Pretenţii. Decizia nr. 1690/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1690/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1975/252/2011**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.1690
Ședința publică din 04 decembrie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții D. A. și D. D. S. împotriva Deciziei civile nr.525 din 4 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. M. L., C. L. AL M. L., . M. L., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic S. D. pentru pârâții intimați pârâții intimați P. M. L., C. L. al M. L. și M. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței următoarele: la data de 21.11.2013 cererea formulată de reclamanții recurenți D. A. și D. D.-S., la care s-a anexat chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei; la 02.12.2013 întâmpinarea formulată de pârâții intimați pârâții intimați P. M. L., C. L. al M. L. și M. L., căreia instanța îi conferă valoarea unor concluzii scrise, întrucât nu a fost depusă în termenul prevăzut de art.308 al.2 C.pr.civ.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar delegații de reprezentare și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic S. D., pentru pârâții intimați P. M. L., C. L. al M. L. și M. L., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei Tribunalului T. ca temeinică și legală pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Susține că reclamanții recurenți nu aduc critici de nelegalitate și în cererea de declarare a recursului se reiterează motivele de apel, critici care nu se încadrează în dispozițiile art.304 C.pr.civ.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.525 din 4 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr-_, Tribunalul T. a respins apelul formulat de reclamanții D. A. și D. D. S. împotriva Sentinței civile nr.991/03.04.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. M. L., C. L. al M. L., . M. L..
Astfel, tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe care a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al M. L..
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. L. și a pârâtei ..
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. A. și D. D. S. în contradictoriu cu pârâtele P. M. L. și ., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. A. și D. D. S., în contradictoriu cu pârâtul M. L. și pârâtul C. L. al M. L..
A respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al M. L. că, potrivit art. 10 al.1 din Legea nr.241/2006, legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale au competență exclusivă în tot ceea ce privește aprobarea programelor de investiții privind înființarea, dezvoltarea, modernizarea și reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, iar conform art.36 al.3 din același act normativ înființarea, dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului de alimentare cu apă și de canalizare din bugetele locale se face numai pe baza hotărârilor consiliilor locale, ale consiliilor județene, ale Consiliului General al M. București sau ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară de apă și de canalizare, după caz.
Tot în acest sens, art.36 din Legea nr.215/2001 prevede faptul că, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale, având atribuția aprobării documentațiilor tehnico-științifice pentru lucrările de investiții de interes local și a strategiilor privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale.
Astfel, constatând că pârâtul C. L. al M. L. are atribuții în ceea ce privește dezvoltarea și realizarea rețelei de canalizare solicitată de către reclamanți, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, invocată prin întâmpinare.
De asemenea, instanța a reținut că primăria unității administrativ-teritoriale este, conform art.77 din Legea nr.215/2001, o structura funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Prin urmare, neavând competența de a statua asupra dezvoltării și realizării rețelei de canalizare solicitată de către reclamanți, instanța a apreciat că nu există identitate între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și persoana care are calitatea de debitor în cadrul raportului juridic dedus judecății, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. L., invocată de aceasta prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., invocată de aceasta prin întâmpinare, instanța a reținut că, potrivit anexei la Licența nr.1854/30.01.2012, pârâta . deține licența pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, având dreptul de a exploata sistemul public de alimentare cu apă și de canalizare în aria administrativ-teritorială a M. L. prin furnizarea și prestarea serviciului acordat în baza contractului de concesiune nr._/02.05.2006 încheiat cu P. M. L..
Astfel, întrucât pârâta nu poate dispune asupra dezvoltării și realizării rețelei de canalizare, având doar dreptul de a furniza și presta serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare existent în aria administrativ-teritorială a M. L., neexistând identitate între această pârâtă și persoana care are calitatea de debitor în cadrul raportului juridic de drept material dedus judecății, instanța a apreciat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., pe care a admis-o, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
Asupra fondului cauzei, instanța a constatat că reclamanții au solicitat obligarea pârâților să dezvolte/realizeze efectiv rețeaua de canalizare pe . M. L., conform planului de situație nr.526/080-22-ED, întocmit de . Timișoara, cel puțin până la nivelul imobilului proprietatea reclamanților nr.8, în termen de cel mult 6 luni de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Din documentația de reabilitare a sistemului de canalizare în M. L. și răspunsul la interogatoriu, rezultă faptul că pârâtul C. L. al M. L., prin proiectant . Timișoara, a inițiat proiectul de reabilitare a sistemului de canalizare al M. L., avizat de C. Interministerial de Avizare a Lucrărilor Publice de Interes Național, prin avizul nr. 62/12.07.2007, cu o durată de realizare a investiției de 5 ani și finanțare de la bugetul de stat, urmând ca ulterior să fie continuate lucrările pentru etapa a II-a, în care sunt cuprinse și străzile care nu au canalizare, inclusiv . află proprietatea reclamanților.
În ceea ce privește realizarea efectivă a rețelei de canalizare solicitată de reclamanți, instanța a reținut că obligația dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului de alimentare cu apă și de canalizare care incumbă pârâților este o obligație de mijloace în temeiul căreia pârâții sunt îndatorați să pună în valoare toate mijloacele de care dispun și întreaga diligență pentru a dezvolta această infrastructură, fără a exista însă obligația de a garanta obținerea rezultatului.
Or, având în vedere că pârâții au recurs la inițierea proiectului de reabilitare a sistemului de canalizare în M. L., a cărui realizare este dependentă de alocarea sumelor necesare investiției de la bugetul de stat, dând astfel dovadă de diligență și prudență în conduita lor, făcând tot ceea ce este posibil pentru obținerea rezultatului urmărit, instanța a apreciat că, deși rețeaua de canalizare solicitată de reclamanți nu a fost efectuată, obligația la care sunt îndatorați pârâții se consideră executată.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți.
În temeiul art.274 al.1 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a reclamanților, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.991/03.04.2012, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, au formulat apel reclamanții D. A. și D. D. S., înregistrat pe rolul Tribunalului T. - Secția I Civilă, sub dosar nr._, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv obligarea pârâților să inițieze dezvoltarea și realizarea efectivă a rețelei de canalizare pe . L., cel puțin până la nivelul imobilului cu nr.8, proprietatea reclamanților, imobil situat pe partea dreaptă a șoselei în direcția de mers către Caransebeș, în termen de cel mult 6 luni de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
S-a arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la renunțarea la judecarea punctului 2 din cererea de chemare în judecată, cerere formulată în scris prin precizarea de la fila nr.15 dosar fond.
Din răspunsurile date la interogatorii, cât și prin susținerile formulate în cuprinsul întâmpinărilor, pârâții au recunoscut starea de fapt prezentată în cererea de chemare în judecată, stare de fapt care, în condițiile date nu a mai fost nevoie a fi dovedită, respectiv faptul că în zona în care locuiesc și au proprietatea imobilului (aspect necontestat de către niciunul dintre pârâți), nu există rețele de canalizare și, deci, implicit incidența dispozițiilor menționate în OUG nr.195/2005, privind protecția mediului, cu referire la neasigurarea unui mediu de viață sănătos cu privire la lipsa rețelei de canalizare.
Din documentația de reabilitare a sistemului de canalizare depusă la dosar de către pârâtul C. L. al M. L. rezultă că s-a inițiat un proiect de reabilitare a sistemului de canalizare la nivelul M. L., în ansamblu, obținându-se avizul nr.62/12.07.2007, cu o durată de realizare a investiției de 5 ani și finanțare de la bugetul de stat, durată care în această lună a anului 2012 expiră, fără a se demara realizarea propriu-zisă a investiției, situație în care nu se poate reține buna credință a pârâților în ceea ce privește realizarea efectivă a investiției.
Reclamanții nu pot fi de acord cu propunerea de investiție propusă de pârâți, respectiv reabilitarea întregului sistem de canalizare al M. L. pe faze de execuție, ei fiind cuprinși în cea de-a doua fază, deoarece sistemul de canalizare existent la nivelul M. L., acolo unde există, este unul funcțional în timp ce sunt și zone, cum este spre exemplu cea în care dețin proprietatea de circa 10 ani de zile, zonă în care nu a existat și nu există deloc o asemenea rețea.
Inițierea și realizarea efectivă, prin extinderea rețelei de canalizare existentă pe o distanță de circa 300 metri cum au solicitat, nu ar necesita eforturi mari pentru M. L. ca instituție așa cum se susține, pe când înlocuirea întregii rețele de canalizare din M. L. ar fi într-adevăr o investiție de anvergură.
S-a apreciază ca fiind netemeinică și nelegală motivarea instanței din considerentele hotărârii, conform căreia obligația dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului de canalizare ar fi o obligație de mijloace fără a exista obligația de a garanta obținerea rezultatului și că prin inițierea proiectului de reabilitare a sistemului de canalizare în M. L. (inițiere care a rămas în faza de proiect actualmente expirat n.n.), pârâții au dat dovadă de diligentă și prudență în conduita lor, în așa măsură încât obligația la care sunt aceștia îndatorați se consideră executată.
Dispozițiile legale invocate, respectiv art.70 și 90, cap.XII din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului sunt în sensul că, obligațiile autorităților administratei publice locale sunt imperative și de rezultat, nu de mijloace ori de diligență astfel după cum motivează instanța în considerentele hotărârii.
Atribuțiile consiliului local în domeniul invocat sunt prevăzute și în Legea nr.215/2001 a administrației publice locale (art.36, 62, 63 și 77).
Că obligația este una de rezultat și nu una de diligentă, ori de mijloace, rezidă și din formularea art.96, al.(2), pct.12 din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului, care sancționează cu amendă de la 30.000 lei la 60.000 lei încălcarea obligațiilor autorităților administrației publice locale de a amenaja, întreține și dezvolta rețele de canalizare.
Finanțarea investiției pentru rețelele de canalizare este reglementată de Legea nr.241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare, respectiv art.36, finanțare ce poate intra în competența autorităților administrației publice locale ori poate fi transferată operatorului, în acest caz pârâtul ., care în acest sens are calitate procesuală pasivă în acest litigiu, după cum are calitate și M. L. prin Primar în temeiul art.63 al.(1) din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale.
În drept, au invocat dispozițiile legale evocate.
Intimata . L. a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțata de către prima instanța, ca fiind temeinică și legală.
Având în vedere că apelul are caracter devolutiv, a învederat că se menține sistemul de apărare folosit în primă instanță la care face anumite completări impuse de calea de atac a reclamanților-apelanți.
Nu are relevanță faptul că instanța nu s-a pronunțat față de capătul 2 de cerere, cum au arătat apelanții, fiindcă instanța s-a pronunțat pe excepție a cărei admitere a condus la excepția de inadmisibilitate a acțiunii.
Respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță este o consecință a admiterii excepției privind lipsa calității procesuale pasive a societății, instanța respingând acțiunea ca fiind neîntemeiată, dar de fapt acțiunea a fost și inadmisibilă.
Legea nr.195/2005 privind protecția mediului și invocată de către apelanți drept temei juridic al acțiunii, nu obligă societatea să facă anumite lucrări pentru cetățenii orașului L., pe cheltuiala proprie, pe domeniul public, respectiv în cazul de față de a executa lucrări de extindere la rețeaua canalizare pe domeniul public.
S-a solicitat apelanților să precizeze dintr-un alt punct de vedere, unde se prevede în legea sus amintită că societatea este obligată să efectueze lucrări fără contract, dat fiind faptul că legiuitorul nu o obligă în baza temeiului de drept invocat, având în vedere că executarea unor astfel de lucrări pe domeniul public cade sub incidența altor prevederi legale cu condiția organizării de licitații.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
P. M. L., C. L. al M. L. și M. L. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului promovat împotriva Sentinței civile nr.991/03.04.2012 și menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică
Referitor la afirmația apelanților - reclamanți că instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la precizarea de acțiune prin care aceștia au arătat că renunță la judecarea petitului nr. 2 al cererii de chemare în judecată, au apreciat că această susținere nu este reală, deoarece la termenul de judecată din data de 31.10.2011 instanța a luat act de această renunțare și, pe cale de consecință, sentința civilă a fost dată prin raportare la cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
În ceea ce privește fondul cauzei, în mod temeinic a reținut instanța de judecată că la nivelul municipiului L. există demarată operațiunea de realizare a obiectivului de investiții „Reabilitarea sistemului de canalizare în municipiul L." și că în cadrul acestui obiectiv este cuprinsă și partea de canalizare a cărei realizare o solicită reclamanții.
Cu privire la afirmațiile apelanților-reclamanți că pârâții nu sunt de bună-credință, deoarece realizarea propriu-zisă a investiției nu s-a demarat și că durata de realizare a investiției a expirat deja, au precizat că aceste afirmații nu au niciun fundament, deoarece nu numai că proiectul a fost demarat, dar acesta este și în curs de derulare, însă fiind vorba de un obiectiv de investiții de anvergură, multianual, a cărui sursă de finanțare este în procent de 85% de la bugetul de stat (prin bugetul Ministerului Mediului și Pădurilor) și doar 15% din bugetul local și care implică și alți factori (inclusiv Ministerul Economiei și Finanțelor, care este împuternicit pentru identificarea și atragerea de fonduri), a fost necesară prelungirea duratei de finalizare a lucrărilor, până la sfârșitul anului 2013.
În acest sens în probațiune au depus Actul adițional nr.1 la Convenția nr.4098/11.10.2007, privind finanțarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor, Programul - „Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată", Subprogramul „Reabilitarea sistemului de canalizare în municipiul L. — etapa I".
Prin urmare, în mod judicios, prima instanță a reținut că obligația dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului de canalizare care incumbă pârâților este o obligație de mijloace în temeiul căreia pârâții sunt îndatorați să depună întreaga diligentă pentru a dezvolta această infrastructură, iar având în vedere faptul că s-a inițiat acest amplu proiect de reabilitare a sistemului de canalizare în municipiul L., a cărui realizare efectivă însă depinde și de alți factori, respectiv alocarea sumelor necesare investiției de la bugetul de stat, s-a conchis în mod corect că instituția pârâtă a dat dovadă de diligentă și prudență în conduită, iar obligația la care sunt îndatorați se consideră îndeplinită.
Față de solicitarea de a finaliza această lucrare, în termen de 6 luni de la emiterea unei hotărâri judecătorești definitive, au apreciat că aceasta nu are nici un fundament legal și este o solicitare nerealistă, care nu poate fi pusă în aplicare, deoarece, așa cum s-a arătat, realizarea reabilitării sistemului de canalizare la nivelul localității este o lucrare de anvergură, ce impune alocarea unor sume foarte mari, finanțare ce nu provine doar de la bugetul local și care de asemenea impune urmarea unor proceduri legale imperative, astfel că realizarea nu poate fi efectuată într-un anumit termen prestabilit de către reclamanți și eventual impus de către o instanță de judecată.
De altfel, în susținerea acestei solicitări nu a fost invocat nici un text de lege care să reglementeze în mod imperativ obligativitatea în sarcina unei autorități locale, de a realiza o rețea de canalizare într-o locație prestabilită de un anumit solicitant și într-un anumit termen.
Întâmpinarea nu a fost motivata în drept.
În probațiune, actul adițional nr.1 la Convenția nr.4098/11.10.2007 privind finanțarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor, Programul - „Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată", Subprogramul „Reabilitarea sistemului de canalizare în municipiul L. — etapa I".
A fost administrată proba cu înscrisul menționat mai sus.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul reclamanților pentru argumentele ce succed:
Apelanții au investit instanța cu o acțiune, astfel cum a fost precizată, în obligarea pârâților să inițializeze dezvoltarea și realizarea efectivă a rețelei de canalizare pe . L., cel puțin până la nivelul imobilului proprietatea reclamanților cu nr.8, situat pe partea dreaptă a șoselei în direcția de mers către Caransebeș, în termen de cel mult 6 luni de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
În raport de limitele investirii instanței și independent de modul de calificare a naturii juridice a obligației legale existente în sarcina autorităților locale în ce privește rețeaua de canalizare, în mod judicios a concluzionat prima instanță că demersul solicitat de către reclamanți a fost îndeplinit de către pârâți, câtă vreme din documentația de reabilitare a sistemului de canalizare în M. L. rezultă că pârâtul C. L. al M. L., prin proiectant . Timișoara, a inițiat proiectul de reabilitare a sistemului de canalizare al M. L., avizat de C. Interministerial de Avizare a Lucrărilor Publice de Interes Național, prin avizul nr. 62/12.07.2007, cu o durată de realizare a investiției de 5 ani și finanțare de la bugetul de stat, urmând ca ulterior să fie continuate lucrările pentru etapa a II-a, în care sunt cuprinse și străzile care nu au canalizare, inclusiv . află proprietatea reclamanților.
Stricto sensu, reclamanții au solicitat doar demararea unui astfel de program și, fără a aprecia obligația autorităților locale ca fiind doar una de mijloace, întrucât din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr.215 din 2001 cu ale OUG nr.195/2005 rezultă că un asemenea obiectiv se impune a fi realizat, obligația fiind ca atare una de rezultat, instanța nu poate fixa un termen cert pentru finalizarea lucrării, întrucât, pe de o parte, legea nu stabilește un interval de timp în interiorul căreia atribuțiile legale să fie aduse la îndeplinire (data fiind condiționarea bugetară), iar pe de altă parte, reabilitarea și extinderea rețelei într-o unitate administrativ-teritorială este o lucrare complexă ce nu poate fi realizată haotic, pe tronsoane separate și, în orice caz, în speță nu depinde exclusiv de autoritățile locale, în condițiile în care potrivit actului adițional nr.1 la Convenția nr.4098/11.10.2007 privind finanțarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor, Programul - „Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată", Subprogramul „Reabilitarea sistemului de canalizare în municipiul L. — etapa I", sursa de finanțare a acesteia este în procent de 85% de la bugetul de stat (prin bugetul Ministerului Mediului și Pădurilor) și doar 15% din bugetul local. Mai mult decât atât, în realizarea proiectului este implicat și Ministerul Economiei și Finanțelor în vederea identificării și atragerii de fonduri), motiv pentru care a fost prelungită durata de finalizare a lucrărilor până la sfârșitul anului 2013.
În mod corect a fost reținută lipsa de legitimare procesuală pasivă a societății comerciale deținătoare a licenței pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, licență ce îi conferă exclusiv dreptul și obligația corelativă de a exploata sistemul public de alimentare cu apă și de canalizare în aria administrativ-teritorială a M. L. prin furnizarea și prestarea serviciului acordat în baza contractului de concesiune nr._/02.05.2006 încheiat cu P. M. L., iar în absența unei obligații asumate contractual, pârâta nu poate iniția demersuri în privința dezvoltării și realizării rețelei de canalizare pe care să le finanțeze din fonduri proprii.
La termenul de judecată din data de 31.10.2011 instanța a luat act de renunțarea la judecata petitului subsidiar în dezdăunare, potrivit mențiunilor intrinseci ale menționatului act de procedură; conform exigențelor art.246 C.pr.civ., instanța a luat act de actul de dispoziție al renunțării la judecată prin încheiere, iar faptul nereluării acestei dispoziții în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nu este de natură a-i prejudicia pe reclamanți, câtă vreme încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea judecătorească.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, apelul a fost respins ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a soluției primei instanțe, potrivit art.296 C.pr.civ.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții D. A. și D. D. S., solicitând admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv să fie obligați pârâții să inițieze dezvoltarea și realizarea efectivă a rețelei de canalizare pe . L., cel puțin până la nivelul imobilului cu nr.8, proprietatea lor, în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ., arătând că instanța nu s-a pronunțat cu privire la renunțarea la judecarea petitului 2 din cererea de chemare în judecată și că prin răspunsurile date la interogatorii și prin întâmpinare pârâții au recunoscut starea de fapt prezentată în cererea de chemare în judecată, care nu mai trebuia dovedită, respectiv că în zona în care locuiesc nu există rețele de canalizare și, deci, implicit incidența dispozițiilor OUG nr.195/2005 cu referire la neasigurarea unui mediu de viață sănătos.
Că, s-a realizat un proiect de reabilitate a sistemului de canalizare la nivelul M. L., obținându-se avizul nr.62/12.07.2007, cu o durată de realizare a investiției de 5 ani, durată care a expirat în 2012, precizând că nu pot fi de acord cu propunerea de investiție făcută de pârâți, respectiv reabilitarea întregului sistem de canalizare al municipiului pe faze de execuție, iar ei să fie cuprinși în cea de-a doua fază, deoarece, unde există, sistemul este funcțional, în timp ce în zona lor nu există deloc rețea de canalizare.
Recurenții au mai învederat că extinderea rețelei de canalizare pe o distanță de circa 300 mp, așa cum au solicitat, nu necesită eforturi mari, apreciind ca fiind netemeinică și nelegală motivarea instanței conform căreia obligația dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare ar fi o obligație de mijloace, fără a exista obligația de a garanta obținerea rezultatului.
Astfel, au susținut că dispozițiile art.70, 90 și 96 Cap.XII din OUG nr.195/2005 referitoare la obligațiile autorităților administrației publice locale sunt imperative, iar obligațiile sunt de rezultat.
De asemenea, au susținut că atribuțiile consiliului local sunt prevăzute în Legea nr.215/2001 (art.36, 62, 63 și 77), iar finanțarea investiției pentru rețele de canalizare este reglementată de Legea nr.24/2006, finalizare ce poate intra în competența autorităților administrației publice locale ori poate fi transferată operatorului, în speță ., care are calitate procesuală pasivă.
Pârâții intimați P. M. L., C. L. al M. L. și M. L. au formulat întâmpinare, căreia Curtea i-a conferit rolul unor concluzii scrise, pentru nerespectarea termenului prevăzut de art.308 al.2 C.pr.civ., solicitând respingerea recursului reclamanților.
Examinând decizia atacată în limitele motivelor invocate și ale dispozițiilor art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților.
Astfel, Curtea reține că nu este întemeiată critica nepronunțării primei instanțe asupra petitului 2 din acțiune (privind plata unor despăgubiri), deoarece, așa cum corest a constatat și instanța de apel prin decizia recurată, prima instanță a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea acestui petit prin încheierea din 31.10.2011, iar împrejurarea că această mențiune nu a fost reiterată și în cuprinsul sentinței nu aduce nici o atingere vreunui drept al reclamanților și nici nu le produce vreun prejudiciu, în condițiile în care încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea pronunțată.
În al doilea rând, Curtea reține că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ., întrucât recurenții nu au indicat în mod concret în ce constă încălcarea acestui text de lege, respectiv nu au susținut că hotărârea nu ar fi motivată și nici nu au precizat care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii.
Or, din lecturarea hotărârii rezultă că aceasta cuprinde suficiente motive, concludente și necontradictorii în susținerea soluției pronunțate.
Din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.9 C.pr.civ., recurenții nu au indicat care act juridic a fost interpretat greșit în sensul de a i se schimba natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Cât privește cazul prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea reține că dispozițiile acestuia nu sunt incidente în speță, întrucât proiectul de realizare a rețelei de canalizare a fost demarat, iar solicitarea reclamanților recurenți de a se dispune finalizarea acestei lucrări în termen de 6 luni nu are nici un fundament legal, avându-se în vedere că realizarea investiției presupune asigurarea finanțării acesteia nu doar din bugetul local, ci și din bugetul de stat, respectarea unor norme tehnice pentru asigurarea calității, eficienței și caracterului unitar al acesteia, iar pe de altă parte, administrația publică locală trebuie să asigure, potrivit art.38 din Legea nr.215/2011, folosirea eficientă a resurselor financiare în funcție de prioritățile și oportunitățile lucrărilor necesare comunității.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ., astfel că va respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții D. A. și D. D. S. împotriva Deciziei civile nr.525 din 4 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/09.12.2013
Tehnored.MM/2 ex/19.12.2013
Instanță fond: Judecătoria L. – jud.C. A. A.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud.L. D., I. A. D.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 494/2013. Curtea de Apel... | Grăniţuire. Decizia nr. 1632/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
