Anulare act. Decizia nr. 315/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 315/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 315/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.315

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10 septembrie 2015

PREȘEDINTE: A.-M. N.

JUDECĂTOR: C. P.

JUDECĂTOR: M. G.

GREFIER: A. B.

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta Casa de Insolvență T. Torontal IPURL” administrator judiciar al SA Agroindustriala Topolovățu M. și pârâtul J. I. D. împotriva deciziei civile nr. 146/A/23.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați R. A., A. E., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat avocat H. M., pentru reclamanta recurentă și avocat Kasai Marek, pentru pârâtul recurent și avocat F. S. C., pentru pârâtele intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 04.09.2015, pârâtele intimate au depus la dosar întâmpinare, la ca4re a fost anexată împuternicirea avocațială, iar la data de 08.09.2015, un set de înscrisuri.

Reprezentantul pârâtului recurent depune taxa judiciară de timbru în sumă de 5.079 lei cu chitanța nr.TMXWM_/08.09.2015, 5 lei timbru judiciar cu chitanța nr.TMXWM_/10.09.2015 și dovada achitării onorariului de avocat.

Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială.

Reprezentanta pârâtelor intimate arată că și reclamanta recurentă trebuia să achite taxa judiciară de timbru pentru recursul declarat, întrucât acțiunea a fost introdusă de societatea agricolă prin administrator judiciar.

Instanța, în deliberare asupra acestui aspect reține că părțile nemulțumite nu au formulat cerere de reexaminare taxă judiciară potrivit dispozițiilor Legii nr. 146/1997.

Instanța pune în discuția părților cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanta recurentă și excepția de tardivitate a recursului reclamantei.

Reprezentantul reclamantei arată că a formulat cererea de repunere în termenul de recurs, întrucât hotărârea atacată nu i-a fost comunicată la acea dată, neavând calitate procesuală decât în data de 24.04.2015, moment în care s-a făcut predarea-primire a mandatului de reprezentant al societății reclamante SA Agroindustriala Topolovățu M., arătând că această dată este momentul legal în care putea să efectueze acest demers judiciar, astfel încât solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs.

Reprezentantul pârâtului recurent solicită respingerea excepției de tardivitatate a recursului reclamantei și admiterea cererii de repunere în termen a formulării recursului.

Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantă și admiterea excepției tardivității formulării recursului arătând că titularul dreptului de a formula recursul este societatea agricolă, nu administratorul judiciar și în aceste condiții, având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată societății, iar fostul administrator avea mandat de a formula recurs. Schimbarea administratorului judiciar nu dă dreptul de a fi depus în termen noul administrator judiciar, după ce hotărârea atacată i-a fost comunicată acestuia de către fostul administrator.

După deliberare, instanța respinge cererea de repunere în termenul de recurs, întrucât societatea a avut un reprezentant în tot acest timp, faptul că s-a făcut predarea-primire a mandatului noului administrator judiciar mai târziu, nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința părții.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului pârâtului.

Reprezentantul pârâtului recurent solicită, în principiu, având în vedere complexitatea cauzei și pentru a-și exprima punctul de vedere față de întâmpinarea depusă astăzi la dosar, amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune concluzii scrise. Solicită admiterea recursului pârâtului așa cum a fost formulat, în principal, casarea deciziei civile atacate și a sentinței instanței de fond, având în vedere că motivele de recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 3-5 C.pr.civ., trimiterea cauzei în primă instanță spre soluționare Tribunalului T. – Secția a II-a civilă – judecător sindic, în subsidiar, admiterea recursului pârâtului, casarea în parte a deciziei atacate și a sentinței pronunțate de Judecătoria Lugoj, admițând apelul formulat și trimiterea cauzei pe fond spre soluționare Judecătoriei Lugoj, în vederea lămuririi naturii juridice a cererii și a calității în care a formulat acțiunea introductivă reclamantele, persoane fizice, dată fiind poziția exprimată de SA Agroindustriala Topolovățu M. de renunțare la judecată, poziție exprimată în fața instanței de fond. În al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului pârâtului, modificarea în parte a hotărârii recurate și a sentinței primei instanțe în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active în principal a lipsei de interes și a excepției inadmisibilității acțiunii reclamantelor R. A. și A. E., precum și respingerea acțiunii formulate de acestea pe aceste excepții, iar un ultim subsidiar, pe fond, solicită admiterea recursului formulat de pârât, modificarea în parte a deciziei atacate și a sentinței pronunțată de instanța de fond, iar pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamante în ce privește petitele privitoare la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5641/13.10.2007 și, problema rectificării CF în sensul radierii recurentului J. din CF-urile menționate și reînscrierea dreptului de proprietate a societății agricole și nulitatea delegației nr. 1 din 30.10.2007.

Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului formulat de pârâtul recurent.

Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea recursului pârâtului și menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel ca fiind temeinice și legale.

Reprezentanta pârâtelor intimate arată că, în ceea ce privește solicitarea reprezentantului pârâtului recurent de casare a hotărârilor și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente, în nici un caz Tribunalul T. - Secția a II-a civilă – judecător sindic nu este competent să judece în primă instanță această cauză, excede această cauză obiectului art. 18 din Legea nr. 85/2006 care prevede foarte clar că judecătorul sindic este competent să judece acțiunii introduse de lichidator sau administrator judiciar care au ca obiect anularea actelor frauduloase efectuate de societate în dauna creditorilor. Instanța investită inițial, rămâne investită cu soluționarea cauzei, chiar dacă pe parcursul judecății intervin alte împrejurări cum ar fi .. Sfera litigiilor de sindic este clar determinată și nu se pune problema acestor aspecte.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantelor, reprezentanta acestora solicită respingerea excepțiilor invocate de reprezentantul pârâtului recurent, întrucât reclamantele au formulat acțiunea în calitate de membrii ai societății agricole. Fără cheltuieli de judecată, întrucât le va solicita pe cale separată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2075/2013 a Judecătoriei Lugoj s-au respins excepțiile necompetenței funcționale și materiale a Judecătoriei Lugoj, a insuficientei timbrări a capătului de cerere privind repunerea părților în situația anterioară prin rectificarea înscrierilor de carte funciară și a capătului de cerere vizând constatarea nulității contractului autentic de vânzare - cumpărare, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantelor R. A. și A. E.. S-a admis excepția prescripției dreptului reclamantelor R. A. și A. E. de a solicita anularea procesului verbal nr. 22/19.08.2001 al Adunării Generale a Societății Agricole Agroindustriala Topolovățu M. și s-a respins acest capăt de cerere formulat de reclamante ca fiind prescris. În baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantei S. Agricolă Agroindustriala Topolovățu M. reprezentată de SCP Insolvein SPRL prin lichidator I. D. la judecarea acțiunii civile formulată în contradictoriu cu pârâtul J. I. D.. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele R. A. și A. în contradictoriu cu pârâtul J. I. D. și în consecință:

S-a constatat nulă delegația nr. 1/30.10.2007 prin care S. Agricolă Agroindustriala Topolovățu M. l-a împuternicit pe pârâtul J. I. D. să o reprezinte în fața notarului public R. M., iar pe fond s-a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5641/30.10.2007 de B.N.P. Asociați „R.”, încheiat între S. Agricolă Agroindustriala Topolovățu M. reprezentată de J. I. D. în calitate de vânzătoare și pârâtul J. I. D. în calitate de cumpărător.

S-a dispus rectificarea înscrierilor efectuate în CF nr. 1829 Iosifalău nr. cad. 1828/2, 1832/2; în CF nr. 1830 Iosifalău nr. cad. 1814/a/2-1819/2; 1728/2-1737/2; 2106/2; 2195/2 și nr. cad.1802/2-1813/b/2; 1738/2-1742/2._/2-1752/b/2. 1752/a/2. 2106/3.2195/3; în CF nr. 669 Cralovăț nr. cad. 724/1/2-724/2/2-725/a/2 -725/b/1/2/2-725/b/2/2-726/2-727/2-728/2-729/2-_/2-734/2-_/a/2-737/b/2-738/2-739/2-740/2-1006/2-1007/2; în CF nr. 955 Șuștra nr. cad. 405/14/1/2, nr. cad. 405/14/1/3 și nr. cad. 405/14/1/4, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului J. I. D. și reînscrierii dreptului de proprietate al Societății Agricole Agroindustriala Topolovățu M..

În baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantelor R. A., A. E. și S. Agricolă Agroindustriala Topolovățu M. la judecarea petitului privind constatarea nulității absolute a procesului verbal nr. 22/19.08.2001 al Adunării Generale a Societății Agricole Agroindustriala Topolovățu M..

A fost anulată cererea reconvențională formulată de pârâtul J. I. D..

S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele R. A. și A. E. în contradictoriu cu pârâta S. Agricolă Agroindustriala Topolovățu M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

S-a respins cererea formulată de pârâtul J. I. D. privind restituirea taxei judiciare de timbru achitată pentru cererea reconvențională în sumă de 1678,64 lei.

Pârâtul J. I. D. a fost obligat la 32 lei cheltuieli de judecată către reclamanta R. A., s-au respins restul cheltuielilor solicitate de reclamante și s-au respins cheltuielile de judecată solicitate de pârât.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Excepția necompetenței funcționale și materiale a Judecătoriei Lugoj invocată de societatea reclamantă și de pârât, a fost respinsă având în vedere data promovării acțiuni, 22.11.2007, dată anterioară deschiderii procedurii insolvenței prin Sentința Civilă nr. 964/03.06.2010 (f. 27-29 vol. II dosar), dispozițiile legale incidente în cauză privind competența materială la data introducerii acțiunii fiind cele prevăzute de art. 1 pct. 1 Codul procedură civilă în forma în vigoare la data introducerii acțiunii.

Excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor R. A. și A. E. și a lipsei de interes a acestora, au fost respinse ca neîntemeiate, având în vedere că, în calitate de membre asociate ale societății agricole reclamante încă de la constituirea ei în anul 1991 conform procesului verbal nr. 1/18.05.1991, acestea sunt direct interesate în buna funcționare a societății și menținerea sau mărirea patrimoniului acesteia, fiind astfel îndreptățite să conteste orice act juridic păgubitor pentru societate, neavând nici o relevanță împrejurarea că a fost ridicat dreptul de administrare al consiliului de administrație și al reclamantei A. E. în calitate de președinte al societății.

Referitor la excepția prescripției dreptului reclamantelor de a solicita anularea procesului verbal nr. 22/19.08.2001 încheiat cu ocazia Adunării generale a membrilor Societății Agricole Agroindustriala Topolovățu M., instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 și art. 9 din Decretul-Lege nr. 167/1958. Ori, în condițiile în care cele două reclamante nu au făcut în cauză dovada momentului când au luat cunoștință despre conținutul procesului verbal nr. 22 încheiat cu ocazia adunării generale a membrilor societății agricole din 19.08.2001, ele fiind membre ale societății la acea dată, instanța a reținut că termenul de prescripție a dreptului de a invoca nulitatea relativă a acestui proces verbal a început să curgă la data când s-a desfășurat adunarea generală la care au fost convocați să participe toți membrii asociați, el împlinindu-se la 19.08.2004, cu mult înaintea promovării acțiunii.

În consecință, a admis această excepție și a respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal nr. 22/19.08.2001 încheiat cu ocazia Adunării generale a membrilor Societății Agricole Agroindustriala Topolovățu M. ca fiind prescris.

De asemenea, având în vedere că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății Agricole Agroindustriala Topolovățu M., instanța a respins acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu această pârâtă.

În ceea ce privește nulitatea absolută a acestui proces verbal, invocată de cele trei reclamante prin cererea de modificare a acțiunii introductive, ca urmare a renunțării reclamantei A. E. la judecarea acestui petit la termenul din 08.10.2009 (f. 84 dosar judecătorie), a renunțării societății agricole reclamante prin cererea scrisă depusă la fila 100 dosar judecătorie și a renunțării verbale la termenul de judecată din 03.12.2009 a mandatarului reclamantei R. A. împuternicit în acest scop cu procură specială (f. 124, 130 dosar judecătorie), la termenul de judecată din 03.12.2009 instanța a luat act de renunțarea celor trei reclamanți la judecarea acestui capăt de cerere, renunțarea la judecată fiind un act de dispoziție unilateral irevocabil, asupra căruia părțile renunțătoare nu mai pot reveni.

Referitor la cererea formulată de reclamanta S. Agricolă Agroindustriala Topolovățu M. prin lichidator privind renunțarea la judecarea întregii acțiuni, instanța a luat act de această renunțare la judecată conform dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, în condițiile în care atât dispozițiile art. 20 lit. „m” cât și dispozițiile art. 25 lit. „j” din Legea nr. 85/2006 prevăd în mod expres că doar tranzacțiile, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunțarea la garanțiile reale efectuate de administratorul judiciar respectiv de lichidator, trebuie confirmate de judecătorul sindic.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5641/30.10.2007 de B.N.P. Asociați „R.” (f. 5-6), reclamanta S. Agricolă Agroindustriala Topolovățu M. reprezentată de numitul J. I. D. în baza delegației nr. 1/30.10.2007 și în baza hotărârii Adunării Generale a Asociaților consemnată în procesul verbal nr. 22/10.08.2001, a vândut pârâtului J. I. D. imobilele proprietatea societății evidențiate în CF nr. 1829 Iosifalău nr. cad. 1828/2, 1832/2 compus din teren cu cramă în suprafață de 2938 mp; în CF nr. 1830 Iosifalău nr. cad. 1814/a/2-1819/2; 1728/2-1737/2; 2106/2; 2195/2 și 1802/2-1813/b/2; 1738/2-1742/2._/2-1752/b/2. 1752/a/2. 2106/3.2195/3 compus din construcții: casă, vestiar, 2 bazine de înot, eleșteu, eleșteu pește și teren în suprafață totală de 27,0126 ha; în CF nr. 669 Cralovăț nr. cad. 724/1/2-724/2/2-725/a/2-725/b/1/2-725/b/2/2-726/2-727/2-728/2-729/2-_/2-734/2-_/a/2-737/b/2-738/2-739/2-740/2-1006/2-1007/2 compus din teren cu casă nefamiliști și două lacuri acumulare și bazin betonat în suprafață de 6,9279 ha; în CF nr. 955 Șuștra nr. cad. 405/14/1/2 compus din teren cu saivan de oi în suprafață de 1520 mp; nr. cad. 405/14/1/3 compus din teren în suprafață de 1840 mp și nr. cad. 405/14/1/4 compus din teren cu casa ciobanului în suprafață de 60 mp.

Prețul total de vânzare convenit de părți a fost de 16.316,19 lei, iar reprezentantul vânzătoarei a declarat în reprezentarea acesteia că a fost primit de către societate de la cumpărător în data de 24.08.2001, conform facturilor nr._,_,_ și_. Părțile au declarat că prețul actualizat, conform indicelui de inflație este de 30.180 lei.

Reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a acestui contract motivat de faptul că se întemeiază pe o cauză ilicită iar prețul vânzării imobilelor este derizoriu.

Analizând condițiile în care pârâtul a reprezentat societatea agricolă vânzătoare cu prilejul încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare, prima instanță a reținut că în luna martie 2007 s-a convocat Adunarea Generală a Asociaților atât de către pârâtul J. I. D. cât și de către reclamante. Prin Sentința Civilă nr. 694/26.03.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ irevocabilă, instanța a stabilit cu putere de lucru judecat că doar adunarea generală convocată de reclamante s-a desfășurat în condițiile legale în data de 25.03.2007, când a fost aleasă în calitate de președinte al societății reclamanta A. E..

Ignorând voința majorității membrilor asociați care au înțeles să voteze pentru un nou președinte care să reprezinte societatea reclamantă, pârâtul J. I. D. a completat și ștampilat delegația nr. 1/2007 în baza căreia s-a prezentat în fața notarului în calitate de președinte și reprezentant al societății vânzătoare, în scopul de a exprima un consimțământ valabil al acesteia pentru încheierea actului translativ de proprietate.

Reaua credință a pârâtului în calitate de reprezentant al societății vânzătoare și de cumpărător rezultă și din faptul că, după înregistrarea cererii de autorizare a modificării componenței organelor de conducere ale societății în dosarul nr._, acesta a formulat cerere de suspendare a soluționării respectivei cauze ( fila 34 din dosarul respectiv), invocând înregistrarea acțiunii prin care a contestat legalitatea Adunării Generale din 25.03.2007 convocată de reclamantele R. A. și A. E., în dosarul nr._ .

Astfel, vânzarea s-a realizat în condițiile în care pe rolul Judecătoriei Lugoj existau înregistrate trei cauze vizând analiza legalității adunărilor generale convocate de reclamante respectiv de pârât, în scopul alegerii noilor membri ai organelor de conducere și autorizării lor de către instanță (dosar nr._, dosar nr._ și dosar nr._, toate acvirate la prezenta cauză).

Față de aceste împrejurări concrete în care s-a încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare și s-a completat delegația de reprezentare a societății vânzătoare de către pârât în calitate de președinte (deși nu mai deținea acea funcție), instanța a reținut reaua credință a pârâtului J. I. D., care pe fondul gravelor conflicte existente între membrii asociați ai societății vis-a-vis de componența organelor reprezentative, după realegerea sa în baza unui proces verbal anulat cu nr. 24/25.03.2007, încheiat în urma unei adunări generale nelegale.

În consecință, instanța a apreciat că în cauză au devenit incidente dispozițiile art. 948, 966 și 968 cod civil privind cauza ilicită.

Împotriva acestei sentințe au fost declarate trei apeluri ( calea de atac fiind calificată în ședința din data de 08.12.2014 – fila 24 ultim dosar al Secției Civile).

Primul apel a fost exercitat prin avocat F. S. C. în numele reclamantelor R. A. și A. E. și a pârâtei S. A. Topolovățu M..

Cu privire la apelul introdus de avocat F. S. C. în numele Societatății A. Topolovățu M. s-a invocat nulitatea ca urmare a lipsi dovezii calității de reprezentant a avocatului.

Cu privire la această excepție procesuală s-a constatat că prin încheierea pronunțată în ședință publică din data de 10.03.2014 ( fila 133 dosar înregistrat la Secția I Civilă) instanța a reținut conflictul de interese ca urmare a faptului că avocatul nu poate – potrivit art. 46 din Legea 51/1995 – să reprezinte sau să asiste părți cu interese contrare în aceeași cauză neregularitatea procedurală fiind soluționată prin această încheiere interlocutorie prin care s-a constatat implicit că avocat F. S. C. are calitate de reprezentant convențional doar a reclamantelor R. A. și A. E. toate actele de procedură ce au urmat fiind îndeplinite doar în calitate de reprezentant a reclamantelor nu și a pârâtei S. A. Topolovățu M..

În considerentele apelului reclamantele au arătat că hotărârea atacată este numai în parte netemeinică și nelegală, referindu-se în principal la faptul că instanța de fond în mod greșit a luat act de renunțarea reclamantei S. A. Topolovățu M. la acțiune și că tot în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la anularea procesului-verbal nr. 22/19.08.2001.

Referitor la anularea procesului-verbal nr. 22/19.08.2001, reclamantele arată că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției, termenul de prescripție de 3 ani nefiind depășit întrucât data la care a început să curgă a fost data la care au luat la cunoștință de acesta, mai exact momentul în care a fost folosit acest proces-verbal, la încheierea Contractului de vânzare cumpărare cu nr. 5641/30.10/2007 încheiat la BNP M. R. din Lugoj.

Cu privire la apelul exercitat de reclamantele R. A. și A. E. instanța de apel a reținut că reclamantele au criticat prin cererea de apel doar două dintre soluțiile cuprinse în dispozitivul sentinței atacate.

Un prim motiv se referă la acea parte a dispozitivului prin care instanța a luat act de renunțarea la judecată făcută de lichidator în numele Societății Agroindustriale Topolovățu M..

Acest motiv putea fi invocat doar de S. A. Topolovățu M. și nu de reclamante în numele pârâtei.

Constatându-se de altfel prin încheiere interlocutorie că pârâta S. A. Topolovățu M. nu este în mod valabil reprezentată de avocat F. S. C. care a semnat apelul și în numele acestei pârâte critica referitoare la renunțarea la judecată nu mai poate face obiectul analizei apelului reclamantelor.

Cel de-al doilea motiv s-a referat la soluția de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de anulare a procesului-verbal nr. 22/19.08.2001.

În ce privește această excepție, prima instanță a reținut corect aplicabilitatea art. 9 din Decretul 167/1958.

Astfel, prescripția începe să curgă de la data când s-a cunoscut cauza de nulitate relativă însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.

Chiar dacă s-ar lua în considerare momentul obiectiv al începutului prescripției și nu cel subiectiv al cunoașterii cauzei de anulabilitate, cererea având ca obiect anularea acestui proces verbal tot ar fi prescrisă.

În cazul în care nu se cunoaște cauza de anulare în intervalul de 18 luni de când s-a încheiat actul atunci prescripția începe să curgă din momentul expirării celor 18 luni.

Prin urmare, actul fiind încheiat în august 2001, termenul de prescripție de 3 ani ar începe să curgă în mod obiectiv din februarie 2003 și s-ar împlini în februarie 2006. Acțiunea fiind exercitată în anul 2007, în mod corect prima instanță a reținut excepția prescripției.

Așa fiind, s-a constatat că apelul reclamantelor este neîntemeiat și a fost respins în baza art. 296 C.pr.civ.

În ce privește apelurile declarate de pârâta S. A. Topolovățu M. și pârâtul J. I. D. s-a reținut că ele cuprind în esență aceleași motive de fapt și de drept astfel că au fost analizate împreună pe baza acelorași argumente, poziția procesuală a acestora fiind una comună.

Astfel, pârâții apelanți au criticat soluțiile date de prima instanță cu privire la excepțiile necompetenței materiale, a lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a inadmisibilității.

Apelanții au arătat că art. 11 al. 1lit. „h” din Legea 85/2006 prevede în mod expres competența judecătorului sindic de soluționare a acțiunilor pentru anularea actelor anterioare deschiderii proceduri, ceea ce, în lipsa oricărei discuții ar însemna că se au în vedere toate actele încheiate anterior deschiderii procedurii, indiferent de „perioada suspectă”.

De asemenea, potrivit art. 6 din Legea 85/2006 „toate procedurile prevăzute de lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor, și sunt exercitate de un judecător sindic”. De asemenea, legiuitorul a stabilit principalele atribuții ale judecătorului-sindic și căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor acestuia, care sunt tot de competența organelor judecătorești.

În concluzie, instanța de fond – Judecătoria Lugoj în mod greșit a respins excepția necompetenței sale materiale, apreciind că acțiunea a fost introdusă anterior intrării debitoarei în procedura de insolvență, acest aspect neprezentând nici un fel de relevanță juridică din perspectiva condițiilor expres prevăzute de art. 11 al. 1 lit. „h” din Legea 85/2006, care se referă la acte anterioare deschiderii procedurii.

Potrivit prevederilor art. 159 pct. 2 C.pr.civ., necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad în raport cu cea sesizată, excepția putând fi invocată și din oficiu, potrivit art. 105 al. 1 și art. 158 al. 1 raportat la art. 129 al. 5 C.pr.civ., această excepție putând fi invocată și în faza de judecată a recursului, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a trecut la soluționarea acesteia, respingând-o în mod nelegal.

Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor R. A. și A. E., a inadmisibilității acțiunii formulate și a excepției lipsei de interes, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, respingând excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor R. A. și A. E. și a excepției lipsei de interes în ce privește formularea acesteia, de către cele două persoane fizice, respectiv a omis să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii formulate.

Persoanele fizice R. A. și A. E. nu au calitate procesuală activă în ce privește formularea unei acțiuni privind anularea transferului patrimonial, dat fiind că debitoarea S. A. Topolovățu M. are calitate de debitor în procedura de insolvență aceasta fiind reprezentată de administrator judiciar pe tot parcursul acestei proceduri și dat fiind faptul că aceeași debitoare ( titulara dreptului subiectiv și parte a contractului de vânzare cumpărare) și-a exprimat în mod expres intenția de renunțare la judecarea pricinii, instanța de fond luând act de renunțare în baza art. 246 C.pr.civ.

Administratorul judiciar SCP Insolvein SPRL, a confirmat legalitatea operațiunilor prealabile vânzării referitoare la: decizia de a vinde de către reclamată și cea de a cumpăra de către J. I. D., stabilirea prețului de vânzare al bunurilor, stabilirea modalității de plată și achitarea acestuia prin compensare parțială, împuternicirea asociatului J. I. D. să aducă la îndeplinire cele stabilite în baza Hotărârii Adunării Generale a Asociațiilor reclamantei S. A. Topolovățu M. din 19.08.2001.

Calitatea procesuala activa presupune existența unei identități între persoana "reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul dedus judecății (calitate procesuală pasivă) sau, altfel spus, justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte într-un proces civil, condiții care nu sunt îndeplinite în cauza de către reclamantele 1 si 2 (R. A. și A. E.).

Cele doua reclamante R. A. și A. E. sunt asociate ale persoanei juridice titulare S. Agricola"Agroindustriala" Topolovatu M., nefiind vorba despre nici un fel de caz de coparticipare procesuala, pentru a le permite acestora să stea în judecata alături de S. Agricola"Agroindustriala"Topolovatu M., neexistând nici un fel de obligație . a justifica sesizarea instanței, interesul trebuie să fie legitim, juridic (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale), născut și actual, personal și direct.

Reclamantele R. A. și A. E. au calitate de acționari ai debitoarei S. A. Topolovățu M., poziția lor procesuală nu trebuie privită separat de poziția principalei și singurei entități interesate de valorificarea dreptului subiectiv – reclamanta S. A. Topolovățu M..

Or, reclamanta S. A. Topolovățu M., în insolvență este reprezentată legal de administrator judiciar SCP Insolvein SPRL care și-a exprimat în mod direct poziția cu privire la acțiunea formulată, în sensul renunțării la judecarea cererii.

Mai mult, legitimitatea procesuală activă în ce privește promovarea acestor acțiuni, o are lichidatorul judiciar, în temeiul art. 79 al. 1 din Legea 85/2006 și respectiv comitetul creditorilor în cazul în care lichidatorul judiciar nu înțelege să o promoveze în temeiul art. 81 al. 2 din același act normativ.

Reclamantele R. A. și A. E. deși au calitate de acționari – membrii asociați nu au calitatea de creditori ai debitoarei S. A. Topolovățu M., aceștia nu figurează în tabelul de creanțe al debitoarei.

În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii formulate, a considerat că reclamantele persoane fizice – terți în raport cu Contractul de vânzare-cumpărare nr. 5641/30.10.2007 puteau invoca chestiunea așa zisei fraude, folosind exclusiv prevederile art. 975 din Codul Civil referitor la acțiunea pauliana – revocatorie, coroborată cu prevederile art. 966 și 968 din Codul Civil dacă îndeplineau următoarele condiții cumulative: creanța sa este anterioară actului atacat ca fraudulos, acest act i-a cauzat un prejudiciu, este făcut în dauna drepturilor sale, terțul dobânditor a știut că actul pe care îl face cu debitorul, va fi prejudiciabil pentru creditorii acestuia” or, nici una din aceste condiții nu este îndeplinită.

Cu privire la aceste excepții instanța de apel a reținut corecta soluționare a lor de către prima instanță, pentru considerentele ce urmează:

Cererea introductivă de instanță are ca obiect nulitatea absolută a unui contract de vânzare cumpărare. Competența materială sub aspect procesual se determină în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii la data sesizării instanței.

La data sesizării instanței competența materială de a judeca cererea revenea judecătoriei și nu tribunalului nefiind aplicabile dispozițiile art. 6 și 11 lit. „h” din Legea 85/2006 invocate de apelanți.

Art. 6 din Legea 85/2006 se referă la competența tribunalului și a completelor specializate doar în cazul procedurii insolvenței și nu la competența materială de soluționare în prima instanță a unei cereri având ca obiect nulitatea absolută a unui contract de vânzare cumpărare.

Normele de competență nu se aplică extensiv și restrictiv.

Mai mult decât atât așa cum a reținut și prima instanță la data introducerii cererii pârâta S. A. Topolovățu M. nu se află în insolvență și chiar dacă ulterior pe parcursul procesului apar elemente care ar determina competența unei instanțe de alt grad instanța legal investită la momentul introducerii cererii rămâne în continuare competentă să judece cauza.

Oricum așa cum s-a arătat în speță nu devine incident art. 6 din Legea 85/2006 întrucât nu este vorba de o procedură prevăzută de Legea insolvenței.

Nici art. 11 lit. „h” din Legea 85/2006 nu stabilește competența materială a tribunalului de a judeca o cerere de natura celei cu care a fost investită Judecătoria Lugoj.

Acest text de lege se referă la atribuțiile judecătorului sindic în cadrul Legii 85/2006 de a judeca acțiunii introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar.

În speță, cererea nu este o acțiune introdusă de administratorul sau lichidatorul judiciar al societății la data sesizării instanței societatea nefiind în insolvență procedura insolenței fiind deschisă la 2 ani după înregistrarea cererii de chemare în judecată ( fila 127 vol. I judecătorie).

Așadar, Legea 85/2006 nu este incidentă cererii deduse judecății sub aspectul stabilirii competenței materiale fiind în mod corect respinsă această excepție.

Într-o cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a unui act juridic calitatea procesuală activă o are orice persoană care justifică un interes. Așadar elementul esențial pentru instanță este interesul întrucât dacă se constată existența interesului atunci reclamantul are și calitate procesuală activă.

În speță, așa cum a reținut și prima instanță reclamantele R. A. și A. E. sunt asociate la S. A. Topolovățu M. constituită în condițiile Legii 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură.

Principalul obiect de activitate al societății agricole este exploatarea agricolă a terenului.

Prin vânzarea terenurilor agricole de către societate sunt afectate și intereselor asociaților al căror scop este exploatarea terenului adus în folosința societății agricole.

Motivele invocate de apelanți pentru a susține excepția lipsei calității procesuale active a celor două reclamante exced argumentelor pentru care poate fi admisă această excepție.

Împrejurarea că societatea agricolă este debitor în procedura de insolvență, că este reprezentată de administrator judiciar care a confirmat actele societății, că nu s-a reținut o faptă penală în sarcina lui J. sau că nu poate exista o coparticipare procesuală a reclamantelor cu societatea aflată în insolvență nu înlătură interesul reclamantelor așa cum a fost determinat mai sus și nu constituie argumente juridice pentru susținerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.

S-a mai arătat că numai lichidatorul are legitimitate procesuală activă în a promova acțiunea nu și membrii asociației care nu au calitate de creditori ai societății nefiind înscriși în tabelul de creanță al debitoarei.

Din nou apelanții fac confuzie între procedura insolvenței reglementată de Legea 85/2006 care nu se aplică în speță și procedura de drept comun aplicabilă cererii deduse judecății.

În calitate de persoane interesate, reclamantele au calitatea procesuală activă de a ataca actul juridic pe care-l consideră nul absolut pentru cauză ilicită iar pentru aceasta nu se pune problema înscrierii în tabelul de creanță acțiunea fiind pornită înainte de deschiderea procedurii de insolvență.

Excepția inadmisibilității așa cum a fost motivată nu este o excepție procesuală care să fie soluționată în condițiile art. 137 C.pr.civ. ci se referă la aspecte legate de fondul raportului juridic dedus judecății.

Pe fond, apelanții au arătat că în esența, temeiul juridic al nulității absolute al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5641/30.10.2007 de BNP Asociați "R.”, încheiat între S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. si J. I. D. îl reprezintă în opinia reclamantelor R. A. și A. E., așa-zisa încălcare a prevederilor art. 966 si art.968 din Codul civil (referitoare la absenta cauzei și la caracterul ilicit al acesteia - nefiind invocate alte cauze de nulitate absoluta a convenției).

Faptele invocate de reclamantele persoane fizice și reținute în mod greșit de instanța de fond nu pot constitui împrejurări de fapt si de drept în susținerea "caracterului fraudulos"si "ilicit"al convenției de vânzare-cumpărare 5641/30.10.2007 al BNP Asociați"R.”.

În cadrul Adunării generale din data de 19.08.2001, legal constituita, s-a hotărât ca în sumelor împrumutate în valuta de la J. I. D., aceasta să intre în posesia mijloacelor fixe si mobile ale societății, devenind proprietar al acestora.

Pentru a da eficienta juridica Hotărârii Adunării Generale din data de 19.08.2001, legal constituita, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare 5641/30.10.2007 al BNP Asociati"R.", J. I. D., fiind împuternicit prin aceeași adunare să preia imobilele menționate în cuprinsul contractului în schimbul compensării unei părți din datoria societății, J. I. D. fiind în fapt si în drept un delegat al societății vânzătoare, neavând relevanță juridica funcția de care o deținea aceea de președinte al Societății Agricole"Agroindustriala" și implicit existenta unor „litigii"cu privire la calitatea acestuia de președinte al societății, atâta vreme cât în motivarea nulității absolute nu a fost invocată problema lipsei capacității de reprezentare a societății vânzătoare - temei distinct de nulitate absoluta ci doar caracterul ilicit al cauzei și absența acesteia.

În ce privește Delegația 1/30.10.2007 prin care S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. l-a împuternicit pe pârâtul J. I. D. aceasta a fost emisa în considerarea Hotărârii Adunării Generale din data de 19.08.2001 delegația fiind emisa de S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M.". J. I. D., participând în calitate de mandatar al persoanei juridice, dar și de cumpărător de bună-credință persoana fizică ipoteza legala si posibilă, în mod greșit instanța de fond a dispus anularea acesteia, reținând în mod eronat, în absența oricărui probatoriu ca a fost emisă de J. I. D..

Totodată, apelanții pârâți au arătat că singura în măsura să conteste validitatea delegației de reprezentare este însăși societatea persoana juridica întrucât este o problema legata de reprezentarea societății, iar nu de către asociați condițiile în care nu s-a invocat ca si temei distinct nulitatea absolută pentru absența consimțământului titularului, consimțământul în cauza actului juridic având o semnificație distinctă.

Examinând apelurile pârâților, pe fondul cererii, deduse judecății s-au reținut următoarele:

Persoanele juridice își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile prin persoanele desemnate să acționeze în raporturile cu terții în numele și pe seama lor.

D. persoana care reprezintă legal persoana juridică poate încheia în mod valabil un act juridic în limitele puterilor conferite.

În speță contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat între pârâtul J. I. D. și societatea agricolă reprezentată de același pârât.

Prin Sentința Civilă nr. 694/2008 ( fila 42 vol. I dosar judecătorie) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că procesul verbal din 25.03.2007 care-i conferea pârâtului J. calitatea de președinte și reprezentant legal al societății agricole este nul absolut.

Prin urmare în momentul încheierii contractului pârâtul J. nu putea încheia în mod valabil un act de dispoziție în numele și pe seama societății.

D. fiind că doar actul juridic făcut de organele de administrare sunt actele persoanei juridice însăși per a contrario actul juridic făcut de o persoană care nu are calitate de reprezentant legal nu poate fi considerat ca fiind un act al persoanei juridice ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimțământului persoanei juridice la încheierea actului care, încheiat în aceste condiții, este lovit de nulitate absolută.

De asemenea s-a constatat că în schimbul transmiterii dreptului de proprietate, pârâtul s-a obligat să plătească un preț in suma de 16.316 lei.

Contractul prin care se transferă dreptul de proprietate asupra unui bun în schimbul unei sume de bani este un contract de vânzare cumpărare.

Pentru a fi însă valabil, actul juridic civil trebuie să aibă o cauză prin mijlocirea căreia părțile atribuie valoarea de motiv determinant unei anumite împrejurări sau unui anumit aspect si care constituie interesul pentru ca actul sa aibă relevanta juridica.

Cauza în contractul de vânzare cumpărare constă în scopul direct al vânzătorului care urmărește obținerea unui preț pentru bunul vândut si în scopul indirect care consta în nevoile materiale sau de alta natura pe care vânzătorul urmărește sa și le satisfacă prin obținerea prețului.

Lipsa cauzei ca și element esențial al actului juridic este sancționată cu nulitatea absolută.

Așadar, dacă vânzătorul nu urmărește sa primească prețul ca și contraechivalent al prestației atunci lipsește cauza unui contract de vânzare-cumpărare nerealizându-se acordul de voințe cu privire la vânzare.

Așa cum a arătat chiar apelantul scopul încheierii acestui contract nu a fost acela ca societatea agricolă să obțină prețul vânzării ci compensarea cu o datorie izvorâtă dintr-un contract de împrumut acest scop neconstituind o cauză a contractului de vânzare-cumpărare.

Cauza este ilicită și în situația în care actul juridic este încheiat în scopul încălcării altor dispoziții legale imperative.

Or, se constată că prin contractul de vânzare-cumpărare s-a urmărit eludarea dispozițiilor imperative ale legii insolvenței care impunea deschiderea procedurii de insolvență în cazul în care insolvența este iminentă debitorul neputând plăti la scadență datoriile angajate.

Iminența insolvenței era evidentă în condițiile în care chiar pârâtul J. – în calitate de creditor al societății – afirmă că prețul din contract este urmarea compensării cu unele datorii reciproce și că a mai rămas un rest neachitat de 372.160 lei.

Așadar, în cazul în care pârâtul J. ar fi avut o creanță asupra societății ce nu putea fi acoperită din fondurile bănești disponibile modalitatea de stingere a datoriei era cea prevăzută de legea insolvenței și nu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare care nu a avut ca scop obținerea de către societate – în calitate de vânzător – a echivalentului prestației ( a prețului) ci restituirea unei părți dintr-un împrumut.

Toate aceste motive arătate în considerente și anume – lipsa consimțământului vânzătorului ca urmare a lipsei calității de reprezentant legal a persoanei ce a acționat în numele persoanei juridice, lipsa cauzei și cauza ilicită determinată de fraudarea legii – constituie motive de nulitate absolută a actului juridic civil.

Prin urmare în mod corect prima instanță a reținut sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare atacat.

De asemenea în mod corect a fost dispusă restabilirea situației anterioare în ce privește mențiunile din cartea funciară întrucât această cerere nu are caracter de sine stătător ci este o cerere accesorie capătului principal prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare urmând a fi soluționată în același mod în care a fost soluționat capătul principal de cerere.

Delegația nr. 1/30.10.2007 are natura unui mandat care a fost dat de pârâtul J. I. D. ce nu avea calitate de reprezentant legal al societății condiții în care pentru aceleași considerente arătate mai sus este lovit de nulitate absolută.

Așa fiind, în baza art. 296 C.pr.civ. s-au respins ca neîntemeiate și apelurile declarate de pârâți.

Întrucât niciuna din părți nu a căzut în pretenții față de cealaltă, au fost acordate cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 146/A/23.02.2015, Tribunalul T. a respins apelurile declarate de apelanții R. A., A. E., S. A. Topolovățul M. prin Lichidator SCP Insolvein SPRL și J. I. D. împotriva sentinței civile nr. 2075/2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr._ .

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Casa de Insolvență T. Torontal IPURL” - administrator judiciar al SA Agroindustriala Topolovățu M. și pârâtul J. I. D. au declarat recurs la data de 08.05.2015 și respectiv, 24.04.2015.

Reclamanta recurentă Casa de Insolvență T. Torontal IPURL” administrator judiciar al SA Agroindustriala Topolovățu M. a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în parte a Deciziei civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțata de Tribunalul T. în Dosarul nr._ si a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr._, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active, a excepției lipsei de interes si a excepției inadmisibilității acțiunii formulate de R. A. si A. E. și respingerea acțiunii formulate de acestea pe aceste excepții;

În subsidiar 2, a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în parte a deciziei civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în Dosarul nr._ și a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțata de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, pe fond, solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantele intimate R. A. și A. E., în ce privește petitele din acțiune referitoare la:

-nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5641/30.10.2007 de BNP Asociati "R.", încheiat între S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. si J. I. D.;

-petitul privind revenirea la situația anterioara, în sensul rectificării înscrierilor efectuate in CF 1829 Iosifalău, nr.cad 1828/2.1832/2; în CF nr.1830 Iosifalău nr.cad. 1814/a/2-1819/2; 1728/2- L 73 7/2;2106/2;2195/2 și nr.cad.l802/2-1813/b/2; 1738/2-1742/2._/2-1752/b/2. 1752/a/2.2106/3.2195/3; în CF 669 Cralovăț nr.cad.724/l/2-724/2/2-725/a/2-725/b/l/2/2-725/b/2/2-726/2-727/2-728/2-729/2-730-73I-732/2-734/2-_/a/2-737/b/2-738/2-739/2-740/2-1006/2-1007/2; în CF 955 Sustra, nr.cad.405/14/l/2,nr.cad 405/14/1/3 și nr.cad 405/14/1/4 în sensul radierii lui J. I. D. din CF-urile menționate si reînscrierea dreptului de proprietate al Societății Agroindustriala Topolovățu M.,

-nulitatea delegației 1/30.10.2007 prin care S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. l-a împuternicit pe paratul J. I. D. să o reprezinte în fața notarului public.

În motivare, se arată că se solicită repunerea Societății Agricole" Agroindustriala "Topolovățu M." în termenul de formulare al recursului, dat fiind faptul că societatea a luat la cunoștință de existenta deciziei civile nr. 146 din 23*02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ si implicit de prezentul dosar, la data de 24.04.2015, data la care s-a întocmit Procesul-verbal de predare-primire între fostul administrator judiciar SCP "Insolvein" SPRL și „Casa de Insolvență T.-Torontal IPURL. Potrivit art. 103 alin. 1 din codul de procedură civilă „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei" .Conform alin. (2) al aceluiași articol, în acest din urma caz, actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen trebuind sa fie arătate si motivele împiedicării. Articolul sus-menționat reglementează o repunere în termen „sui generis" având un caracter restrictiv deoarece se referă la „ o împrejurare mai presus de voința părții". Acest text are ca obiect un drept procedural, care trebuie exercitat sub sancțiunea decăderii, într-un anumit termen, sancțiune care devine inoperantă numai dacă împrejurarea care justifică repunerea în termen este obiectivă, mai presus de voința părții care nu putea fi prevăzută și nici depășită de acesta. Se consideră că această condiție a existenței unei împrejurări mai presus de voința părții, este îndeplinită.

În concluzie, reclamanta recurentă solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, față de faptul că în raport de data luării la cunoștință de decizia civila 146/23.02.2015 a Tribunalului T., la data de 24.04.2015, reclamanta în calitate de reprezentant al recurentei, conform Legii 85/2006, modificată privind legea insolvenței, a înțeles să declare motivat calea de atac a recursului.

În principal, se solicită casarea deciziei civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ și a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ pronunțata de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ și trimiterea cauzei spre competenta soluționare în prima instanță Tribunalului T.-Secția aII-a civilă-insolvență.

Conform dispozițiilor art.ll alin.1 lit.h din Legea nr.85/2006, se prevede în mod expres competența judecătorului sindic de soluționare a acțiunilor pentru anularea actelor anterioare deschiderii procedurii, ceea ce, în lipsa oricărei distincții ar însemna că se au în vedere toate actele încheiate anterior deschideri procedurii, indiferent de "perioada suspectă".

De asemenea, potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, „toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenta tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor, și sunt exercitate de un judecător-sindic" De asemenea, legiuitorul a stabilit principalele atribuții ale judecătorului-sindic și căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor acestuia, care sunt tot de competenta organelor judecătorești.

În concluzie, se reține că în mod nelegal instanței de apel și instanța de fond, Judecătoria Lugoj a respins excepția necompetentei materiale, apreciind că acțiunea a fost introdusa anterior intrării debitoarei în procedura de insolventa, acest aspect neprezentând nici un fel de relevanță juridică din perspectiva condițiilor exprese prevăzute de art.ll alin.1 lit.h din Legea nr.85/2006, care se referă la acte anterioare deschiderii procedurii.

Se arată că potrivit prevederilor, art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publica atunci când pricina este de competenta unei instanțe de alt grad în raport cu cea sesizată, excepția putând fi invocate și din oficiu, potrivit art. 105 alin, 1 si art. 158 alin. 1 raportat la art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, acesta excepție putând fi invocată și în faza de judecată a recursului, cu atât mai mult cu cât instanța apel si instanța de fond a trecut la soluționarea acesteia, respingând-o în mod nelegal.

În subsidiar, reclamanta recurentă solicită admiterea recursului formulat, modificarea în parte a deciziei civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțata de Tribunalul T. în dosarul nr._ si a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțata de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ 00, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active, a excepției lipsei de interes si a excepției inadmisibilității acțiunii formulate de R. A. și A. E. si respingerea acțiunii formulate de acestea pe aceste excepții;

Se arată că persoanele fizice A. E. și R. A., nu au calitate procesuală activă în ce privește formularea unei acțiuni privind anularea transferului patrimonial, dat fiind faptul ca debitoarea S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M., are calitatea de debitor în procedura de insolvență, aceasta fiind reprezentată de administratorul judiciar pe tot parcursul acesteia, fostul administrator judiciar SCP „Insolvein"SPRL, apreciind prin rapoartele privind cauzele insolvenței, prezentate la termenul din 01.07.2010 în cadrul dosarului de insolventa nr._, depus la Tribunalul T. în data de 22.09.2013 necontestat fiind obligatoriu si cu puterea unui act autentic, faptul ca operațiunea de vânzare-cumpărare ce a avut loc prin Contractul de vânzare-cumpărare nr.5641/30.10.2007, încheiat între vânzător S. Agroindustriala Topolovățu M. si cumpărătorul J. I. D., a fost o operațiune legala, suma pe care J. I. D. trebuia să o achite pentru bunurile achiziționate, fiind compensată cu o parte din datoriile pe care S. Agroindustriala Topolovățu M. le avea față de acesta.

Împrumutul acordat debitoarei, de către J. I. D., conform contractului de garanție imobiliara autentificat cu nr.1998 din 19.06.1998 de către Biroul Notarului Public G. S., a fost aprobat în cadrul Adunării Generale a Acționarilor din data de 11.04.1998, conform Procesului-verbal nr.17 încheiat cu această ocazie.

Pe de alta parte, fost administrator judiciar SCP "Insolvein "SPRL, a constatat faptul că "vânzarea tuturor bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei precum si compensarea datoriilor acesteia către J. I. D. cu valoarea bunurilor achiziționate de acesta, au fost aprobate în cadrul Adunării Generale a Acționarilor din data de 19.08.2001, în baza Procesului-verbal întocmit cu nr.22.

Cu toate acestea, după ce s-au compensate sumele si datoriile a mai rămas un rest în cuantum de 372.160 lei RON, suma neachitată si recunoscută de către S. Agroindustriala Topolovățu M. ca debit în evidentele contabile."

Acesta a fost raționamentul în temeiul căruia fostul administrator judiciar SCP"Insolvein"SPRL, a formulat o cerere de renunțare la judecarea pricinii, instanța de fond Judecătoria Lugoj luând act în baza art.246 C.proc.civ.de aceasta renunțare, dorind să dea eficienta juridica Procesului-verbal nr.22/19.08.2001, act valid si producător de efecte juridice.

Recurenta a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevederilor art. 47 din C.proc.civ. privind coparticiparea procesuală, debitoarea titulara dreptului subiectiv având o poziție contrara cu cea exprimata de acționarii persoane fizice, mai mult nefiind vorba de drepturi sau obligații comune.

Prin urmare, poziția acționarilor trebuia privita cel mult ca fiind o cerere de intervenție accesorie, întrucât aceștia nu pot justifica pe de alta parte nici un fel de interes practic în ce privește susținerea unei acțiuni in constatarea nulității absolute, devreme ce însăși persoana juridică debitoarea falită S. Agricola "Agroindustriala" Topolovățu M., prin reprezentanții legali nu a înțeles să susțină în fapt și în drept un asemenea demers judiciar.

Pe de alta parte, referitor la petitul privind restabilirea situației anterioare, reclamantele A. E. și R. A., nu pot avea calitate procesuala activă, atâta timp cât restabilirea situației anterioare de carte funciara si rectificarea de carte funciara poate fi cerută doar de părțile contractului de vânzare-cumpărare, iar nu de către "terți".

Prin încheierea din data de 11.10.2012 pronunțată de judecătorul sindic a fost ridicat dreptul de administrare al reclamantei A. E., încheierea fiind irevocabila prin nerecurare.

Se reține și că problema "neseriozității prețului" ține de instituția nulității relative care poate fi invocate doar de către părțile semnatare ale actului juridic, or reclamantele A. E. și R. A. fac referire la un preț lezionar.

Prețul convenției de vânzare si condițiile concrete în care urmează să fie perfectată convenția de vânzare au fost determinate în mod legal prin Adunarea Generala a Acționarilor debitoarei din data de 19.08.2001, prin nerecurare a rămas irevocabila dispoziția instanței de fond si a instanței de apel prin care se constata legalitatea acestei hotărâri luata de către organul cu atribuții decizionale al persoanei juridice debitoare recurente, prin urmare nu poate fi primită concluzia instanței de apel si a instanței de fond în sensul ca vânzarea are la baza o "cauză ilicită" câtă vreme considerentul pentru care a fost perfectata vânzarea este a se da eficiența juridică hotărârii Adunării Generale a Acționarilor debitoarei din data de 19.08.2001, aceasta fiind consfințită prin întocmirea Procesului-verbal nr.22/19.08.2001.

În ce privește excepțiile lipsei de interes si a inadmisibilității acțiunii, se solicită admiterea acestora, criticând decizia pronunțată în apel si în fond si cu privire la greșita respingere a acestora, astfel:

Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să fie legitim, juridic ( corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale), născut și actual, personal și direct).

Se reține că în raport de constatările administratorului judiciar în procedura de insolvență, în raport de întreaga documentație contabilă și perioada supusă analizei si validării jurisdicționale de către judecătorul sindic, administratorul judiciar a ajuns la concluzia ca aceasta operațiune de vânzare-cumpărare a fost una legală, în condițiile în care J. I. D.-creditor unic al societății debitoare a achitat prețul, prețul fiind stabilit în conformitate cu prevederile Adunării Generale a Acționarilor din data de 19.08.2001, consfințite în baza Procesului-verbal întocmit cu nr.22, prin urmare interesul acționarilor în a obține anularea contractului nu exista câtă vreme a fost apreciata legalitatea tuturor operațiunilor anterioare-premergătoare Încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fără a fi constatate neregularități sau neconcordante cu situația juridică reală.

Prin urmare, având în vedere cele expuse si constatate prin analiza documentelor contabile ale societății debitoarei, dar si prin efectuarea unor expertize judiciare contabile si respectiv concluzii la care au ajuns organele fiscale si de urmărire penala, s-a conchis că nu se impune promovarea în temeiul prevederilor art.79, 80 si 81 din Legea 85/2006 o acțiune în anularea acestor acte, întrucât si din punctul reclamantei de vedere ele au fost valabil încheiate.

În ce privește problema nulității absolute a Delegație 1/30.10.2007, reclamanta recurentă a considerat că nu suntem în prezența nici unui caz de nulitate absolută, ci a unei nulități relative care poate fi invocata doar de către părțile semnatare ale convenției, nu de către terți.

Delegația menționată, a reprezentat în fapt si în drept o împuternicire pe care S. Agricola"Agroindustriala” Topolovățu M. a înțeles să o dea asociatului-acționar J. I. D., contractul de vânzare-cumpărare fiind doar o transpunere si practic aducerea la îndeplinire a obligațiilor pe care societatea a înțeles să si le asume avea societatea fata de pârâtul-acționar J. I. D., conform Adunării Generale a Acționarilor din data de 19.08.2001.

Se arată că singura în măsură sa conteste acest act unilateral, accesoriu contractului de vânzare-cumpărare ar fi fost vânzătoarea-debitoarea S. Agroindustriala ”Topolovățu M.", iar nu terțe persoane, procura reprezentând doar un "instrumentum", decizia de vânzare si împuternicirea dată asociatului J. I. D. rezultând din conținutul Procesului-verbal 22/19.08.2001, fără a prezenta relevanța juridică faptul că se purtau litigii cu privire la calitatea de președinte al acestuia, iar nu de asociat.

În subsidiar 2, s-a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în parte a deciziei civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțata de Tribunalul T. în Dosarul nr._ si a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțata de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, pe fond solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantele intimate R. A. și A. E., în ce privește petitele din acțiune referitoare la:

-nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5641/30.10.2007 de BNP Asociați „R.", încheiat între S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. si J. I. D.;

-referitor la petitul privind revenirea la situația anterioara, în sensul rectificării înscrierilor efectuate în CF 1829 Iosifalău, nr.cad 1828/2.1832/2; în CF nr.1830 Iosifalău nr.cad. 1814/a/2-1819/2; 1728/2-1737/2;2106/2;2195/2 si nr.cad.l802/2-1813/b/2;1738/2-1742/2._/2-1752/b/2. 1752/a/2.2106/3.2195/3; în CF 669 Cralovăț nr.cad.724/l/2-724/2/2-725/a/2-725/b/l/2/2-725/b/2/2-726/2-727/2-728/2-729/2-_/2-734/2-_/a/2-737/b/2-738/2-739/2-740/2-1006/2-1007/2; în CF 955 Sustra, nr.cad.405/14/l/2, nr.cad 405/14/1/3 si nr.cad. 405/14/1/4 în sensul radierii lui J. I. D. din CF-urile menționate si reînscrierea dreptului de proprietate al Societății Agroindustriala Topolovățu M.,

-nulitatea delegației 1/30.10.2007 prin care S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. l-a împuternicit pe pârâtul J. I. D. să o reprezinte în fața notarului public.

S-a considerat că în mod eronat si nelegal instanța de apel si instanța de fond au interpretat dispozițiile legale care reglementează cauza si obiectul actului juridic, instanța de apel depășind totodată limitele investirii sale care au avut loc prin motivele de apel formulate de intimații R. A. și A. E., acordând mai mult decât s-a cerut.

În speța dedusă judecații, s-a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art.966 si art.968 din Codul civil care sa atragă nulitatea actului juridic, totodată apreciem ca exista cauza si obiectul actului juridic, acestea fiind licite.

Art.966 din Codul civil arata ca"Obligația fără cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect."

Art.968 din Codul civil arata ca "Cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".

Astfel, potrivit prevederilor art. 967 Cod civil cauza este prezumată până la proba contrarie iar potrivit prevederilor art. 1899 alin. 2 Cod civil buna-credință se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credință.

Prevederile art.30 alin.1 din Legea 7/1996 în vigoare la data încheierii actului juridic arată că " Dacă în cartea funciara s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul exista în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu buna-credința, cât timp nu se dovedește contrariul.

Art. 31 alin(l)si (2) Legea 7/1996 în vigoare la data încheierii actului arată că "Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor si excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu buna-credință un drept real înscris în cartea funciară.

(2) Dobânditorul este considerat de bună-credință daca, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notata nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau daca din titlul transmițătorului si din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanta între aceasta si situația juridica reala. "

Se consideră că nici una din aceste condiții nu este îndeplinită în cauză, atâta vreme cât litigiile invocate de instanța de fond în conturarea "relei-credințe"nu se referă la contestarea titlului transmițătorului, astfel după cum arată expres prevederile art.31 alin.2 din Legea 7/1996.

S-a susținut că instanța de apel si instanța de fond, Judecătoria Lugoj, reține în mod greșit ca fiind relevante în cauză litigiile purtate de J. I. D. vizând verificarea legalității unor Adunări Generale care aveau ca obiect desemnarea Consiliului de administrație, fără a fi ridicate probleme legate de patrimoniul societății sau de titlul vânzătoarei S. Agroindustriala Topolovățu M..

Astfel în mod eronat instanța de apel reține faptul că operațiunea de vânzare are la baza o "cauză ilicită", considerând în mod eronat că lipsește si "obiectul vânzării", prin raportare Ia faptul ca prețul a fost achitat prin stingerea parțiala a obligațiilor pe care le avea recurenta persoana juridica față de asociatul J. I. D..

Pe de o parte, instanța de apel si cea de fond nu au fost investite cu un asemenea motiv de nulitate absoluta, astfel încât în mod eronat instanța de apel a extins analiza juridica a contractului de vânzare-cumpărare si cu privire la acest aspect nesolicitat prin cererea inițiala de către reclamanți, neinvocat prin cererea de apel si nici măcar invocat sub vreo forma procedurala.

Ceea ce de la bun început au criticat reclamanții este așa zisa cauză "ilicita", coroborată cu problema "reprezentării societății"de către recurentul J. I. D., în calitate de "Președinte" la momentul încheierii actului juridic si "prețul derizoriu"la care ar fi fost perfectată convenția.

S-a statuat în practica judecătorească că și în situația în care un contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat pentru un preț mult inferior valorii reale a lucrului vândut, întrucât părțile sunt libere să determine prețul sub sau peste valoarea bunului, acesta rămâne, în principiu valabil.

În consecință, dacă prețul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că prețul este neserios, la stabilirea prețului putând fi avute în vedere și alte criterii, această chestiune, de a se ști care ar fi într-o vânzare prețul serios, fiind o problemă de fapt ce este la aprecierea instanțelor de fond.

Nulitatea absolută a vânzării poate fi, însă, dispusă pentru preț neserios doar atunci când prețul este atât de mic încât lipsește vânzarea de cauză nu și când acesta ar fi lezionar.

În ce privește problema reprezentării, distinctă de cea a relei-credințe reținută de instanță, aceasta a avut loc în calitate de membru, iar nu de Președinte al Consiliului de Administrație, reprezentarea fiind realizată în condițiile mandatului conferit de 19.08.2001, procura fiind doar un "instrumentum", contractul putând fi încheiat si în absența acesteia, câtă vreme nu a fost revocat mandatul acordat asociatului J. I. D., codul civil permițând încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu dubla reprezentare (vânzătorul si cumpărătorul au același reprezentant, sau cumpărătorul este si mandatarul vânzătorului).

Având în vedere faptul că S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. a fost constituită, conform Legii 36/1990, nu exista obligativitatea efectuării unei evaluări a activelor corporale.

Cu privire la valoarea contabila a terenului stabilită la suma de 1025 lei/mp, adunarea generală a hotărât și a aprobat vânzarea de mijloace fixe, prin notele întocmite în completarea PV din 10.05.2002, precizându-se faptul ca aceasta valoare a terenului este superioara valorii existente in contabilitate la data înființării societății.

În consecință,nu se poate vorbi de o subevaluare a bunurilor societății cu ocazia vânzării acestora către J. I. D., în contul sumelor în valută împrumutate de acesta.

Prin Rezoluția din data de 21.11.2002 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj în dosarul nr.1326/P/2001 a fost dispusa neînceperea urmăririi penale față de J. I. D., în temeiul prevederilor art.228 alin.6 C.p.p.rap.la art.10 lit.a C.p.p., prin plângerea penala depusa reclamându-se faptul ca J. I. D. " folosește în mod ilegal bunurile societății în proprietate si ca ar fi "intrat în proprietatea lor" printr-o ". hotărâri ilegale".

Legalitatea operațiunilor prealabile vânzării, a fost analizate de către organele judiciare si autorități publice, urmarea a administrării unui probatoriu vast, care printre altele a inclus si audierea tuturor membrilor prezenți la Adunarea generala din 19.08.2001, concluzionându-se că fapta penala a lui J. I. D. nu si respectiv ca operațiunile declarate în plângere ca fiind de natura ilicitului au fost realizate cu respectarea prevederilor legale.

Organele de control fiscal din cadrul DGFP T., prin Procesul-verbal din data de 09.09.2002, au efectuat verificări de fond ale documentelor contabile ale debitoarei, in special ale ereditarilor în valuta efectuate de către J. I. D., respectiv a problemei stabilirii prețului de vânzare al terenului în speță, urmare a solicitării organelor de urmărire penala în cadrul Dosarului nr. 1326/P/2001 al Parchetului de pe langa Judecătoria Lugoj, aceștia confirmând legalitatea aprobării vânzării, prin Procesul-verbal 22/19.08.2001, și a prețului vânzării.

Pârâtul recurent J. I. D. a solicitat admiterea recursului formulat, în principal, a solicitat casarea deciziei civila nr.146 din 23.02.2015 pronunțata de Tribunalul T. în dosarul nr._ si a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ în sensul admiterii apelului formulat si trimiterea cauzei pe fond spre competenta soluționare în primă instanța Tribunalului T.-Secției a 2-a civila - judecătorului sindic, desemnat cu administrarea procedurilor de insolvență în dosarul nr._ ; în subsidiar 1, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea deciziei civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ si a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțata de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ admițând apelul formulat și trimiterea cauzei pe fond spre soluționare în primă instanța Judecătoriei Lugoj, în vederea lămuririi naturii juridice a cererii și a calității în care au formulat acțiunea introductivă, dată fiind poziția exprimată de reclamanta societatea „Agroindustriala" Topolovățu M., de renunțare la judecata pricinii;

În subsidiar 2, a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea deciziei civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ și a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, admițând apelul formulat, în sensul admiterii excepției lipsei căutații procesuale active (în principal), a excepției lipsei de interes si a excepției inadmisibilității acțiunii reclamantelor R. A. și A. E. (în subsidiar) si respingerea acțiunii formulate de acestea pe aceste excepții;

În subsidiar 3, a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în parte a deciziei civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțata de Tribunalul T. în dosarul nr._ și a sentinței civile nr.2075/03.10.2013, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, admițând apelul formulat, pe fond solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantele intimate R. A. și A. E., în ce privește petitele din acțiune referitoare la:

-nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5641/30.10.2007 de BNP Asociați "R.", încheiat între S. Agricola Agroindustriala Topolovatu M. și J. I. D.;

-referitor la petitul privind revenirea la situația anterioara, în sensul rectificării înscrierilor efectuate în CF 1829 Iosifalău, nr.cad 1828/2.1832/2;in CF nr.1830 Iosifalău nr.cad.1814/a/2-1819/2;1728/2-1737/2;2106/2;2195/2 și nr.cad.1802/2-1813/b/2;1738/2-1742/2._/2-1752/b/2. 1752/a/2.2106/3.2195/3; în CF 669 Cralovăț nr.cad.724/l/2-724/2/2-725/a/2-725/b/l/2/2-725/b/2/2-726/2-727/2-728/2-729/2-_/2-734/2-_/a/2-737/b/2-738/2-739/2-740/2-1006/2-1007/2; în CF 955 Sustra, nr.cad.405/14/l/2,nr.cad 405/14/1/3 si nr.cad 405/14/1/4 în sensul radierii lui J. I. D. din CF-urile menționate și reînscrierea dreptului de proprietate al Societății Agroindustriala Topolovațu M.;

-nulitatea delegației 1/30.10.2007 prin care S. Agricola Agroindustriala Topolovațu M. l-a împuternicit pe paratul J. I. D. să o reprezinte în fața notarului public.

În motivare, se arată că hotărârea instanței de apel si a instanței de fond, este lovită de nulitate absolută, fiind emisa cu încălcarea normelor de ordine publica referitoare la competenta materiala în primă instanță a Tribunalului T. si funcționale a judecătorului sindic, impunându-se admiterea excepției necompetentei materiale în prima instanța a Judecătoriei Lugoj, pe cale de consecința casarea deciziei civile nr.146/23.02.2015 pronunțata de Tribunalul T. si a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțata de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, admițând apelul să se dispună trimiterea cauzei pe fond spre competența soluționare în primă instanță Tribunalului T.-secției a 2 a civila - judecătorului sindic, desemnat cu administrarea procedurilor de insolvență în dosarul nr._ .

Potrivit prevederilor art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publica atunci când pricina este de competenta unei instanțe de alt grad în raport cu cea sesizată. Excepția putând fi invocată și din oficiu, potrivit art. 105 alin. 1 si art. 158 alin. 1 raportat la art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.

Hotărârea instanței de apel si a instanței de fond este nelegala prin perspectiva greșitei interpretări si soluționări a excepției invocate în raport de normele legale referitoare la competența materială si funcțională a instanțelor.

Conform dispozițiilor art.ll alin.1 lit.h din Legea nr.85/2006, prevede în mod expres competenta judecătorului sindic de soluționare a acțiunilor pentru anularea actelor anterioare deschiderii procedurii, ceea ce, în lipsa oricărei distincții ar însemna că se au în vedere toate actele încheiate anterior deschideri procedurii, indiferent de "perioada suspectă".

Dispozițiile Codului de procedură civila reglementează însă competența de judecată exclusiv în raport cu instanțele, iar nu cu secții ale acestora sau cu judecători, in același sens fiind de altfel si prevederile art.6 din Legea nr.85/2006 care prevăd competenta tribunalului.

Prin urmare, nu prezintă relevanță faptul că acțiunea a fost introdusa într-un moment în care reclamanta-debitoare S. Agricola "Agroindustriala"Topolovățu M. nu se găsea în procedura de insolvență, dispozițiile art.ll alin.l lit.h din Legea nr.85/2006 prevăzând în mod expres competența judecătorului sindic de soluționare a acțiunilor pentru anularea actelor anterioare deschiderii procedurii. Fiind o competență materială de ordine publica si exclusivă, care se aplica în ipoteza debitoarei supuse procedurii speciale a insolvenței, chiar dacă aceasta stare a apărut ulterior declanșării unui demers judiciar si investirii unei instanțe.

În acest sens, cu titlu de practica judiciara amintim decizia comercială nr. 1057/2008, pronunțata la data de 09.10.2008. de către Curtea de Apel București - Secția a VI-a comerciala.

Totodată, recurentul a apreciat că exclusiv judecătorul sindic are competenta jurisdicțională si funcțională, în virtutea atribuțiilor reglementate de Secțiunea a 2 a din Legea 85/2006, modificată, cu raportare si la prevederile art.21 alin(2)si (3)din Legea 85/2006, conform căreia " debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

Iar potrivit art.21 alin (3)din Legea 85/2006" contestația trebuie sa fie înregistrata în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1)."

Pe de alta parte, nici o persoana nu a formulat contestație la măsura luata de lichidator privind efectuarea unor expertize tehnice topo si de asemenea nici o persoana nu a contestat masurile luate de lichidator prin raportul depus la termenul anterior in care solicita judecătorului sindic sa constate, transferul anterior al dreptului de proprietate al imobilelor evidențiate în Rapoartele de expertiză, precum si să aplice cele recomandate de expertul topo, aceste aspecte ținând de buna desfășurare a procedurii insolventei si de activitatea întreprinsă de lichidator, în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu.

Administratorul judiciar - SCP"Insolvein "SPRL, a apreciat în cuprinsul raportului privind cauzele ajungerii în stare de insolvență a debitoarei Agroindustriala Topolovățu M., prezentat la termenul din data de 01.07.2010 în cadrul dosarului de insolvență nr._ si depus la Tribunalul T. la data de 22.09.2013 - necontestat în termenul prevăzut de art.21 alin (3)din Legea 85/2006, si nici măcar în prezent, prin urmare fiind obligatoriu si cu puterea unui act autentic, faptul ca operațiunea de vânzare-cumpărare ce a avut loc prin Contractul de vânzare-cumpărare nr.5641/30.10.2007, încheiat între vânzător S. Agroindustriala Topolovățu M. si cumpărătorul J. I. D., a fost o operațiune legala, suma pe care J. I. D. trebuia sa o achite pentru bunurile achiziționate, fiind compensata cu o parte din datoriile pe care S. Agroindustriala Topolovățu M. ale avea față de acesta.

Se mai arata în același raport faptul ca J. I. D. a împrumutat S. Agricola Topolovățu M., în scopul achitării datoriilor societății, precum si pentru desfășurarea activității.

Totodată, a constatat lichidatorul judiciar SCP "Insolvein "SPRL "vânzarea tuturor bunurilor aflate in patrimoniul debitoarei precum si compensarea datoriilor acesteia către J. I. D. cu valoarea bunurilor achiziționate de acesta, au fost aprobate în cadrul Adunării Generale a Acționarilor din data de 19.08.2001, în baza Procesului-verbal întocmit cu nr.22.

În finalul Raportului, administratorul judiciar SCP"Insolvein"SPRL, a conchis "în prezent debitoarea Agroindustriala Topolovățu M., jud.Timis, nu mai deține nici un bun mobil în patrimoniul său."

Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. Insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței, aceasta procedura având următoarele caractere: este o procedură judiciară, colectivă și concursuală, unitară si generală, egalitară, precum și de remediu sau, după caz, de executare silită .

Caracterul judiciar al procedurii de insolvență, este dat de faptul că întreaga procedură se desfășoară sub controlul direct sau indirect al instanței judecătorești, prin judecătorul-sindic desemnat să gestioneze respectivul dosar de insolventa.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, „toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenta tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor, si sunt exercitate de un judecător-sindic". De asemenea, legiuitorul a stabilit principalele atribuții ale judecătorului-sindic și căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor acestuia, care sunt tot de competenta organelor judecătorești.

Este adevărat că noua Lege a insolvenței a mărit responsabilitățile administratorului judiciar și ale lichidatorului, precum și prerogativele creditorilor prin creșterea rolului adunării creditorilor și a comitetului acestora, însă, în opinia noastră, acest lucru nu alterează caracterul judiciar al procedurii în condițiile în care toate actele și operațiunile pe care le implică procedura de insolventa sunt reglementate de lege și au rămas în continuare sub supravegherea și controlul de legalitate al organului judiciar competent. De altfel, alineatul 1 al art. 5 din Legea 85/2006, statuează fără echivoc că „organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul"".

Se consideră că, în mod eronat instanța de apel, a interpretat normele legale ce reglementează competenta materiala si funcționala a instanțelor, astfel se susține in mod greșit in decizia recurata faptul că: "competenta materiala sub aspect procesual se determina in funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii la data sesizării instanței", apreciind ca "la data sesizării instanței, competenta materiala in a judeca cererea revenea judecătoriei si nu tribunalului nefiind aplicabile dispozițiile art.6 si 11 lit.h din Legea 85/2006 invocate de apelanți."

Art.6 din Legea 85/2006, se refera la competenta tribunalului si a completelor specializate doar în cazul procedurii insolvenței si nu la competenta materiala în prima instanța a unei cereri având ca obiect un contract de vânzare cumpărare.

Art.6 din Legea 85/2006, chiar daca face parte din conținutul unui act normativ care reglementează o procedura speciala-procedura de insolventa, prin normele sale speciale conțin norme care completează prevederile legale de drept comun în materia competenței materiale a instanțelor-art.art.2 alin.1 din Vechiul C.p.c, incident în cauză, în același timp reglementând si competența funcționala a judecătorului sindic, în aceasta materie.

În speța dedusa judecații, hotărârea pronunțata de instanța de apel si instanța de fond, nesocotește normele de ordine publica privind competenta materiala a instanțelor, prevăzuta de dispozițiile speciale ale art.6 din Legea 85/2006, dar si cele privind competenta funcționala a judecătorului sindic, încălcarea acestor norme atrăgând nulitatea absoluta a actului de procedura, nulitate care poate fi invocata si din oficiu.

Astfel, instanța de apel si instanța de fond, în mod eronat se raportează la dispozițiile generale ale art.2 pct.1 din C.proc.civ., inaplicabile în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 159 alin (1) din V,c.p.c."Necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică:...2.în cazul încălcării competentei materiale, când procesul este de competenta unei instanțe de alt grad".

În speța dedusa judecații, în raport de data introducerii actiunii-2007, nu sunt incidente in cauza dispozițiile Legii 202/2010 privind mica reforma, astfel încât excepția poate fi invocată în orice stadiu al procesului, dată fiind caracterul acestor norme procedurale.

În prezenta cauză, acțiunea a fost introdusa de persoana juridica S. Agroindustriala Topolovățu M., nu si de către acționarii acesteia, pe parcursul procesului, intervenind modificări în ce privește reprezentarea reclamantei, având în vedere deschiderea procedurii de insolvență prin sentința civila nr.964/03.06.2010, pronunțata de Tribunalul T. prin care a fost numit administrator judiciar al debitoarei falite SCP Insolvein SPRL.

Consecința acestor modificări în ce privește persoana juridica reclamanta-S. Agroindustriala Topolovățu M., conduc inexorabil la aplicabilitatea imediata a dispozițiilor legii speciale-procedurale atât în privința competentei materiale speciale si funcționale de soluționare a acțiunilor ce vizează patrimoniul debitoarei aflate în procedură, respectiv a atribuțiilor administratorului judiciar si ale judecătorului sindic care în condițiile unei proceduri duale (drept comun si procedura speciala) ar produce cel puțin la blocarea deciziilor manageriale ale administratorului judiciar in privința patrimoniului debitoarei.

Chiar daca am accepta posibilitatea formulării unor acțiuni în afara sferei de aplicare a Legii 85/2006, ceea ce nu este însa cazul în speță, poziția debitoarei persoane juridice - reclamante prin administratorului judiciar, este vitală în ceea ce privește aprecierea caracterul si scopul acțiunilor formulate ce vizează patrimoniul debitoarei aflata în insolvență.

Dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea 85 sunt interpretate extensiv în sensul potrivit căruia cad în competența judecătorului sindic atât procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, precum și cererile a căror finalitate este reîntregirea averii debitorului, având ca fundament scopul procedurii, și anume maximizarea averii debitorului. In consecință, judecătorul sindic ar fi competent să judece și cererile prin care se urmărește realizarea unui drept de creanță, revendicarea unui bun care se pretinde că ar face parte din patrimoniul debitoarei, clarificarea situației tabulare unor imobile din patrimoniul debitoarei s.a.m.d.

Asta deoarece este dificil să ne imaginăm o procedură în care activul și/sau pasivul debitoarei ar depinde de soluțiile pronunțate în alte proceduri judiciare, în afara procedurii insolvenței. Mai mult decât atât, judecătorul sindic este cel care, prin intermediul participanților la procedură, ar trebui să cunoască situația concretă a debitorului precum și modul optim de valorificare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea excepției invocate.

În subsidiar 1, solicită admiterea recursului formulat, casarea deciziei civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțata de Tribunalul T. si a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțata de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, admițând apelul si trimiterea cauzei pe fond spre soluționare în primă instanță Judecătoriei Lugoj, în vederea lămuririi naturii juridice a cererii si a căutații în care au formulat acțiunea introductiva R. A. și A. E., dată fiind poziția exprimata de reclamanta S. „Agroindustriala"Topolovățu M., de renunțare la judecata pricinii si discutarea calității în care terții R. A. și A. E. (de reprezentanți ai persoanei juridice reclamante sau a propriei calități), au înțeles să intervină în procesul civil, prin perspectiva dispozițiilor art.50,56 si art.57 din C.p.c. ce reglementează intervenția altor persoane în proces.

S-a precizat că acest motiv de recurs, invocat în mod distinct si în apel nu a fost analizat si comentat de către instanța de apel -Tribunalul T., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 din C.p.c." când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".

Astfel, prin acțiunea introductiva formulata si depusa la Judecătoria Lugoj în data de 22.11.2007, S." Agroindustriala"Topolovățu M., prin reprezentanții săi R. A. și A. E. a formulat acțiunea introductivă, prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâtul J. I. D. constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5641/30.10.2007 de BNP Asociati"R.", încheiat între S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. si J. I. D., solicitând de asemenea si revenirea la situația anterioara, în sensul rectificării înscrierilor efectuate în CF 1829 Iosifalau, nr.cad 1828/2.1832/2; în CF nr.1830 Iosifalau nr.cad.l814/a/2-1819/2; 1728/2-1737/2; 2106/2; 2195/2 si nr.cad.1802/2-1813/b/2; 1738/2-1742/2._/2-1752/b/2. 1752/a/2.2106/3.2195/3; în CF 669 Cralovat nr.cad.724/a/2-724/2/2-725/a/2-725/b/l/2/2-725/b/2/2-726/2-727/2-728/2-729/2-_/2-734/2-_/a/2-737/b/2-738/2-739/2-740/2-1006/2-1007/2; în CF 955 Sustra, nr.cad.405/14/l/2, nr.cad 405/14/1/3 si nr.cad 405/14/1/4 în sensul radierii lui J. I. D. din CF-urile menționate si reînscrierea dreptului de proprietate al Societății Agroindustriala Topolovățu M.;

Prin precizarea depusa la data de 11.12.2007, reclamanta persoana juridica, a solicitat în plus să se constate nulitatea delegației 1/30.10.2007 prin care S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. l-a împuternicit pe paratul J. I. D. să o reprezinte în fața notarului public, constatarea nulității procesului-verbal 22/19.08.2001 si anularea aceluiași proces-verbal.

Instanța de fond, Judecătoria Lugoj, nu s-a preocupat în raport de aceste precizări a stabili în mod corect cadrul procesual în prima instanță, față de faptul ca intervenția în proces a unor terți ulterior introducerii acțiunii,nu poate fi formulată, decât în condițiile prevăzute de lege, or acțiunea a fost formulată in numele persoanei juridice Agroindustriala Topolovățu M., cele doua persoane apărând ca si semnatare prin același reprezentant în calitate de reprezentanți ai persoanei juridice-reclamante, aceste aspecte nefiind însă în mod greșit analizate în apel.

Dată fiind poziția procesuală a administratorului judiciar SCP Insolvein SPRL, prin care: a înțeles sa revoce inclusiv mandatul reprezentantului legal-avocat, a solicitat să se ia act de renunțarea la acțiune, ar fi fost necesar, în raport de aceasta împrejurare, în virtutea rolului activ al instanței lămurirea caracterului acțiunii si a calității procesuale a celor doi terți (R. A. și A. E.), problema care nu a fost pusa atâta vreme cât nu a intervenit revocarea mandatului reprezentantului legal avocat al persoanei juridice, Societate Agroindustriala Topolovățu M. de către administratorul judiciar SCP Insolvein SPRL, aceasta necesitate rezidă si din faptul ca în apel, A. E. și R. A. înțeleg să formuleze critici si împotriva modalității în care a avut loc renunțarea la judecata a persoanei juridice, practic confirmând susținerea recurentului, aceea ca de la bun început aceste persoane au acționat în numele si pentru societate.

Stratagema „independenței" procesuale a lui R. A. și A. E., în raport de reclamanta S. Agroindustriala Topolovățu M., a intervenit forțată de împrejurarea in care mandatul reprezentantului convențional - avocat al persoanei juridice reclamante a fost revocat de către SCP Insolvein SPRL, în calitate de administrator judiciar.

Se susține că atât instanța de fond dar si instanța de apel, nu au lămurit în mod judicios aceasta problemă (dacă „reclamanții persoane fizice" au acționat în interesul si pentru persoana juridica reclamanta sau daca au acționat în nume propriu), acceptând forțat si contrar normelor procedurale prevăzute de art.50, 57 si 58 din C.p.c. calitatea proprie de reclamant.

Totodată, s-a apreciat faptul că s-ar fi impus în mod evident si verificarea mandatului dat acestuia,respectiv a contractului de asistenta juridică, având în vedere ca apărătorul a apărat interesele legitime ale persoanei juridice S. Agroindustriala Topolovățu M., cele două persoane fizice fiind trecute în calitate de „reprezentanți".

Astfel, conform art. 50 din C.pc."(l)Cererea de intervenție în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.(2)Ea se poate face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor.(3)Cu învoirea părților, intervenția în interes propriu se poate face și în instanța de apel."

Potrivit art. 57 din C.p.c." (l)Oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul.(2)Cererea tăcută de pârât se depune odată cu întâmpinarea. Când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.(3)Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe.(4)Cererea va fi motivată și se va comunica atât celui chemat, cât și părții potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar."

Conform art. 58 din C.p.c." cel chemat în judecată dobândește calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabilă."

La termenul de judecata din data de 09.03.2010, reclamanta S. Agricola"Agroindustriala"Topolovățu M., prin administratorul judiciar SCP Insolvein SPRL, a solicitat ca în temeiul prevederilor art.246 din Codul de procedura civila instanța să ia act de renunțarea la judecarea acțiunii formulate si precizate, aceasta modificare a poziției procesuale intervenind dupa introducerea acțiunii si formularea precizărilor, totodată instanța de fond si cea de apel luând act de renunțarea la judecata formulata de reclamanta persoana juridica, admițând totuși acțiunea formulata.

Pentru aceste considerente recurentul pârât a solicitat admiterea excepțiilor invocate.

În subsidiar 2, a solicitat admiterea recursului formulat modificarea deciziei civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțata de Tribunalul T. si a sentinței civile nr.2075/03.10.2013 pronunțata de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în sensul admiterii excepției lipsei căutații procesuale active în principal), a excepției lipsei de interes si a inadmisibilității acțiunii a reclamantelor R. A. și A. E. în subsidiar) admițând apelul formulat si respingerea acțiunii formulate de acestea pe aceste excepții.

În legătura cu excepția lipsei căutații procesuale active a reclamantelor R. A., A. E., solicită admiterea acestei excepții.

Persoanele fizice A. E. și R. A., nu au calitate procesuala activa în ce privește formularea unei acțiuni privind anularea transferului patrimonial, dat fiind faptul ca debitoarea S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M., are calitatea de debitor în procedura de insolvență, aceasta fiind reprezentată de administratorul judiciar pe tot parcursul acestei proceduri si dat fiind faptul că aceeași debitoare (titulara dreptului subiectiv si parte a contractului de vânzare-cumpărare) si-a exprimat în mod expres intenția de renunțare la judecarea pricinii, instanța de fond si cea de apel luând act în baza art.246 C.proc.civ.de aceasta renunțare.

Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identități între persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat lealitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul dedus judecății (calitate procesuală pasivă) sau, altfel spus, justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte într-un proces civil, condiții care nu sunt îndeplinite în cauza de către reclamantele 1 si 2 (R. A. și A. E.).

Conform prevederilor art. 47 din C.proc.civ."mai multe persoane pot fi împreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune . sau obligațiile lor au aceeași cauza."

Mai mult, prin încheierea din data de 11.10.2012 pronunțata de judecătorul sindic în dosarul nr._ al Tribunalului T., a fost ridicat dreptul de administrare al reclamantei A. E., G. D., Seculi G., R. C., M. I., S. I. si C. I., încheierea devenind irevocabila, prin nerecurare.

În ce privește petitul referitor la restabilirea situației anterioare, în sensul reintabulării Societății Agroindustriala"Topolovățu M.”, s-a precizat că poate fi solicitat exclusiv de părțile unui act juridic iar nu de către terți care nu au calitate procesuala activa și în aceasta ipoteza, în condițiile în care însăși persoana juridica înscrisa în CF anterior înscrierii recurentului J., nu a înțeles să o solicite, în acest sens pronunțându-se și practica judiciară.

În ce privește excepțiile lipsei de interes si a inadmisibilității acțiunii, se solicită admiterea acestora, astfel instanța de apel si instanța de fond au interpretat în mod greșit excepția lipsei de interes a "reclamanților"persoane fizice si excepția inadmisibilității acțiunii.

Interesul judiciar, reprezintă una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, nefiind definit de dispozițiile codului de procedură civilă; doctrina a arătat că prin „interes" se înțelege folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să fie legitim, juridic ( corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale), născut și actual, personal și direct.

Deși reclamantele 1 si 2 au calitatea de acționari ai debitoarei S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M., finalitatea urmărita de aceștia este reîntoarcerea imobilului în patrimoniul societății vânzătoare aflata în procedura de insolvență, finalitate ce nu prezintă interes, din perspectiva legalității încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.5641/30.10.2007, legalitate care a fost supusa analizei manageriale ale administratorului judiciar SCP "Insolvein"SPRL, care si-a exprimat în mod direct poziția si cu privire la acțiunea formulată, în sensul renunțării la judecarea cererii.

Poziția procesuala a administratorului judiciar SCP "Insolvein"SPRL a fost aceea a menținerii existenței si validității contractului de vânzare-cumpărare nr.561 din data de 30.10.2007, prin aprecierea ca legala a acestei operațiuni de vânzare, urmare a prezentării judecătorului sindic a raportului privind cauzele insolventei, la termenul de judecata din data de 01.07.2010, a Raportului final din 20.10.2011, a cererii de ridicare în tot a dreptului de administrare, poziții si rapoarte necontestate până în prezent de către reclamantele persoane fizice, prin urmare valabile, validate jurisdicțional si asimilate actelor autentice si a necontestării încheierilor judecătorului sindic, prin care au fost validate jurisdicțional aceste rapoarte.

În cazul în care lichidatorul judiciar ar fi considerat ca, operațiunea de vânzare-cumpărare, materializata prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.561 din data de 30.10.2007, ar fi fost ilicita ar fi introdus în temeiul prevederilor art.79, art.80 si art.81 din Legea 85/2006 o acțiune în anularea acestor acte, sau daca ar fi apreciat oportunitatea promovarea unei acțiuni in temeiul art.80 din Legea 85/2006 privind procedura de insolvență.

Mai mult, legitimitatea procesuala activa în ce privește promovarea acestor acțiuni, o are lichidatorul judiciar, in temeiul art.79 alin.1 din Legea 85/2006 si respectiv comitetul creditorilor, în cazul în care lichidatorul judiciar nu înțelege să o promoveze, în temeiul art.81 alin.2 din același act normativ.

Nici lichidatorul judiciar Insolvein SPRL, respectiv nici comitetul creditorilor nu au înțeles sa promoveze o astfel de acțiune - demers judiciar.

Interesul direct în a promova un eventual demers în acest sens, revine exclusiv creditorilor, nu si acționarilor, în aceasta logică fiind edictate si dispozițiile art. prevederilor art.79, art.80 si art.81 din Legea 85/2006. Chiar daca ar fi vorba despre o acțiune de drept comun aceasta nu poate fi formulata chiar de orice persoană, întrucât noțiunea interesului procesual trebuie în mod indisolubil privita si în raport de normele speciale prevăzute de Legea 85/2006 si în special a efectelor si consecințelor legii asupra persoanei juridice aflate în aceasta ipostaza juridică.

Reclamanta A. E., în temeiul prevederilor art.3 alin.1 pct.26 din Legea 85/2006-modificata, prin care a solicitat numirea acesteia în calitatea de administrator special, în subsidiar curator special al reclamantei S. Agroindustriala Topolovățu M., în insolvență, demers juridic respins irevocabil prin încheierea din 28.04.2011, judecătorul sindic respingând irevocabil si cererea formulata de cele doua reclamante în temeiul prevederilor art.22 alin.2 din Legea nr. 85/2006, de înlocuire a administratorului judiciar SCP"Insolvein”SPRL.

Astfel, persoana juridica S. Agroindustriala Topolovățu M., nu este în reorganizare judiciara ci în faliment, astfel încât problema reluării activității si a obținerii unei redevențe din partea acționarilor, nu este posibila în acesta faza a insolvenței, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin.1 din Legea 85/2006 "Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență."

Potrivit art.3 pct. 23 din Legea 85/2006 "prin procedura falimentului se înțelege procedura de insolventa concursuală colectivă si egalitara care se aplica debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este înmatriculat."

Acest pasiv este format in exclusivitate de creanțele înscrise in tabelul de creanțe al debitoarei Societate Agricola Agroindustriala Topolovatu M., or cei doi acționari nu au înțeles sa formuleze declarații de creanță, să conteste tabelul de creanțe sau să solicite în concret pretenții în temeiul Legii 85/2006.

Prin urmare, recurentul a considerat că instanța de apel a făcut abstracție de normele speciale care reglementează procedura de insolvență, prevăzute de Legea 85/2006, interesând în vederea unei corecte determinări a interesului juridic în promovarea acțiunii-finalitatea acestei proceduri si persoanele beneficiare, astfel încât celor doua persoane fizice "reclamante" le lipsește aceasta componenta esențială a acțiunii civile si anume interesul juridic în promovarea acțiunii, interes care trebuie sa fie legitim, juridic (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale), născut și actual, personal și direct.

În ce privește excepția inadmisibilitatii acțiunii formulate, consideră că reclamantele persoane fizice-terți în raport cu Contractul de vânzare-cumpărare nr.5641/30.10.2007 puteau invoca chestiunea așa-zisei fraude, folosind exclusiv prevederile art.975 din Codul civil referitor la acțiunea pauliană-revocatorie, coroborată cu prevederile art.966 si 968 din Codul civil, dacă îndeplineau următoarele condiții cumulative, creanța sa este anterioară actului atacat ca fraudulos, acest act i-a cauzat un prejudiciu, este făcut în dauna drepturilor sale, terțul dobânditor a știut că actul pe care îl face cu debitorul, va fi prejudiciabil pentru creditorii acestuia", or niciuna din aceste condiții nefiind îndeplinite în cauză asupra acestui motiv atât instanța de apel cât si instanța de fond nu s-au pronunțat.

În subsidiar 3, solicită admiterea recursului formulat, modificarea în parte a decizie civile nr.146 din 23.02.2015 pronunțata de Tribunalul T. în apel si a sentinței civile nr.2075/03.10.2013, pronunțata de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, admițând apelul formulat, pe fond solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantele intimate R. A. și A. E., în ce privește petitele din acțiune referitoare la nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5641/30.10.2007 de BNP Asociati "R.", încheiat între S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. si J. I. D.; referitor la petitul privind revenirea la situația anterioara, în sensul rectificării înscrierilor efectuate în CF 1829 Iosifalau, nr.cad 1828/2.1832/2; în CF nr.1830 Iosifalau nr.cad.1814/a/2-1819/2; 1728/2-1737/2; 2106/2; 2195/2 si nr.cad.1802/2-1813/b/2; 1738/2-1742/2._/2-1752/P/2., 1752/a/2.2106/3.2195/3; în CF 669 Cralovat nr.cad.724/l/2-724/2/2-725/a/2-725/b/l/2/2-725/b/2/2-726/2-727/2-728/2-729/2-_/2-734/2-_/a/2-737/b/2-738/2-739/2-740/2-1006/2-1007/2; în CF 955 Sustra, nr.cad.405/14/l/2,nr.cad 405/14/1/3 si nr.cad 405/14/1/4 în sensul radierii lui J. I. D. din CF-urile menționate si reînscrierea dreptului de proprietate al Societății Agroindustriala Topolovățu M.; nulitatea delegației 1/30.10.2007 prin care S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. l-a împuternicit pe pârâtul J. I. D. să o reprezinte în fața notarului public.

Se susține că instanța de apel a acordat ce nu s-a cerut, respectiv a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legiîfart.304 pct.8 si 9 din C.p.c.

Cu privire la motivul prevăzut de art.304 pct 6 din C.p.c.", se susține că instanța de apel acordat ce nu s-a cerut".

Consideră că instanța de apel a acționat în afara limitelor investirii sale, în ipoteza în care a făcut o analiza a cauzei actului juridic în speța în sensul că susține eronat că "scopul încheierii acestui contract nu a fost acela ca vânzătorul să obțină prețul vânzării ci compensarea cu o datorie izvorâta dintr-un contract de împrumut acest scop neconstituind o cauza a contractului"

Aceasta apărare nu a fost formulata nici măcar de apelanții R. A. si A. E., excedând obiectului analizei cauzelor de nulitate care se rezuma exclusiv la motivele de fapt si de drept indicate în acțiunea introductiva si în cererea de apel.

În aceasta privință, instanța de apel a interpretat totodată natura juridică a actului de vânzare-cumpărare, în raport de motivele invocate de apelanți si anume "cauza ilicită-absenta cauza "si "preț neserios".

Se arată că si daca s-ar interpreta voința interna reala a părților aceasta a fost de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor între persoana juridica S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. si J. I. D..

Astfel fiind în aceste condiții, părțile (vânzător persoana fizică si cumpărător persoana juridică au dat eficiența dispozițiilor art. 1294 din Codul civil, care arată că "vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui."

Conform dispozițiilor art. 1295 din C.civ. "Vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat."

Acest contract a avut la baza Hotărârea Adunării Generale a Asociaților reclamantei S. Agricola "Agroindustriala" Topolovățu M. din 19.08.2001, constatările si dispozițiile fiind cuprinse în Procesul-verbal întocmit cu nr.22 în vigoare si producător de efecte juridice, atât instanța de apel cât si instanța de fond menținând ca fiind legal acest proces-verbal însă fără a fi analizate efectele si consecințele sale legale în planul transferului dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Întrucât, pe parcursul funcționarii reclamantei, aceasta a înregistrat mari pierderi, în ședința Adunării generale din data de 11.04.1998, s-a hotărât ca J. I. D. sa împrumute aceasta cu diverse sume de bani, în valută, hotărâre ce a fost luată cu acordul membrilor asociați si ai reclamantei.

Adunarea generala din data de 11.04.1998, a fost legal constituită, hotărârea luata fiind valabila si producătoare de efecte juridice.

În cadrul Adunării generale din data de 19.08.2001, legal constituita, s-a hotărât ca în contul sumelor împrumutate în valuta de la J. I. D., aceasta sa intre în posesia mijloacelor fixe si mobile ale societății, devenind proprietar al acestora - hotararea de asemenea fiind valida si producătoare de efecte juridice.

În ce privește motivul prevăzut de art.304 pct. 8 si 9 din C.p.c."hotararea pronunțată este lipsita de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct. 8 si 9 din C.p.c.)

Instanța de apel în mod eronat apreciază faptul că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile de reprezentare convenționala ale vânzătoarei persoana juridica Societate Agricola "Agroindustriala"Topolovățu M., în condițiile în care recurentul J. I. D., nu a avut calitatea de președinte al persoanei juridice, în conformitate cu prevederile sentinței civile nr.694/2008.

Aceasta interpretare recurentul o apreciază ca fiind nelegala, astfeI:

Prin Adunarea generală din data de 19.08.2001, legal constituită si validă, forumul superior al persoanei juridice S. Agricola Agroindustriala Topolovatu M. a hotărât încheierea vânzării imobilului înscris în CF 1829 Iosifalau, nr.cad 1828/2.1832/2; în CF nr.1830 Iosifalau nr.cad.1814/a/2-1819/2; 1728/2-1737/2;2106/2;2195/2 si nr.cad.1802/2-1813/b/2; 1738/2-1742/2._/2-1752/b/2. 1752/a/2.2106/3.2195/3; în CF 669 Cralovat nr.cad.724/l/2-724/2/2-725/a/2-725/b/l/2/2-725/b/2/2-726/2-727/2-728/2-729/2-_/2-734/2-_/a/2-737/b/2-738/2-739/2-740/2-1006/2-1007/2; în CF 955 Sustra, nr.cad.405/14/l/2, nr.cad 405/14/1/3 si nr.cad 405/14/1/4 către J. I. D., fiind determinate si condițiile de plata respectiv de preț ale convenției, fiind în același timp mandatat J. I. D. în vederea aducerii la îndeplinire a acestei hotărârii.

În aceste condiții, de aprobare a vânzării si a mandatarii lui J. I. D., a fost încheiat Contractului de vânzare-cumpărare 5641/30.10.2007 de BNP Asociați "R." si delegația corespunzătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 58 alin.1 din Legea 36/1991 privind societățile agricole „Atribuțiile adunării generale sunt următoarele:

a)să examineze și să aprobe sau să modifice, după ce va fi ascultat raportul cenzorilor, bilanțul, bugetul de venituri și cheltuieli și raportul de repartiție a excedentului ori pagubele rezultate;

b)să fixeze suma maximă până la care consiliul de administrație poate angaja societatea în cursul anului;

c)să stabilească limita maximă până la care se pot acorda împrumuturi unui asociat sau unei persoane străine de societate, daca statutul permite astfel de operațiuni;

d)să stabilească, dacă e cazul, la propunerea consiliului de administrație, organizarea producției pe ferme, sectoare sau alte compartimente funcționale;

e)să aprobe structura culturilor ce se vor însămânța, modul de angajare si execuție a lucrărilor agricole, retehnologizările si investițiile, importurile de bunuri si mijloace, modul de desfacere a produselor agricole si alte operațiuni legate de activitățile productive ale societății;

f)să hotărască asupra ieșirii in orice mod a asociațiilor din societate si asupra cererilor celor cărora li s-a refuzat transcrierea, conform prevederilor din statut; adunarea generală nu poate amâna sau respinge cererile de retragere;

g)să aleagă membrii consiliului de administrație si cenzorii;

h)să delibereze asupra rapoartelor de control;

i)să hotărască intentarea acțiunii în despăgubiri împotriva administratorilor;

j)să hotărască asupra fuziunii cu alte societăți;

k)să hotărască asupra modificăriisau completării statutului;

l)să hotărască asupra dizolvării societății sau schimbării obiectului de activitate;

m)să hotărască asupra oricăror altor măsuri necesare în spiritul statutului"

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 59 din același act normativ "Orice hotărâre a adunării generale poate fi contestată la judecătorie, dacă ea este contrară legii sau statutului, cu excepția cazului prevăzut la art.27 din prezenta lege."

Conform art.61 din Legea 36/1991 „Anularea hotărârii adunării generale de către instanța produce efecte față de toți asociații. Hotărârea de anulare trebuie înscrisă în registrul societății agricole la partida respectiva, dacă și hotărârea adunării generale fusese înscrisă."

Având în vedere deci aceste dispoziții legale prevăzute de art.58,59 si art.61 din Legea 36/1991, este legală mandatarea oricărei persoane de către adunarea generala a societății agricole în vederea aducerii la îndeplinirea a hotărârilor acesteia, J. I. D. acționând ca un mandatar al persoanei juridice vânzătoare, mandatat de către adunarea generala a acționarilor-for superior consiliului de administrație.

Caracterul licit al contractului rezida tocmai din condițiile concrete legitime în care a avut loc încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.5641/30.10.2007, pentru a da eficiență hotărârii forumului superior-adunarea generala a asociaților, astfel fiind cauza contractului exista fiind totodată licită si morală.

Pe de alta parte, temeiul juridic al nulității absolute al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5641/30.10.2007 de BNP Asociați "R.”, încheiat între S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. si J. I. D.; îl reprezintă în opinia reclamantelor R. A. și A. E., așa-zisa încălcare a prevederilor art. 966 si art.968 din Codul civil (referitoare la absenta cauzei si la caracterul ilicit al acesteia-nefiind invocate alte cauze de nulitate absolută a convenției).

Art.966 din Codul civil arată că "Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect."

Art.968 din Codul civil arată că "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".

Prevederile art.30 alin.1 din Legea 7/1996 în vigoare la data încheierii actului juridic arată că " Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu buna-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.

Art. 31 alin(1)si (2) Legea 7/1996 în vigoare la data încheierii actului arată că "Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor si excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu buna-credință un drept real înscris în cartea funciară.

(2) Dobânditorul este considerat de buna-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul sau, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contesta cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului si din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanta între aceasta si situația juridica reala. "

Recurentul consideră ca nici una din aceste condiții nu este îndeplinită în cauză. Faptele invocate de reclamantele persoane fizice si reținute în mod greșit de instanța de fond nu pot constitui împrejurări de fapt si de drept în susținerea "caracterului fradulos"si "ilicit"al convenției de vânzare-cumpărare 5641/30.10.2007 de BNP Asociați "R.", or a se observa caracterul licit al contractului.

Acest contract a avut la baza Hotărârea Adunării Generale a Asociaților reclamantei S. Agricolă "Agroindustriala" Topolovățu M. din 19.08.2001, constatările si dispozițiile fiind cuprinse în Procesul-verbal întocmit cu nr.22-în vigoare si producător de efecte juridice.

Întrucât, pe parcursul funcționarii reclamantei, aceasta a înregistrat mari pierderi, în ședința Adunării generale din data de 11.04.1998, s-a hotărât ca J. I. D. să împrumute aceasta cu diverse sume de bani, în valută, hotărâre ce a fost luata cu acordul membrilor asociați si ai reclamantei.

Adunarea generala din data de 11.04.1998, a fost legal constituită, hotărârea luata fiind valabila si producătoare de efecte juridice.

În cadrul Adunării generale din data de 19.08.2001. legal constituita, s-a hotărât ca în contul sumelor împrumutate în valuta de la J. I. D., aceasta să intre în posesia mijloacelor fixe si mobile ale societății, devenind proprietar al acestora - hotărârea de asemenea fiind valida si producătoare de efecte juridice.

Având în vedere faptul ca S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. a fost constituita, conform Legii 36/1990, nu exista obligativitatea efectuării unei evaluări a activelor corporale.

Cu privire la valoarea contabila a terenului stabilita la suma de 1025 lei/mp, adunarea generala a hotărât si a aprobat vânzarea de mijloace fixe, prin notele intocite in completarea PV din 10.05.2002, precizându-se faptul ca aceasta valoare a terenului este superioara valorii existente in contabilitate la data înființării societății.

În consecință, nu se poate vorbi de o subevaluare a bunurilor societății cu ocazia vânzării acestora către J. I. D., în contul sumelor în valută împrumutate de acesta.

Recurentul a precizat că, prin Rezoluția din data de 21.11.2002 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj în dosarul nr.l326/P/2001 a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de J. I. D., în temeiul prevederilor art.228 alin.6 Cp.p.rap.la art.10 lit.a C.p.p., prin plângerea penală depusa reclamându-se faptul ca J. I. D. "folosește în mod ilegal bunurile societății în proprietate si că ar fi "intrat în proprietatea lor" printr-o ". hotărâri ilegale".

Astfel după cum s-a arătat, legalitatea acestor operațiuni, a fost verificată de organul de urmărire penală, care în mod judicios, si în concordanță cu dispozițiile legale, urmarea a administrării unui probatoriu vast, care printre altele a inclus si audierea tuturor membrilor prezenți la adunarea generală din data de 19.08.2001, a concluzionat că fapta penală nu există si că operațiunile declarate în plângere ca fiind de natura ilicitului au fost realizate cu respectarea prevederilor legale.

Totodată, organele de control fiscal din cadrul DGFP T., prin Procesul-verbal din data de 09.09.2002, au efectuat verificări de fond ale documentelor contabile ale reclamantei, în special ale ereditarilor în valută efectuate de către J. I. D., respectiv a problemei stabilirii prețului de vânzare al terenului în speță, urmare a solicitării organelor de urmărire penală în cadrul dosarului nr. 1326/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, aceștia confirmând legalitatea aprobării vânzării, prin Procesul-verbal 22/19.08.2001, respectiv a prețului vânzării, astfel cum a fost stabilit.

„Reclamantele" 1 si 2 (R. A. și A. E.), vorbesc despre, noțiunea de „cauză ilicită", fără însă a avea un suport probatoriu în ce privește acțiunea formulata, mai mult în acest ciclu procesual nu au administrat nici un fel de probă, în afara înscrisurilor, deși sarcina probei incumbă reclamantului.

Se consideră că demersul judiciar a fost inițiat exclusiv în scopul șicanării pârâtului J. I. D., fără a urmări nici un fel de finalitate juridica, raportându-se la constatările administratorului judiciar în procedura de insolventa, la demersuri judiciare respinse în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului T., de starea de fapt si de drept ce rezultă din dosarului nr. 1326/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj si în raport de poziția oscilantă de care acestea au dat dovadă.

Astfel încât, pentru a da eficiență juridică hotărârii Adunării generale din data de 19.08.2001, legal constituită, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare 5641/30.10.2007 de BNP Asociați "R.", J. I. D., fiind împuternicit prin aceeași adunare să preia imobilele menționate în cuprinsul contractului în schimbul compensării unei părți din datoria societății, J. I. D. fiind în fapt si în drept un delegat al societății vânzătoare, neavând relevanță juridică funcția de care o deținea aceea de președinte al societății agricole"agroindustriala" și implicit existenta unor „litigii" cu privire la calitatea acestuia de președinte al societății, atâta vreme cât în motivarea nulității absolute nu a fost invocată problema lipsei capacității de reprezentare a societății vânzătoare - temei distinct de nulitate absoluta ci doar caracterul ilicit al cauzei si absența acesteia.

După cum am menționat mai sus, în conformitate cu prevederile art.31 alin(2)din Legea 7/1996 "Dobânditorul este considerat de buna-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contesta cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului si din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanta între aceasta si situația juridica reala. "

Deci, în ce privește determinarea relei-credințe, ar fi avut relevanță eventualele demersuri promovate de către acționari sau societate la momentul încheierii actului juridic contestat - Contractul de vânzare-cumpărare 5641/30.10.2007 de BNP Asociați "R.", litigii care să se fi aflat pe rol în momentul încheierii convenției, respectiv la momentul înscrierii dreptului sau după caz cumpărătorul J. I. D. să fi cunoscut de existenta unor litigii aflate pe rol, referitoare la titlul transmițătorului–S. Agroindustriala"Topolovățu M.", nefiind însă cazul, litigiile fiind purtate exclusiv sub aspectul stabilirii președinției persoanei juridice vânzătoare, nefiind contestat titlul transmițătorului.

În ce privește, Delegația 1/30.10.2007 prin care S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. l-a împuternicit pe paratul J. I. D. aceasta a fost emisă în considerarea hotărârii Adunării generale din data de 19.08.2001, delegația fiind emisa de S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M., J. I. D. participând în calitate de mandatar al persoanei juridice, dar și de cumpărător de buna-credință - persoana fizică ipoteza legala si posibila, în mod greșit instanța de fond a dispus anularea acesteia, reținând în mod eronat, în absența oricărui probatoriu că a fost emisă de J. I. D..

Actul juridic denumit delegația 1/30.10.2007 are un caracter accesoriu contractului principal - de vânzare-cumpărare, potrivit principiului „accesorium sequitur principalae", argumentele de drept invocate ca temei al nulității acestuia, neputând fi distincte de cele prezentate în susținerea nulității contractului de vânzare-cumpărare, câtă vreme procura reprezintă un „instrumentum", astfel încât chestiunea validității procurii de reprezentare trebuie privita exclusiv sub aspectul întrunirii condițiilor prevăzute de art. 966 si art.968 din codul civil (referitoare la absența cauzei și la caracterul ilicit al acesteia), iar nu prin prisma "inexistenței consimțământului", absența consimțământului vânzătorului, nefiind invocată ca o cauză de nulitate a actului în cuprinsul acțiunii introductive.

Astfel, consideră că singura în măsură să conteste validitatea delegației de reprezentare este însăși societatea persoana juridica, întrucât este o problemă legată de reprezentarea societății, iar nu de către „asociați", în condițiile în care nu s-a invocat ca si temei distinct nulitatea absolută pentru absența consimțământului titularului, consimțământul și cauza actului juridic având o semnificație distinctă.

Cu atât mai mult, în ce privește problema "neseriozității prețului"care însă nu a făcut și obiectul analizei de către instanța de apel, ridicată de reclamantele persoane fizice, se apreciază că aceasta chestiune ține de instituția nulităților relative, care poate fi invocată exclusiv de părți, iar nu de terți, nu de cea a nulității absolute.

Nulitatea absolută a vânzării poate fi, însă, dispusă pentru preț neserios doar atunci când prețul este atât de mic încât lipsește vânzarea de cauză nu și când acesta ar fi lezionar.

Totodată, instanța de apel în mod eronat a respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecata în condițiile în care acestea au fost dovedite si solicitate, apelul reclamantelor R. și A. fiind respins, înțelegând să critice decizia instanței de apel si din aceasta perspectivă.

Pârâtele intimate R. A., A. E. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursul formulat de Casa de Insolvență T. Torontal IPURL în calitate de lichidator judiciar al Societății Agricole Agroindustriala Topolovățu M. în principal ca tardiv și în subsidiar ca neîntemeiat, precum și pe cel formulat de J. loan D. ca neîntemeiat, iar pe cale de consecința să se mențină hotărârea recurată.

În considerente se arată că hotărârea atacata este temeinică și legală.

Recursul declarat de Casa de Insolvență T. Torontal IPURL este tardiv. O eventuală repunere în termen nu poate opera întrucât titularul dreptului de a depune recursul este S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. iar schimbarea administratorului societății nu are ca efect o întrerupere sau suspendare a termenului de recurs. De asemenea, momentul la care a luat la cunoștință noul administrator judiciar despre existența acestei decizii nnu este momentul la care începe să curgă termenul de recurs, acest moment fiind reprezentat.de data comunicării legale a deciziei către S. Agricolă Agroindustriala Topolovățu M..

Administratorul judiciar, astfel, nu își poate invoca propria sa culpă (faptul că nu s-a ocupat în mod diligent de administrarea societății în insolvență) și nici culpa precedentului administrator judiciar al debitoarei.

Cu privire la petitul principal al acestor recursuri, solicitarea de a casa sentința recurata și de a trimite cauza spre rejudecare Tribunalului T. - Secția II Civila, intimatele au solicitat să se respingă această cerere.

În susținerea acestui petit recurenții invoca prevederile art.ll alin 1 lit.h din Legea 85/2006, însa indică instanței cu rea-credință, în încercarea de a induce în eroare, doar o fracțiune din textul de lege, omițând în mod intenționat premisa de la care pornește prevederea în discuție.

Astfel, art.ll alin.1 lit.h prevede că: „Principalele atribuții ale judecătorului sindic, în cadrul prezentei legi sunt:

h) judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri de cu caracter patrimonial, anterior deschiderii procedurii."

Astfel, trebuie sa fie vorba despre acțiuni introduse de administratorul judiciar sau de lichidator care să aibă ca obiect anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri de cu caracter patrimonial, anterior deschiderii procedurii.

Prima condiție nu este îndeplinita, întrucât este vorba despre o acțiune care a fost introdusă în anul 2007, cu 3 ani anterior deschiderii procedurii insolventei, de societate si de membrii acesteia împotriva unui terț.

A doua condiție este: ""Administratorul judiciar sau lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor in frauda creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii." Acestea fiind categoriile de acțiuni pentru care art.ll alin.1 lit.h stabilește competenta materiala a Tribunalului.

Nici aceasta a doua condiție nu este îndeplinită, acțiunea având un obiect diferit.

Acest aspect este confirmat și de prevederile art.ll alin.2, potrivit căruia atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar după caz, și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolventei.

Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia 5/19.01.2009, în soluționarea unui recurs în interesul legii formulat cu privire la aplicarea neunitara a prevederilor acestui articol, a arătat că, din examinarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 85/2006 care reglementează atribuțiile judecătorului sindic, rezultă fără echivoc intenția legiuitorului de a delimita atribuțiile jurisdicționale ale judecătorului sindic de cele de administrare a procedurii insolvenței, precum și de cele de gestiune; atribuții ce revin, în principal, administratorului judiciar, lichidatorului și celorlalți participanți.

Prin sintagma „procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței" legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri și procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței.

Având în vedere multitudinea activităților specifice procedurii insolvenței, este imposibilă stabilirea concretă a tuturor operațiunilor ce au loc pe parcursul desfășurării insolvenței, întrucât acestea variază de la o situație juridică la alta sau de la un debitor la altul.

Astfel, soluția aleasă de legiuitor este pe de o parte exhaustivă în sensul că nu limitează atribuțiile judecătorului sindic numai la cazurile concrete enumerate în alin. 1 al art. 11 din lege ci, are în vedere și controlul tuturor operațiunilor și actelor săvârșite de către administratorul judiciar, lichidator, debitori și alți participanți la desfășurarea procedurii precum și litigiile, procesele și cererile ce au legătură directă cu insolvența și sunt prevăzute de Legea nr. 85/2006.

În același timp, însă, această soluție legislativă este și restrictivă în sensul că judecătorul sindic nu are atribuții în soluționarea unei cereri ori acțiuni ce transcede procedurii insolvenței, respectiv realizarea unui drept, o pretenție, somație de plată, ori recuperarea unei creanțe, operațiuni care nu sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 85/2006, fiind reglementate prin dispozițiile dreptului comun și aparținând competenței judecătorului de fond.

Pe de altă parte, nu este just să se creeze debitorului aflat în insolvența un tratament juridic privilegiat, în afara celui prevăzut de legea specială, întrucât s-ar încălca celorlalte părți chemate în judecată, în calitate de pârâți, dreptul la un proces echitabil garantat de dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de cele expuse mai sus, se arată că prevederile art.ll alin.1 lit.h din Legea 85/2006 nu își găsesc aplicarea raportat la aceasta situație juridică, fiind evidente atât abuzul de drept cât și încercarea de a induce în eroare instanța de care se fac vinovați recurenții.

Mai mult decât atât, prima instanța a respins si în mod corect excepția necompetentei materiale si funcționale a Judecătoriei Lugoj ținând cont si de data promovării acțiunii, 22.11.2007, data anterioară deschiderii procedurii (03.06.2010), dispozițiile legale incidente în cauză fiind cele prevăzute de art.1 pct.1 C.proc.civ.

De asemenea, nu își găsesc aplicarea în cauza nici prevederile art.21 alin.2 si 3 din Legea 85/2006, care se referă la contestațiile împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, în cauză nefiind vorba despre o asemenea contestație.

În concluzie, în mod temeinic prima instanța a respins excepția necompetentei materiale, criticile recurenților fiind nefondate.

Solicitarea subsidiara a recurentului J. I. D. de a casa sentința si de a trimite cauza spre rejudecare în vederea soluționării în fața primei instanțe a naturii juridice a cererii, formulate de reclamantele intimate R. A. și A. E. este de asemenea netemeinică și nelegală.

Instanța de apel de asemenea a tranșat în mod corect problema competenței materiale, arătând că cererea introductivă a avut ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, iar competența materială se determină în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii la data sesizării instanței, în speță aceasta fiind Judecătoria. De asemenea, în mod corect s-a constatat că în cauză nu își are aplicarea art. 6 și art.ll lit.h din Legea 85/2006, nefiind vorba despre o procedură reglementată de Legea insolvenței. Mai mult decât atât, instanța inițial investită în mod legal rămâne investită cu soluționarea pricinii, indiferent de incidentele intervenite ulterior pe parcursul judecării cauzei.

Eventuala intervenție în fața instanței de fond. Așa cum s-a arătat în fața primei instanțe și cum corect a apreciat aceasta, intimatele au calitatea de reclamante, justificând calitate procesuală activă și interes prin prisma calității de membrii ai societății agricole.

A doua cerere subsidiară, prin care se solicită instanței admiterea recursului si modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes si a inadmisibilității acțiunii subsemnatelor R. A. și A. E. si respingerea acțiunii este neîntemeiată.

În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, se arată că nu a fost invocată în fața primei instanțe fiind vorba, din nou, despre o solicitare noua în calea de atac, nefiind permisă din acest motiv.

Instanța de fond a soluționat în mod temeinic și legal excepția lipsei calității procesuale active si a lipsei de interes a reclamantelor, în sensul respingerii acestora, întrucât intimatele au arătat că au calitate procesuală activă și interes în promovarea acțiunii în calitate de membre ale societății încă de la data constituirii acesteia, în 1991, fiind astfel direct interesate de buna funcționare a societății și de menținerea și mărirea patrimoniului acesteia, fiind astfel îndreptățite reclamantele să conteste orice act juridic păgubitor pentru societate, neavând relevanță împrejurarea ca a fost ridicat dreptul de administrare al reclamantei A. E. în calitate de președinte al societății.

De asemenea, instanța de apel a tranșat în mod legal disputa, constatând că motivele invocate de apelanți pentru a susține excepțiile acestea exced argumentelor pentru care aceste excepții pot fi admise.

Motivele invocate de reclamanți sunt rezultatul unei confuzii între prevederile Legii 85/2006 care nu se aplică în speță și procedura de drept comun aplicabilă cererii dedusă judecății.

Pentru a analiza aceste excepții, s-a pornit de la obiectul principal al acțiunii, acesta fiind constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare. După cum bine se știe, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoana interesată, fiind și imprescriptibilă. Or, în aceasta situație, este evident că intimatele au calitate procesuala fiind membre ale societății agricole.

Acțiunea a fost formulata de reclamante în nume propriu nu în calitate de reprezentanți ai societății agricole și separat de S. Agricola Agroindustriala prin reprezentant A. E..

Intimatele au arătat că societățile agricole sunt diferite de cele comerciale, fiind reglementate de lege speciala (Legea nr.36/1991) având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și altor mijloace aduse în societate. În aceste condiții, este și evident ca au calitate procesuală fiind membri asociați, din moment ce este vorba despre înstrăinarea frauduloasă a patrimoniului societății, prin acte false, în condițiile în care terenurile pe care le-au adus în societate sunt terenurile care le asigură mijloacele de existență.

Subliniază intenția reala a recurenților, care transpare din toate actele procesuale, aceștia revenind cu insistență la procedura insolvenței în încercarea de a păstra proprietatea terenurilor însușite în mod fraudulos.

S-a apreciat că cererea de renunțare la judecata formulată de lichidator în numele Societății Agricole Agroindustriala Topolovățu M. este nulă absolut, deoarece a fost depusă înainte ca dreptul de administrare al societății sa fie ridicat. Prin sentința civila nr.964/03.06.2010 prin care Tribunalul T. a dispus deschiderea procedurii fata de S. Agricola Agroindustriala Topolovățu M. instanța nu a dispus ridicarea dreptului de administrare al societății, de conducere, respectiv președintelui si comitetului de administrație, administratorul judiciar având în această fază doar posibilitatea de a supraveghea activitatea societății.

În aceste condiții, dreptul de a lua decizii cu privire la activitatea societății revine organelor sale.

Actele juridice de dispoziție care au o însemnătate ridicata pentru situația financiară a debitoarei aflată în insolvență trebuie confirmate de judecătorul sindic.

În orice caz, actele juridice încheiate de administratorul judiciar trebuie sa fie efectuate exclusiv în interesul societății aflate în insolvență și nu pot avea drept consecință micșorarea patrimoniului acesteia.

De asemenea, după . judiciar, potrivit art.25 lit.j poate face acte de dispoziție numai având confirmarea judecătorului sindic, situația fiind identică cu cea a administratorului judiciar: "încheierea de tranzacții, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunțarea la garanții reale sub condiția confirmării de către judecătorul-sindic. "

Se consideră că efectul renunțării la judecată este evident nefavorabil situației financiare a societății agricole, lichidatorul judiciar făcându-se vinovat de abuz în exercitarea funcției în care a fost numit.

Recurenții susțin în mod greșit că intimatele nu ar fi solicitat judecătorului sindic anularea renunțării la judecată formulată de lichidator. Se arată ca au efectuat acest demers judiciar însă a fost respins întrucât nu ar avea calitate procesuală activă.

Pe de alta parte, renunțarea la judecată este lovită de nulitate absolută, aceasta putând fi invocată de orice persoană interesată în fața oricărei instanțe, inclusiv pe cale de excepție, putând fi constatată chiar și din oficiu de instanța de judecată.

Pe fondul cauzei, soluția primei instanțe a fost temeinică și legală și a fost menținută în mod corect de instanța de apel.

De asemenea, instanța a constatat ca adunarea generala convocată în aceeași zi de pârâtul J. I. D. în calitate de președinte în funcție al societății a fost nelegală, dispunându-se anularea procesului verbal nr. 24/25.03.2007 încheiat cu acea ocazie, instanța reținând scopul de șicană în care s-a ținut această ședință de către pârâtul J. I. D..

Deși noile organe alese ale societății reclamante au formulat cerere pentru a fi înregistrate Ia judecătorie, cererea ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Lugoj a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ și abia prin încheierea nr. 1118/25.06.2009, instanța a autorizat modificarea componenței organelor de conducere ale societății reclamante.

Cu toate acestea, ignorând voința majorității membrilor asociați care au înțeles să voteze pentru un nou președinte care să reprezinte societatea reclamanta, J. I. D. a completat si ștampilat delegația nr. 1/2007 în baza căreia s-a prezentat în fața notarului în calitate de președinte si reprezentant al societății vânzătoare, în scopul de a exprima un consimțământ valabil al acesteia pentru încheierea actului translativ de proprietate.

Reaua-credință a pârâtului în calitate de reprezentant al societății rezultă și din faptul că după înregistrarea cererii de autorizare a modificării componenței organelor de conducere ale societății în dosarul nr._, acesta a formulat cerere de suspendare a soluționării respectivei cauze ( fila 34 din dosarul respectiv), invocând înregistrarea acțiunii prin care a contestat legalitatea Adunării Generale din 25.03.2007 convocată de reclamantele R. A. și A. E., în dosarul nr._ .

În drept, au fost invocate dispozițiile 304 si urm C.proc.civ., Cod civil, etc.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate de părți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată, în prealabil, tardiv declarat recursul reclamantei Casa de Insolvență "T. Torontal IPURL" Timișoara, și nefondat recursul declarat de pârâtul J. I. D..

În ceea ce privește recursul reclamantei, Casa de Insolvență "T. Torontal IPURL" Timișoara, în raport de data comunicării hotărârii recurate – 7.04.2015 ( fila 73 dosar apel) și data înregistrării recursului la Tribunalul T., 8.04.2015, coroborat cu dispozițiile art. 301 C.pr.civ., Curtea constată că este tardiv, sens în care îl va respinge ca atare. În plus, comunicarea hotărârii s-a făcut la sediul persoanei împuternicite conform legii.

Recursul pârâtului J. I. D. este de asemenea nefondat atât in ceea ce privește invocarea excepției de necompetenta materială a instanței de fond, cât și pe fondul pretențiilor deduse judecății.

Astfel, în ceea ce privește cererea recurentului de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei spre competentă soluționare in prima instanță Tribunalului T. – Secția a II-a civilă, judecătorului sindic desemnat cu administrarea procedurilor de insolvență în dosarul nr._, Curtea constată că invocarea incidenței art. 11 alin.1 lit. h din Legea nr. 85/2006 care, în opinia recurentului, ar atrage competența materială în primă instanță a judecătorului sindic din cadrul Secției a II- a Civilă a Tribunalului T., este neîntemeiată. Art. 11 alin. 1 lit. h prevede într-adevăr, că „…principalele atribuții ale jud. sindic sunt …h) judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterior deschiderii procedurii”.

În raport cu obiectul concret dedus judecății, în cauză nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele textului de lege enunțat, nici din punct de vedere al obiectului și nici al calității părților (acțiunea nu este introdusă de administratorul judiciar sau de lichidator și nu are ca obiect anularea unor acte frauduloase ori transferuri cu caracter patrimonial, anterior deschiderii procedurii).

Pe fondul cauzei, Curtea apreciază ca nefondată cererea recurentului J. I. D. de casare a hotărârilor și de trimiterea pricinii în fața instanței de fond pentru lămurirea naturii juridice a cererii formulată de reclamantele R. A. și A. E., în condițiile în care această cerere nu a fost invocată niciodată de pârât până în prezent, iar față de pretențiile concrete formulate de cele două părți (respectiv R. A. și A. E.), în mod corect instanțele au statuat asupra calităților de reclamante, justificând calitatea procesuală activă și interesul prin prisma calității lor de membri ai societății agricole.

Invocarea excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantelor R. A. și A. E. este nefondată și în mod corect instanța de fond a respins-o, reținând că în calitatea lor de membre ale societății încă de la data constituirii acesteia, respectiv anul 1991, ele justifică calitate procesuală activă și interes în promovarea acțiunii, fiind direct interesate de buna funcționare a societății, de administrarea acesteia. În plus, având în vedere obiectul concret dedus judecății prin care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, reclamantele se înscriu în categoria persoanelor interesate avută în vedere de legiuitor când a statuat că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată.

Totodată având în vedere motivele de nulitate absolută invocată de reclamantă și actele depuse la dosar, Curtea apreciază că instanțele de fond – suverane în administrarea probatoriului și statuarea împrejurărilor de fapt deduse judecății, au făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente in materia nulității. În consecință, reținând că prin sentința civilă nr. 694/2008 s-a reținut cu putere de lucru judecat nulitatea procesului verbal din 25.03.2007 ce îi conferea pârâtului J. I. D. calitatea de președinte si reprezentant legal al societății agricole, în mod evident acesta nu mai putea încheia în mod valabil contractul de vânzare-cumpărare nr. 5641/30.10.2007, în numele și pe seama societății.

În funcție de natura actului juridic încheiat între părți, contract de vânzare-cumpărare, și poziția procesuală exprimată de pârât, care a arătat că scopul încheierii acestui contract nu a fost acela de a se obține prețul indicat, de 16.316 lei, ci o compensare cu o datorie izvorâtă dintr-un contract de împrumut, în mod corect instanțele au stabilit incidenta lipsei cauzei, ca și element esențial al actului juridic, sancționată de asemenea cu nulitatea absolută.

În plus, înscrisurile depuse la dosar au dovedit că scopul imediat urmărit prin contractul de vânzare-cumpărare sus menționat a fost cel de eludare al dispozițiilor imperative ale legii insolvenței care impunea deschiderea procedurii de insolvență în cazul în care aceasta este iminentă. Iminența insolvenței, cum corect a reținut si tribunalul, era dovedită prin însăși împrejurarea recunoașterii de către pârâtul J. I. D., în calitatea sa de creditor al societății, că prețul din contract este urmarea compensării cu unele datorii reciproce dintre părți.

Concluzionând, Curtea reține că împrejurările concrete în care s-a încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare și s-a completat delegația de reprezentare a societății vânzătoare de către pârât în calitate de președinte (deși numai deținea această funcție), au dovedit incidența motivelor de nulitate absolută a actului juridic încheiat, instanțele făcând deci o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 948,967,968 C.civ.

Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că în cauză nu sunt incidente niciunul din temeiurile de casare ori modificare a deciziei civile recurate, invocată de pârâtul recurent J. I. D., și în baza art. 299, 312 alin. 1 C.pr.civ., îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta Casa de Insolvență "T. Torontal IPURL" Timișoara împotriva deciziei civile nr. 146/A/23.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul J. I. D. împotriva aceleiași hotărâri, decizia civilă nr. 146/A/23.02.2015 a Tribunalului T..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A.-M. N. C. P. M. G.

GREFIER,

A. B.

RED: M.G./09.10.2015

TEHNORED: AB./09.10.2015 /2 ex./SM

Prima instanță: Judecătoria Lugoj, judecător F. Ș.

Instanța de apel: Tribunalul T., Judecători I. A. D., L. D.

← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 434/2015. Curtea de...		Partaj judiciar. Decizia nr. 478/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA →

Anulare act. Decizia nr. 315/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 315/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA