Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 3/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 13643/55/2006*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
-COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. S.-D. împotriva deciziei civile nr. 374 din 11.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. C. I., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. J. S. în reprezentarea reclamantei recurente, și pârâtul intimat S. C. I. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâtul a depus la dosar, prin faxul registraturii Curții de Apel Timișoara, la data de 14 ianuarie 2013, întâmpinare care se comunică și reprezentantului reclamantei recurente.
Pârâtul depune la dosar originalul întâmpinării, calificată de către instanța de judecată ca fiind concluzii scrise, în raport de data depunerii și de prevederile art. 308 alin. 2 Cod proc.civ.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar, chitanța nr. 42/22.11.2012 reprezentând onorariu de avocat și factura fiscală nr. 46/22.11.2012, în copie.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la Tribunalul A. pentru judecarea pe fond a apelului.
Învederează instanței că acest dosar a mai fost soluționat de către Curtea de Apel Timișoara, care a dispus casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A., care a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei A. apreciind că judecarea cauzei în prima instanță s-a făcut fără legala citare a reclamantului.
Arată că nu se poate susține că intimatul nu a fost legal citat în fața primei instanțe, întrucât părțile au semnat o tranzacția de împărțire a bunurilor comune, pe care intimatul a confirmat-o atât din S.U.A, cât și în fața Tribunalului A. unde a fost reprezentat de apărătorul său.
Mai arată că tribunalul, trebuia să procedeze la judecarea apelului pe fond si sa cerceteze daca procedura a fost legal îndeplinita fata de paratul S. C. I. in fata primei instanțe, aspect de care nu s-a preocupat, ci a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe fără sa mai administreze nicio proba.
Solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat S. C. I. solicită respingerea recursului formulat de reclamantă și menținerea deciziei Tribunalului A. ca legală și temeinică.
Învederează instanței că acel înscris numit „tranzacție” a fost depus la procesul de partaj în formă ilizibilă, despre care dl. av. M. I. a declarat că nu a avut cunoștință de acel document și că nu dânsul a redactat această tranzacție.
Susține că singura împuternicire întocmită de dânsul a fost cea dată către fiul său, prin care l-a mandatat pe acesta să beneficieze de pensia sa militară pentru o perioadă de 18 luni.
Arată că dovada reprezentării sale legale nu există la dosar, procura nefiind întocmită în conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 Cod proc.civ.
Întrebat fiind de către instanța de judecată dacă a fost legal citat în fața primei instanțe, pârâtul arată că toate citațiile au fost trimise la domiciliul unde locuiește soția sa, respectiv ., nu la d-na avocat Mișcuța C. despre care reclamanta recurentă greșit susține că l-a reprezentat. Arată, de asemenea, că nu i-a dat niciodată mandat de reprezentare d-nei avocat Mișcuța C..
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată că:
Prin sentința civilă nr. nr.1655 din 22.02.2007, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea civilă precizată exercitată de reclamanta S. S. D., împotriva pârâtului S. C. I. și în consecință:
S-a constatat că sub durata căsătoriei, cu o contribuție de 95% reclamanta și 5% pârâtul, părțile au dobândit următoarele bunuri: imobilul situat în A., ., înscris în CF 1828 M., nr.top.384/169/etc.234/2 – 85.000 euro; imobilul din A., ., . CF_ A. – 45.000 euro; imobilul situat în A., ..22, . în CF 1774 A. - 52.000 euro, autoturism Peugeot 106 nr. de înmatriculare_ 3000 euro, un notebook Fujitsu-Siemens cu toate accesoriile – 500 euro, un computer de birou (system desktop) Pentium IV Dell cu toate accesoriile – 1000 euro, o imprimantă HP Color Laserjet 3550 – 200 euro, un TV cu plasma Thomson 42 W M03ST – 300 euro, un TV Sony KDL – L42MRX1 – 150 euro, un system home theatre digital cinemaster – 300 euro, o cameră video Thomson – 200 euro, o cameră foto digitală HP – 100 euro, mobilier în cele 3 imobile mai sus descrise – 7000 euro, total valoare 194.750 euro.
S-a sistat comunitatea de bunuri prin formarea a două loturi: Lotul I compus din imobilul situat în A., ., înscris în CF 1828 M., nr. top.384/169/etc.234/2 în valoare de 85.000 euro; imobilul din A., ., ., înscris în C.F._ A., nr. top. 3979/A.1.A.2.A.1.B.5A740/3-37/1-36/3/XVIII, în valoare de 52.000 euro, autoturismul marca Peugeot 196 cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 3000 euro, total valoare de 185.000 euro, Lotul II compus din: un notebook Fujitsu-Siemens cu toate accesoriile – 500 euro, un computer de birou (system desktop) Pentium IV Dell cu toate accesoriile – 1000 euro, o imptimantă HP Color Laserjet 3550 – 200 euro, un televizor cu plasma Thomson 42WM03ST – 300 euro, un televizor Sony KDL-L42MRX1 – 150 euro, un system home theatre digital cinemaster – 300 euro, o cameră video Thomson – 200 euro, o cameră foto digitală HP – 100 euro, mobilierul din cele 3 imobile – 7000 euro, total valoare 9750 euro.
S-a atribuit lotul I reclamantei și lotul II pârâtului.
Prima instanță a avut în vedere că părțile sunt foști soți, iar prin sentința civilă nr. 2989/01.06.2006 a Judecătoriei A., căsătoria acestora a fost desfăcută.
Din depoziția neechivocă a martorei P. E., coroborată cu poziția procesuală de recunoaștere a pârâtului, instanța a reținut în fapt că sub durata căsătoriei, cu o contribuție de 95% reclamanta și 5% pârâtul, părțile au dobândit următoarele bunuri: imobilul situat în A., ., înscris în CF 1828 M., nr. top 384/169/etc.234/2 în valoare de 85.000 euro; imobilul din A., ., B1.A52, . CF_ A., nr. top 3979/A.1.A.2.A.1.B.5A740/3-37/1-36/3/XVIII, în valoare de 45.000 euro; imobilul situat în A., .. 22, . în CF 1774 A., nr. top 1012/b.l013/b/2/l/b, în valoare de 52.000 euro, autoturismul marca Peugeot 196 cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 3000 euro, un notebook Fujitsu-Siemens cu toate accesoriile -500 euro, un computer de birou (system desktop) Pentium IV Dell cu toate accesoriile - 1000 euro, o imprimantă HP Color Laserjet 3550 - 200 euro, un televizor cu plasma Thomson 42WM03ST - 300 euro, un televizor Sony KDL-L42MRX1 - 150 euro, un system home theatre digital cinemaster - 300 euro, o cameră video Thomson - 200 euro, o cameră foto digitală HP - 100 euro, mobilierul din cele 3 imobile - 7000 euro, total valoare 194.750 euro, astfel încât găsind întemeiată acțiunea civilă precizată exercitată de reclamanta S. S. D. împotriva pârâtului S. C. I., în temeiul art. 30 Codul familiei, instanța a admis-o, iar pe cale de consecință a constatat că sub durata căsătoriei, cu o contribuție de 95% reclamanta și 5% pârâtul, părțile au dobândit următoarele bunuri: imobilul situat în A., ., înscris în CF 1828 M., nr. top 384/169/etc.234/2 în valoare de 85.000 euro; imobilul din A., ., B1.A52, . CF_ A., nr. top 3979/A.1.A.2.A.1.B.5A740/3-37/1-36/3/XVIII, în valoare de 45.000 euro; imobilul situat în A., .. 22, . în CF 1774 A., nr. top 1012/b. 1013/b/2/l/b, în valoare de 52.000 euro, autoturismul marca Peugeot 196 cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 3000 euro, un notebook Fujitsu-Siemens cu toate accesoriile - 500 euro, un computer de birou (system desktop) Pentium IV Dell cu toate accesoriile - 1000 euro, o imprimantă HP Color LaserJet 3550 - 200 euro, un televizor cu plasma Thomson 42WM03ST - 300 euro, un televizor Sony KDL-L42MRX1 - 150 euro, un system home theatre digital cinemaster -300 euro, o cameră video Thomson - 200 euro, o cameră foto digitală HP - 100 euro, mobilierul din cele 3 imobile - 7000 euro, total valoare 194.750 euro.
În baza art. 36 Cod familie, 673 ind.1 și următoarele Cod procedură civilă, având în vedere acordul părților cu privire la propunerile de lotizare, instanța a sistat comunitatea de bunuri prin formarea a două loturi: Lotul I compus din: imobilul situat în A., ., înscris în CF 1828 M., nr. top 384/169/etc.234/2 în valoare de 85.000 euro; imobilul din A., ., B1.A52, . CF_ A., nr. top 3979/A.1.A.2.A.1.B.5A740/3-37/1-36/3/XVIII, în valoare de 45.000 euro; imobilul situat în A., .. 22, . în CF 1774 A., nr. top 1012/b. 1013/b/2/l/b, în valoare de 52.000 euro, autoturismul marca Peugeot 196 cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 3000 euro, total valoare 185.000 euro, Lotul II compus din: un notebook Fujitsu-Siemens cu toate accesoriile - 500 euro, un computer de birou (system desktop) Pentium IV Dell cu toate accesoriile - 1000 euro, o imprimantă HP Color LaserJet 3550 - 200 euro, un televizor cu plasma Thomson 42WM03ST - 300 euro, un televizor Sony KDL-L42MRX1 -150 euro, un system home theatre digital cinemaster - 300 euro, o cameră video Thomson - 200 euro, o cameră foto digitală HP - 100 euro, mobilierul din cele 3 imobile – 7000 euro, total valoare 9750 euro și a atribuit reclamantei lotul I și pârâtului lotul II.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul S. C. I., solicitând repunerea în termenul legal de apel, arătând că abia în luna decembrie 2009 a luat cunoștință despre existența hotărârii de partaj, întrucât anterior a fost plecat în SUA.
Tribunalul A. prin decizia civilă nr.455/A din 30.11.2010, pronunțată în dosar nr._ a respins ca tardiv apelul declarat de pârâtul S. C. I., în contradictoriu cu reclamanta S. S. D., împotriva sentinței civile nr.1655 din 22.02.2007 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect partaj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. C..
Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.376 din 12.04.2011, pronunțată în dosarul nr._ a admis recursul declarat de pârâtul S. C. împotriva deciziei civile nr.455 din 30.11.2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Timișoara a reținut că, așa cum rezultă din fila de comunicare a hotărârii nr.1655/22.02.2007 a Judecătoriei A. (fila 34 dosar fond), pârâtului i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe la domiciliul reclamantului, respectiv în A. ..
Conform înscrisurilor de la dosar pârâtul recurent pe perioada derulării dosarului de partaj se afla în USA – (aspect necontestat de reclamantă).
S-a reținut greșit de Tribunal că pârâtul a luat la cunoștință despre hotărârea atacată în luna decembrie, când a revenit în România având în vedere că a formulat la data de 21.01.2010 cerere de consultare a dosarului în care s-a pronunțat hotărârea atacată.
Cum hotărârea primei instanțe nu i-a fost comunicată pârâtului, care a aflat de conținutul hotărârii primei instanțe la 21.01.2010 – conform înscrisului (aflat la fila 35 dosar fond) rezultă că apelul a fost declarat în termen, fiind incidente disp.art.103 (2) C.pr.civ..
În rejudecare, apelantul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii civile privind partajul bunurilor comune, formulată de către intimata S. S. D. ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale.
În motivare, a arătat că prin acțiunea civilă formulată, intimata S. S. D. solicită sistarea comunității de bunuri și formarea loturilor, pretinzând o cotă de contribuție de 95% din masa partajabilă și doar un procent de 5% din partea sa.
Trecând peste faptul că încă din anul 2006, din momentul înregistrării acțiunii de partaj, i-a fost îngrădit dreptul de proprietate, ca urmare a faptului că întregul proces a fost derulat fără să aibă cunoștință de existența acestuia, fiind lipsit de dreptul la apărare valabil exprimat, apelantul a învederat că toate susținerile intimatei, referitoare la cotele de contribuție arătate, sunt absolut neîntemeiate.
În ceea ce privește masa partajabila arătată de intimată, apelantul a arătat că își exprimă acordul cu privire la aceasta, însă contribuția sa efectivă la dobândirea tuturor bunurilor mobile și imobile din timpul căsătoriei, a fost de aproximativ 70%.
Astfel, apelantul a solicitat instanței să se dispună împărțirea bunurilor comune, prin formarea a doua loturi după cum urmează:
Lotul I, care să-i fie atribuit în natură și care se compune din următoarele bunuri: imobilul din A., ., . C.F._ A., nr. top 3979/A.1.A2.A.1.B5A740/3-37/1-36/3/XVIII; imobilul situat în A., .. 22, . în C.F. 1774 A., nr. top 1012/b.1013/b/2/1/b; autoturismul marca Peugeot 106, cu nr. de înmatriculare_ .
Lotul II, care să fie atribuit intimatei S. S. D. și care se compune din următoarele bunuri: imobilul, situat în A., ., înscris in C.F. 1828 M., nr. top 384/169/etc.234/2; un notebook Fujitsu-Siemens cu toate accesoriile; un computer de birou (system desktop) Pentium IV Dell cu toate accesoriile; o imprimata HP Color Laserjet 3550; un televizor cu plasma Thomson 42WM03ST; un televizor Sony KDL - L42MRX1; un sistem home theatre digital cinemaster; o camera video Thomson; o camera foto digitala HP; mobilierul din cele 3 imobile.
Totodată apelantul a învederat că pe toată durata căsniciei, contribuția sa din punctul de vedere financiar a fost următoarea:
a) în perioada 01 septembrie 1983 – 31 octombrie 2000 a activat ca ofițer in Ministerul Apărării Naționale, potrivit documentelor emise de acest minister, atașate la dosar, totalitatea salariilor fiind de_ ROL, respectiv 10.739, 53 RON;
b) în perioada 06 octombrie 2000 – 26 septembrie 2002 a activat la S.C. AEROPORTUL A. S.A., potrivit Carnetului de muncă ..P.S. nr._, totalitatea salariilor fiind de_ ROL, respectiv_,19 RON;
c) în perioada 01 octombrie 2002 – 26 septembrie 2002, a activat la S.C JACKSON PROTECȚIE SI PAZA SRL, potrivit carnetului de muncă cu ..P.S. nr._, totalitatea salariilor fiind de 55.000.000 ROL, respectiv 5500.00 RON:
d) în perioada 02 noiembrie 2000 (data pensionarii, potrivit Deciziei nr._/02.11.2000) – 01 iunie 2006 (data pronunțării divorțului) pensia militară de serviciu a fost în cuantum de 840.000 ROL, respectiv 84.000 RON:
e) la data trecerii în rezervă ( la data pensionarii), plați compensatorii în valoare de_ ROL respectiv 11.415, 85 RON.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art.115 și art.119 Cod procedură civilă.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de apel și în consecință respingerea apelului ca tardiv introdus, iar în subsidiar respingerea apelului ca nefondat, susținând în esență că pârâtul a cunoscut despre existența procesului de partaj, a semnat tranzacția cu privire la bunuri și a avut apărător ales.
Prin decizia civilă nr. 374/11.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ 206*, Tribunalul A. a admis apelul declarat de pârâtul S. C. I. împotriva sentinței civile nr.1655 din 22.02.2007, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. pe care o desființează și trimite cauze spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere că în primul rând, în condițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar a statuat asupra declarării în termenul legal a apelului, ca urmare a faptului că pe tot parcursul procesului de partaj pârâtul s-a aflat în U.S.A., iar comunicarea sentinței s-a făcut la adresa din România a reclamantei.
În al doilea rând, atât prin cererea de repunere în termenul de apel, cât și prin înscrisul „întâmpinare și cerere reconvențională” depus în apel, pârâtul - apelant a invocat că întregul proces în fața primei instanțe s-a derulat fără să cunoască despre existența acestuia, ceea ce înseamnă practic invocarea faptului că judecata fondului s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Cu privire la acest aspect pârâtul-apelant a formulat o plângere penală împotriva avocatului care în fața primei instanțe s-a prezentat ca fiind reprezentantul convențional al acestuia, susținând că nu a încheiat cu acesta nicio convenție de reprezentare.
Soluționarea prezentului apel a fost suspendată conform art.244 pct.2 Cod procedură civilă la data de 15 septembrie 2011, față de avocatul menționat mai sus dispunându-se începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, aspectul esențial cauzei civile fiind existența sau nu a mandatului prev. de art.67 alin.1, art.68 și 69 din Cod procedură civilă.
Prin sentința penală nr.137/14 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Timișoara s-a finalizat procedura plângerii împotriva soluțiilor procurorului prev.de art.2781 Cod procedură penală stabilindu-se în mod definitiv că fapta nu există (art.10 lit.a) Cod procedură penală) prin aplicarea principiului in dubio pro reo, cu motivarea că nu s-a putut constata cu exactitate dacă înscrisurile contestate sunt sau nu false.
În cauza civilă interesează înscrisul constatator al mandatului de reprezentare constând în împuternicirea avocațială de la fila 24 dosar, depusă în copie xerox și contractul de asistență juridică nr.2/11.01.2007 de la fila 91 dosar apel depus în copie xerox, pentru care nu există și înscrisurile originale.
Potrivit art.28 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (în forma în vigoare la începutul anului 2007), avocatul are dreptul să reprezinte un client în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență.
Potrivit Statutului profesiei de avocat din 25 septembrie 2004, în vigoare în anul 2007, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare are ca premisă semnarea actului juridic în fața avocatului (art.92), iar contractul de asistență juridică se încheie în formă scrisă între avocat și client (art.113), avocatul este obligat să verifice identitatea exactă a clientului său (art.125).
În privința contractului de asistență juridică încheiat prin mijloc de comunicare la distanță, Statutul prevede (art.126) că data încheierii contractului este data la care a intervenit acordul de voință dintre avocat și client, prezumându-se că avocatul a luat cunoștință de încheierea contractului fie la data la care contractul a sosit prin fax sau e-mail (semnătură electronică) la sediul profesional al avocatului, fie data primirii contractului semnat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Se reține că niciuna din cele 2 ipoteze nu este incidentă în speță, deoarece contractul de asistență juridică în discuție a sosit prin fax la sediul profesional al avocatului părții adverse, după cum reiese din mențiunea imprimată de fax în partea superioară a înscrisului.
În concluzie, procura pentru reprezentarea în judecată a reclamantului nu întrunește exigențele art.68 alin.1 și art.69 alin.1 Cod procedură civilă, neîndeplinind rigorile cerute de legea avocaților pentru certificarea semnăturii clientului, impunându-se sub acest aspect aplicarea principiului in dubio pro reo.
S-a apreciat astfel că, se impune în primul rând constatarea că judecarea cauzei în prima instanță s-a făcut fără legala citare a reclamantului, iar în al doilea rând observația că, deși părțile nu au solicitat în mod expres luarea măsurii de trimitere a cauzei spre rejudecare, cerință atașată în prezent dispozițiilor art.297 alin.1 din codul de procedură civilă pentru a se putea dispune rejudecarea de către prima instanță, legea de modificare a Codului de procedură civilă nr.202/2010 prevede în mod expres la art. XXII alin.2 că dispozițiile art.297 alin.1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate, se aplică numai proceselor începute după data intrării în vigoare a prezentei legi, astfel încât în speță sunt incidente dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă în forma anterioară, care impun trimiterea cauzei spre rejudecare.
Împotriva deciziei civile nr. 374 din 11.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. a declarat recurs reclamanta S. S. D. care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A..
În motivare, a arătat că în raport de decizia civilă nr. 376 din 12.04.2011 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul, în baza art. 315 Cod proc.civ., trebuia să procedeze la judecarea apelului pe fond si sa cerceteze daca procedura a fost legal îndeplinita fata de paratul S. C. I. in fata primei instanțe; dacă paratul intimat a fost legal reprezentat la Judecătoria A. de către avocat Miscuta C. și dacă tranzacția încheiata intre părți a fost semnata si confirmata de către paratul intimat S. C. I..
Tribunalul A. nu s-a preocupat de aceste aspecte ale cauzei ci a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe fara sa mai administreze probe în dosar.
Consideră ca in mod greșit instanța de apel a respins cererea de probațiune formulata de reclamantă prin care a solicitat audierea martorilor Kocsis J. I. si M. I. F. si atașarea dosarului nr. 74/P/2010 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Timișoara.
Arată că audierea celor doi martori era necesara pentru a dovedi discuțiile si corespondenta avute cu paratul S. C. I. si faxurile care au fost trimise si respectiv primite.
De asemenea, atașarea dosarului nr. 74/P/2010 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Timișoara era necesara pentru ca in acel dosar s-au administrat o . probe, s-au audiat martori si s-au efectuat expertize concludente pentru cauza.
A învederat că din probele administrate in cauza rezulta ca paratul intimat S. C. I. a avut o poziție clara, evidențiata in mai multe rânduri, prin aceea că a semnat in fata d-lui avocat I. M. C. tranzacția de impartire a bunurilor comune la data de 27.02.2006 anterior introducerii acțiunii de partaj.
La data de 15.10.2006 paratul apelant a făcut o mențiune olografa, scrisa in intregime, datata si semnata in sensul ca susține in continuare conținutul tranzacției, trimițând si o copie de pe pașaportul lui.
La 17.11.2006 a achiesat in scris la pretențiile reclamantei, și și-a exprimat din nou poziția in fata primei instanțe si prin avocatul ales C. Miscuta, care a fost imputernicita tocmai pentru a exprima poziția acestuia de achiesare la pretențiile reclamantei conform tranzacției.
A arătat că tranzacția redactata de d-nul avocat M. I. a fost semnata de paratul apelant S. C. I. personal, la data de 27.02.2006 și a trimis prin fax un exemplar al acestei tranzacții confirmate Ia data de 15.10.2006. Astfel cum s-a constatat prin Rezoluția Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timișoara aceste inscrisuri nu au fost falsificate, situație în care consimțământul paratului apelant a fost valabil exprimat in cadrul tranzacției.
Achiesarea Ia pretențiile reclamantei s-a făcut de către parat in doua rânduri, o data personal, trimițând din SUA prin fax la Judecătoria A. un inscris prin care arata ca este de acord cu impartirea de bunuri conform tranzacției si a doua oara prin mandatarul Miscuta C., care avea imputernicire sa fie de acord cu impartirea de bunuri conform tranzacției.
În speță, paratul apelant a semnat personal tranzacția, este adevărat, inainte de divorț, dar a confirmat aceasta tranzacție după divorț, si pe parcursul acțiunii de împartire de bunuri a achiesat, de doua ori la pretențiile reclamantei.
Susține că greșit a reținut Tribunalul A. ca judecarea cauzei in prima instanța s-a făcut fără legala citare a reclamantului, având in vedere ca din actele de la dosar reiese ca fata de paratul S. C. I. procedura a fost legal îndeplinita si a fost reprezentat și tot astfel a apreciat Tribunalul A. ca înscrisul constatator al mandatului, respectiv contractul de asistenta juridica incheiat intre S. C. I. si avocatul Miscuta C. nu intruneste exigentele disp. art. 68 alin. 1 si 69 alin. 1 Cod Procedura Civila si nu este valabil având in vedere ca acesta a sosit prin fax la sediul profesional al avocatului părtii adverse.
Arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de Procedura Civila si de art. 126 din Statutul profesiei de avocat, deoarece sediul profesional al avocatului Miscuta C. este același cu sediul profesional al d-lui avocat Kocsis J. I., având același număr de telefon si același număr de fax. Prin urmare, contractul semnat de către paratul S. C. I. a fost trimis la sediul cabinetului avocatului Miscuta C., cu care a încheiat contractul respectiv.
Potrivit disp. art. 89 din Codul de Procedura Civila citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânata părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecata, insa, daca partea, personal sau prin mandatar, se înfățișează, orice viciu de procedura se acoperă.
Prin urmare, la prima instanța procedura de citare a paratului intimat S. C. I. a fost legal îndeplinita având in vedere ca acesta a fost reprezentat legal de avocat.
A învederat că nu sunt relevante in speța modificările intervenite la dispozițiile art. 297 alin. l Cod Procedura Civila prin Legea nr. 202/2010, având in vedere ca paratul a fost legal citat la prima instanța.
În drept, invocă art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, pârâtul S. C. I. a solicitat respingerea recursului cu motivarea că decizia civila nr. 374/A/11.10.2012 pronunțata de către Tribunalul A. prin care a fost admis apelul declarat de către pârât impotriva sentinței civile nr. 1655/22.02.2007 a Judecătoriei A. este fundamentata atât prin prisma motivelor care au stat la baza pronunțării deciziei civile, cat si prin prisma aplicării dispozițiilor legale de procedura.
Motivele indicate de către recurenta reclamanta S. S. D. nu sunt consolidate pe o rațiune veridica menita sa conducă la admiterea recursului, toate argumentele aduse fiind simple impresii, nefundamentate din punct de vedere juridic.
Arată că recurenta reclamantă S. S. D. încearcă sa dea faptelor petrecute un alt sens decât cel al cărui existenta efectiva a fost constatata de către instanța de apel punând in discuție aspecte irelevante cauzei în raport de problematica ce interesează in acest stadiu procesual.
A arătat că dovada reprezentării legale a pârâtului nu exista, desi potrivit Statutului Profesiei de Avocat, aceasta trebuie dovedita in mod obligatoriu, iar procura pentru reprezentarea in judecata a sa nu întrunește exigentele art. 68 alin. 1 și art. 69 Cod proc.civ.
A învederat că nu are nici un fel de importanta ca la filele 17, 18 si 19 din dosarul primei instanțe se afla un înscris, prin care se pretinde ca pârâtul ar fi fost de acord cu acțiunea si a confirmat valabilitatea tranzacției, important pentru soluționarea cauzei de fata este tocmai faptul ca la dogarul primei instanțe nu se găsește o dovada certa din care sa rezulte ca pârâtul ar fi trimis personal prin fax la Judecătoria A. așa zisul înscris. Daca . trimis personal prin fax vreun înscris, la dosarul primei instanțe trebuia atașata si dovada primirii prin fax, din care sa rezulte numărul de fax de unde s-a trimis acel înscris.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și art. 306 alin. 2 Cod proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., ale art. 68-69 Cod proc.civ., ale Legii nr. 51/1995, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 315 Cod proc.civ. de către instanța de apel, se constată că nu este întemeiată critica formulată de recurentă în sensul că raportat la dispozițiile legale menționate, tribunalul avea obligația să judece pe fond cauza și nu să o trimită spre rejudecare la prima instanță.
Sub acest aspect se observă că tribunalul în mod corect a respectat dispozițiile instanței de control judiciar care a statuat asupra declarării în termen a apelului de către pârât, având în vedere că pe parcursul procesului acesta s-a aflat în străinătate (SUA), iar comunicarea sentinței s-a făcut la adresa reclamantei.
Cum, prin decizia de casare menționată mai sus s-a reținut irevocabil că pârâtul nu a avut cunoștință despre procesul de partaj, că pe perioada derulării procesului de partaj se afla în SUA, iar la dosarul de fond (la fila 24) se află împuternicirea avocațială și contractul de asistență juridică (fila 61 dosar apel) în copie xerox, și cum prin sentința penală nr. 137/14.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, s-a reținut că nu s-a putut constata cu exactitate dacă înscrisurile contestate sunt sau nu false, în mod corect a desființat tribunalul sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.
Cele două înscrisuri, respectiv mandatul de reprezentare și contractul de asistență juridică nu au fost depuse în original (ci doar în copie xerox), or, dispozițiile art. 68 (1) Cod proc.civ. dispun că procura pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată, iar când procura este dată unui avocat semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
Mai mult, potrivit art. 85 Cod proc.civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, iar art. 107 Cod proc.civ. obligă instanța să amâne judecata când constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege.
Neregularitățile de citare sunt echivalente necitării, iar nerespectarea unei asemenea reguli atrage în cazurile anume prevăzute de lege (art. 100 Cod proc.civ.) nulitatea hotărârii.
Raportat la aceste considerente se constată că sunt neîntemeiate susținerile recurentei în sensul că instanța de apel avea obligația să administreze probe, respectiv, să soluționeze pe fond pretențiile părților, Curtea constatând că în mod corect s-a apreciat de către tribunal că sunt incidente dispozițiile art. 297 (1) Cod proc.civ. în forma anterioară modificării codului de procedură prin Legea nr. 202/2010, în raport de care a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) Cod proc.civ. va respinge recursul declarat de reclamanta S. S.-D. împotriva deciziei civile nr. 374 din 11.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S. S.-D. împotriva deciziei civile nr. 374 din 11.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./31.01.2013
Tehnored L.P./06.02.2013
Ex.2
Primă instanță: A.C. – Judecătoria A.
Instanța de apel:N.C.; S.C. Ș.– Tribunalul A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Contestatie la executare. Decizia nr. 1509/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
