Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 860/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 860/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 24906/325/2011**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 28.08.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 860/R
Ședința publică din 29 octombrie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârât M. APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva deciziei civile nr. 292/7.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat S. M. și chematul în garanție S. V., pentru acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă domnul avocat C. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 292/7.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de pârâtul M. A. NATIONALE împotriva sentinței civile nr. 7731/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul S. M. și chematul în garanție S. V..
În consecință, sentința a fost schimbată în parte, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamant a sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri și a chematului în garanție la plata aceleiași sume către pârât; a fost menținută în rest sentința.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara la 13.10.2011, reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE în calitate de comitent pentru faptele ilicite săvârșite de S. V. A. și C. M. în temeiul raporturilor de subordonare între prepuși și comitenți, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 lei pentru suferințele provocate de rănirea sa în timpul revoluției din decembrie 1989.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost ranit prin impuscare cu prilejul represaliilor manifestatiilor anticomuniste de la Timisoara. In urma ranilor suferite prin impuscare are dureri de picior si in prezent, după atatia ani. Avea 19 ani la revolutie si a iesit in .>
Prejudiciul cauzat este foarte greu de evaluat, însă se referă la despăgubirile care vin să compenseze prejudiciul moral și reprezintă o apreciere globală a suferinței fizice, psihice și morale trăită timp de peste 20 ani, și care cu siguranță va continua toată viața.
A mai susținut că prejudiciile cauzate prin săvârșirea faptei ilicite de către S. V. Atanie și C. M. au condiții cauzale asemănătoare, iar o compensație globală, ținând cont de contextul atipic și extrem de violent în care a fost săvârșită fapta ilicită și de consecințele negative morale și materiale ale acesteia, poate fi apreciată ca o reparație justă și echitabilă a unui prejudiciu cauzat prin încălcarea dreptului său subiectiv la o viată normală, precum și consecințele negative asupra vieții sale, asupra personalității sale, a familiei sale, toate acestea având consecințe negative în plan moral, social, psihic, afectiv, relațional.
În drept, a invocat prevederile art.1373 alin.1, 2, art.1381 al.1, art. 1385 alin.1, 2, 3, 4, art.1386 al.1, art. 1388, art.1390 alin.1, 2, 3, art.1391, alin.1, 2, art. 2523, art.2528 alin.1, Cod civil, art.6 din CEDO, art.12, art.274 C.p.c., art.14, art.20 C.p.p.
La termenul de judecată din data de 21.02.2012, pârâtul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat chemarea în garanție a numitului S. V., cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 61-63 C.p.c., art.15, 17 din Legea nr. 146/1997, art.998-1003 C.civ., art. 1384, 1459 din noul C.civ.
Totodată, a formulat întâmpinare prin care a arătat că dată fiind complexitatea și particularitățile evenimentelor din decembrie 1989 și a faptelor concrete săvârșite de cei doi prepuși ai săi trebuie dovedită calitatea procesuală activă și, de asemenea, calitatea procesuală pasivă a prepușilor, care ar fi posibilă numai prin stabilirea raportului de cauzalitate, imediat, direct generator de prejudiciu, ce presupune stabilirea legăturii clare dintre acțiunea forțelor militare coordonate de prepuși și rănirea victimei, cu excluderea altor categorii de participanți, responsabile pentru numeroase fapte ilicite.
În drept a invocat D. nr. 167/1958, art. 998-1000 C.civ., art. 115 și urm. C.p.c., art. 1395 și urm. art. 2500 și urm. din noul C. civ.
Cererea de chemare în judecată a fost admisă și a fost obligat pârâtul M. Apărării Naționale să plătească reclamantului suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale; a fost obligat chematul în garanție S. V. A. să plătească pârâtului M. Apărării Naționale suma de 50.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului M. Apărării Naționale în calitate de comitent pentru faptele ilicite săvârșite de S. V. Atanie și C. M. la plata sumei de 500.000 lei, pentru suferințele provocate de rănirea sa în timpul revoluției din decembrie 1989.
Reclamantul a fost ranit prin împuscare in coapsa stangă de catre armata in data de 17 decembrie 1989, in timpul evenimentelor din decembrie 1989, ca urmare a represaliilor autoritatilor romane ale vremii.
Pârâtul a solicitat chemarea in garantie a numitului S. V., invocând o solidaritate pasivă legală.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului moral, invocând răspunderea civilă delictuală, respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Una din condițiile stabilirii răspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului este reprezentată de existența vinovăției acestuia din urmă, respectiv a chematului în garanție S. V. A..
Prin Decizia nr. 558 din 15.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat asupra vinovăției chematului în garanție și asupra răspunderii civile a pârâtului M. Apărării Naționale în calitate de parte responsabilă civilmente.
Nu rezultă din probele administrate în cauză că prejudiciul moral adus reclamantului prin rănirea sa prin împușcare cu prilejul evenimentelor din decembrie 1989 a fost reparat în integralitate de către pârât, în calitate de comitent sau de persoana vinovată de săvârșirea faptei ilicite, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial ținând cont de o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Potrivit dispozițiilor art. 998-999 C.civ. ( care se aplică conform art. 6 alin. 2 din Noul cod civil ). orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, ci și de acela ce a cauzat neglijența sau imprudența sa.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1000 al. 1 C.civ.: „Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră”, iar potrivit prevederilor al. 3 al aceluiași articol, stăpânii și comitenții, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă în temeiul articolelor menționate este necesară îndeplinirea cumulată a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, săvârșirea unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
În speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a chematului în garanție S. V. A., fapta ilicită săvârșită de acesta, precum și vinovăția rezultând din Sentința penală nr. 250/03.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr._/1/2004, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 558/2008 a aceleiași instanțe.
În ceea ce privește prejudiciul, este de necontestat că rănirea reclamantului, prin împușcare, a fost de natură sa-i provoace acesteia o suferință psihică de durată și greu de înlăturat.
Existența raportului de cauzalitate dintre fapta chematului în garanție S. V. A. și prejudiciul cauzat este de necontestat, atâta timp cât reclamantul a fost împușcat în timpul evenimentelor din Decembrie 1989, iar prin sentința penală mai sus menționată s-a stabilit că inculpații au făcut posibilă uciderea și rănirea unui număr mare de persoane, existând o acțiune conjugată a acestora și a celor care au folosit arme de foc.
Dimensiunea juridica a consecintelor evenimentelor din decembrie 1989 s-a prelungit prin investigatii nefinalizate ani de-a randul, cu rezultate contradictorii, fapt atestat inclusiv de etapele procedurii judiciare in cazul V. A. S. si M. Chitac.
Totodată, s-a reținut că, întrucât la momentul săvârșirii faptei exista un raportul de prepușenie între pârâtul M. Apărării Naționale si cei doi inculpați autori ai infracțiunii de omor și tentativei la infracțiunea de omor, fără a se dovedi depășirea de către aceștia a limitelor funcțiilor încredințate, în cauză sunt îndeplinite si condițiile angajării răspunderii civile a pârâtului-comitent pentru faptele celor doi prepuși, conform prevederilor art. 1000 al. 3 C.civ.
Referitor la stabilirea prejudiciului efectiv cauzat, instanța a reținut că spre deosebire de prejudiciul patrimonial care trebuie să fie cert, atât în ceea ce privește existența, cât și întinderea, la prejudiciu moral certitudinea vizează existenta acestuia, iar nu și întinderea care urmează a fi stabilită de către instanță raportat la circumstanțele cauzei.
În legătură cu criteriile de stabilire a daunelor morale, în jurisprudență s-a decis că judecătorul este singurul care, în raport cu consecințele suferite de reclamant, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze urmările faptei prejudiciabile.
În speță, instanța a apreciat că obligarea pârâtului M. Apărării Naționale la plata sumei de 50.000 lei, pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, ca urmare a rănirii lui în timpul evenimentelor din Decembrie 1989, corespunde cerinței unei juste despăgubiri.
Prin urmare a respins cererea reclamantului de obligare a paratului la plata sumei de 500.0000 lei cu titlu de daune morale si a admis cererea in sensul mai sus mentionat.
Totodată, în baza prevederilor art. 60 si 63 C.proc.civ., constatând că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, că, plătind despăgubirile, comitentul nu face altceva decât să avanseze în locul prepusului despăgubirile pe care acesta din urmă le datorează victimei, că în cauză prejudiciul a fost săvârșit cu vinovăție de către chematul în garanție S. V. A., instanta a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. Apărării Naționale împotriva chematului in garanție S. V. pentru suma de 500.000 lei.
Intrucat s-a apreciat de catre instanta ca suma de 50.000 lei corespunde cerinței unei juste despăgubiri a titularului cererii de chemare in judecata, instanta a admis cererea de chemare in garantie si a obligat chematul în garanție la plata către pârât a sumei de 50.000 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul M. Apărării Naționale.In motivarea căii de atac, s-a arătat că în mod greșit a fost admisă chiar și în parte acțiunea, deoarece condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în persoana prepușilor M.. îndeplinite, iar repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă penală, fie el și moral, este condiționată de îndeplinirea cumulativă a acestor condiții.
În primul rând, nu este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită pentru care au fost condamnați cei doi generali - S. V. și C. M. și prejudiciul „moral" suferit de reclamant.
Date fiind complexitatea și particularitățile evenimentelor din decembrie 1989 și natura faptelor ilicite săvârșite de cei doi prepuși, a apreciat că nu este suficientă invocarea unei legături de cauzalitate generice, ci trebuie dovedită legătura imediată, concret și direct generatoare de prejudiciu dintre fapta concretă a unui militar din forțelor armate coordonate de pârâți și rănirea victimei, cu excluderea altor categorii de participanți, responsabile pentru numeroase fapte ilicite.
In alte condiții, nu este dovedită nici calitatea procesuală activă a reclamantului și nici calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în garanție, respectiv a pârâtului (în calitate de comitent).
În al doilea rând, condițiile răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite sub aspectul existenței prejudiciului (cert) și respectării condiției prejudiciului neacoperit.
Prejudiciul moral este susținut prin urmările negative generate de rana suferită în decembrie 1989, „durerile mari...”, etc, dar nu este dovedit. Din certificatul medico legal depus la dosar nu rezultă decât faptul constatării unei leziuni împușcate la nivelul coapsei stângi, ce a necesitat doar 10 de zile de îngrijiri medicale și „poate avea vechimea din 17.02.1989".
Reclamantul nu a făcut dovada unor urmări negative ale rănii suferite în 1989 asupra stării de sănătate, condiție necesară a „suferințelor de lungă durată..."; în alte condiții, nici prejudiciul moral nu este dovedit.
De altfel, în decizia prin care a admis recursul și a trimis cauza la rejudecare pe fond, Curtea de Apel Timișoara a dispus instanței de fond necesitatea administrării de probe pentru dovedirea prejudiciului afirmat. Astfel de probe nu au fost propuse și nici administrate, iar reclamantul nu a făcut dovada unor urmări negative ale rănii suferite în 1989 asupra stării de sănătate și, de aici, a existenței unui prejudiciului moral.
Spre deosebire de cele reținute sunt aplicabile și dispozițiile art. 1391 din Noul Cod civil - repararea prejudiciului nepatrimonial, aplicabile situației juridice (născute după .) de față potrivit dispozițiilor Legii nr.71/2011, iar instanța poate acorda în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială sau socială. Evident, repararea prejudiciului nepatrimonial este condiționat de îndeplinirea și dovedirea situațiilor arătate mai sus, iar în cauză nu s-a depus niciun mijloc de probă privitor la acest aspect.
Este greșit a se stabili că nu rezultă din probele administrate că prejudiciul moral adus reclamantei nu a fost reparat în integralitate de pârât, din moment ce nu s-a făcut, în primul rând, dovada unui prejudiciu.
Dar chiar și în situația stabilirii, prin absurd, a unui asemenea prejudiciu, instanța ar fi trebuit să observe că acesta este deja acoperit. In raport cu „gravitatea" rănii suferite, certificatul pentru confirmarea titlului de Erou martir al Revoluției române din decembrie 1989 acordat reclamantului în condițiile Legii recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din decembrie 1989 nr.341/2004 valorează în sine o compensare și reparație morală a prejudiciului suferit.
Pe lângă aceasta, statul a acordat participanților la evenimentele din 1989 și urmașilor eroilor martiri drepturi materiale substanțiale (în special de natură financiară) care, nu numai că au acoperit „eventualul prejudiciu" încercat de reclamantă dar sumele acordate provin, în ultimă instanță, din aceeași sursă - bugetul statului.
Admisibilitatea acțiunii și cuantificarea prejudiciului moral potrivit unor criterii care rămân, efectiv, la aprecierea instanței, după cum s-a reținut nu numai că este subordonată unei aprecieri rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei dar și a compensărilor acordate, pentru ca acțiunea să nu se transforme într-o cerere speculativă, un mijloc de dobândire a unor venituri necuvenite, cu mijlocirea instanței.
Hotărârea este netemeinică și pentru faptul că acțiunea a fost desprinsă de cadrul procesului penal în care au fost judecați prepușii și nu s-a realizat o corelare cu nivelul despăgubirilor acordate acolo. Mai mult, în mod eronat a apreciat prima instanță că nu este susceptibil de probațiune materială prejudiciul moral; în stabilirea cuantumului despăgubirii trebuie avute în vedere pe lângă suferința fizică și psihică (nedovedite, de altfel), care poate fi apreciată de judecător, și consecințele în timp produse de fapta ilicită în planul vieții personale, sociale și profesionale a persoanei vătămate. Or, asemenea consecințe nu au fost probate iar în procesul penal, în situații similare, cuantumul unei despăgubiri „rezonabile" a fost mult mai mic, 5.000 - 10.000 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.299 și urm. C.proc.civ, art.998 - 999 C.civ., art.1349, 1351, 1357 și urm., 1373, 1381 și urm., art.1391 și urm. din Noul C.civ. și celelalte dispoziții legale invocate.
Reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul în limitele efectului devolutiv instanța de apel a reținut următoarele:
Sintetizând motivele pentru care apelantul este nemulțumit de sentința dată în cauză s-au reținut două critici cu privire la reținerea de către prima instanță a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
Astfel, apelantul a considerat că nu este îndeplinită condiția privind legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită pentru care au fost condamnați cei doi militari și prejudiciul moral și, de asemenea, nu este îndeplinită condiția existenței prejudiciului cert.
În speță, așa cum rezultă din adeverințele depuse la dosar fond ( fila 7,8) prejudiciul imediat și determinat a constat într-o vătămare a integritatii corporale produsă prin împușcare în data de 17.12.1989.
Sub aspectul raportului de cauzalitate, interesează ca efectul păgubitor să fi fost urmarea unor acțiuni produse în timpul evenimentelor din Decembrie 1989, fie că faptele celor doi militari au declanșat evenimentele, fie că au favorizat desfășurarea lor, fie că nu au împiedicat producerea consecințelor.
Date fiind circumstanțele speciale din Decembrie 1989, rănirea prin împușcare în perioada desfășurării evenimentelor este rezultatul acțiunilor celor însărcinați să oprească manifestările anticomuniste.
Aceste circumstanțe nu impun o cauzalitate specifică ci autorul faptei ilicite are sarcina de a dovedi că plaga prin împușcare a fost produsă în alte împrejurări decât cele ale Revoluției din Decembrie 1989.
Or, pârâtul nu a înlăturat prezumția dată de împrejurările concrete și speciale ale cauzei în sensul de a dovedi că rănirea prin împușcare a reclamantului s-a produs în alte circumstanțe decât evenimentele din Decembrie 1989.
În ce privește prejudiciul, s-a reținut că încălcarea unui drept patrimonial are drept rezultat, de regulă, un prejudiciu patrimonial, însă este posibil să se producă și un prejudiciu moral care, ca și cel patrimonial, trebuie dovedit.
Reclamantul nu a dovedit consecințe ireversibile ale rănirii care să-l fi privat de posibilitatea de a avea un loc de muncă, de a participa la o viață socială, de a se bucura de o viață pe care orice om o are; singurul prejudiciu nepatrimonial care a fost reținut fiind trauma psihică trăită în momentul rănirii.
Pentru acest prejudiciu moral, instanța de apel a apreciat că suma de 20.000 lei constituie o despăgubire bănească îndestulătoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen pârâtul, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea ei și, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată sau, în subsidiar, reducerea sumei stabilită drept despăgubire.
În motivare, a învederat că, la fel ca și prima instanță, tribunalul s-a preocupat doar de aprecierea cuantumului despăgubirilor, fără a analiza îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Astfel, arată pârâtul, în mod greșit a reținut tribunalul că, pornind de la autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale definitive de condamnare a prepușilor pârâtului, este suficientă producerea prejudiciului prin împușcare la data de 17.12.1989; în realitate, trebuia dovedită legătura imediată concret și direct generatoare de prejudiciu dintre fapta concretă a unui militar din forțele armate coordonate de prepuși și rănirea victimei, cu excluderea altor participanți, fiind greșit raționamentul instanței potrivit căruia, date fiind circumstanțele cauzei, pârâtul este cel care trebuie să dovedească faptul că reclamantul a fost rănit de o persoană ce nu era coordonată de prepușii pârâtului; consecința omisiunii stabilirii legăturii cauzale directe fiind nedovedirea calității procesuale a părților.
A invocat că nu a fost dovedit prejudiciul moral (chiar tribunalul reținând că nu au fost dovedite consecințele ireversibile ale rănirii) și că, oricum, prejudiciul moral a fost acoperit prin acordarea către reclamant a certificatului de conformare a titlului de Erou Martir al Revoluției Române din decembrie 1989, certificatul reprezentând o reparație morală prin el însuși; pe de altă parte, în temeiul acestui act, reclamantul a beneficiat din partea statului inclusiv de drepturi de natură financiară, drepturi ce i-au mărit substanțial patrimoniul.
În fine, a învederat că prezenta acțiune a fost desprinsă din cadrul procesului penal în care au fost judecați cei doi generali, astfel că, în realizarea corelării nivelului despăgubirilor acordate în acel proces, se impune cel puțin reducerea sumei acordate drept despăgubire.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 C.p.c.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și în baza art. 306 al. 2 C.p.c., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.p.c., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Menținând hotărârea primei instanțe sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru fapta prepusului cu consecința acordării (în cuantum diminuat) de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, tribunalul a constatat că sunt întrunite în cauză condițiile cerute de dispozițiile art. 998, 999, 1000 al. 3 C.civ.
Contrar susținerilor recurentului, tribunalul a examinat criticile formulate în apel de pârât și s-a pronunțat asupra condițiilor ce trebuiesc îndeplinite pentru angajarea răspunderii acestuia (f. 5, al. 7-12 decizie apel).
În continuare, instanța reține că, examinând condițiile cerute de art. 998-999 C.civ. sub aspectul întrunirii lor în cauză, tribunalul a avut în vedere că prejudiciul a fost dovedit, reclamantul fiind vătămat prin împușcare în data de 17.12.1989.
Pe de altă parte, a reținut tribunalul, rănirea prin împușcare a avut loc în timpul evenimentelor din decembrie 1989.
Date fiind aceste circumstanțe specifice, tribunalul a reținut că, față de împrejurările speciale în care s-a produs fapta împușcării, se poate prezuma că fapta a fost săvârșită de cei însărcinați să oprească manifestările anticomuniste și că pârâtul nu a făcut dovada contrară acestei prezumții, în sensul că nu a dovedit că o altă persoană decât cele aflate sub comanda prepușilor săi ar fi săvârșit fapta ilicită.
Instanța de recurs reține, față de cele mai sus- arătate, că tribunalul a făcut corecta aplicare a dispozițiilor art. 1170, 1199, 1203 C.civ. raportat la art. 1169 C.civ., fiind neîntemeiate criticile pârâtului referitoare la modalitatea în care tribunalul a stabilit în sarcina sa răspunderea pentru faptele prepușilor săi, având în vedere autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale definitivă prin care s-a stabilit vinovăția acestora din urmă prin decizia 558/15.10.2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Neîntemeiate sunt și criticile recurentului vizând repararea prejudiciului moral și, respectiv, cuantumul despăgubirilor acordate în acest scop.
Astfel, pentru a acorda despăgubiri, tribunalul a reținut că, prin împușcare, reclamantul a suferit o traumă psihică (aspect necontestat de recurent) cauzatoare de prejudiciu moral ce se impune a fi reparat prin plata de despăgubiri în prezentul litigiu și că acordarea de către stat a unor drepturi materiale participanților la evenimentele din decembrie 1989 nu constituie de plano o acoperire a prejudiciului și nici nu înlătură apanajul instanței de a aprecia că prejudiciul moral nu a fost acoperit în întregime.
Rezultă astfel că tribunalul a indicat criteriile avute în vedere pentru cuantificarea despăgubirilor.
Criticile recurentului privind aprecierea în concret de către tribunal a cuantumului sumei acordate- urmare a observării acestor criterii- și valoarea probatorie ce trebuia dată certificatului acordat reclamantului în baza Legii nr. 341/2004 și deciziei de condamnare a prepușilor sub aspectul despăgubirilor stabilite în procesul penal nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate de natură a atrage modificarea ori casarea deciziei recurate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.p.c. ci vizează netemeinicia acesteia, putând fi, eventual, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 10,11 C.p.c., norme legale abrogate la data pronunțării hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 C.p.c. raportat la art. 304 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de pârât M. APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva deciziei civile nr. 292/7.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârât M. APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva deciziei civile nr. 292/7.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. F.Ș.- 30.10.2014
Tehnored. C.J.- 14.11.2014; 4 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: D. B.; L. V.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: C. G.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1032/2014. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 38/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
