Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 192/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 3526/208/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 192
Ședința publică din 12 februarie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. V. și C. D. împotriva deciziei civile nr. 88/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații R. S. și R. I., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. M. C. M. pentru reclamanții recurenți și av. S. G. pentru pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar dovada achitării taxei de timbru de 2.035,4 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, conform citativului, împuternicire avocațială, chitanța . nr._/12.02.2013 reprezentând onorariu avocat și concluzii scrise.
Reprezentantul pârâților intimați depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr.60/06.02.2013 reprezentând onorariu avocat precum și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Judecătoriei Caransebeș. Arată că Tribunalul C.-S. a acordat mai mult decât au cerut părțile, neținând cont de faptul că intimații-pârâți și-au precizat acțiunea în fața instanței de fond renunțând în mod expres la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare și s-a substituit voinței părților soluționând un capăt de cerere cu privire la care părțile au renunțat.
Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea deciziei tribunalului ca legală și temeinică, pentru motivele detailate în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 88/A/14.06.2012 Tribunalul C.-S. – Secția Civilă a admis apelul declarat de pârâții R. S. și R. I. împotriva sentinței civile nr. 2674/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș pe care a modificat-o în sensul că s-a respins cererea formulată împotriva lor de către pârâtul C. V., s-a admis cererea reclamanților, respectiv s-a dispus ca hotărârea să țină loc de contract de vânzare-cumpărare în ceea ce privește vânzarea imobilului din mun. Caransebeș, înscris în C.F. nr. 2231 nr. tpo. 499, casa nr. 1025 situat în intravilan actual nr. 8 din . mp, conform clauzelor prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între soții R. în calitate de vânzători și soții C. în calitate de cumpărători și a fost obligat apelantul C. V. la plata sumei de 1.000 euro către intimații R. I. și S..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr.2674/30.11.2011 pronunțată în dosar nr._ prima instanță Judecătoria Caransebeș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât R. I..
A admis în parte cererea în pretenții formulată de reclamant C. V. împotriva pârâților R. S. și R. I., cerere care face obiectul dosarului conexat nr._ al Judecătoriei Caransebeș.
A obligat pârâții la plata sumei de 29.000 euro către reclamantul C. V., precum și la plata dobânzii legale calculată de la data de 18.06.2010 și până la achitarea integrală a debitului.
A respins restul pretențiilor reclamantului C. V..
A respins cererea precizată cu obiect pretenții formulată de reclamanta R. S. împotriva pârâților C. V. și C. D..
A obligat pârâții R. S. și R. I. la plata sumei de 4051,80 lei cheltuieli de judecată către reclamantul C. V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au înțeles ca C. V. si D. să cumpere imobilul situat in Caransebeș . județ C. - S. (proprietatea lui R. S. si I.) cu prețul de 60.000 Euro.
La data de 2.09.2008 s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3713/2008 de BNPA A. -R.(fila 15).
În cuprinsul acestuia se menționează că prețul vânzării este de 31.000 Euro, urmând ca diferența de preț să fie achitată până la 15.12.2008, dată la care trebuia să fie întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentic.
La data de 15.12.2008 cumpărătorul intra în stăpânirea de fapt si de drept a imobilului, iar vânzătorii se obligau să restituie suma de 1000 Euro primită, in situația in care contractul de vânzare cumpărare nu se finaliza.
În data de 2.09.2008 s-a întocmit si actul sub semnătura privată cu denumirea „ Declarație de împrumut”(fila 14) în care se consemna că R. S. a fost împrumutată de C. V. cu suma de 29.000 Euro, in prezenta martorilor C. M. si M..
În realitate, din coroborarea probelor de la dosar, rezultă că în 2.08.2009 C. V. a achitat pârâților R. S. si I. suma de 30.000 Euro din prețul imobilului de 60.000 Euro stabilit de părți, urmând ca până la 15.12._ să fie achitată diferența de preț.
Diferența de 30.000 Euro nu a mai fost achitată de C. V.(căsătorit cu C. D.), întrucât aceștia nu au reușit să-și vândă apartamentul la prețul pe care îl doreau și C. V. a rămas fără serviciu.
Deoarece suma de 30.000 Euro primită de familia R. a fost folosită de aceștia în vederea achitării avansului pentru un nou imobil, nu au mai putut să o restituie.
Cu toate că părțile au avut mai multe discuții pentru rezolvarea litigiului, nu s-a ajuns la vreun rezultat, indiferent de variantele propuse de fiecare dintre aceștia.
Mai mult, se constată că la 14.06.2010, prin notificarea nr. 14 emisă de B. Timonea M., C. V. a solicitat pârâților R. S. si I. în termen de 3 zile de la comunicare să-i achite suma de 30.000 Euro, notificare primită la 15.06._ de R. I., dovadă înscrisul de la fila 11 dosar.
Din această sumă, familia R. a achitat doar 1000 Euro, nu și diferența de 29.000 Euro solicitata prin prezenta cerere.
De asemenea, la 16.06.2010 prin intermediul SCPEJ S. Pinteala I. & S. Pinteala A. G., R. I. a notificat pe C. V. să achite diferența de preț pentru imobil, respectiv suma de 30.000 Euro în vederea încheierii actului autentic( înscris fila 68 dosar).
Analizând, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât R. I., instanța a constatat că excepția este neîntemeiată si se impune a fi respinsă, întrucât, indiferent dacă actul sub semnătură privată cu denumirea” Declarație de împrumut” a fost semnat doar de R. S., suma de 30.000 Euro a fost primită de ambii soți care au folosit-o în comun pentru achiziționarea noului imobil.
Privitor la fondul cauzei instanța a constatat că, in condițiile in care din probe reiese că este imposibilă în prezent încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, se impune repunerea părților în situația anterioară întocmirii antecontractului de vânzare-cumpărare si implicit a actului sub semnătura privata.
Astfel, R. S. si I. trebuie să restituie suma de 29.000 Euro familiei C., întrucât suma de 1000 Euro au achitat-o acestora la solicitarea creditorului prin notificarea expediată de executorul judecătoresc.
Referitor la suma de 1000 Euro, se constată că aceasta nu reprezintă o plată nedatorată și că ea este menționată în antecontractul de vânzare-cumpărare că va fi restituită de familia R. lui C. V. dacă nu se încheie actul autentic.
Având în vedere starea de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, in raport de disp. art.969,970,1012,1020,1297 si 1079 cod civil in vigoare la momentul încheierii convenției părților, art.3 din OG9/2000, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât R. I..
A admis, in parte, cererea în pretenții a reclamantului C. V. si a obligat pârâții la plata sumei de 29.000 Euro, precum si la plata dobânzii legale calculată de la 18.06.2010(dată la care aceștia au primit notificarea de la fila 16 dosar de fond, și a expirat termenul de 3 zile al somației prin care au fost puși în întârziere) și până la achitarea integrală a debitului.
A respins ca neîntemeiate restul pretențiilor reclamantului, la fel si cererea precizată a reclamantei R. S. cu obiect pretenții.
În baza art. 274 Cod pr.civilă, a obligat pârâții R. S. si I. la 4.051,80 lei cheltuieli de judecată către reclamantul C. V., sumă reprezentând taxă de timbru si timbru judiciar.
În acest sens, s-a avut în vedere faptul că fiecare parte a avut avocat, cuantumul onorariului apărătorilor, respectiv că acțiunea reclamantului C. V. a fost admisă în parte, iar a reclamantei R. S. va fi respinsă.
Pârâții R. S. și R. I. a formulat în termen legal apel împotriva sentinței civile nr. 2674/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea acestei hotărâri și pe fond respingerea acțiunii formulate.
În motivarea cererii, apelantul a susținut că instanța de fond a reținut că părțile s-au înțeles ca C. V. și C. D. să cumpere imobilul proprietatea apelanților cu prețul de 60.00+ Euro.
La data de 2.09.2008 s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3713/2008 de BNP A.-R., prin care apelanții s-au obligat să vândă, iar intimatul să cumpere imobilul. În aceeași zi, după cum a reținut și instanța, s-a achitat avansul arătat în cuprinsul antecontractului, de 1.000 Euro și diferența de 29.000 Euro, atestată prin înscrisul sub semnătură privată denumit-declarație de împrumut.
În realitate, suma cu care s-a vândut imobilul a fost de 60.000 Euro, din care C. V. a achitat avansul de 30.000 Euro, diferența urmând a fi achitată până la 15.12.2008, dată la care urma să fie întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentificat.
Astfel, instanța de fond a reținut că diferența de 30.000 Euro nu a mai fost achitată, în prezent încheierea contractului autentificat de vânzare-cumpărare nu mai este posibilă și că se impune repunerea părților în situația anterioară întocmirii actului, astfel că apelanții au fost obligați la restituirea sumei de 29.000 Euro primită cu titlu de avans, 1000 Euro fiind achitați prin intermediul executorului judecătoresc.
Apelanți au solicitat să se constate că motivarea instanței de fond reprezintă o analiză superficială a materialului probator administrat în cauză și este lipsită de temei legal.
În cauză, reclamantul în loc să-și îndeplinească obligația de a achita diferența de preț, a înțeles să îi someze prin executor să le restituie avansul.
De asemenea, a solicitat să se rețină că încheierea contractului este posibilă și în prezent, neexistând nici un refuz în acest sens din partea apelanților; ca atare rezoluțiunea convenției putea fi cerută, de partea care se declară gata să execute obligația asumată, cu condiția însă, a dovedirii culpei contractului.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, pe care instanța de fond le-a reținut selectiv, apelanții susțin că nu sunt în culpă pentru neîncheierea contractului, și rezultă clar că reclamantul s-a răzgândit pur și simplu.
În drept apelanții invocă disp. art.1021 Cod procedură civilă.
Intimații reclamanți C. V., și C. D. au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat. În motivarea cererii, intimata a susținut că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Astfel, au susținut că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul R. I., reținând temeinic și legal, că suma de 30.000 Euro menționată în actul numit declarație de împrumut a fost primită de ambii soți.
Cu privire la cererea precizată a pârâților apelanți, în mod corect instanța de fond a constatat că aceasta nu este o plată nedatorată și că potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr 371/2.09.2008 de BNP Asociați A.-R. aceasta va fi restituită de familia R. reclamantului intimat.
În ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3713/2.09.2008 de BNP Asociați A.- R., acesta și-a încetat efectele cu privire la perfectarea vânzării la data de 15.12. 2008, deoarece ulterior acestei date părțile nu au înțeles să-și prelungească valabilitatea.
De asemenea de la data de 15.12.2008 ca urmare a încetării antecontractului de vânzare-cumpărare, suma de 29.000 Euro primită de pârâții R. S. si R. I. la data de 02.09.2011, potrivit actului denumit declarația de împrumut, a primit caracter de împrumut de folosință, astfel ca aceștia au obligația de o restitui împreună cu dobânda legală.
În condițiile în care, la 15 dec.2008, încheie actul de vânzare-cumpărare, această sumă urma să o considere ca avans din prețul vânzării de 60.000 Euro, asupra căreia căzuseră de acord, acesta a fost înțelegerea părților, care rezultă și din antecontractul de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că termenul de 15 decembrie 2008 s-a împlinit fără ca părțile să încheie contractul de vânzare-cumpărare, acestea sunt repuse în situația anterioară încheierii actului juridic,sens în care pârâții sunt obligați să îi restituie suma de 29.000 Euro, care a primit caracter de împrumut de la 15.12.2008, începând cu ziua următoare, respectiv 16 dec.2008, fiind o creanță cu caracter, cert, lichid și exigibil în condițiile art. 379 Cod procedură civilă.
Intimații au susținut că un alt efect al încheierii contractului de vânzare-cumpărare la 15.12.2008 este și acela ca de la 16.12.2008 a început să curgă pentru intimat, termenul general de prescripție de 3 ani cu privire la dreptul la acțiunea în restituire a sumei de 29.000 Euro cât și cu privire la punerea în executare a titlului executoriu antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr 3713/2.09.2008 de BNP Asociați A. R..
De la data de 16.12.2008 pârâții trebuiau să depună diligențe în vederea restituirii sumei primite la 02.09.2008, în care sens aceștia puteau și trebuiau să valorifice imobilul situat în ., obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare, mai ales ca din dosar nu se poate reține vreo culpă a intimaților.
Intimații au susținut că au încercat să cadă de acord cu apelanții la o restituire a sumei de 29.000 Euro în 3 tranșe într-un interval de 2 ani. La stabilirea acestui termen au avut și faptul că fiind o sumă destul de mare pârâții trebuiau să valorifice imobilul situat pe ..
În drept intimații își întemeiază cererea pe disp. art. 115-118 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, tribunalul a constatat că apelul este fondat, acesta fiind admis pentru următoarele considerente:
În fapt, tribunalul a reținut că în cursul anului 2008, părțile s-au înțeles ca C. V. si D. să cumpere imobilul situat in Caransebeș . județ C. - S. (proprietatea lui R. S. si I.) cu prețul de 60.000 Euro, motiv pentru care la data de 2.09.2008 s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3713/2008 de BNPA A. -R..
În cuprinsul acestuia se menționează că prețul vânzării este de 31.000 Euro, urmând ca diferența de preț să fie achitată până la 15.12.2008, dată la care urma să fie întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentic. Astfel, la data de 15.12.2008 cumpărătorul intra în stăpânirea de fapt si de drept a imobilului, iar vânzătorii se obligau să restituie suma de 1000 Euro primită, in situația in care contractul de vânzare cumpărare nu se finaliza.
În data de 2.09.2008 s-a întocmit si actul sub semnătura privată cu denumirea „ Declarație de împrumut” în care se consemna că R. S. a fost împrumutată de C. V. cu suma de 29.000 Euro, in prezenta martorilor C. M. si M..
Tribunalul reține din analiza înscrisurilor că, în data de 2.08.2009 C. V. a achitat pârâților R. S. si I. suma de 30.000 Euro din prețul imobilului de 60.000 Euro stabilit de părți, urmând ca până la 15.12.2008 să fie achitată diferența de preț.
Dar, diferența de 30.000 Euro nu a mai fost achitată de C. V. (căsătorit cu C. D.), întrucât aceștia nu au reușit să-și vândă apartamentul la prețul pe care îl doreau și C. V. a rămas fără loc de muncă.
Deoarece suma de 30.000 Euro primită de familia R. a fost folosită de aceștia în vederea achitării avansului pentru un nou imobil, nu au mai putut să o restituie.
La data de 14.06.2010, prin notificarea nr. 14 emisă de B. Timonea M., C. V. a solicitat pârâților R. S. si I. în termen de 3 zile de la comunicare să-i achite suma de 30.000 Euro, notificare primită la 15.06._ de R. I., dovadă înscrisul de la fila 11 dosar.
Din această sumă, familia R. a achitat doar 1000 Euro, nu și diferența de 29.000 Euro solicitata prin prezenta cerere.
De asemenea, la 16.06.2010 prin intermediul SCPEJ S. Pinteala I. & S. Pinteala A. G., R. I. a notificat pe C. V. să achite diferența de preț pentru imobil, respectiv suma de 30.000 Euro în vederea încheierii actului autentic.
În realitate, suma cu care s-a vândut imobilul a fost de 60.000 Euro, din care C. V. a achitat avansul de 30.000 Euro, diferența urmând a fi achitată până la 15.12.2008, dată la care urma să fie întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentificat.
Astfel, instanța de fond în mod greșit a reținut că diferența de 30.000 Euro nu a mai fost achitată, că în prezent încheierea contractului autentificat de vânzare-cumpărare nu mai este posibilă și că se impune repunerea părților în situația anterioară întocmirii actului, motiv pentru care apelanții au fost obligați la restituirea sumei de 29.000 Euro primită cu titlu de avans, 1000 Euro fiind achitați prin intermediul executorului judecătoresc.
Tribunalul a constatat că, pentru a opera clauza penală convenită de părți, era necesar ca reclamantul să facă dovada culpei apelanților în neexecutarea obligației asumate prin convenție, culpa nedovedită, în condițiile în care reclamantul nu și-a îndeplinit propriile obligații stipulate prin antecontract, respectiv ceea de a achita prețul contractului.
Caracteristica esențială a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, împrejurarea ca fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a obligației corelative, implicând simultaneitatea de executare a acestor obligații, deci posibilitatea de invocare a excepției de neexecutare, în care simultaneitatea nu este respectată. Ca atare ” exception non adimpleti contractus” este o obligație specifică a faptului ca partea care pretinde executarea obligației nu înțelege sa-și îndeplinească propriile îndatoriri contractuale, pe care și le-a asumat.
În speță, reclamantul în loc să-și îndeplinească obligația de a achita diferența de preț, a înțeles să îi someze prin executor să le restituie avansul.
Motiv pentru care, Tribunalul a reținut că încheierea contractului este posibilă și în prezent, întrucât nu există vreun refuz în acest sens din partea apelanților; iar rezoluțiunea convenției putea fi cerută, de partea care se declară gata să execute obligația asumată, cu condiția însă, a dovedirii culpei contractului.
În drept, Tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art. 1073, 1077 C.civ., acțiunea este întemeiată, în sensul că persoana creditoare a unei obligații are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației sau poate solicita despăgubiri, funcție de alegerea creditorului, în speță, în sensul alegerii variantei potrivit căreia R. S. a solicitat perfectarea contractului de vânzare cumpărare.
Motiv pentru care, instanța a pronunțat prezenta hotărâre care va ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare, în sensul că a dispus și obligarea reclamantului intimat la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de diferență de preț; totodată, a dispus autorizarea părții să solicite intabularea imobilul astfel dobândit în Cartea Funciară.
De asemenea, potrivit art. 993 și art. 1092 C.civ., Tribunalul a constatat că plata sumei de 1000 euro de către R. S. către intimatul C. V. nu este datorată, motiv pentru care se va dispune restituirea acestei sume.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții C. V. și C. D. solicitând modificarea ei, cu consecința menținerii sentinței Judecătoriei Caransebeș.
Recursul lor a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod proc.civ. iar în fapt pe mai multe argumente de nelegalitate.
S-a criticat decizia din apel pentru aceea că tribunalul a acordat ceea ce nu s-a cerut întrucât s-a constatat încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare dintre părți (cerere formulată de pârâții R.) în condițiile în care la instanța de fond, la termenul de judecată din 9.02.2011 ei au declarat, în mod expres, că renunță la judecarea acestui capăt de cerere, ceea ce face ca instanța să fi rămas investită doar cu judecarea cererii privind restituirea celor 1000 de euro considerată a fi plată nedatorată conform art. 993 și 1092 C.civil.
Prin judecarea pe fond a acestei cereri s-a mai încălcat legea și pentru aceea că pârâții au fost scutiți de plata taxelor judiciare și li s-au analizat în substanță pretențiile în timp ce pretențiile deduse judecății de către reclamanți și derivând din același act juridic au fost anulate ca netimbrate de instanța de fond, ceea ce a încălcat dispozițiile art. 16 din Constituția României care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii.
S-a mai criticat decizia din apel și pentru faptul că au fost ignorate probele dosarului care demonstrau că după data de 15.12.2008 niciuna din părțile în proces nu a mai dorit perfectarea tranzacției și că pentru repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare s-a încercat rezolvarea amiabilă a cauzei, reclamanții C. fiind de acord să le fie restituită suma de 29.000 euro chiar și în trei tranșe, în interval de doi ani.
Aceleași susțineri au fost reluate și dezvoltate și prin concluziile scrise formulate pentru termenul de judecată din 12.02.2013.
Și intimații pârâți R. S. și R. I. au formulat concluzii scrise pentru același termen de judecată solicitând însă respingerea ca nefondat a recursului reclamanților, considerând că în mod justificat Tribunalul C.-S. a constatat că instanța de fond a aplicat greșit legea respingându-le cererea.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2 Cod proc.civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce vor urma.
Curtea urmează a reține că recursul reclamanților conține atât critici de nelegalitate (pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut, încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii), cât și critici de netemeinicie a deciziei din apel (neobservarea probelor ce dovedesc comportamentul părților pe perioada stipulată în antecontractul de vânzare – cumpărare și după acest moment, sau a celor ce permit aprecierea voinței părților contractante în menținerea sau desființarea convenției lor).
În privința acestor din urmă susțineri Curtea va reține că, o dată cu abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 Cod proc.civ. (ce permiteau controlul judiciar în recurs și sub aspectul temeiniciei hotărârilor bazate, în special, pe interpretarea probelor și pe stabilirea situației de fapt a raporturilor dintre părți), în prezent nu se mai poate exercita acest control decât sub aspectul legalității ei, din care cauză criticile din recurs vizând aceste aspecte nu mai pot fi analizate.
În ceea ce privește criticile din același recurs vizând aspecte de nelegalitate a deciziei din apel, Curtea constată că ele sunt parțial fondate, astfel cum se va arăta în continuare.
Referitor la susținerile potrivit cărora în cauză s-a încălcat principiul nediscriminării și al egalității cetățenilor în fața legii prevăzut de art. 16 din Constituție (pentru faptul că la fond cererea în pretenții a reclamanților a fost anulată ca netimbrată iar în apel cererea în pretenții a pârâților a fost scutită de la plata taxelor judiciare), Curtea constată că acestea nu au temei.
Această concluzie este impusă de faptul că deși toți cetățenii sunt egali în fața legii – fiind, deci, supuși acelorași obligații procesuale cum este și cea referitoare la plata taxelor judiciare – din cauza unor situații particulare ce țin de situația patrimonială a unora din ei (sau în unele cauze de natura și obiectul cererilor lor), dispozițiile unor legi speciale (în speță OUG nr. 51/2008 și Legea nr. 146/1997), permit prin dispoziție judiciară, exonerarea de plata unor atare taxe.
Prin urmare, tratarea diferențiată a părților – chiar în cadrul aceluiași proces (ca și în situația de față) – nu este rezultatul încălcării legii sau a Constituției ci al unei corecte aprecieri și aplicări a normelor de drept, motiv pentru care recursul reclamanților este nefondat sub acest aspect.
Recursul lor este fondat însă sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. pentru că, așa cum în mod judicios s-a susținut, prin decizia din apel tribunalul a dat ceea ce nu s-a cerut.
În concret, după ce Judecătoria Caransebeș ca instanță de fond a admis în parte acțiunea reclamantului C. V. obligându-i pe pârâții R. I. și R. S. la restituirea sumei de 29.000 euro și a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta reconvențional (pârâta) R. S. pentru pretenții (bazată pe faptul că suma de 1.000 euro plătită reclamantului de ea și soțul său este o plată nedatorată în accepțiunea art. 993 și 1092 Cod civil), prin apelul declarat împotriva sentinței, pârâții R. nu au solicitat altceva decât schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților, o cerere în sensul admiterii acțiunii lor conexe nefiind formulată.
Prin urmare, tribunalul în virtutea dreptului de dispoziție al părților reglementat de art. 129 alin. 6 Cod proc.civ. nu avea a se pronunța – așa cum greșit a procedat – asupra pretenției inițiale din cererea lor, de validare prin hotărâre, a antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat între părți întrucât aceasta a reprezentat o solicitare la care s-a renunțat, anterior pronunțării sentinței, printr-o cerere scrisă expresă (a se vedea în acest sens înscrisul de la fila 45 dosar de fond).
Singurul aspect pe care tribunalul trebuia să îl supună controlului judiciar l-a reprezentat partea din hotărârea Judecătoriei Caransebeș prin care s-a dispus obligarea pârâților R. la restituirea către reclamanții C. a sumei de 29.000 euro plătită de aceștia din urmă ca parte din preț precum și respingerea cererii pârâților de constatare a sumei de 1.000 euro (primită de ei la momentul încheierii actului) întrucât se consideră a fi plată nedatorată.
Observând aceste două pretenții prin prisma clauzelor antecontractului ce a legat părțile în proces, Curtea constată că din cele două instanțe anterioare doar Judecătoria Caransebeș a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii la situația de fapt ce caracterizează raporturile juridice dintre ele.
Astfel, din însuși conținutul antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat între promitenții vânzători R. I. și S. și promitentul cumpărător C. V. (căsătorit cu C. D.), a rezultat că suma de 1.000 euro plătită de cel din urmă celor dintâi a fost considerată ca avans și că în cazul nefinalizării contractului de vânzare-cumpărare, ea urma să fie restituită celor ce au dat-o.
Prin urmare, prin contract, prin voința concordantă a semnatarilor, s-au stabilit atât întinderea și natura acestei sume cât și ceea ce se va întâmpla cu ea dacă nu se va putea perfecta contractul de vânzare-cumpărare (ipoteză care s-a confirmat ulterior).
Suma de 1.000 euro fiind destinată a servi ca avans din preț – iar nu ca arvună – este indiferent din culpa cărei/căror părți nu s-a mai putut finaliza transferul dreptului de proprietate. Întrucât nu s-a convenit să servească ca și clauză penală ci plății unei părți din prețul imobilului și, din moment ce contractul de vânzare-cumpărare nu s-a mai încheiat, așa cum părțile s-au înțeles potrivit convenției (care, conform art. 969 Cod civil, este legea lor), promitenții vânzători R. I. și S., trebuiau să-i restituie promitentului cumpărător și soției sale, suma menționată.
Concluzionând, rezultă că suma de 1.000 euro pe care pârâții R. au achitat-o familiei lui C. V., prin executor judecătoresc, nu reprezintă o plată nedatorată astfel încât în mod justificat Judecătoria Caransebeș a respins acțiunea lor precizată având un astfel de obiect.
Curtea constată că și în privința modului de soluționare a acțiunii reclamantului C. V., Judecătoria Caransebeș a procedat corect.
Urmează a se reține în acest sens că deși în antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 2.09.2008 s-a menționat ca preț al vânzării viitoare a imobilului suma de 31.000 euro din care atunci se plătise ca avans suma de 1.000 euro, restul urmând să fie plătit până la 15.12.2008, în realitate prețul integral a fost de 60.000 euro din care 29.000 euro au fost înmânați soților R. ca promitenți vânzători în baza unui pretins contract de împrumut sub semnătură privată încheiat la aceeași dată de 2.09.2008, destinația reală a acestei sume fiind asumată de toate părțile așa cum declară și pârâta R. S. în întâmpinarea sa (fila 6 dosar_ al Judecătoriei Caransebeș).
În atare situație, din moment ce părțile nu au mai ajuns să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică după data de 15.02.2008 – expres stipulată de ei în antecontract – și din moment ce niciuna din ele nu a mai insistat pentru realizarea acestui lucru, în mod justificat s-a considerat că înțelegerea dintre părți nu mai poate produce alte efecte juridice decât repunerea lor în situația anterioară încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare, ceea ce presupune lăsarea imobilului în deplina posesie și proprietate a soților R. și restituirea de către aceștia reclamantului C. V. a sumei de 29.000 euro pe care au primit-o în realitate ca parte din prețul imobilului iar nu ca împrumut.
Pentru toate aceste considerente având în vedere faptul că prin decizia civilă nr. 88/14.06.2012 Tribunalul C.-S. a făcut o interpretare și aplicare greșită a normelor de drept și a legii părților la cauza dedusă judecății, în baza art. 304 pct. 6 și art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., Curtea va admite recursul reclamanților C. V. și C. D. și va modifica această decizie în sensul că va respinge apelul declarat de pârâții R. S. și R. I. împotriva sentinței civile nr. 2674/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ., intimații pârâți vor fi obligați să plătească recurenților reclamanți suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamanților C. V. și C. D. împotriva deciziei civile nr. 88/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția Civilă pe care o modifică în sensul că:
Respinge apelul declarat de pârâții R. S. și R. I. împotriva sentinței civile nr. 2674/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Obligă intimații pârâți să plătească recurenților reclamanți suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. D.C./18.02.2013
Tehnored L.P./04.03.2013
Ex.2
Primă instanță: D.G. – Judecătoria Caransebeș
Instanța de apel:M.M.; S.L.B. – Tribunalul C.-S.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 748/2013. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
