Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1316/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1316/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 353/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR._/55/2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 1316
Ședința publică din 15 octombrie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta B. L. L., de pârâtul B. A. G. și de către intervenienții B. G. și B. L. împotriva deciziei civile nr. 108 din 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2011, având ca obiect partaj bunuri comune.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 8.10.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9357 din 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. L.-L., în contradictoriu cu pârâtul B. A.-G. și cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul-reclamant reconvențional B. A.-G. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional B. L.-L., având ca obiect sistarea comunității de bunuri.
S-a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenienții B. G. și B. L., în interesul pârâtului-reclamant B. A.-G. și, în consecință s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, cu o cotă de contribuție de 30% reclamanta-pârâtă reconvențional și 70% pârâtul-reclamant reconvențional, următoarele bunuri comune: imobilul situat în A., . A, jud. A., înscris în CF_ A., nr.top.6764/3983/a.1/56/1, nr. cadastral 10.616, compus din locuință unifamilială P+M și teren în suprafață de 314 mp, în valoare de_ lei (_ Euro); un autoturism marca VW Golf cu număr de înmatriculare_, în valoare de_ lei (3000 Euro); mașina de spălat ,,INDESIT’’ cu încărcare verticala, în valoare de 900 lei; 2 suporturi metalice pentru umerașe dressing, în valoare de 150 lei; o masă de călcat, în valoare de 170 lei; o mașina de călcat ,,Tefal’’, în valoare de 150 lei; o mobila bucătărie 3 corpuri fixe, din care un corp cu chiuvetă încorporate tip BLANCO, cu 4 sertare mari, un corp cu cuptor inclus 4 sertare mari orizontale si 2 verticale, un corp cu 4 sertare mari si trei mici, blaturile la corpuri marmorate, în valoare de 5500 lei; o plită ,,Gorenge’’ pe gaz si cuptor electric incorporate, în valoare de 1500 lei; un cuptor cu microunde ,,Samsung’’, în valoare de 200 lei; o combina frigorifică ,,BEKO’’, în valoare de 1500 lei; o masă bucătărie blat de sticlă pe suport inox,160/90, sticla termorezistenta + 6 scaune, în valoare de 1500 lei; doua suporturi etajate din bare de inox, pentru tacâmuri, farfurii, pahare etc., în valoare de 200 lei; diverse vase de bucătărie, în valoare de 500 lei; un televizor color ,,Zander’’ cu telecomanda 51 cm dm, în valoare de 100 lei, rafturi cămara 100/20 si 100/85 din pal melaminat, în valoare de 50 lei; un corp cuier cu 6 agățători la baza 2 uși si un sertar, în valoare de 400 lei; un dulap cu 2 uși cu 4 sertare la baza din pal furnir, de culoare crem, în valoare de 600 lei; o biblioteca modulara închisa cu sticla fumurie, încastrate spoturi de lumină, bază sertare, în valoare de 8000 lei; o canapea fixă, în valoare de 500 lei; un colțar cu module detașabile, în valoare de 1.500 lei; o măsuță 1m/1m, cu 4 sertare, la mijloc un decupaj cu figurine marine închis, cu sticlă, în valoare de 400 lei; un televizor plasma ,,Samsung’’, în valoare de 3.500 lei; un corp mobilier pentru televizor 130/60/70, în valoare de 750 lei; un DVD Player, în valoare de 70 lei; birou cameră băiat, cu scaun de aluminiu, în valoare de 500 lei; un pat dublu cu spătar la perete, saltea relaxa, în valoare de 700 lei; o biblioteca copil 150/35/56, cu un raft, în valoare de 250 lei; un televizor LCD marca ,,LG’’ 82 cm diagonala, în valoare de 1.500 lei, un corp suport TV, în valoare de 120 lei; un birou cameră fetită, cu un scaun de aluminiu, în valoare de 500 lei; un pat dublu cu spătar de perete, saltea relaxa, în valoare de 700 lei; o biblioteca fetita 150/35/56, cu un raft, în valoare de 250 lei; un televizor LCD ,,Samsung’’ 82 cm diagonala, în valoare de 1.500 lei; un dulap cu 4 sertare 100/43/100, în valoare de 400 lei; un corp suport TV, în valoare de 120 lei; un birou modular cu doua colțare în formă de U, 170/80/90 fiecare pe 4 picioare de inox, în valoare de 1500 lei; un calculator ,,Horizon’’ cu monitor LCD diagonala 56 cm, cu imprimantă color ,,Epson’’(defect), în valoare de 1200 lei; un pat matrimonial cu una noptieră, în valoare de 1.000 lei; un corp suspendat suport TV, în valoare de 50 lei; un televizor LCD ,,SONY’’, diagonala 82 cm, în valoare de 1900 lei; două corpuri bibliotecă 155/46/70, cu câte 3 sertare, în valoare de 800 lei; dulap prosoape cu oglindă, în valoare de 200 lei; două biciclete copii ,,Magi’’, în valoare de 200 lei; o bicicletă adulți ,,Rich’’, în valoare de 150 lei; o masă aluminiu curte 150/90/95, cu 6 scaune de aluminiu, în valoare de 550 lei și o etajeră metalică curte, în valoare de 50 lei.
S-a sistat comunitatea de bunuri prin formarea a două loturi care au fast atribuite, în natură, părților, după cum urmează:
Lotul I, compus din: mașina de spălat ,,INDESIT’’ cu încărcare verticala; o masă de călcat; o mașina de călcat ,,Tefal’’; un cuptor cu microunde ,,Samsung’’; o combină frigorifică ,,BEKO’’; diverse vase de bucătărie; un televizor color ,,Zander’’ cu telecomanda 51 cm dm; un suport metalic pentru umerașe; birou cameră băiat, cu scaun de aluminiu; un pat dublu cu spătar la perete, saltea relaxa; o biblioteca copil 150/35/56, cu un raft; un televizor LCD marca ,,LG’’ 82 cm diagonala; un corp suport TV; un birou cameră fetită, cu un scaun de aluminiu; un pat dublu cu spătar de perete, saltea relaxa; o biblioteca fetita 150/35/56, cu un raft; un televizor LCD ,,Samsung’’ 82 cm diagonala; un dulap cu 4 sertare 100/43/100; un corp suport TV; dulap prosoape cu oglindă, în valoare totală de 10.335 lei, a fost atribuit, în natură, reclamantei-pârâtă reconvențional.
Lotul II, compus din: imobilul situat în A., . A, jud. A., înscris în CF_ A., nr.top.6764/3983/a.1/56/1, nr. cadastral 10.616, compus din locuință unifamilială P+M și teren în suprafață de 314 mp; un autoturism marca VW Golf cu număr de înmatriculare_ ; un suport metalic pentru umerașe dressing; o mobila bucătărie 3 corpuri fixe, din care un corp cu chiuveta incorporate tip BLANCO, cu 4 sertare mari, un corp cu cuptor inclus 4 sertare mari orizontale si 2 verticale, un corp cu 4 sertare mari si trei mici, blaturile la corpuri marmorate; o plită ,,Gorenge’’ pe gaz si cuptor electric incorporate; o masă bucătărie blat de sticlă pe suport inox 160/90, sticla termorezistenta + 6 scaune; doua suporturi etajate din bare de inox, pentru tacâmuri, farfurii, pahare etc.; rafturi cămara 100/20 si 100/85 din pal melaminat; un corp cuier cu 6 agățători la baza 2 uși si un sertar; un dulap cu 2 uși cu 4 sertare la baza din pal furnir, de culoare crem; o biblioteca modulară închisă, cu sticla fumurie, încastrate spoturi de lumină, bază sertare; o canapea fixă; un colțar cu module detașabile; o măsuță 1m/1m, cu 4 sertare, la mijloc un decupaj cu figurine marine închis, cu sticlă; un televizor plasma ,,Samsung’’; un corp mobilier pentru televizor 130/60/70; un DVD Player; un birou modular cu doua colțare în formă de U, 170/80/90 fiecare pe 4 picioare de inox; un calculator ,,Horizon’’ cu monitor LCD diagonala 56 cm, cu imprimantă color ,,Epson’’(defect); un pat matrimonial cu una noptieră; un corp suspendat suport TV; un televizor LCD ,,SONY’’; două corpuri bibliotecă 155/46/70, cu câte 3 sertare; două biciclete copii ,,Magi’’; o bicicletă adulți ,,Rich’’; o masă aluminiu curte 150/90/95, cu 6 scaune de aluminiu și o etajeră metalică curte, în valoare totală de_, a fost atribuit, în natură, pârâtului-reclamant reconvențional.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtă reconvențional, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, suma de 123,590,1 lei, cu titlu de sultă.
S-a dispus înscrierea ipotecii legale asupra imobilului mai sus descris, în favoarea reclamantei-pârâtă reconvențional, pentru garantarea plății sultei.
A fost îndrumat Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară.
S-a respins în rest acțiunea, cererea reconvențională, astfel cum au fost precizate, și cererea de intervenție.
Au fost compensate cheltuielile de judecată între părți.
A fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional B. L.-L. la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 629,36 lei, după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional B. A.-G. la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2651,88 lei, după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Prima instanță a reținut că reclamanta-pârâtă reconvențional B. L.-L. și pârâtul-reclamant reconvențional B. A.-G. s-au căsătorit la data de 08.08.1992, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr.4642/04.05.2011 pronunțată de Judecătoria A., în dosar nr._ . Din căsătoria părților au rezultat doi copii minori care, odată cu desfacerea căsătoriei au fost încredințați spre creștere și educare reclamantei-pârâtă-reconvențional, pârâtul-reclamant reconvențional fiind obligat la plata pensiei de întreținere.
La soluționarea acțiunii de partaj s-au avut în vedere că potrivit art.229 alin.4 din legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, conform cărora ,, Cererile în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil rămân să fie soluționate de instanțele judecătorești sau, după caz, de autoritățile administrative competente potrivit legii în vigoare la data sesizării lor’’. Ca urmare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor Codului familiei, anterioare intrări în vigoare a Noului Cod civil.
Astfel, s-a constatat că, sub durata căsătoriei părțile au dobândit un imobil și mai multe bunuri mobile. Calitatea de bun comun a acestora nu a fost contestată, prezentând caracter litigios valoarea și contribuția părților la dobândirea lor.
Cu privire la valoarea bunurilor, pentru că părțile au indicat valori diferite și pentru că instanța trebuie să aibă în vedere valoarea lor la momentul soluționării cererii de partaj, așa încât ambele părți să suporte scăderea de valoare dată de uzura în timp sau ambelor să le profite creșterea de valoare, în cauză s-a dispus efectuarea a trei expertize: auto, de evaluare a bunurilor mobile și în construcții.
La stabilirea valorii bunurilor, nu au fost avute în vedere în mod separat bunurile menționate la pozițiile nr.2,3,4,6,7,8,47,48, 50 în raportul de expertiză pentru evaluarea bunurilor mobile, întrucât acestea au fost luate în considerare (ca imobile prin destinație) la determinarea valorii imobilului (f.130).
Referitor la cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune s-a reținut, în primul rând, că aceasta se raportează la întreaga masă a bunurilor supuse partajului, fiind inadmisibilă stabilirea unor cote diferențiate în raport cu un singur bun sau o categorie de bunuri.
În al doilea rând, la stabilirea cotei de contribuție s-a avut în vedere atât veniturile realizate de fiecare dintre părți, cât și proporția în care aceste venituri au avut ca destinație achiziționarea bunurilor.
Prin urmare, s-a constatat pe baza probatoriului administrat că părțile au fost angajate în muncă pe întreaga durată a căsătoriei între veniturile realizate de acestea neexistând mari discrepanțe.
Anterior cumpărării imobilului din litigiu foștii soți au deținut, succesiv, alte două apartamente. Primul a fost achiziționat după căsătorie și, potrivit răspunsului dat la interogatoriu de către reclamanta-pârâtă reconvențional, parte din bani provenind din darul de nuntă și parte constituind ajutorul părinților, mai substanțial al părinților pârâtului-reclamant reconvențional.
Apartamentul a fost vândut la un preț mai mare decât cel la care a fost achiziționat lucru valabil și cu cel de-al doilea apartament cumpărat.
După vânzare părțile au achiziționat imobilul în litigiu „o casă în roșu”. Pe durata finalizării și utilării lui, foștii soți împreună cu copii au locuit la părinții reclamantei-pârâte reconvențional, fapt ce a permis economisirea unor sume de bani destinate plății utilităților.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta-pârâtă reconvențional a primit ajutor, atât în bani (fie de la părinți, fie moștenirea bunicii), cât și pe perioada în care familia părților a locuit la ei.
Pârâtul-reclamant reconvențional a beneficiat, de asemenea, de ajutor din partea părinților și bunicii, fie prin furnizarea de alimente (aceștia locuind la țară), fie prin înmânarea unor sume de bani rezultate ca urmare a înstrăinării altor imobile deținute de aceștia.
Cu excepția sumelor de bani recunoscute reciproc de părți, celelalte pretins a fi înmânate nu pot fi determinate. Contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar fac dovada certă în ce privește înstrăinarea unor imobile și prețul la care au fost înstrăinate, însă ele nu fac dovada deplină în ce privește faptul că toate aceste sume au fost înmânate pârâtului-reclamant reconvențional și că toate au fost folosite exclusiv la dobândirea sau amenajarea imobilului. De aceea, tabelul întocmit unilateral și extrajudiciar, în acest sens de pârâtul-reclamant reconvențional, nu poate sta la baza stabilirii cotei de contribuție a părților.
Cu toate acestea existența lor nu poate fi negată și cu atât mai mult ea nu poate fi negată motivat de întocmirea formei autentice a contractului la înmânarea sumelor de bani. Lipsa formei autentice, cerută ad validitatem în cazul contractului de donație, face imposibilă calificarea bunului ca bun propriu, potrivit art.31. lit. b) Codul familiei, dar de aceste sume s-a ținut seama la determinarea cotei de contribuție a pârâtului, întrucât este evident că sumele i-au fost date în considerarea calității de fiu.
Veniturile salariale ale soților nu au permis achiziționarea unor bunuri de valoarea celor incluse în masa bunurilor de împărțit, și cum reclamanta-pârâtă reconvențional nu a relevat alte surse care să facă posibilă și veridică achiziționarea lor, s-a reținut că aceasta s-a făcut prin sprijinul financiar oferit de părinți.
La stabilirea cotei de contribuție a fost avută în vedere munca depusă în gospodărie de către reclamanta-pârâtă reconvențional și pentru creșterea celor doi copii minori, muncă asimilată în doctrina de specialitate veniturilor salariale.
Totodată s-a reținut și că, în timpul căsătoriei, foștii soți au contractat un credit bancar destinat achiziționării autoturismului. Acest credit nu a fost inclus în masa bunurilor de împărțit, dar s-a ținut cont că, după desfacerea căsătoriei părților, exclusiv pârâtul-reclamant reconvențional a achitat ratele pentru el. În aceeași manieră au fost achitate utilitățile la imobil și alte cheltuieli pe care le impune proprietatea sa.
În considerarea celor de mai sus și raportat la universalitatea de bunuri, pârâtului-reclamant reconvențional i s-a recunoscut o cotă de contribuție majoritară la dobândirea bunurilor, însă nu în măsura solicitată.
D. urmare, în temeiul art.30 Codul familiei, s-a constatat că părțile au dobândit, cu o cotă de 30 % reclamanta-pârâtă reconvențional și 70 % pârâtul-reclamant reconvențional, bunurile comune menționate.
În temeiul art. 36 Codul familiei raportat la art. 6731 Cod pr. civ., s-a dispus sistarea comunității de bunuri, formarea a două loturi și atribuirea lor conform celor menționate mai sus .
În temeiul art. 6735 alin.2 Cod procedură civilă, pârâtul-reclamant reconvențional a fost obligat să plătească reclamantei-pârâte reconvențional suma de 123,590,1 lei cu titlu de sultă, în termen de în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În temeiul art.55 alin.4 din Legea nr.7/1996 republicată, s-a înscris în cartea funciară a imobilului o ipotecă legală în favoarea reclamantei-pârâtă reconvențional, pentru garantarea plății sultei.
Referitor la cererea de intervenție în interesul pârâtului-reclamant reconvențional, pentru considerentele și în măsura în care a fost admisă cererea reconvențională a fost admisă și cererea de intervenție formulată de intervenienți.
Ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, cheltuieli constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorarii experți și onorariu de avocat. Având în vedere cuantumul acestor cheltuieli (6219,3 lei reclamanta-pârâtă reconvențional și 5705 lei pârâtul-reclamant reconvențional), că ambele cereri au fost admise în parte și măsura în care au fost admise, aceste cheltuieli au fost compensate între părți.
Reclamanta-pârâtă reconvențional a beneficiat de ajutor public judiciar în conformitate cu art.8 din O.U.G nr.51/2008 privind ajutorul public în materie civilă, aprobată și modificată prin Legea nr.193/2008, sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în sumă de_ lei, pârâtul-reclamant reconvențional de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 3146,84 lei. În conformitate cu art.18 din același act normativ, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri s-au reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celelalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”. Ca urmare, după rămânerea irevocabilă a hotărârii reclamanta-pârâtă reconvențional a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 629,36 lei, iar pârâtul-reclamant reconvențional la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 2651,88 lei.
Împotriva acestor sentințe au declarat apel reclamanta B. L. L., pârâtul B. A. G. și intervenienții B. G. și B. L..
Apelanta reclamantă B. L. L. a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul determinării contribuției egale a părților, pe masa partajabilă, de cate 50%, majorând, urmare a admiterii apelului, cota sa de contribuție de 30% stabilită de instanța de fond, la 50%, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, dar majorând sulta datorată de către reclamantul intimat, în raport cu noul procent de la 123.590 lei la 212.873 lei, diferența contestată fiind de 89.283 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că instanța analizează ceea ce este de fapt litigios în cauza pendente, cota de contribuție a părților la achiziționarea de bunuri, și în mod corect, apreciază, dar teoretic și nu raportat la poziția părților, punctual poziția pârâtului intimat, că această cota trebuie să se raporteze le întreaga masă partajabilă, fiind inadmisibilă stabilirea unor cote diferențiate în raport cu un bun sau categorie de bunuri.
Instanța stabilește că la determinarea cotei de participare la dobândirea de bunuri va avea în vedere veniturile realizate de părți și totodată câtimea din aceste venituri destinate achiziției de bunuri, și acest considerent fiind de asemenea o enunțare teoretică, constatând totodată conform înscrisurilor că ambele părți au fost angajate în muncă pe toată durata căsătoriei, iar veniturile lor sunt comparabile.
Reține de asemenea, conform probelor, că anterior achiziției imobilului în litigiu părțile au deținut, succesiv alte două imobile, dobândite ca bunuri comune, cu privire la care susține ca s-ar fi făcut probe privind cotele de participare, pe care nu le determină, care au fost valorificate, culminând cu achiziția terenului pe care s-a construit imobilul în litigiu. Reține de asemenea că, ambele părți au fost ajutate de rudele fiecăruia, în scopul determinat - construirea și finalizarea imobilului din A. .. A.
Instanța de fond stabilește, de asemenea că, exceptând sumele de bani recunoscute de părți, actele autentice sau olografe de înstrăinare depuse și evaluate ca probe, de către pârâtul intimat, nu fac dovada certă că toate sumele rezultate din operațiunile juridice au fost înmânate pârâtului intimat, cu alte cuvinte se raportează la instituția subrogației reale fără a puncta ceea ce de fapt este important. Până aici, argumentarea este corectă, dar instanța, continuând analiza reține că: realitatea acestor operațiuni juridice, chiar în absența actelor autentice, fac dovada faptului că pârâtul intimat a fost beneficiarul și va ține seama de ele la determinarea cotei de contribuție, fiind evident că aceste sume i-au fost date în considerarea calității sale de fiu. Accentuează faptul că nerealizarea operațiunilor juridice prin acte autentice face imposibilă calificarea bunului ca bun propriu, conform tezei susținută cu obstinație de pârât, fără o modificare a conduitei procesuale, în condițiile art. 31 l.it.b. Cod Fam. Reține, la determinarea cotei, aportul reclamantei prin munca depusa în gospodărie și la creșterea și îngrijirea celor doi copii rezultați din căsătorie.
Un ultim aspect relevat în considerente este acela vizând împrumutul, creditul contractat sub durata căsătoriei din care, cu o parte nesemnificativă din sumă, s-a achiziționat autoturismul inclus în masă,( intimatul susține 2.000 Euro ) instanța reținând că, deși creditul nu a fost inclus în masa partajabilă, va tine seama de acesta în determinarea cotei pe masă dat fiind faptul că, după divorț doar pârâtul intimat a achitat ratele privind rambursarea.
Apelanta-reclamantă consideră că sentința este nelegală și netemenică și, în orice caz prejudiciabilă pentru ea; după mulți ani de căsătorie, în care a muncit egal, constituind o familie pentru toate rudele lor, care, la momentul ajutorului dat au avut în vedere tocmai familia, procesul de partaj nu trebuie să fie nici frustrant și nici dezavantajos pentru vreo parte în litigiu.
In mod nelegal instanța dă eficientă juridică acțiunii reconvenționale precizate, având în vedere cotele din precizare, deci de 90% pentru intimat și 10% pentru reclamantă, dând o aparență de echitate soluției la care s-a oprit, aceea de 70% si 30% ca și cote de participare, când de fapt, a dat eficiență juridică unei acțiuni modificate nelegal.
Astfel, se poate reține că, prin întâmpinarea depusă la termen și calificată corect ca și cerere reconvențională, pârâtul intimat cere o anume cotă de contribuție pe masă, de 70%, în considerarea calității de bun propriu, subliniind că această idee revine ca un leit motiv în toate apărările, inclusiv apelul formulat, după care, prin așa-zisa precizare a reconvenționalei, cere un procent de 90% dar în considerarea aceleiași calități de bun propriu.
Precizarea reconvenționalei, survenite după prima zi de înfățișare, cu încălcarea disp. art. 134 rap. la art. 132 C.p.c. nu putea fi evaluată de instanță decât cu încălcarea acestor dispoziții procedurale imperative, deoarece suntem în prezența nu a unei precizări ci a unei modificări de acțiune realizată neprocedural, tardiv.
Instanța de fond procedează nelegal atunci când trecând peste fundamentul juridic al cererii reconvenționale, determinat nu numai în aceasta ci in toate apărările ce au urmat, recalifică ea însăși bunul ca fiind comun, fără să fi survenit vreo precizare din partea intimatului pârât, dându-i astfel putința să-și valorifice pretențiile.
Apelanta-reclamantă arată că ceea ce a dorit a releva, constituind o critică adusă sentinței este faptul că, intimatul susținând caracterizarea juridică a imobilului, pentru că despre acesta este vorba, ca fiind propriu în proporție de 90%, nu exprimă o poziția procesuală fermă în ce privește comunitatea, cât reprezintă comunitatea și care este cota de participare pe comunitate.
Dacă în cererea reconvențională inițială determină cotele de 70% și 30%, în interogator, prin răspunsul la întrebarea 2, recunoaște că i-a propus cotele de 65 și respectiv 35%, sau, o cota de 50% care să includă și copiii deveniți moneda de schimb din punctul de vedere al acestuia. Revine însă și cere prin modificarea de acțiune o cotă majoritară de 90% menținându-și caracterizarea juridică referitoare la bunul propriu.
În mod nelegal instanța dă eficiență juridică apărărilor pârâtului intimat, menite a demonstra caracterul de bun propriu, instanța considerând că ele vizează de fapt cota de contribuție majoritara pe masa de bunuri comune, dar cu referire la imobil, reținând, în absența unor probe intervenirea subrogației reale. Apelanta-reclamantă susține că nu există nici un element probatoriu din care să rezulte incorporarea în imobilul în litigiu a tuturor sumelor rezultate din valorificarea imobilelor proprietatea rudelor intimatului, așa cum nu există nici o probă, din care să rezulte că sumele, incorporate fiind într-un bun ce era deja definit la acea oră ca și bun comun, i-au fost destinate lui și nu familiei.
În acest cotext se poate reține că, notorie pentru familiile părților, fiind cumpărarea terenului fără construcții, bun comun prin momentul cumpărării și contribuție egală, intimatul nedemonstrând că, în acea fază a fost beneficiarul unor sume donate, efortul acestora ( al familiilor ) s-a canalizat înspre ajutorarea familiei tinerilor pentru atingerea scopului propus - acela de a construi o casa pentru familie. La acel moment, este firesc că nimeni nu a avut în vedere persoana propriului copil ci familia ca atare.
Instanța de fond, deși reține că reclamanta intimată a fost ajutată de rudele sale, părinți și bunică, deși îi valorifică munca depusă în gospodărie, în final creează o discrepanță uriașă între cote, la dobândire, deși ar fi trebuit să rețină că suma de care a beneficiat a fost modestă, total de 23.160 lei noi, în raport cu valoarea imobilului determinată prin expertiza de 391.000 lei.
Susținerile intimatului din întâmpinarea calificată ca și reconvențională nu se confirmă, pentru că nu a fost reală împrejurarea privind restituirea de către părinții săi a împrumutului de 52.000 lei.
Tot în mod nelegal, fără o motivare pertinentă, la reținerea cotelor diferențiate pe masă, instanța se raportează și la creditul din care s-a achiziționat autoturismul, interpretând tot în favoarea pârâtului intimat împrejurarea că acesta, după divorț, a rambursat singur împrumutul.
Este un argument ce nu are temei probator deoarece creditul a fost de 8500 Euro sau cei 52.000 lei, a fost contractat în ianuarie 2008, restituibil în rate lunare de 1.000 lei, conform propriilor susțineri și tot conform susținerilor intimatului, doar 2.000 Euro s-au incorporat în prețul de cumpărare al mașinii, restul neputând fi explicat de către pârât și neregăsindu-se în nici un alt bun. Instanța nu a ținut seama că până în mai 2011, deci un număr de 39 luni, ceea ce ar reprezenta 39.000 lei când s-a pronunțat divorțul, sentința nerelevând data separării în fapt, s-au gospodărit împreună, că a fost rambursată din credit valoarea mașinii, astfel încât, diferența neputând fi dovedită, împrejurarea restituirii creditului de către intimat, după mai 2011, nu trebuie să se repercuteze asupra cotelor de contribuție, Este evident, ca nefiind inclusă în masă această creanță, argumentele instanței de fond trebuie înlăturate.
Nu este demonstrată în considerentele hotărârii, deși se susține că instanța le-a avut în vedere, câtimea din veniturile pârâtului intimat - de 811 lei lunar - pe care a alocat-o achiziției de bunuri, în condițiile în care au existat și cheltuieli, astfel încât întreținerea acordată în perioada celor 5 ani de familia reclamantei, familiei părților, capată o altă consistență.
În ce privește cererea de intervenție accesorie, dat fiind faptul că susține apărările pârâtului intimat, considerentele fiind identice, soluția instanței de fond este criticabilă sub aceleași aspecte relevate, și în această privință hotărârea trebuind modificată parțial, prin reținerea cotelor egale, admițând în fond această cerere, în limita acestor cote egale.
Apelantul-pârât B. A. G. a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul: respingerii cererii reclamantei - pârâtă reconvențională privind constatarea contribuției egale de 1/2 parte (50% parte) fiecare la achiziționarea imobilului situat în municipiul A., . A, județul A., înscris în C.F. nr._, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ - A., cu nr. top 6764/3983/a. 1/56/1 (nr. cad.10.616), compus din teren și casă cu regim de înălțime parter și mansardă, precum și a bunurilor mobile; constatării că pârâtul a contribuit în procent de 90% (cotă - parte de 9/10) la achiziționarea tuturor bunurilor mobile și imobile, iar reclamanta - pârâtă reconvențională numai în procent de 10% (cotă - parte de 1/10); sistării stării de devălmășie asupra bunurilor mobile și imobile și formarea a două loturi, unul în procent de 90% din valoarea totală a acestora (valoarea lor reală), care să fíe atribuit pârâtului, iar altul în procent de 10% din valoarea totală, care să fíe atribuit reclamantei - pârâtă reconvențională; cele două procente de 90%, respectiv de 10% să fie calculate după scăderea din valoarea totală a bunurilor mobile și imobile a sumei de 7.500 EURO luată de la părinții pârâtului, cu titlu de împrumut, precum și a creditului contractat cu Banca Comercială Română S.A., care va ajunge în final la aprox. 120.000 de lei, care să fie atribuite pârâtului în vederea restituirii; atribuirii pârâtului în întregime a imobilului situat în municipiul A., . A, județul A., înscris în C.F. nr._, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ - A., cu nr. top 6764/3983/a.l/56/l (nr. cad. 10.616), compus din teren și casă cu regim de înălțime parter și mansardă, cu obligația acestuia să achite reclamantei - pârâtă reconvențională un procent de 10% din valoarea de circulație a imobilului; dispunerii Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară a imobilului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, prima instanță a omis, să se pronunțe asupra cererilor sale și a intervenienților, prin care au solicitat ca cele două procente de 90%, respectiv de 10% să fie calculate după scăderea din valoarea totală a bunurilor mobile și imobile a sumei de 7.500 EUR luată de la părinții săi, cu titlu de împrumut, precum și a creditului contractat cu Banca Comercială Română S.A., care va ajunge în final la aprox. 120.000 de lei, care să-i fie atribuite în vederea restituirii. Această cerere se află cuprinsă la ultimul alineat din întâmpinarea depusă pentru termenul din 28 septembrie 2011, care a fost calificată de către prima instanță ca fiind, totodată, și cerere reconvențională, pe care a modificat-o, ulterior, prin precizarea la cererea reconvențională pe care a depus-o la termenul din 09 noiembrie 2011.
De asemenea, intervenienții au formulat o cerere identică, prin cererea de intervenție pe care au depus-o la termenul din 05 septembrie 2012.
Arată că a menținut aceeași cerere, inclusiv, prin întâmpinarea la cererea reconvențională, pe care a depus-o pentru termenul din 26 septembrie 2012.
Mai mult, procentul de 30% stabilit ca fiind contribuția reclamantei -pârâtă reconvențională la achiziționarea bunurilor mobile și imobile este nejustificat de mare, în raport cu contribuția reală a acesteia la achiziționarea bunurilor ce fac obiectul acestei acțiuni în partaj.
Invederează instanței că reclamanta - pârâtă reconvențională a recunoscut că a făcut un împrumut de la părinții săi în răspunsurile enunțate la interogatoriul dat în fața primei instanțe, precum și faptul că suma respectivă nu a fost, încă, restituită, cu mențiunea că reclamanta - pârâtă reconvențională a declarat că suma împrumutată ar fi de 6.000 DM.
De asemenea, inclusiv martorii G. M. și P. A., propuși de către reclamanta - pârâta reconvențională au confirmat împrumutarea aceleiași sume de bani de la părinții săi, precum și faptul că ea nu a fost, încă, restituită.
Invederează instanței că reclamanta - pârâtă reconvențională dă dovadă de rea-credință, întrucât a diminuat suma împrumutată, de la 7.500 EURO la 6.000 DM, în condițiile în care, la momentul efectuării împrumutului (sfârșitul anului 2006) marca germană nu mai era în circulație, motiv pentru care el nu avea cum să efectueze împrumutul într-o astfel de monedă.
În ceea ce privește lipsa donațiilor repetate ale părinților săi, reprezentând sume de bani considerabile, din declarațiile de avere ale sale, învederează instanței că în privința acestor donații nu există obligativitatea menționării lor în declarațiile de avere.
Prima instanță a reținut, în mod eronat, că ambele părți ar fi încercat să minimalizeze aportul părinților celuilalt, în condițiile în care o astfel de minimalizare a fost făcută, unilateral, numai de către reclamanta - pârâtă reconvențională.
Arată că nu a minimalizat cu nimic ajutoarele primite din partea părinților reclamantei - pârâtă reconvențională, ci a arătat doar că acestea au fost infime în raport cu donațiile făcute, în mod sistematic, de către părinții săi, ce reprezintă sume de bani considerabile.
Prima instanță, în mod nejustificat, nu a luat în calcul sumele de bani, pe care le-a primit, în mod sistematic, cu titlu de donație, de la părinții săi, cu toate că a făcut dovada provenienței acelor sume de bani cu înscrisuri în formă autentică. Prima instanță nu a avut în vedere nici faptul că fără sumele de bani donate de către părinții săi nu ar fi avut cum să realizeze și să finalizeze construcția și nici să achiziționeze mobilierul necesar pentru utilarea ei.
Mai mult, prima instanță nu a luat în calcul, la baza stabilirii cotei de contribuție a părinților săi, nici tabelul pe care l-a întocmit și depus la dosar, care face dovada celor susținute și care se află în corelație cu înscrisurile depuse la dosarul instanței, prin care a făcut dovada provenienței acelor sume de bani.
Așa cum, în mod corect, a reținut și prima instanță, veniturile modeste (ale foștilor soți), provenite exclusiv din salariile de bugetari, aflați la început de carieră (foarte mici), nu au permis achiziționarea unor bunuri de valoarea celor incluse în masa bunurilor ce face obiectul acestui partaj.
De asemenea, prima instanță nu a avut în vedere că a fost ajutat, periodic, de către părinții săi, și cu alte sume de bani, pe parcursul edificării locuinței, fără de care finalizarea construcției, precum și achiziționarea unor bunuri mobile nu ar fi fost posibile.
Sumele de bani date de către bunicii și părinții săi reprezintă veritabile donații în favoarea sa.
Apelantul-pârât consideră că procentul de 10% din valoarea bunurilor mobile și imobile reprezintă un procent mai mult decât rezonabil față de contribuția personală a reclamantei - pârâtă reconvențională la achiziționarea bunurilor ce fac obiectul acestei acțiuni în partaj. Face această afirmație pe considerentul că reclamanta - pârâtă reconvențională a cheltuit sume mari de bani, în timpul căsătoriei pe bijuterii, cărți (aprox. 2.000 de volume), precum și pe obiecte de îmbrăcăminte, care nu au făcut obiectul acestei acțiuni în partaj.
Dacă la stabilirea cotei de contribuție a reclamantei - pârâtă reconvențională, prima instanță a avut în vedere inclusiv „munca depusă în gospodărie", precum și „pentru creșterea celor doi copii minori, muncă asimilată în doctrina de specialitate veniturilor salariale ", în ceea ce îl privește, prima instanță nu a avut în vedere că ambii soți au desfășurat activități în gospodărie și ambii au contribuit la creșterea celor 2 copii. In plus, prima instanță nu a avut în vedere că locuința părților a fost construită în regie proprie, el fiind unicul care a participat zilnic, timp de 5 ani, în perioada 2003 - 2008, precum și în toate concediile la construirea locuinței și la finalizarea lucrărilor de construire.
De asemenea, prima instanță a reținut, la pag. 10 alin. (5) din considerentele hotărârii atacate, că ar fi contractat creditul bancar de 52.000 de lei, în scopul achiziționării autoturismului, ceea ce nu corespunde realității.
Creditul bancar a fost contractat și folosit, în mod exclusiv, în scopul finalizării lucrărilor de construire. Creditul nu putea fi contractat în scopul achiziționării autoturismului, din moment ce a achiziționat autoturismul, la data de 29 ianuarie 2008, cu prețul de numai 2.000 EURO. Dovada prețului la achiziționare a făcut-o cu contractual de vânzare - cumpărare, pe care l-a depus la dosarul primei instanțe.
Reclamanta - pârâtă reconvențională a omis, cu rea-credință, să ia în calcul suma de 2.500 EUR, pe care a dobândit-o în urma vânzării autoturismului marca RENAULT TWINGO (în același an - 2008).
Menționează că a contractat creditul de 52.000 de lei, împreună cu reclamanta - pârâtă reconvențională, de la Banca Comercială Română S.A., în luna ianuarie 2008, pe o durată de 10 ani, dar pentru care numai el a achitat și urmează să achite, lunar, o rată de 1.000 de lei, ceea ce va reprezenta aprox. 120.000 de lei la încheierea contractului.
Reclamanta - pârâtă reconvențională recunoaște, inclusiv în răspunsul la întrebarea nr.12 din interogatoriul pe care 1-a dat în fața primei instanțe, contractarea, de comun acord, a acestui credit bancar.
Apelanții-intervenienți B. G. și B. L. au solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul: respingerii cererii reclamantei - pârâtă reconvențională privind constatarea contribuției egale de 1/2 parte (50% parte) fiecare la achiziționarea imobilului situat în municipiul A., . A, județul A., înscris în C.F. nr._, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ - A., cu nr. top 6764/3983/a. 1/56/1 (nr. cad. 10.616), compus din teren și casă cu regim de înălțime parter și mansardă, precum și a bunurilor mobile; constatării că pârâtul - reclamant reconvențional a contribuit în procent de 90% (cotă - parte de 9/10) la achiziționarea tuturor bunurilor mobile și imobile, iar reclamanta - pârâtă reconvențională numai în procent de 10% (cotă-parte de 1/10); sistării stării de devălmășie asupra bunurilor mobile și imobile și formarea a două loturi, unul în procent de 90% din valoarea totală a acestora (valoarea lor reală), care să fie atribuit pârâtului - reclamant reconvențional, iar altul în procent de 10% din valoarea totală, care să fie atribuit reclamantei - pârâtă reconvențională; cele două procente de 90%, respectiv de 10% să fie calculate după scăderea din valoarea totală a bunurilor mobile si imobile a sumei de 7.500 EUR luată de la intervenienții, cu titlu de împrumut, precum și a creditului contractat cu Banca Comercială Română SA, care va ajunge în final la aprox. 120.000 de lei, care să fie atribuite pârâtului - reclamant reconvențional în vederea restituirii; atribuirii pârâtului - reclamant reconvențional în întregime a imobilului situat în municipiul A., . A, județul A., înscris în C.F. nr._, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ - A., cu nr. top 6764/3983/a. 1/56/1 (nr. cad. 10.616), compus din teren și casă cu regim de înălțime parter și mansardă, cu obligația ca pârâtul-reclamant reconvențional să achite reclamantei - pârâtă reconvențională o sultă de 10% din valoarea de circulație a imobilului; dispunerii Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară a imobilului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii, prin care au solicitat ca cele două procente de 90%, respectiv de 10% să fie calculate după scăderea din valoarea totală a bunurilor mobile si imobile a sumei de 7.500 EUR luată de către pârâtul - reclamant reconvențional de la ei, cu titlu de împrumut, precum și a creditului contractat cu Banca Comercială Română SA, care va ajunge în final la aprox. 120.000 de lei, care să fie atribuite pârâtului - reclamant reconvențional în vederea restituirii. Această cerere se află cuprinsă la ultimul alineat din cererea de intervenție pe care au depus-o la termenul din 05 septembrie 2012.
Mai mult, procentul de 30% stabilit ca fiind contribuția reclamantei - pârâtă reconvențională la achiziționarea bunurilor mobile și imobile este nejustificat de mare, în raport cu contribuția reală a acesteia la achiziționarea bunurilor ce fac obiectul acestei acțiuni în partaj.
Față de procentul de 90% din valoarea bunurilor mobile și imobile pe care-l revendică pârâtul - reclamant reconvențional, învederează instanței că l-au gratificat cu titlu de donație exclusiv pe pârâtul - reclamant reconvențional, în calitate de fiu, cu suma de 1.700 DM, proveniți de la părinții intervenientei B. L. și, totodată, bunici materni ai pârâtului - reclamant reconvențional. Cu această sumă, în anul 1996, pârâtul - reclamant reconvențional a cumpărat, împreună cu reclamanta - pârâtă reconvențională, apartamentul nr. 1 al imobilului situat în municipiul A., . - 34, județul A., pe care, ulterior, respectiv în anul 2001, l-au vândut cu suma de 10.000 DM, ceea ce reprezintă echivalentul a 5.000 EUR, la nivelul anului 2003, sumă pe care au investit-o la continuarea lucrărilor de la imobilul ce face obiectul acestui partaj.
În anul 1998, pârâtul - reclamant reconvențional, împreună cu reclamanta - pârâtă reconvențională au achiziționat apartamentul nr. 10 al imobilului situat în municipiul A., ., scara A, județul A., cu suma de 12.500 DM. Această sumă s-a compus din: 8.500 DM, donație exclusivă pentru pârâtul - reclamant reconvențional din partea lor, 2.500 DM donație din partea părinților reclamantei - pârâtă reconvențională și 1.500 DM bani proveniți din economiile proprii ale părților aflate în litigiu. Acest apartament a fost vândut în anul 2003 cu suma de 24.000 EUR, sumă ce a fost utilizată, în totalitate, la achiziționarea imobilului ce face obiectul acestui partaj.
În anul 2002, părțile aflate în litigiu construiesc un garaj auto provizoriu cu suma de 1.500 EUR, provenită din economiile proprii ale acestora, pe care l-au vândut în anul 2003, cu suma de 2.000 EUR, investită, în totalitate, în imobilul ce face obiectul acestui partaj.
Ulterior, arată că au primit de la părinții intervervenientei B. L. suma totală de 11.000 EUR, provenită de la vânzarea imobilului situat în localitatea Vânători, nr. 192, județul A., precum și a 6 ha de teren agricol, sumă cu care l-au gratificat, la rândul lor, cu titlu de donație, pe pârâtul - reclamant reconvențional, cu 5.000 EUR în anul 2004, iar cu 6.000 EUR în anul 2006, sume ce au fost investite, în totalitate, în lucrările executate la imobilului ce face obiectul acestui partaj.
De asemenea, tot cu titlu de donație l-au gratificat, la sfârșitul anului 2006, pe pârâtul - reclamant reconvențional cu suma de 3.500 EURO, ce a fost utilizată, în întregime, tot la imobilul ce face obiectul acestui partaj.
Ulterior, pârâtul - reclamant reconvențional le-a solicitat o sumă de bani, cu titlu de împrumut, pentru continuarea lucrărilor la imobilul ce face obiectul acestui partaj, astfel au împrumutat pârâtului - reclamant reconvențional suma de 7.500 EUR, pe care nu a restituit-o nici până în prezent, termenul de restituire convenit, de comun acord, împlinindu-se la data de 31 decembrie 2010.
De asemenea, arată că, cunosc faptul că pârâtul - reclamant reconvențional a angajat, în luna ianuarie 2008, pe o durată de 10 ani, un credit de 52.000 de lei, de la Banca Comercială Română SA, pentru care achită o rată lunară de 1.000 de lei, ceea ce reprezintă aprox. 120.000 de lei la încheierea contractului. Acest credit l-a angajat tot în scopul finalizării lucrărilor de construire a locuinței. Acest credit a fost și este restituit lunar din banii primiți, în mare parte, de la ei, întrucât pârâtul - reclamant reconvențional nu dispune de veniturile necesare restituirii acestui credit, întrucât este funcționar public și are un salariu mic.
De asemenea, tot ei l-au ajutat, periodic, pe pârâtul - reclamant reconvențional cu mai multe sume de bani (mai mici), pe parcursul executării lucrărilor de construcții la imobilul ce face obiectul acestui partaj.
Solicită instanței ca cele două procente de 90%, respectiv de 10% să fie calculate după scăderea din valoarea totală a bunurilor mobile și imobile a sumei de 7.500 EURO luată de la ei, cu titlu de împrumut, precum și a creditului contractat cu Banca Comercială Română S.A., care va ajunge în final la aprox. 120.000 de lei, care să fie atribuite pârâtului - reclamant reconvențional în vederea restituirii.
Prin întâmpinare, apelanta-reclamantă a solicitat respingerea apelului pârâtului și intervenienților în interesul acestuia, ca nefondat.
Apelantul-pârât și apelanții-intervenienți, prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea apelului reclamantei, reiterând motivele de apel.
Prin decizia civilă nr. 108 din 21.03.2013 pronunțată în dosarul nr._/2011, Tribunalul A. a respins apelurile declarate de reclamanta B. L. L., pârâtul B. A. G. și intervenienții B. G. și B. L., împotriva sentinței civile nr.9357 din 17.10.2012 pronunțată în dosar nr._/55/2011 al Judecătoriei A., ără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a reținut în mod corect că ajutorul primit de fiecare dintre soți de la părinți, sub forma de donații bănești folosite la achiziționarea bunurilor comune, constituie o împrejurare ce trebuie luată în considerare pentru partajarea echitabilă a patrimoniului comun și că în concret acesta este unul din criteriile ce diferențiază în speță contribuția fiecăruia dintre soți.
Tribunalul a efectuat un calcul privind efectul contribuțiilor financiare ale părinților celor 2 soți la dobândirea imobilului bun comun, reținând că reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți între 1992 și 2011, iar în decembrie 1996 au cumpărat de la . un apartament cu 1 cameră și dependințe; cu o suprafață utilă de 42,56 mp (fila dosar primă instanță) cu prețul de 6.413.741 lei, preț despre care reclamanta recunoaște la interogator (fila 197 dosar prima instanță) că a provenit de la părinții pârâtului.
Cei doi soți au vândut acest apartament în martie 2001 (fila 258) cu 10.000 DM, iar ulterior au achiziționat cu 15-16.000 DM un apartament pe . potrivit răspunsului reclamantei la interogatoriu contribuția a fost următoarea: 7000 DM părinții pârâtului, 2000 DM părinții reclamantei, restul banilor din darul de nuntă primit de soți.
Tot reclamanta arată că soții au vândut acest apartament cu suma de 20.000 DM și că au achiziționat cu 24.500 DM casa „la roșu”.
Înlăturând afirmația reclamantei privind utilizarea darului de nuntă la achiziționarea celui de-al doilea apartament al pârâților ca fiind neverosimilă, se poate cuantifica o contribuție de aproximativ 75% a pârâtului (10.000 + 7.000 + 3.000), respectiv de 25% a reclamantei (2.000 + 3.000 ) la dobândirea casei „la roșu”.
Potrivit experților judiciari, casa a fost recepționată în 2006 (fila 65 dosar primă instanță) și a fost utilizată începând cu 2008 (fila 100 dosar primă instanță) și are o valoare de circulație de 90.000 euro; apreciind că valoarea „la roșu” reprezintă aproximativ 30% din valoarea finală, ar rezulta o contribuție de 22.500 euro în favoarea pârâtului și de 7.500 euro în favoarea reclamantei la dobândirea casei „la roșu”.
În continuare, tribunalul a constatat că afirmația apelantei privind faptul că împrumutul luat de pârât în ianuarie 2008 a fost încorporat doar în autoturismul Volkswagen este eronată. La fila 138 dosar primă instanță există graficul de rambursare pentru împrumutul bancar de 50.200 lei acordat pârâtului, iar față de cursul euro de 3,7619 lei în 22 ianuarie 2008, rezultă că valoarea creditului a fost de_ euro, din care doar 2000 euro i-au folosit pentru achiziția autoturismului.
Pârâtul a arătat în apel (fila 52) că a folosit creditul pentru finalizarea lucrărilor la casă, chiar reclamanta conformând la interogator (fila 197 verso răspuns nr.12) că împrumutul s-a luat cu scopul de a vărui casa pe exterior și de a finaliza unele lucrări de finisaj care au rămas nefăcute; de asemenea, reclamanta arată că părinții pârâtului le-au acordat un împrumut, în prezent nerestituit de 6500 DM și nu a obiectat la pretenția apelantului privind faptul că suma împrumutată a fost de fapt 7500 euro.
Așadar, diferența de aproximativ 60.000 euro din valoarea casei a fost dobândită cu o contribuție de 39.000 euro (10.000 + 7.500 + 21.250 euro) de către pârât și de 21.000 euro de către reclamantă, rezultând o contribuție totală de 61.500 euro pârâtul și 28.500 euro reclamanta.
În fine, tribunalul a ținut cont și de contribuția, pe care a apreciat-o egală, a soților la susținerea sarcinilor căsătoriei, dar și de aportul părinților pârâtei la ușurarea acestor sarcini prin găzduirea familiei celor 2 soți pe o perioadă consistentă de timp, astfel încât va concluzionat că prima instanță a reținut în mod temeinic și legal contribuțiile de 30% a reclamantei, respectiv de 70% a pârâtului la dobândirea bunurilor comune.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recursuri, în termen legal, reclamanta B. L. L., pârâtul B. A. G. și intervenienții B. G. și B. L..
Reclamanta B. L. L., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului și determinarea contribuției egale de câte 50% la dobândirea bunurilor ce compun masa partajabilă dedusă judecății, menținând modalitatea de sistare a comunității determinată de instanțele inferioare, majorarea sultei datorate de către paratul intimat, in raport cu noul procent ce se va determina, de la suma de 123.590 menținută de instanța de apel, la suma de 212.873 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că în mod vădit tendențios, instanța de apel se ocupă exclusiv de apelul său pe care îl combate, răstălmăcind probele administrate, înlăturând prezumții incidente în cauză, interpretând eronat conduita procesuala a părților, omițând de la analiză apărările sale, nepronunțându-se asupra unor probleme juridice ce se impuneau a fi dezlegate, analizând totul prin prisma intereselor pârâtului intimat, cu consecința plații unei sulte minime, din care, după 20 ani de conviețuire, nu poate să-și asigure pentru persoana sa și celor 2 copii spațiul de locuit, neputând cumpăra nici măcar o garsonieră, pârâtul păstrând, conform soluțiilor instanțelor, proprietatea casei, în condițiile în care este dezinteresat de imobil, nelocuit de o vreme și supus degradării continue.
Se susține că deși din creditul de 50.200 lei s-a cumpărat doar o mașina cu 2.000 Euro, restul s-ar fi incorporat in lucrările de finalizare și finisare a casei, fără ca din acest punct de vedere să existe probe neechivoce, totul rezumându-se Ia ceea ce ar fi recunoscut la interogator.
Instanța de apel a validat, raționamentele instanței de fond, fără a se pronunța cu privire la criticile formulate de reclamantă în apel cu referire la fundamentul juridic al reconvenționalei, la recalificarea de către instanța, fără survenirea vreunei precizări a cererii pârâtului intimat, a naturii juridice a bunului ce dă consistența masei partajabile.
Intimatul a susținut în permanență, ca de altfel și intervenienții care îi sprijină poziția procesuală, natura juridică de bun propriu, în proporție de 90% a imobilului în litigiu, fără a formula o poziție procesuala fermă în ce privește comunitatea, cât anume reprezintă aceasta și care este cota de participare pe comunitate. Nici o referire a instanței de apel nu se regăsește în considerente, în legătură cu aceste aspecte, care țin de natura juridică a bunului și nu de calcule matematice.
Instanța nu a evaluat nici poziția procesuala a paratului raportata la cota sa de contribuție la achiziționarea de bunuri, reflectată în înscrisurile de la dosar.
În mod nelegal, fără temei juridic sau probator, instanța a dat eficiență juridică apărărilor intimatului, menite a demonstra caracterul de bun propriu, dând ea însăși o altă caracterizare juridică, cea de bun comun, considerând că, de fapt apărările vizau cota de contribuție majoritară pe masă, dar cu referire directa la imobil, reținând, in absenta unor probe lipsite de ambiguitate, intervenirea subrogației reale.
Instanța a înlăturat aspecte esențiale, dovedite și rezultate din întregul context probator și anume că, recunoscută fiind cumpărarea ca bun comun a terenului, cu privire la care intimatul nu a făcut probe menite a demonstra contribuția sa majoritară, calculele venind de la instanță, care s-a substituit în poziția intimatului, efortul ambelor familii s-a canalizat înspre ajutorarea familiei tinerilor pentru atingerea scopului propus - acela de a construi o casă pentru familie.
Această susținere rezultă din împrejurarea, necontestată, că familia lor, și nu doar reclamanta cu copiii, a fost găzduită de părinții săi timp de 5 ani, oferindu-li-se casă și masă gratuit, ori, o astfel de găzduire, a 4 persoane, pe toata durata construcției casei a reprezentat un ajutor substanțial din partea părinților săi, echivalentul acestei întrețineri putând fi canalizat înspre construcție, ajutor pe care instanța nu îl valorifică la determinarea cotei, mai mult, nici nu amintește de el, astfel că se impune o reevaluarea a întregului probatoriu, prin prisma și prin interpretarea legală a voinței părților, la momentul respectiv.
Cu privire la creditul contractat, arată că și cu privire la acest aspect instanța o prejudiciază, întrucât nu ține seama de faptul că, acest credit a fost contractat sub durata căsătoriei în ianuarie 2008, restituibil în rate lunare de câte 1.000 lei, din care doar 2.000 Euro au fost folosiți efectiv, dar că diferența în sine nu este nici justificată și nici explicată de intimat, este doar crezut pe simpla afirmație. S-a omis a se releva faptul că până în mai 2011, deci un număr de 39 luni reprezentând 39.000 lei, când s-a pronunțat divorțul, sentința nerelevând data separării în fapt, s-au gospodărit împreună, că a fost rambursată din credit valoarea mașinii și o sumă consistentă din diferența ce are tot caracterul de bun comun, iar împrejurarea restituirii creditului după mai 2011 doar de către intimat nu are nici o relevanta juridică, întrucât nu s-au mai achiziționat bunuri iar la casă nu s-a mai realizat nimic.
În drept, invocă art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ.
În completarea motivelor de recurs, reclamanta arată că contestă procentul de 30% stabilit de Tribunalul A., deși a cerut 50%.
A învederat că cifrele menționate în considerentele deciziei civile atacate sunt calculate în mod eronat, în sensul că se adună DM cu euro, rezultând sumă totală în euro.
Conform calculelor efectuate de reclamantă, aceasta arată că suma de 15.000 DM este contribuția pârâtului la casa în roșu (respectiv 60%), iar a reclamantei este de 10.000 DM (40%) contribuția sa la casa în roșu.
A arătat că hotărârea nu conține detalierea sumelor ce alcătuiesc sulta finală și că s-a ignorat găzduirea familiei sale în timpul căsătoriei timp de 5 ani în mod gratuit în apartamentul părinților săi, găzduire echivalentă cu suma de 6000 euro.
De asemenea, nu s-a cuantificat în sulta finală nici aportul său la creșterea și educarea celor doi copii minori.
Prin recursul declarat de pârâtul B. A. G., s-a solicitat modificarea în parte a deciziei civile atacate, în sensul de a se constata că a contribuit în procent de 90% (cotă - parte de 9/10) la achiziționarea tuturor bunurilor mobile și imobile, iar apelanta - reclamantă - pârâtă reconvențională numai în procent de 10% (cotă - parte de 1/10); să se dispună sistarea stării de devălmășie asupra bunurilor mobile și imobile și formarea a două loturi, unul în procent de 90% din valoarea totală a acestora (valoarea lor reală), care să fie atribuit pârâtului, iar altul în procent de 10% din valoarea totală, care să fie atribuit apelantei - reclamantă - pârâtă reconvențională; cele două procente de 90%, respectiv de 10% să fie calculate după scăderea din valoarea totală a bunurilor mobile și imobile a sumei de 7.500 EUR luată de la părinții săi, cu titlu de împrumut, precum și a creditului contractat cu Banca Comercială Română S.A., care va ajunge în final (în anul 2018) la aprox. 120.000 de lei, care să fie atribuite pârâtului n vederea restituirii; să se atribuie pârâtului, în întregime, imobilul situat în municipiul A., . A, județul A., înscris în C.F. nr._, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ - A., cu nr. top 6764/3983/a.l/56/l (nr. cad. 10.616), compus din teren și casă cu regim de înălțime parter și mansardă, cu obligația sa să achite reclamantei - pârâtă reconvențional un procent de 10% din valoarea de circulație a imobilului și să se dispună Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară a imobilului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că cele două instanțe nu s-au pronunțat asupra cererilor pârâtului și a intervenienților, prin care au solicitat ca cele două procente de 90%, respectiv de 10% să fie calculate după scăderea din valoarea totală a bunurilor mobile și imobile a sumei de 7.500 EUR luată de la părinții săi, cu titlu de împrumut, precum și a creditului contractat cu Banca Comercială Română S.A., care va ajunge în final la aprox. 120.000 de lei, care să fie atribuite pârâtului în vederea restituirii.
Inclusiv prima instanță a menționat, la pag. 10 alin. (5) din considerentele hotărârii apelate, că nu a inclus creditul bancar în masa bunurilor de împărțit, cu toate că ratele pentru acest credit au fost achitate, în mod unilateral, de către pârât (cu sprijinul financiar al părinților săi) și pe care urmează să le achite, lunar, încă mulți ani de acum încolo (până în anul 2018). Astfel, acesta a rămas, la data pronunțării divorțului, cu suma de 81.000 de lei, din creditul bancar contractat, pe care o achită lunar din banii săi proprii și ai părinților săi.
Apelanta - reclamantă - pârâtă reconvențional a recunoscut, în răspunsul la întrebarea nr. 12 din interogatoriul pe care l-a dat în fața primei instanțe, contractarea, de comun acord, a acestui credit bancar.
Mai mult, apelanta - reclamantă - pârâtă reconvențional este parte în contractul de credit, pe care l-a semnat alături de pârât.
În caz de neplată integrală a creditului bancar, pârâtul riscă să fie executat silit pentru creanța pe care banca o are față de el și apelanta - reclamantă - pârâtă reconvențional.
Instanța de apel, nu a luat în calcul toate sumele de bani, pe care pârâtul le-a primit, în mod sistematic, cu titlu de donație, de la părinții săi, cu toate că a făcut dovada provenienței acelor sume de bani cu înscrisuri în formă autentică.
Mai mult, instanța de apel nu a luat în calcul, la baza stabilirii cotei de contribuție a părinților săi, nici tabelul pe care l-a întocmit și depus la dosar, care face dovada celor susținute de către pârât și care se află în corelație cu înscrisurile depuse la dosarul instanței, prin care a făcut dovada provenienței acelor sume de bani.
Instanța de apel trebuia să observe că sumele din tabel se coroborează, în întregime, cu răspunsurile date la interogatoriu de către apelanta - reclamantă - pârâtă reconvențional.
A învederat că sumele primite, cu titlu de donație, s-au multiplicat, însă, în timp, în sensul că imobilele achiziționate cu anumite sume de bani, au fost, ulterior, înstrăinate cu alte sume de bani mult mai mari, precum și într-o altă monedă, a cărei echivalent în lei a fost net superior, care au fost folosite la achiziționarea bunurilor ce fac obiectul acestui partaj.
Astfel, pârâtul prin contribuția sa unilaterală și exclusivă, a adus un spor de valoarea patrimoniului comun, cu sume de bani considerabile, acordate periodic de către părinții săi, iar ambii soți au desfășurat activități în gospodărie și au contribuit la creșterea celor 2 copii.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că a achitat și continuă să achite, în mod unilateral, taxele și impozitele pe construcție și teren, inclusiv contravaloarea consumurilor de utilități.
În drept, invocă art. 30, art. 31 lit. b) și ale art. 32 lit. a), lit. b) și lit. c) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 821 din vechiul Cod civil; art. 242 alin. (2), art. 274 alin. (1), art. 301, art. 302, art. 3021, art. 303, art. 304 pct. 9 și ale art. 6739 din vechiul Cod de procedură civilă.
Intervenienții B. G. și B. L., prin recursul declarat, au solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii cererii reclamantei - pârâtă reconvențional privind constatarea contribuției egale de 1/2 parte (50% parte) fiecare la achiziționarea imobilului situat în municipiul A., . A, județul A., înscris în C.F. nr._, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ A., cu nr. top 6764/3983/a. 1/56/1 (nr. cad. 10.616), compus din teren și casă cu regim de înălțime parter și mansardă, precum și a bunurilor mobile; să se constate că pârâtul - reclamant reconvențional a contribuit în procent de 90% (cotă - parte de 9/10) la achiziționarea tuturor bunurilor mobile și imobile, iar reclamantă - pârâtă reconvențional numai în procent de 10% (cotă - parte de 1/10); să se dispună sistarea stării de devălmășie asupra bunurilor mobile și imobile și formarea a două loturi, unul în procent de 90% din valoarea totală a acestora (valoarea lor reală), care să fie atribuit pârâtului - reclamant reconvențional, iar altul în procent de 10% din valoarea totală, care să fie atribuit reclamantei - pârâtă reconvențional; cele două procente de 90%, respectiv de 10% să fie calculate după scăderea din valoarea totală a bunurilor mobile si imobile a sumei de 7.500 EUR luată de la intervenienți, cu titlu de împrumut, precum și a creditului contractat cu Banca Comercială Română S.A., care va ajunge în final la aprox. 120.000 de lei, care să fie atribuite pârâtului în vederea restituirii; să se atribuie pârâtului - reclamant reconvențional, în întregime, imobilul situat în municipiul A., . A, județul A., înscris în C.F. nr._, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ - A., cu nr. top 6764/3983/a. 1/56/1 (nr. cad. 10.616), compus din teren și casă cu regim de înălțime parter și mansardă, cu obligația ca pârâtul să achite reclamantei o sultă de 10% din valoarea de circulație a imobilului și să se dispună Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară a imobilului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că prima instanță nu s-a pronunțat, asupra cererii intervenienților, prin care au solicitat ca cele două procente de 90%, respectiv de 10% să fie calculate după scăderea din valoarea totală a bunurilor mobile și imobile a sumei de 7.500 EUR luată de către pârât de la intervenienți, cu titlu de împrumut, precum și a creditului contractat cu Banca Comercială Română SA, care va ajunge în final la aprox. 120.000 de lei, care să fie atribuite pârâtului în vederea restituirii.
De asemenea, instanța de apel nu a avut în vedere că bunurile ce fac obiectul acestui partaj au fost achiziționate în mai multe monezi, respectiv în mărci germane, în euro și în lei.
Instanța de apel a utilizat o regulă de calcul, funcție de valoarea casei „la roșu", apreciind, în mod eronat, că valoarea ei, în acest stadiu, ar fi de 30% din valoarea ei finală. Acest criteriu a fost folosit numai înainte de anul 1989, când piața imobiliară s-a bucurat de stabilitatea prețurilor.
În condițiile economiei de piață, când prețurile în domeniul imobiliar au înregistrat fluctuații considerabile, inclusiv anumite „explozii", urmate de scăderi bruște, regula de mai sus nu poate fi aplicată în astfel de situații, întrucât ar conduce la erori inadmisibile.
Instanța de apel nu a avut, însă, în vedere, la pronunțarea hotărârii recurate, că, potrivit dispozițiilor art. 32 lit. a), lit. b) și lit. c) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „soții răspund cu bunurile comune pentru: a) cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune; b) obligațiile ce au contractat împreună; c) obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei...".
Inclusiv reclamanta a recunoscut, în răspunsul enunțat la întrebarea nr. 12 din interogatoriul dat în fața primei instanțe, că a contractat, de comun acord, cu pârâtul un împrumut de la intervenienți, precum și faptul că suma respectivă nu a fost, încă, restituită, cu mențiunea că reclamanta a declarat că suma împrumutată ar fi de 6.000 DM.
Reclamanta a dat dovadă, însă, de rea-credință, întrucât a diminuat suma împrumutată de la 7.500 EUR la 6.000 DM, în condițiile în care, la momentul efectuării împrumutului (sfârșitul anului 2006) marca germană nu mai era în circulație, motiv pentru care nu aveau cum să efectueze împrumutul într-o astfel de monedă.
Sumele de bani date de către intervenienți reprezintă veritabile donații în favoarea pârâtului, iar faptul că acesta a fost unicul gratificat prin acele donații, a fost confirmat inclusiv de către intervenienți prin cererea de intervenție pe care au introdus-o în favoarea acestuia.
Au învederat că părțile aflate în litigiu nu au avut resurse proprii pentru achiziționarea bunurilor mobile și imobile ce fac obiectul acestui partaj, întrucât sunt tineri și ambii au avut statut de bugetar, beneficiind de salarii foarte mici.
Mai mult, valoarea sumelor de bani cu care l-au gratificat pe pârât este mult mai mare, în momentul de fată, în sensul că ele s-au multiplicat (au contribuit la sporirea valorii patrimoniului comun al soților).
În drept, invocă art. 30, art. 31 lit. b) și ale art. 32 lit. a), lit. b) și lit. c) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 821 din vechiul Cod civil; art. 242 alin. (2), art. 274 alin. (1), art. 301, art. 302, art. 3021, art. 303 și ale art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanta recurentă B. L. L., a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârât și intervenienți, cu motivarea că în mod legal, și prin prisma considerentelor, motivul de recurs ce vizează o alta calificare a imobilului, decât acea de bun comun, este nefondat, instanțele determinând, în raport cu momentul dobândirii imobilului, și exprimarea voinței de a fi bun comun, în actul de cumpărare al terenului fără construcții, natura juridica de bun comun. Pentru a putea
retine o altă caracterizare juridică, era necesar ca recurenții să demonstreze cu probe pertinente că, în litigiul pendinte, prezumția de comunitate a fost răsturnată, ori actele la care se referă nu pot constitui temeiul răsturnării acestei prezumții legale.
În ceea ce privește motivul de recurs prin care hotărârea este criticata sub aspectul cotelor reținute pe masă, îl apreciază nefondat, cu mențiunea, că în analiza lui, instanța de recurs trebuie sa pornească de la cererea inițiala și nu de la cea modificată tardiv.
În ce privește critica celor doua hotărâri, susținută prin motivele de recurs cu privire la neoperarea scăderii din valoarea întregii mase partajabile a creanțelor de 7500 Euro " luată de la părinți cu titlul de împrumut " și creanța de 120.000 lei reprezentând împrumut contractat la B.C.R., doar diferența valorică putând intra în masa partajabilă, în opinia recurenților, diferența asupra căreia să se determine cele două cote de contribuție de 90 % și, respectiv 10%, o apreciază inadmisibilă.
Prin întâmpinare, pârâtul B. A. G. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, cu motivarea că cererea de recurs conține aceleași susțineri și disertații lipsite de conținut și temei juridic ce au fost invocate și în fața instanței de apel, iar starea de fapt nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, față de ultima reglementare a prevederilor art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă, recursul devenind o cale de atac în care pot fi valorificate, exclusiv, motivele de nelegalitate prevăzute, în mod expres și limitativ de art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intervenienții recurenți au solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, și admiterea recursului pârâtului.
În motivare arată că în ceea ce privește critica privind stabilirea stării de fapt, aceasta nu mai poate face obiect de analiză a instanței de recurs, recursul reclamantei fiind astfel inadmisibil.
Au mai arătat că reclamanta a fost de rea-credință, întrucât nu mai recunoaște mărturisirea judiciară făcută în fața instanței de fond.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele trasate de art. 304 și 306 alin. 2 Cod pr. civ., raportat la probatoriul administrat, față de prevederile art. 299 și urm. Cod pr. civ., coroborate cu cele ale art. 30-36 Codul familiei, ale art. 673 Cod pr. civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, toate cele trei recursuri formulate în cauză cuprind argumente ce se bazează în cea mai mare parte pe modalitatea eronată de stabilire a contribuției părților la achiziționarea bunurilor comune datorită modalității de interpretare a probatoriului administrat în cauză.
Or, aspectele ce vizează netemeinicia deciziei atacate sunt preponderente în recursurile de față contrar dispozițiile art. 304 Cod pr. civ.,în forma în vigoare la data promovării acțiunii.
În cauză a fost administrat un amplu probatoriu raportat la starea de fapt, astfel că sub acest aspect se constată că s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, respectiv a dispozițiilor art. 30,36 Codul familiei și ale art. 673 Cod pr. civ.
De menționat că recursurile declarate împotriva deciziei civile pronunțate de Tribunalul A. (nr.108/21.03.2013), sunt în realitate o reiterare a motivelor ce au fost învederate de părți prin apelurile formulate în cauză ce vizează preponderent starea de fapt pe care aceștia o apreciază ca fiind greșit reținută, or, greșita stabilire a situației de fapt nu mai constituie motive de recurs în reglementarea art. 304 Cod pr. civ., pct. 11 al art. 304 Cod pr. civ. ce permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, fiind abrogat.
Raportat la starea de fapt reținută de cele două instanțe ce nu mai poate astfel, constitui obiect al controlului judiciar în recurs, Curtea va analiza doar motivele ce vizează aplicarea legii, sub acest aspect trebuie precizat că determinarea cotelor de contribuție a părților (reclamanta și pârâtul) au fost stabilite în raport de probatoriul administrat în cauză și care nu mai poate fi reevaluat în recurs, întrucât așa cum s-a menționat, vizează netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii atacate.
Susținerea reclamantei recurente în sensul că instanța de apel s-a preocupat de analizarea doar a apelului pârâtului fără a se pronunța asupra problemelor juridice ivite în cauză, nu este întemeiată, întrucât apelurile au fost analizate și soluționate în mod corect, în limitele disponibilității părților și a probatoriului administrat în cauză.
Nu este fondată susținerea că pârâtul ar fi solicitat să se constate natura juridică de bun propriu a imobilului din litigiu, întrucât acesta a solicitat să se costate că are o contribuție de 90% asupra imobilului, iar instanța de fond în mod corect a reținut că sub durata căsătoriei părțile au dobândit imobilul din litigiu și bunuri mobile, iar calitatea de bun comun a acestora nu a fost contestată.
S-a reținut în mod întemeiat de instanța de apel că atât reclamanta, cât și pârâtul, au primit ajutor de la părinți sub forma de donații bănești, iar această împrejurare a fost luată în considerare la efectuarea partajului, respectiv la stabilirea contribuției părților la achiziționarea bunurilor.
Nu poate fi primită nici critica adusă hotărârii prin cele trei recursuri, în sensul că instanța de apel a efectuat calcule eronate pentru a stabili contribuția părților, întrucât acestea au fost efectuate în raport de probele administrate în cauză.
Reclamanta a criticat și modalitatea în care a fost interpretată destinația creditului, susținând că a fost prejudiciată și sub acest aspect, cu motivarea că răspunsul său la interogator nu are caracter ferm, or, instanța în mod corect a apreciat interogatoriul acesteia ca un mijloc de probă, pe care l-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.
De altfel, ambele părți au recunoscut împrumutul, respectiv, și creditul contractat cu banca care a fost folosit la lucrări de finisaje la imobil, suma de 7500 euro fiind luată în considerare la stabilirea cotelor de contribuție.
Sub acest aspect, se constată că atât pârâtul cât și intervenienții au cerut ca procentul de 90%, respectiv 10% (contribuția părților) să fie calculat după scăderea sumei de 7.500 euro luată de la părinți (intervenienții din prezenta cauză) cu titlu de împrumut precum și a creditului, or, cererea acestora raportat la considerentele arătate mai sus nu putea fi primită de instanță.
Solicitarea ca pârâtul să preia în continuare creditul nerestituit contractat cu banca, a fost respinsă corect, în sensul că nu a dat curs cererii pârâtului de a-i fi atribuit creditul rămas de rambursat, iar cota de contribuție majoritară a acestuia a fost stabilită cu luarea în considerare și a ratelor achitate de către pârât, după desfacerea căsătoriei.
Mai mult, având în vedere că reclamanta și pârâtul sunt obligați solidar în contractul de credit, aspect confirmat de pârât (care a precizat că a contractat împreună cu reclamanta credit în sumă de 52.000 lei cu Banca Comercială în ianuarie 2008, pe o perioadă de 10 ani) și nu există acceptul băncii la modificarea contractului în sensul preluării obligațiilor contractuale de către pârât, solicitarea acestuia de preluare a creditului de rambursat nu putea fi primită de instanță.
S-a avut în vedere de instanța de apel la stabilirea cotelor și contribuției părților și susținerea sarcinilor căsătoriei dar și găzduirea de către părinții reclamantei a familiei acesteia, cu luarea în considerare a faptului că bunurile ce fac obiectul partajului au fost într-adevăr achiziționate în mărci germane, euro sau lei, însă la calcularea sumelor cu titlu de sultă s-a avut în vedere acest aspect de către instanță.
Raportat la cele arătate, se constată că nu este întemeiată nici critica pârâtului și intervenienților în sensul incidenței în cauză a dispozițiilor art. 31 lit. b Codul familiei, cele două instanțe reținând corect caracterul de bunuri comune a părților asupra bunurilor ce compun masa partajabilă, iar sumele de bani provenite de la intervenienți au fost luate în considerare la determinarea cotei de contribuție a pârâtului.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) Cod pr. civ., va respinge recursurile declarate de reclamanta B. L. L., de pârâtul B. A. G. precum și de către intervenienții B. G. și B. L. împotriva deciziei civile nr. 108 din 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta B. L. L., de pârâtul B. A. G. precum și de către intervenienții B. G. și B. L. împotriva deciziei civile nr. 108 din 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./25.10.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./28.10.2013
Instanța de apel: Tribunalul A., jud. N. C., S. C. Ș.
Prima instanță: Judecătoria A., jud. C. H.
| ← Contestatie la executare. Decizia nr. 1509/2013. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
