1999, testamentul autentificat sub nr. 926/26.02.1998 și dispoziția de numire curator.
Prin cererea completatoare, reclamantul a precizat că, la data decesului părinților, dânsul a suportat toate cheltuielile de înmormântare, conform tradiției creștine, al căror cuantum se ridică la peste 8000 lei și a solicitat ca și ceilalți pârâți să fie obligați să suporte în mod proporțional cheltuielile de înmormântare.
Prin întâmpinare, pârâtul C. I. a arătat că terenul ce se solicită a fi adus la masa de partaj a fost dobândit prin cumpărare în timpul căsătoriei de către părinții săi, C. V. și Z. și nu reprezintă zestrea autorului său.
Prin cererea de la fila 73 dosar, pârâta I. R. I. S. a invocat faptul că autoarea sa, defuncta C. I. a fost instituită legatară universală de către părinții ei, C. I. și A., solicitând a se exclude de la masa de împărțit suprafața de 600 m.p. teren aferent locuinței întrucât prin declarații exprese, ceilalți copii ai defuncților au renunțat la moștenire.
În sprijinul susținerilor sale a depus la dosar certificat de moștenitor nr. 609 din 27.12.1971 emis după defunctul C. I. împreună cu testamentul autentificat sub numărul 515 din 27.11.1968, emis după defuncta C. A., împreună cu testamentul autentificat sub nr. 1433 din 02.09.1967.
Prin sentința civilă nr. 2522/28.05.2008 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă acțiunea și s-a constatat că după defuncții C. I. și C. A. a rămas ca moștenitoare fiica C. I., la rândul ei moștenită de pârâta I. R. I. – S., acesteia din urmă fiindu-i atribuită întreaga avere succesorală cu excepția unei suprafețe de 2200 m.p. arabil care s-a constatat că este proprietatea exclusivă a pârâtului C. G..
Prin decizia civilă nr. 2143/21.10.2008 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul declarat de pârâții C. V I., C. V. G. și C. A., a fost casată sentința civilă nr. 2522/2008 și cauza a fost trimisă cu rejudecare la aceeași instanță reținându-se că instanța de fond nu a pus în discuția părților incidența faptului că autorul lor, C. V. este renunțător la moștenire, în lumina recursului în interesul legii soluționat prin decizia nr. XI din data de 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr. 380/30.01.2009 a Judecătoriei Rădăuți, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. I. G. și a fost respinsă acțiunea, având în vedere dispozitivul deciziei nr. XI/05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia civilă nr. 242/01.02.2010 a Tribunalului Suceava au fost admise recursurile formulate de reclamanții C. I. G. ș.a., a fost casată sentința civilă nr. 380/30.01.2009 a Judecătoriei Rădăuți, și cauza a fost trimisă cu rejudecare la aceeași instanță.
S-a arătat că, deși reclamantul C. I. G. și pârâtul C. V. au renunțat la moștenirea părinților lor, iar prin decizia nr. XI/05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii conform art. 8 și 13 alin.2 din Lg. nr. 18/1991 numai moștenitorii care au acceptat succesiunea în termenul prev. de art. 700 C.civ., iar nu și cei care au renunțat la succesiune, în cauză nu se poate reține incidența acestei decizii, întrucât s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice și s-ar aduce o gravă atingere raporturilor juridice de proprietate care trebuie să se bucure de stabilitate, având în vedere că titlul de proprietate nr. 1963/1999 invocat de reclamant ca temei al admiterii acțiunii constituie un „bun „ în înțelesul alin.1 din primul Protocol adițional la C.E.D.O. și a intrat în circuitul civil încă de la data emiterii sale, respectiv 26.03.1999, instanța urmând să se pronunțe asupra fondului litigiului dedus judecății sub toate aspectele indicate.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 7.05.2010, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.770 din 21 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, s-a admis în parte acțiunea.
S-a constatat că după defuncții C. I. și C. A. au rămas ca moștenitori reclamantul C. G. (în prezent decedat, moștenitori fiind C. V., P. V., C. C. Ș., C. G. și I. A.), în calitate de frate cu o cotă de 1/3 p.i. pârâții C. I., C. V. G. (în prezent decedat, moștenitori fiind C. G., C. A., C. L., C. L., C. I.) și C. A., în indiviziune, moștenitori ai defunctului frate C. V., cu o cotă de 1/3 p.i. și pârâta I. R. I. S. moștenitoare testamentară a surorii defunctei C. I. cu o cotă de 1/3 p.i.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții C. I. și C. A. se compune din: terenul în suprafață de 4.430 m.p. situat în intravilanul orașului Vicovu de Sus, identic cu suprafețele prevăzute la poziția 1, 3 și 4 intravilan din titlul de proprietate 1963/1997, în valoare de 177.200 lei; terenul în suprafață de 5.200 m.p. situat în extravilanul orașului Vicovu de Sus la locul numit „B. Hlinoasa„, evidențiat pe titlul de proprietate nr. 1963/1997 la poziția 1 extravilan, în valoare de 41.600 lei; terenul în suprafață de 3.900 m.p. situat în extravilanul orașului Vicovu de Sus la locul numit „B. L.„ evidențiat pe titlul de proprietate 1963/1997 în valoare de 31.200 lei.
S-a admis cererea de raportare a înzestrării formulată de către reclamantul C. G. V. și au fost obligați moștenitorii pârâtului C. V. să aducă la masa de împărțit terenul în suprafață de 1,04 ha în valoare de 11.886 lei, din care 79 de ari situați în extravilanul . (în valoare de 6.636 lei) și 25 de ari situați în intravilanul . (în valoare de 5.250 lei), evidențiat pe titlul de proprietate nr. 3097/1999.
S-a constatat că suprafața de 2.200 m.p. teren arabil, în valoare de 92.400 lei, situată în intravilanul orașului Vicovu de Sus, cu vecinii: uliță, C. G., C. T. și C. V., evidențiată pe titlul de proprietate 1963/1999 reprezintă proprietatea exclusivă a reclamantului C. G..
S-a constatat existența unui pasiv succesoral în sumă de 8.000 de lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare privind pe defuncții C. I. și C. A., cheltuieli care au fost făcute de către reclamantul C. G..
S-a dispus încetarea stării de indiviziune dintre părți și s-a atribuit acestora terenurile ce compun masa succesorală, conform propunerilor de lotizare din cuprinsul raportului de expertiză ce a fost efectuat în cauză de către expert tehnic Hopincă C. ( varianta 1 – filele 146 – 147 ds._ al Judecătoriei Rădăuți).
Pârâta I. R. I. S. a fost obligată să plătească reclamanților suma de 26.104,67 lei, cu titlu de sultă și suma de 2.667 lei cheltuieli de înmormântare.
Pârâții C. I., C. A., C. G., C. A., Calanea L., C. L. și C. I. au fost obligate, în solidar, să plătească reclamanților suma de 38.790,67 lei, cu titlu de sultă și suma de 2.667 lei cheltuieli de înmormântare.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților, în solidar, suma de 900 lei cheltuieli de judecată (pârâta I. R. I. S. suma de 450 lei, iar ceilalți pârâți, suma de 450 lei).
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
După defuncții C. I. și C. A. au rămas ca moștenitori reclamantul C. G. (în prezent decedat, moștenitori fiind C. V., P. V., C. C. Ș., C. G. și I. A.) în calitate de frate cu o cotă de 1/3 p.i. pârâții C. I., C. V. G. (în prezent decedat, moștenitori fiind C. G., C. A., C. L., C. L., C. I.) și C. A., în indiviziune, moștenitori ai defunctului frate C. V., cu o cotă de 1/3 p.i. și pârâta I. R. I. S. moștenitoare testamentară a surorii defunctei C. I. cu o cotă de 1/3 p.i.
În ceea ce privește masa succesorală rămasă după defuncții C. I. și C. A., instanța a reținut că moștenitorilor acestora, C. V., C. I. și C. G. le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1963/1999 pentru suprafața de 1 ha și 5790 m.p. teren situat pe raza satului Bivolărie, ., jud. Suceava.
Părțile au formulat cereri prin care au solicitat ca din această suprafață de teren să fie excluse mai multe terenuri ce le-ar fi aparținut lor.
Astfel, pârâta I. R. I. – S. a invocat faptul că autoarea sa, defuncta C. I. a fost instituită legatară universală de către părinții ei C. I. și A., solicitând a se exclude de la masa de împărțit suprafața de 600 m.p. teren aferent locuinței, întrucât prin declarații exprese, ceilalți copii ai defuncților (C. V. și C. G.) au renunțat la moștenire (fila 73 – ds._ ).
În sprijinul susținerilor sale, a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 609/27.12.1971, emis după defunctul C. I., împreună cu testamentul autentificat sub nr. 1457/21.10.1996, precum și certificatul de moștenitor nr. 515/27.11.1968, emis după defuncta C. A., împreună cu testamentul autentificat sub nr. 1433/02.09.1967.
A apreciat instanța că această suprafață de teren de 600 m.p. nu poate fi exclusă din masa succesorală, din moment ce este evidențiată pe titlul de proprietate nr. 1963/1999, eliberat pentru autorul părților, și având în vedere și faptul că, așa cum s-a arătat în decizia civilă nr. 242/01.02.1010 a Tribunalului Suceava nu se poate reține în cauză că ceilalți copii ai defuncților (C. G. și C. V.) au renunțat la moștenire.
În ceea ce privește susținerea reclamantului C. G. că suprafața de 2.200 m.p. teren intravilan a fost dobândită de el prin cumpărare în anul 1957 este dovedită cu evidențele din registrul agricol din anii colectivizării, unde mai sus - menționata suprafață figurează la poziția intrări pe anul 1957 înscris ce se coroborează și cu declarațiile martorelor S. M. și S. Saveta.
Prin urmare, această suprafață de teren ce se identifică cu trupul nr. 2 din raportul de expertiză, în valoare de 92.400 lei, reprezintă proprietatea exclusivă a reclamantului C. G., urmând a fi exclusă de la masa de împărțit.
În concluzie, instanța a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții C. I. și C. A. se compune din: terenul în suprafață de 4.430 m.p. situat în intravilanul orașului Vicovu de Sus, identic cu suprafețele prevăzute la poziția 1, 3 și 4 intravilan din titlul de proprietate 1963/1997, în valoare de 177.200 lei; terenul în suprafață de 5.200 m.p. situat în extravilanul orașului Vicovu de Sus la locul numit „B. Hlinoasa„, evidențiat pe titlul de proprietate nr. 1963/1997 la poziția 1 extravilan, în valoare de 41.600 lei; terenul în suprafață de 3.900 m.p. situat în extravilanul orașului Vicovu de Sus la locul numit „B. L.„ evidențiat pe titlul de proprietate 1963/1997 în valoare de 31.200 lei.
Aceste suprafețele de teren au fost identificate și evaluate în cuprinsul raportului de expertiză ce a fost întocmit în cauză de către expert Hopincă C. (dosar_ a Judecătoriei Rădăuți).
În ceea ce privește cererea de raportare a înzestrării cu privire la suprafața de 1,04 ha, formulată de către reclamantul C. G., instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a arătat că fratele său, C. V. a fost înzestrat cu această suprafață de teren de către părinții lor, aspect ce rezultă din evidențele din registrul agricol și declarațiile martorilor ce au fost audiați în cauză.
Pârâtul C. I., moștenitor al lui C. V. a arătat că acest teren nu a fost primit de autorul său cu titlu de zestre ci a fost cumpărat în timpul căsătoriei de către părinții săi, C. V. și C. Z., depunând în acest sens două contracte de vânzare – cumpărare.
Analizând probele propuse de părți, instanța a reținut că suprafața de 1,04 ha a fost primită cu titlu de zestre de C. V. de la părinții lui, C. I. și C. A..
Astfel, după cum rezultă din adeverința nr. 1359/12.02.2007 a Primăriei orașului Vicovu de Sus, C. V. împreună cu soția C. Z. provin înscriși în registrul agricol ediția 1951- 1955 vol IV L. la nr. de casă 800A în anii 1953, 1954 și 1955 cu suprafața totală de 1,82 ha teren din care: 1.04 ha în . (teren provenit de la numărul de casă 800) și 0,78 ha în .).
Tot în această adeverință, s-a arătat că la numărul de casă 800 (de unde provine terenul în suprafață de 1,04 ha) provine înscris C. T. I., tatăl lui C. V. (fila 71 – ds._ al Judecătoriei Rădăuți).
Martorii care au fost audiați în cauză I. G. și S. M. (filele 60, 66 ds._ ) au arătat că defunctul C. V. a fost înzestrat de părinții săi cu mai multe suprafețe de teren și că au cumpărat 60 – 70 de ari în Vicovu de Sus, L..
Pentru C. V. și C. Z. a fost eliberat titlul de proprietate nr. 3097/1999 pentru suprafața totală de 2 ha și 3503 m.p. teren situat pe raza . (fila 44).
S-au depus la dosar de către C. I. copia unui contract de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1946 prin care C. V. a cumpărat de la numita A. a lui I. Medvig o suprafață de 36 prăjini pășune (aproximativ 72 de ari) precum și o declarație a numitei Aritina a I. C. în care aceasta arată că a vândut lui C. V. o suprafață de teren de 65 de prăjini situată pe raza . (filele 57 – 59 ds._ ).
Dintre aceste înscrisuri cel ce face dovada dobândirii unui drept de proprietate de către C. V. este doar primul, astfel că pentru a se ajunge la suprafața de 2 ha și 3503 m.p. pentru care lui C. V. și Z. li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3097/1999 în mod necesar trebuie avute în vedere și suprafața de 1,04 ha despre care s-a arătat de către reclamant că a fost dată cu titlu de zestre.
Cu aceste înscrisuri nu s-a făcut dovada dobândirii în totalitate de către C. V. a terenului pentru care i s-a restituit dreptul de proprietate prin titlul 3097/1999 și având în vedere și probele anterior arătate din are rezultă că a fost înzestrat de către părinții săi, instanța a admis cererea de raportare a înzestrării formulată de către reclamantul C. G. V. și a obligat pe moștenitorii pârâtului C. V. să aducă la masa de împărțit terenul în suprafață de 1,04 ha în valoare de 11.886 lei, din care 79 de ari situați în extravilanul . (în valoare de 6.636 lei) și 25 de ari situați în intravilanul . (în valoare de 5.250 lei), evidențiat pe titlul de proprietate nr. 3097/1999.
Valoarea acestei suprafețe de teren a fost stabilită având în vedere valorile estimative arătate în tabelele notarilor publici (diferențiat pentru terenul din extravilan și terenul din intravilan), în acest sens fiind de acord avocatul reclamanților și pârâtul C. I., la termenul de judecată din data de 14.02.2011 pentru a nu se efectua o nouă expertiză sau un supliment doar pentru evaluarea acestui teren.
A mai constatat instanța existența unui pasiv succesoral în sumă de 8.000 de lei reprezentând cheltuieli de înmormântare privind pe defuncții C. I. și C. A., cheltuieli care au fost făcute de către reclamantul C. G., acest aspect rezultând din declarațiile martorilor I. G. și S. M. (filele 45 și 66 ds._ ).
În baza art. 728 C.pr.civ., a încetat starea de indiviziune dintre părți și a atribuit acestora terenurile ce compun masa succesorală, conform propunerilor de lotizare din cuprinsul raportului de expertiză ce a fost efectuat în cauză de către expert tehnic Hopincă C. (varianta 1 – filele 146 – 147 ds._ al Judecătoriei Rădăuți).
Împotriva sentinței civile sus arătate, au declarat apel atât reclamanții C. V., P. V., C. C., C. G. și I. A., cât și pârâții C. V.I., C. A., C. G., C. A., C. L., C. L. și C. I., aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel depuse la fila 15 dosar, reclamanții au susținut că, din terenul intravilan care se află lângă casă trebuia exclusă suprafața de 1.700 mp., teren ce a aparținut în exclusivitate lui I. I., sora defunctului lor tată, care a fost împroprietărită la reforma agrară din 1945, conform titlului depus la dosar (fil.127-ds._ ); instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, deși pe parcursul procesului au solicitat acest lucru, ultima dată prin concluziile scrise depuse; această suprafață de teren trebuia identificată, stabilit exact unde se află și exclusă de la masa partajabilă; a doua critică vizează, acea suprafață de 2.200 mp pe care instanța a considerat-o a fi proprietatea exclusivă a autorului lor C. Gh.; că într-adevăr această suprafață a fost cumpărată de autorul lor, și în mod corect s-a reținut de instanță că este proprietatea exclusivă a tatălui lor, numai că atunci când s-a făcut atribuirea suprafețelor de teren din intravilan, lor li s-a atribuit tocmai această suprafață, care a fost exclusă de la masa partajabilă, fără a li se atribui o suprafață de teren intravilan în altă locație.
În ceea ce-i privește pe pârâții apelanți, aceștia au criticat sentința susținând că: în mod greșit s-a constatat că terenul de 2200 mp din intravilan ar fi constituit proprietatea defunctului C. I.Gh.; că în mod greșit s-a constatat că terenul de 1,04 ha din titlul de proprietate nr.3097/1999 ar fi fost primit cu titlu de zestre de către autorul lor C. V. și inclus în masa de partajat după defuncții C. I. și A., în realitate, acest teren, constituind proprietatea exclusivă a lui C. V., dobândit prin cumpărare în anii 1945-1946 înainte de căsătorie; în mod eronat s-a constatat după defuncți existența unui pasiv succesoral în sumă de 8000 lei, suportat de către reclamantul C. G., întrucât bunicii lor C. I. și A. aveau pensie, erau gospodari și harnici și prin urmare, pregătiseră toate cele necesare înmormântării lor, bunicul I., având bani de 3 înmormântări; au mai criticat sentința și prin prisma modalității de lotizare realizată de instanță, în sensul că, deși pârâții sunt de acord cu expertiza Hopincă, în mod greșit instanța de fond a exclus din varianta propusă de expert terenul de 2200 mp pretins de reclamanți că ar fi fost proprietatea autorului lor C. G..
Prin decizia nr. 28 din 29 ianuarie 2013, Tribunalul Suceava a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții C. V., P. V., C. C., C. G., I. A. și pârâții C. V.I., C. A., C. G., C. A., C. L., C. L., C. I., pârâți intimați fiind I. R. I. și L. F. G..
Examinând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul a confirmat soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Au susținut reclamanții apelanți că din terenul din intravilan se impunea a fi exclusă suprafața de 1700 mp lângă casă, întrucât acest teren a aparținut în exclusivitate numitei I. I., sora defunctului lor tată, care a fost împroprietărită la reforma agrară din 1945.
Această critică s-a înlăturat de instanța de apel având în vedere incidența prevederilor art.294 al.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.”
În raport cu acest text, efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanță, nefiind admisibile ca prin intervenția căii de atac respective să se lărgească cadrul procesual stabilit la instanța de fond. Cu alte cuvinte, regula este că instanța de apel realizează numai un control judiciar asupra hotărârii atacate, control ce nu poate avea în vedere alte pretenții sau elemente care nu au format obiectul primei judecăți, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca în mod grav principiul dublului grad de jurisdicție.
Cum în acțiunea introductivă reclamanții apelanți nu au pretins instanței, excluderea celor 1700 mp din intravilan – pe motiv că ar fi constituit proprietatea defunctei I. I., față de prevederile sus-citate și de cele expuse mai sus, e evident că, nu pot solicita acest lucru pentru prima dată în apel, situație în care tribunalul a respins această critică.
Susținerile apelanților că ar fi investit prima instanță și cu o astfel de solicitare nu pot fi primite, câtă vreme, din examinarea tuturor actelor și lucrărilor dosarului, nu rezultă aceasta.
Faptul că în concluziile scrise s-ar fi referit și la această suprafață, nu prezintă relevanță, întrucât, pretenția reclamanților reprezintă o cerere de modificare a acțiunii inițiale, or, potrivit dispozițiilor art.132 rap. la art.134 Cod procedură civilă, cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părți, decât la prima zi de înfățișare.
Așa fiind,această critică a fost înlăturată.
Au mai arătat reclamanții apelanți că suprafața de 2200 mp teren ce a constituit proprietatea exclusivă a tatălui lor C. Ghe., deși a fost, în mod corect exclusă din masa partajabilă, a fost inclusă în lotul lor, fără a li se atribui o altă suprafață de teren intravilan din altă locație.
Și acest motiv de apel este nejustificat formulat, astfel că a fost respins.
S-a observat în acest sens, că valoarea totală a masei de partajat rămasă după cei doi defuncți C. I. și C. A., e în sumă de 261.886 lei, iar valoarea terenului de 2200 mp proprietatea defunctului C. G., este în sumă de 92.400 lei.
Cum bunurile atribuite moștenitorilor, potrivit cotelor cuvenite, totalizează 261.886 lei (22.400 lei lotul reclamanților - C. V., P. V., C. C., C. G. și I. A., 113.400 lei lotul pârâtei I. R. I. S. și 126.086 lei lotul pârâților C. V.I., C. A., C. G., C. A., C. L., C. L. și C. I.), susținerile pârâților apelanți, că li s-a inclus în lot și terenul de 2200 mp în valoare de 92.400 lei, sunt eronate, urmând a se înlătura de instanța de control judiciar.
Nefondate sunt și criticile pârâților aduse sentinței civile apelate. Astfel, au susținut aceștia, că în mod greșit s-a constatat că terenul de 2200 mp din intravilan ar fi constituit proprietatea defunctului C. I.G., și că prin urmare, se impune includerea și acestei suprafețe în masa de împărțit rămasă după autorii lor C. I. și C. A..
O astfel de susținere nu a fost primită, însă, de instanța de apel întrucât, din probele cauzei, respectiv din înscrierile din registrul agricol anterioare anului 1957 și din declarațiile martorelor S. M. și S. Saveta, rezultă că acest teren a fost dobândit de C. G. prin cumpărare în anul 1957, teren cu care s-a înscris în registrul agricol, defunctul având rol separat, în aceste evidențe figurând la poziția intrări pe anul 1957 cu terenul sus-menționat.
Au mai criticat sentința, aceiași apelanți și prin prisma faptului că, în mod eronat, s-a constatat că terenul de 1,04 ha, evidențiat în titlul de proprietate nr.3097/1999, ar fi fost primit cu titlu de zestre de către autorul lor C. V. și inclus greșit în masa succesorală a defuncților C. I. și C. A., pârâții susținând că, în realitate, această suprafață ar fi constituit proprietatea exclusivă a lui C. V. dobândită înainte de căsătorie prin cumpărare în anii 1945-1946.
Susținerile sunt nejustificate, însă, astfel că întemeiat a procedat prima instanță la raportarea acestor înzestrări de 1,04 ha.
Așa cum rezultă din actele și lucrările pricinii, respectiv din adeverința nr. 1359/12.02.2007 a Primăriei Orașului Vicovu de Sus, C. V. împreună cu soția C. Z. provin înscriși în registrul agricol ediția 1951- 1955 vol IV L., la nr. de casă 800A în anii 1953, 1954 și 1955 cu suprafața totală de 1,82 ha teren, din care: 1.04 ha în . (teren provenit de la numărul de casă 800) și 0,78 ha în .).
Tot din această adeverință reiese că la numărul de casă 800 (de unde provine terenul în suprafață de 1,04 ha) provine înscris C. T. I., tatăl lui C. V. (fila 71 – ds._ al Judecătoriei Rădăuți).
Și martorii care au fost audiați în cauză I. G. și S. M. (filele 60, 66 ds._ ) au arătat că defunctul C. V. a fost înzestrat de părinții săi cu mai multe suprafețe de teren și că au cumpărat 60 – 70 de ari în Vicovu de Sus, L..
Pentru C. V. și C. Z. a fost eliberat titlul de proprietate nr. 3097/1999 pentru suprafața totală de 2 ha și 3503 m.p. teren situat pe raza . (fila 44).
Au fost depuse la instanța de fond unui contract de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1946 prin care C. V. a cumpărat de la numita A. a lui I. Medvig o suprafață de 36 prăjini pășune (aproximativ 72 de ari) precum și o declarație a numitei Aritina a I. C. în care aceasta arată că a vândut lui C. V. o suprafață de teren de 65 de prăjini situată pe raza . (filele 57 – 59 ds._ ).
Cum dintre aceste înscrisuri cel ce face dovada dobândirii unui drept de proprietate de către C. V. este doar primul, întemeiat a reținut prima instanță că pentru a se ajunge la suprafața de 2 ha și 3503 m.p. pentru care lui C. V. și Z. li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3097/1999 în mod necesar trebuie avute în vedere și suprafața de 1,04 ha despre care s-a arătat de către reclamant că a fost dată cu titlu de zestre.
Au mai susținut pârâții că în mod eronat s-a constatat existența unui pasiv succesoral în sumă de 8000 lei rămas după cei doi defuncți, întrucât, în realitate, aceștia aveau toate cele pregătite pentru înmormântare.
Aceste susțineri sunt infirmate de declarațiile martorilor audiați la instanța de fond, respectiv I. G. (fil.45) și Schopor M. (fil.66)- din care rezultă că toate cheltuielile de înmormântare după defuncții lor autori au fost realizate de către reclamantul C. G. și, că acestea se ridică la suma de 8000 lei.
Cum apelanții nu au probat în nici o modalitate o altă situație de fapt, astfel cum prevăd dispozițiile art.1169 Cod civil, rezultă că întemeiat s-a dispus obligarea acestora la suportarea unei părți din pasivul succesoral despre care s-a făcut vorbire mai sus.
S-a mai motivat că, pârâții înțeleg să critice hotărârea și prin prisma modalității de lotizare aleasă de instanță, în sensul că deși sunt de acord cu varianta propusă de expertul Hopincă, instanța de fond a exclus din variantă, terenul de 2200 mp, pretins a fi proprietatea numitului C. G..
Și această critică urmează a se înlătura. În acest sens, este a se reține că împărțirea masei succesorale s-a realizat de judecătorie cu aplicarea și interpretarea justă a dispozițiilor art.741 cod civil și ale prevederilor art.6735 și urm. din Codul de procedură civilă.
Câtă vreme s-a motivat că terenul de 2200 mp nu a constituit proprietatea defuncților C. I. și C. A., întemeiat s-a procedat la excluderea lui din masă și, prin urmare, din loturile atribuite copărtașilor, chiar dacă, terenul a fost prins în una din variantele de lotizare indicate de expert.
Față de toate cele mai sus arătate, găsind că motivațiile apelanților sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza disp.art.296 Cod procedură civilă tribunalul va respinge apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C. V., P. V., C. C. Ș., C. G., I. A. și pârâtul C. I..
În motivarea recursului, reclamanții arată că instanța de fond a realizat o partajare greșită a bunurilor din intravilanul orașului Vicovu de Sus, inserate în T.P. nr. 1963/1997.
În primul rând, suprafața de 1700 m.p. nu avea ce să caute la masa de împărțit, deoarece această suprafață a fost proprietatea exclusivă a lui I. I., fiind împroprietărită la reforma din 1945, astfel cum rezultă din TP depus la fila 127 dosar nr._ . Această suprafață de teren a fost cuprinsă în mod greșit în cei 3181 m.p. intravilan din TP nr. 1963/1997.
Sub acest aspect, instanța de apel a considerat că această chestiune trebuie înlăturată, apreciindu-se că nu pot cere altceva decât ceea ce s-a cerut prin cererea inițială, acest lucru echivalând cu o așa zisă lărgire a cadrului procesual. Nu poate fi vorba de astfel de aspecte reținute de instanța de apel, pentru că au cerut pe tot parcursul procesului la fond ca această suprafață să fie exclusă, lucru solicitat și prin concluziile scrise, iar acel titlu de împroprietărire din 1945 l-au depus tocmai în această idee, de excludere a suprafeței de 1700 m.p., ce nu a aparținut autorilor după care au cerut partajul.
O a doua critică vizează suprafața de 2200 m.p. ce s-a constatat, pe baza probatoriului administrat de ambele instanțe, că a fost proprietatea exclusivă a autorului lor, C. G. a I..
Cele două instanțe, deși au constatat proprietatea exclusivă a autorului lor, nu au înlăturat de la masa de partajat această suprafață, au inclus-o în lotul lor la o anumită valoare.
Practic, s-a realizat până acum o împărțire a unor bunuri ce au proprietari diferiți, cele două suprafețe de 1700 m.p. și 2200 m.p. fiind incluse în masa partajabilă. De altfel, nu au înțeles penultimul alineat din motivarea instanței de apel, care spune că …”întemeiat s-a procedat la excluderea din masă și prin urmare loturile copărtașilor, chiar dacă terenul a fost prins în una din variantele de lotizare indicate de expert”. Or, cele două instanțe au reținut greșit că au fost excluse aceste suprafețe, ele fiind de fapt incluse în partaj.
Pe de altă parte, dacă instanța de apel consideră că susținerile lor sunt neîntemeiate, atunci de ce a mai dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, supliment care lămurește situația juridică a celor două suprafețe.
Expertul a identificat suprafața de 1700 m.p. din punct de vedere cadastral, a limitat-o pe schița depusă la raport, precizând clar în supliment la obiectivul nr. 2 că din suprafața totală de 1 ha și 5790 m.p. trebuie scăzute cele două terenuri. Instanța de apel, deși a cerut expertului la obiectivul nr. 2 să facă propuneri de lotizare, acesta nu a individualizat printr-o schiță suprafața de 2200 m.p. menționând clar că aceasta se regăsește în TP nr. 1963/1997 la poziția intravilan B-1-2.
De asemenea, au arătat că există o neconcordanță între ceea ce a consemnat expertul în minuta întocmită în teren și cele consemnate în supliment. Astfel, expertul menționează că suprafața de 1700 m.p. face parte din suprafața de 3181 m.p., iar în răspunsul de la obiectivul nr. 2 precizează faptul că suprafața de 1700 m.p. trebuie scăzută din suprafața de 4430 m.p., or, trebuia mai întâi individualizată suprafața de 3181 m.p. și din aceasta să se facă scăderea suprafeței de 1700 m.p. și, nicidecum din suprafața însumată din intravilan, mai puțin acei 2200 m.p.
Față de aceste considerente, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea lămuririi aspectelor enunțate, iar, în subsidiar, excluderea din suprafața de 1700 m.p., urmând ca diferența să fie supusă partajului, iar, ca modalitate de atribuire, solicită varianta II (anexa 2) – trup I intravilan și varianta I lotizare pentru teren extravilan.
Pârâtul C. V. I., prin motivele invocate, arată, referitor la suprafața de 2200 m.p. intravilan pe care unchiul său C. I. G. susține că ar fi cumpărat-o în anii 1957, că din registrul agricol al primăriei din anii 1950 – 1962, rezultă că la poziția bunicului său C. T. I., suprafața intravilan (în vatra satului) era în 1950 de 7000 m.p., iar, la colectivizare în 1962 de 6800 m.p., deci nu a crescut cu 2200 m.p., ci a scăzut cu 200 m.p., care au fost cedați pentru o uliță. Cei 22 ari au fost cumpărați în extravilan de către C. T. I. de la P. S. și anexați la poziția B. Hlinoasa de 55 ari.
Referitor la suprafața de 104 ari, despre care reclamantul susține că ar fi fost înzestrat fratele lui și tatăl său C. I. V., pentru acest teren care a fost cumpărat în anii 1945 – 1946 există copii la dosar după cum urmează: la data de 27.07.1945, C. I. V. cumpără de la C. Aritina suprafața de 45 prăjini, adică 58 ari; la data de 27.09.1946 C. I. V. cumpără de la Medvic A. suprafața de 36 prăjini, adică 46 ari. Prin urmare, 58 ari plus 46 ari fac 104 ari. Pe ambele contracte la cumpărător semnează și plătește C. I. V., tatăl său.
În anii 1945 – 1946, tatăl său era necăsătorit și locuia la adresa bunicilor săi, C. T. I. și A.. Mai târziu, în 1952, s-a căsătorit iar în 1955 s-a mutat la casa lui, în ., deschizându-și poziție în registrul agricol cu pământul ce l-a dobândit prin cumpărare și cu zestrea mamei din .> Recurentul mai arată că instanțele nu au avut în vedere actele pe care le-a depus la dosar.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente :
Referitor la recursul formulat de reclamanți, Curtea constată următoarele:
Motivul referitor la faptul că suprafața de 1700 mp ar trebui exclusă din masa de împărțit, întrucât aceasta ar fi aparținut lui I. I., care a fost împroprietărită la reforma agrară din 1945, nu va fi reținut, având în vedere faptul că reclamanții nu au cerut excluderea acestui teren în primă instanță, criticând, însă sentința, sub acest aspect, situație apreciată în mod just ca inadmisibilă de către instanța de apel, în raport de prevederile art.294 alin.1 din Codul de procedură civilă. Nu vor fi reținute susținerile reclamanților că au solicitat primei instanțe să constate că această suprafață de teren are un alt regim juridic, în condițiile în care, însuși autorul reclamanților, C. G., decedat în timpul procesului, arată, la fila 121 dosar fond, că terenul de 1700 mp, dobândit de către sora sa, I. I. la reforma agrară, a fost vândut tatălui său, C. I., care s-a înscris în registrul agricol cu acest teren si a fost restituit, conform titlului de proprietate nr.1963/1997, titlu ce face obiectul împărțelii în acest dosar.
Nici al doilea motiv nu este întemeiat, din dispozitivul sentinței rezultând, în mod clar, că suprafața de 2200 mp teren intravilan, proprietatea exclusivă a lui C. G., a fost exclusă din masă . Nici matematic, nu se poate reține că acest teren a făcut obiectul atribuirii către vreuna din părți.
Referitor la ultimul motiv, și anume, atribuirea terenurilor reclamanților conform variantei 2, și nu variantei 1 reținută de instanță, Curtea reține că nu s-a explicitat care este motivul pentru care se solicită acest lucru, pentru ca instanța de recurs să analizeze o eventuală încălcare a legii în privința criteriilor de atribuire a bunurilor.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul C. V. I., se reține că acesta critică modul în care instanțele au analizat și interpretat probatoriul administrat în cauză, cu referire la suprafața de 2200 mp teren intravilan care a fost exclusă din masă și cu privire la suprafața de 104 ari, reținută de instanțe ca fiind înzestrarea autorului recurentului, și ca atare, adusă în masa de împărțit.
Această critică, însă, nu poate fi încadrată în nici unul din cazurile prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă, fiind una de netemeinicie și nu una de nelegalitate, aptă să fie analizată în calea de atac a recursului.
La baza concluziilor reținute de instanță cu privire la regimul juridic al acestor terenuri stă proba testimonială, coroborată cu înscrierile din registru agricol, în recurs neputând să se reia, astfel cum am precizat mai sus, discuția referitoare la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat la instanțele de fond.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
În conformitate cu prevederile art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008, privind ajutorul public judiciar, cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții C. V., domiciliată în Vicovu de Sus – P., Calea Cernăuți, nr. 514, P. V., domiciliată în Vicovu de Sus – Bivolărie, ., nr. 352 A, C. C. Ș., cu domiciliul în Vicovu de Sus – Bivolărie, ., nr. 352 (Vicovu de Sus, Calea Bucovinei, nr. 32), C. G., domiciliată în Vicovu de Sus Est, Calea Cernăuți, nr. 45, I. A., domiciliată în C., .-28, . și de pârâtul C. I., domiciliat în Vicovu de Sus, ..512, împotriva deciziei nr. 28 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții C. (fostă C.) A., I. R. I., C. G., C. A.,C. L., C. L., C. I., L. F. G..
Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina sa.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2013.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. CO
Tehnodact.VS
Jud.fond:V. C.
Jud. apel: S. A., C. L.
2 ex., 11.07.2013
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 237/2014. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 27/2016. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
