Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1795/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 1795/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 2629/30/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ -29.10.2013

DECIZIA CIVILĂ NR. 1795/R

Ședința publică din 18 decembrie 2013

PREȘEDINTE: G. O.

JUDECĂTOR: RUJIȚA R.

JUDECĂTOR: F. Ș.

GREFIER: C. J.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. M. împotriva sentinței civile nr. 2113/6.09.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați ., M. D. Regionale și Turismului, A. Națională pentru T. și M. E..

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11.12.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru data de 18.12.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

În termenul de pronunțare, reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise, prin registratura instanței.

CURTEA

Deliberând, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2113/PI/6.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. invocată de acesta; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul M. E., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M. D. Regionale și Turismului, ., cu sediul în Timișoara, A. Națională pentru T., având ca obiect revendicare în baza Legii nr.10/2001.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin acțiunea civilă înregistrată la 12.02.2013, reclamanta P. M. a chemat in judecată pârâții . Timișoara (fosta . Timișoara), M. D. Regionale și Turismului, A. Națională pentru T. și M. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: soluționarea pe fond, prin admitere, a notificării depuse in temeiul legii nr. 10/2001, pentru restituirea in natura a imobilului situat in Timișoara, ..47 (posibil cu alta denumire in momentul de față) - Hotel Grand (fost Hotel Doje), imobil inscris in c.f. 468 Timișoara, nr.top. 489, in prezent imobilul definit "casa cu doua etaje si curte" fiind inscris in nr. top._/1; restituirea in natura a imobilului descris mai sus către reclamantă; rectificarea cărtii funciare corespunzătoare imobilului, in sensul radierii dreptului de proprietate al statului roman si a drepturilor inscrise ulterior intabularii acestuia si restabilirii situației de c.f. anterioara trecerii imobilului in proprietatea statului roman, apoi înscrierea dreptului sau de proprietate asupra imobilului, cu titlu de restituire in temeiul legii nr. 10/2001; obligarea paraților, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, s-a arătat că imobilul in litigiu a trecut fără titlu, in mod abuziv, in proprietatea statului roman, in anul 1949.

In temeiul disp. Legii nr.10/2001, reclamanta a depus in anul 2001 notificare prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului.

Prin sentința civila nr. 2750/P1/18 octombrie 2010 pronunțata de Tribunalul T. -secția civila in dosarul civil nr._ al Tribunalului T. — secția civila, definitiva si irevocabila, s-a constatat trecerea abuziva a imobilului in proprietatea statului roman si s-a dispus obligarea Ministerului D. Regionale si Turismului sa trimită notificarea înregistrata sub nr. 2759/14.08.2001 si dosarul administrativ constituit in temeiul Legii 10/2001 cu privire la imobilul situat in Timișoara, ..47, inscris in c.f. 468 (8371) Timișoara, nr.top. 489, spre competenta soluționare . Timișoara (fosta . Timișoara).

De la data pronunțării sentinței enunțate mai sus si pana in prezent, entitatea parata din dosarul civil nr._ nu mai poarta denumirea de M. D. Regionale si Turismului.

Întrucât in momentul de față M. E. este organ de coordonare si are in subordine A. Naționala pentru T., reclamanta a înțeles să cheme in judecata in calitate de parați atât instituția in contradictoriu cu care a fost pronunțata sentința civila nr. 2750/PI/18 octombrie 2010, cat si cele doua entități care au preluat atribuțiile acesteia.

Prin sentința irevocabila la care face referire s-a constatat ca la data apariției Legii nr.10/2001 numărul topografic_/1 corespunzător imobilului casa si curte cu 1470 mp (imobil a cărui restituire in natura o solicita, in calitate de moștenitor legal al proprietarului tabular deposedat abuziv de statul comunist roman) se afla in proprietatea statului roman. Aceasta, întrucât la data apariției Legii 10/2001 capitalul social al . Timișoara (fosta . Timișoara) era deținut cu majoritate de acțiuni de FPS potrivit actului adițional privind modificări si completări ale statutului ., autentificat sub nr. 2290/10.05.1999 de BNP B.-Doros-Curuti din Timișoara.

Așadar, prezentei spete îi sunt aplicabile disp. art. 21 alin.l (fost art. 20 alin. 1) din Legea nr. 10/2001, si anume: "Imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, societate sau o companie naționala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispoziție motivata a organelor de conducere ale unității deținătoare."

Întrucât pana la aceasta data paratul deținător nu si-a îndeplinit obligația de emitere a dispoziției motivate in forma stabilita de lege, de restituire in natura a imobilului astfel cum a fost solicitat de reclamantă prin notificare in temeiul legii 10/2001, s-a solicitat admiterea prezentei acțiuni.

Potrivit Deciziei nr.XX din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție, pronunțata in recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casație si Justiție, s-a statuat ca "instanța de judecata este competenta sa soluționeze pe fond nu numai contestația formulata impotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si acțiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea pârtii interesate."

In drept, au fost invocate disp. art.23 din Legea nr. 10/2001, art.34 din Legea nr.7/1996 a cadastrului si a publicității imobiliare, art. 44 din Constituția României, art. 480,481 Cod civil, art.l din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, decizia nr.XX/19 martie 2007 a Secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție, jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului in materie (Hotărârile P. c. România, S. s.a. c. România, s.a.)

Pârâta S.C. B. T. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulata de reclamanta P. M., ca nefondata, pentru următoarele motive:

Prin acțiunea ce face obiectul dosarului de fata reclamanta a solicitat instanței soluționarea pe fond a notificării depuse de aceasta in temeiul Legii nr. 10/2001 in ceea ce privește imobilul situat in Timișoara, ..47, proprietatea societății, restituirea in natura a acestui imobil si pe cale de consecința restabilirea situației anterioare trecerii imobilului in proprietatea Statului R. prin inscrierea unui drept de proprietate in favoarea reclamantei in evidente de CF.

In susținerea acestei acțiuni reclamanta se prevalează de doua înscrisuri ce nu au nici o forța juridica impotriva pârâtei, si anume: notificarea nr. 2759/14.08.2001 depusa de reclamanta la B. A. P. din București in temeiul Legii nr. 10/2001; sentința civila nr.2750/PI/18.10.2010 pronunțata in dosar nr._ al Tribunalului T..

S-a solicitat ca tribunalul sa verifice si apoi retina faptul ca ambele înscrisuri mai sus menționate nu sunt si nu pot fi opozabile pârâtei si implicit nu pot fundamenta admiterea acțiunii reclamantei in contra pârâtei din următoarele motive:

Notificarea, încă de la momentul la care a fost formulata de avocatul reclamantei si inregistrata la biroul executorului din București, a vizat explicit si vizează si in continuare doar „aplicarea masurilor reparatorii prin acordarea de despăgubiri in echivalent, conform art.27 si urm. din Legea 10/2011".

Cata vreme reclamanta si-a manifestat expres dorința de a fi despăgubită pentru acest imobil, in temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001, nu poate solicita acum, pe calea unei acțiuni formulata tot in temeiul Legii nr.10/2001, ca instanța sa dispună restituirea in natura in temeiul art. 21 din mai sus numita lege.

Exista o diferența fundamentala de regim juridic intre cele doua situații prevăzute de art.21 respectiv 27 din Legea nr. 10/2001, atât in ceea ce privește modalitatea in care are loc reparația actului abuziv din anul 1949, dar si in ceea ce privește persoana juridica de drept privat sau public indreptatita de norma legala a soluționa notificarea formulata de reclamanta.

Astfel, soluționarea notificării/cererii de acordare de despăgubiri nu revine societății pârâte - persoana juridica de drept privat cu capital integral privat inca din anul 2002 - poate ar fi revenit daca notificarea era fundamentata pe disp. art.21, ci aceasta notificare trebuia si trebuie sa fie soluționata de către instituția de drept public FPS/APAPS/A./M. Turismului/M. D. sau cum se va numi aceasta entitate juridica la momentul respectiv.

S-a solicitat ca tribunalul sa aiba in vedere ca aceasta apărare nu este o simpla opinie a societății, ci beneficiază, alături de forța juridica a textului legal in sine, de autoritatea de lucru judecat in ceea ce o privește in temeiul deciziei civile nr.563/18.09.2007 emisa de Curtea de Apel București - Secția a IV - a Civila (anexata), prin care s-a admis apelul si pe cale de consecința s-a admis acțiunea si s-a anulat Ordinul nr._/28.02.2005 emis de M. Transporturilor, Construcțiilor si Turismului, ordin prin care ministerul redirecționase Notificarea nr.2759/14.08.2001 spre analiza si soluționare către societatea pârâtă ce la acea vreme se numea ..A., iar in urma anularii ordinului competenta de soluționare a notificării a revenit ministerului (sub formele si denumirile succesive dobândite in ultimii 8 ani) ori eventual unei alte instituții de drept public abilitata legal in acest sens, insa cu siguranța nu societății pârâte.

Având in vedere ca notificarea reclamantei, intemeiata pe disp. art.27 din Legea nr. 10/2001, a fost depusa la APAPS, instituție a statului care efectuase acte de privatizare la S.C. T. Banatul S.A., aceasta instituție ar fi trebuit sa soluționeze notificarea in termenul de 60 de zile prevăzut de art.28 din Legea nr. 10/2001.

In ceea ce privește Sentința civila nr.2750/PI/18.10.2010 pronunțata in dosar nr._ al Tribunalului T., a arătat că în acel litigiu societatea nu a fost parte, nu îi este opozabila hotărârea pronunțata, astfel ca dispozițiile acesteia nu pot fundamenta o acțiune noua prin care se încearcă a se modifica temeiul in baza căruia reclamanta a formulat notificarea din anul 2001 (art. 27) prin care solicitase acordarea de despăgubiri in echivalent pentru imobilul trecut in proprietatea statului.

Pârâtul M. E., înființat prin reorganizarea Ministerului E., Comerțului și Mediului de Afaceri, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și în consecință, respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă în prezenta speță, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată față de M. E..

Reclamanta P. M. a formulat precizare de acțiune, prin care a arătat că imobilul in litigiu este o construcție cu teren aferent si a fost inițial înscris in c.f. 8371 Timișoara, cu nr. top._. In acest sens reclamanta a depus copie extras in extenso a acestei cărti funciare. Prin dezmembrarea operata in cartea funciara sub nr. 1327 din 24 ianuarie 1995 (sub II 4) s-au constituit doua numere topografice distincte:_/1 (casa si curte de 1470 mp) care a rămas in c.f. 8371 Timișoara si_/2 (curte de 40 mp) care a fost transcrisa in c.f._ in proprietatea .. In acest sens a depus copie extras in extenso a acestei cărți funciare.

Din actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că reclamanta P. M. a depus notificare în baza Legii nr. 10/2001 cu nr. 2759/14.08.2001 prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Timișoara, .. 47 înscris în CF nr. 468 Timișoara nr. top 489.

Prin sentința civilă nr. 2750/18.10.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ s-a constatat caracterul abuziv al trecerii imobilului în proprietatea Statului român și s-a dispus ca pârâtul M. D. Regionale și Turismului să trimită notificarea și dosarul administrativ spre competentă soluționare către .. S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Statul Român prin CLMT, A. București pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pârâtul M. E. a învederat lipsa calității sale procesuale pasive. Tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât acest pârât nu întrunește calitatea de deținător al imobilului revendicat, nici aceea de entitate învestită cu soluționarea notificării așa cum această noțiune este explicitată prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adică persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său. De asemenea, această instituție nu are atribuții recunoscute de lege în procedura specială a Legii nr. 10/2001, după cum nu este nici parte în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea invocată de reclamantă în susținerea acțiunii.

În ceea ce privește pârâta ., reclamanta a depus la dosar hotărârea prin care în anul 2010 s-a reținut faptul că acestei societăți îi revine competența de soluționare a notificării pentru imobilul revendicat de reclamantă, bunul aflându-se în patrimoniul său, iar societatea nefiind privatizată integral la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 21alin.1 din Legea nr. 10/2001.

Pârâta a invocat însă în mod just inopozabilitatea acestei hotărâri motivat de faptul că nu a fost parte în dosar, astfel că ea reprezintă în dosarul de față o probă ce poate fi răsturnată prin proba contrarie.

O astfel de probă a fost făcută prin depunerea deciziei civile nr.563/18.09.2007 emisa de Curtea de Apel București - Secția a IV - a Civila, filele 58-65 dosar, în care s-a statuat cu privire la incidența în speță a art. 29 din Legea nr. 10/2001, în sensul că pârâta nu este competentă să soluționeze notificarea depusă de reclamanta P. M., ci A. București, în considerarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Contrar considerentelor din sentința din anul 2010, instanța a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 nu este suficient ca unitatea deținătoare să fi avut ca acționar statul la momentul intrării în vigoare la legii, ci această condiție trebuie să existe și la momentul soluționării notificării, pentru a nu se încălca dreptul de proprietate al societății privatizate integral, în speță, încă din anul 2002. Concluzia este firească dacă avem în vedere că . a achitat un preț pentru acțiunile cumpărate de la stat, astfel că este un dobânditor cu titlu oneros al bunului, în privința căruia nu poate exista un temei de drept care să permită preluarea bunului din patrimoniul său. De altfel, Curtea de la Strasbourg a apreciat în jurisprudența sa că este contrar art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție să se dispună repararea prejudiciului produs prin preluarea bunului în perioada comunistă cu prejudicii aduse în prezent unui terț, cum s-ar întâmpla dacă s-ar dispune restituirea bunului în natură de către pârâta ..

De altfel, art. 21 din Legea nr. 10/2001 se referă la această condiție implicită, ca societatea să nu fie privatizată integral nici la momentul soluționării notificării, atunci când în alineatul al treilea arată că cota de participație a statului se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit, dar și când în Normele metodologice legiuitorul a statuat că societățile comerciale privatizate integral care au dobândit astfel de bunuri după privatizare nu sunt entități învestite cu soluționarea notificărilor.

În acest context, reclamanta se află în situația în care față de intervenția Legii nr. 165/2013, mai poate obține acordarea de măsuri compensatorii prin puncte, conform art. 16 din lege, dar nici unul dintre pârâții ., M. D. Regionale și Turismului sau A. Națională pentru T. nu pot dispune această măsură, nici nu pot restitui reclamantei imobilul în natură.

Prin urmare, întrucât notificarea trebuia soluționată de A. București, în baza art. 21, 26, 29 din Legea nr. 10/2001 tribunalul a respins acțiunea.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii precizate.

În motivare a învederat că obligația pârâtei . a fost stabilită irevocabil prin sentința civilă nr. 2750/18.10.2010 a Tribunalului T. și că decizia civilă nr. 563/18.09.2007 a Curții de Apel București invocată de pârâtă în favoarea sa nu îi este opozabilă.

A criticat stabilirea de către prima instanță a calității A. de entitate competentă cu soluționarea notificării, câtă vreme aceasta a invocat în mod constant lipsa calității sale în acest sens, inclusiv acest aspect rezultând din conținutul dosarului nr._ al Tribunalului T. (dosar a cărui atașare a solicitat-o în primă instanță, cererea fiindu-i respinsă).

A criticat considerentele sentinței potrivit cărora condiția ca unitatea deținătoare să fi avut ca acționar statul trebuie să existe și la momentul soluționării notificării, aceste considerente fiind contrare scopurilor adoptării Legii 10/2001 (restituirea în natură, indisponibilizarea bunului, sancționarea actelor translative de proprietate).

A criticat reținerea incidenței în cauză a Legii nr. 165/2013, câtă vreme- dată fiind situația imobilului- restituirea în natură este posibilă.

Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în condițiile art. 308 al. 2 C.p.c.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 304 1 C.p.c., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.p.c., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:

În prealabil, se constată că, pe calea recursului, reclamanta nu a formulat critici vizând reținerea în primă instanță a lipsei calității procesuale a pârâtului M. E. astfel că, având în vedere și solicitarea de restituire în natură a imobilului, hotărârea tribunalului va fi menținută sub aspectul soluției dată asupra excepției menționate.

În continuare, instanța reține că, prin hotărârea recurată, tribunalul a avut în vedere decizia prin care Curtea de Apel București a admis anularea ordinului emis de M. Transporturilor, Construcțiilor și Turismului care dispusese trimiterea spre soluționare a notificării reclamantei la ., instanța reținând că această decizie (nr. 563/18.09.2007 dată în dosarul nr._/3/2005) face dovada contrară celor dispuse prin sentința invocată în favoarea sa de reclamantă (sentința civilă nr. 2750/PI/18.10.2010, dată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ).

Se observă însă că, la pronunțarea deciziei, Curtea de Apel București a avut în vedere notificarea prin care reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri în condițiile art. 27 și urm. din Legea nr. 10/2001, motivarea deciziei pornind de la această premisă, iar soluția fiind dată în consecință (f. 58-65 dosar fond).

Pe de altă parte, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ reclamanta a solicitat ca soluționarea notificării să se facă prin restituirea în natură a imobilului, prin sentința civilă nr. 2750/PI/18.10.2010 stabilindu-se că această obligație (de soluționare a notificării în modalitatea urmărită de reclamantă) revine unității deținătoare, pârâta din cauza de față ..

Rezultă că, anterior promovării prezentei cereri doar în dosarul Tribunalului T. instanțele au fost investite în condițiile art. 112 al. 1 pct. 3 C.p.c. cu o cerere în restituire în natură, astfel că în mod greșit prima instanță a acordat preferință ca mijloc de probă deciziei Curții de Apel București.

Corespunde realității că, pronunțându-se asupra persoanei ținute să soluționeze cererea în despăgubire formulată de reclamantă prin notificare, instanța de apel s-a referit și la restituirea în natură a imobilului, însă dispozitivul deciziei astfel pronunțate nu cuprinde vreo mențiune în acest sens, astfel că decizia nu face proba contrară sentinței civile nr. 2570/PI/18.10.2010 invocată de reclamantă, argumentul suplimentar vizând interpretarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 avut în vedere de prima instanță rămânând, astfel, fără suport.

Este de observat că obligația de restituire în natură a imobilului ce face obiect al Legii nr. 10/2001 revine unității deținătoare potrivit art. 21 și nu vreunei alte entități dintre cele care, potrivit legii, au competențe în soluționarea notificărilor, astfel că, în cauză, doar pârâta . ar fi putut fi investită cu o atare cerere; în consecință, cum obligația rezultă din lege, chiar și în lipsa sentinței civile nr. 2750/PI/18.10.2010 a Tribunalului T., doar acestei pârâte i-ar fi revenit obligația de a emite un act vizând restituirea în natură în faza administrativă a Legii 10/2001.

Rezultă, astfel, că dând eficiență probatorie deciziei Curții de Apel București cu consecința înlăturării celor stabilite de Tribunalul T. privind persoana ținută să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură, prima instanță nu a mai examinat susținerile reclamantei referitoare la trecerea imobilului în proprietatea statului și la efectul notificării asupra modificării regimului juridic al acestuia, soluție ce echivalează cu neexaminarea fondului.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1,2,3,5 C.p.c. raportat la art. 304 pct. 5,9 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de reclamanta P. M. împotriva sentinței civile nr. 2113/PI/6.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..

În rejudecare, în situația în care va aprecia că persoana îndreptățită are posibilitatea de a reveni asupra modalității de reparare a prejudiciului cauzat prin preluarea imobilului solicitată prin notificare, instanța va avea în vedere considerentele mai sus- arătate și susținerile din recurs ale părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta P. M. împotriva sentinței civile nr. 2113/PI/6.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

G. O. RUJIȚA R. F. Ș.

GREFIER,

C. J.

Red. F.Ș.- 19.12.2013;

Tehnored. C.J.- 14.01.2014; 2 ex.

Primă instanță: Tribunalul T.

Judecător: A. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1795/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA