Partaj judiciar. Decizia nr. 478/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 478/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 478
Ședința publică din 02.12.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: prof. univ. dr. L. B.
GREFIER: A. M. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții C. V. și C. C. și de către pârâta M. M. C. împotriva deciziei civile nr. 669/A/22.06.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara, prin Primar, K. Ș., K. D. C., O. C. D., S. C., S. L. L., R. C., H. G. și H. M., Știrneș G. I. și Știrneș A., având ca obiect partaj judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că dezbaterile și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 18.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 25.11.2015 și ulterior pentru 02.12.2015.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 14.11.2007 la Judecătoria Timișoara sub nr._, completată și precizată ulterior, reclamanții C. V. și C. C. au chemat în judecată pârâții M. Timișoara, prin Primar, M. M. - C., K. Ș., K. D. - C., O. C. - D., H. G., H. M., S. C., S. L. – L. și R. C. și au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul teren situat în Timișoara, ., jud. T., înscris în CF nr._ Timișoara, prin a li se atribui terenul în suprafață de aproximativ 27 mp, împrejmuit în prezent și folosit exclusiv de ei, și terenul situat sub .-l dețin în proprietate, în suprafață de aproximativ 38 mp.
De asemenea, au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la podul casei, prin a li se atribui în totalitate podul ce se află deasupra apartamentului nr. 2.
Au solicitat și întabularea dreptului de proprietate cu titlu de ieșire din indiviziune în CF nr._ Timișoara și efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF colectivă_ Timișoara.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii apartamentului nr. 2, înscris în CF nr._ Timișoara, dobândit prin cumpărare; de asemenea, sunt proprietari și asupra a 10% din teren și a unei cote de 1/6 din părțile comune, în speță podul casei ce se întinde asupra apartamentelor 2-7. În calitate de proprietari pe 10% din teren, au arătat că folosesc de peste 7 ani (și înaintea lor, vechii proprietari) terenul ce le permite accesul în apartament, teren ce are un front stradal de aproximativ 2,60 metri și o lungime de 9 metri până la construcție. Au arătat că, în momentul cumpărării, acest teren era îngrădit. În cartea funciară este înscrisă o suprafață de teren de 2317 mp, din care, în raport cu cota lor de proprietate, le-ar reveni aproape 230 mp.
Reclamanți au arătat că înțeleg să renunțe la o parte din acest teren pentru a se putea efectua ieșirea din indiviziune în varianta propusă de ei. De asemenea, au arătat că în raport cu cota lor de 1/6 din părțile comune, consideră că se poate efectua și ieșirea din indiviziune asupra podului.
În drept, au invocat art. 728 și art. 480 C. civ.
Pârâta M. M. - C. a formulat cerere reconvențională (filele 27-29), prin care a solicitat ieșirea din indiviziune prin partajarea în natură a imobilului teren din Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara, conform modalității în care este împărțit și folosit în prezent; a solicitat și instituirea unei servituți de trecere asupra imobilului teren care face legătura între casa și grădina proprie, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta M. M.-C. a arătat că grădina în favoarea căreia solicită drept de servitute este înscrisă în CF nr._ Timișoara, nr. top_/_/2 și este loc înfundat, aflându-se în spatele terenului proprietate comună.
A mai arătat că în prezent terenul proprietate comună este folosit de către fiecare coproprietar, fiind împărțit în mod convențional, fiecare exercitându-și dreptul de proprietate asupra unei parcele sau zone anume.
Astfel, în jurul casei sale de la nr. 1 este ridicat un gard, care delimitează partea din teren pe care o folosește în mod exclusiv. Această stare de fapt există de peste 30 de ani și s-a instituit cu acordul tuturor coproprietarilor.
Imobilul casă de la nr. 1 este clădire distinctă de restul imobilelor clădiri în speță, iar terenul din jurul casei pe care îl solicită în proprietate exclusivă - este aferent casei de locuit . De asemenea, acest teren este singura cale de acces la imobilul clădire. La frontul stradal, terenul delimitat și utilizat de ea nu împiedică accesul coproprietarilor la imobilele lor, nu este stabilit decât pe o lățime minimă necesară pentru a putea avea acces la imobilul clădire cu mașina, a mai arătat pârâta.
În drept, pârâta-reclamantă reconvențional M. M. - C. a invocat prevederile art. 616-619 și art. 736 C. civ..
Au formulat cerere reconvențională și pârâții H. G. și H. M. și au solicitat obligarea reclamanților și a pârâtei M. M. - C. la demolarea construcțiilor aflate pe teren, respectiv două garduri de tablă aflate în curtea imobilului, construcții ilegal executate, iar în caz contrar să fie autorizați să efectueze lucrarea de readucere a imobilului în situația anterioară pe cheltuiala acestora.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâții H. G. și H. M. au arătat că datorită gardurilor ridicate de reclamanții C. V. și C. C. și de pârâta M. M. – C., curtea imobilului compus din 7 apartamente a fost împărțită în 3 astfel: o parte revine apartamentului 1, proprietară M. M. C., . de 2,68 m; o parte revine apartamentului 2, proprietari C. V. și C. C.; o a treia parte revine apartamentelor 3, proprietari K. Ș. și K. D. C., 4 proprietar O. C., 5 proprietari H. G. și H. M., 6 proprietar Statul Român, 7 proprietar Statul Român, . de 80 cm.
Au arătat că gardurile au fost ridicate fără autorizație, dar și fără un act care să ateste dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului îngrădit, curtea fiind comună, iar pârâții având câte 10% din părțile comune indivize.
Pârâții-reclamanți reconvențional H. G. și H. M. susțin că prin intrările separate făcute de proprietarii apartamentelor 1 și 2 pe părțile indivize, aceștia au prejudiciat proprietarii apartamentelor 3-7, cărora le-au rămas doar 80 cm pentru a intra / ieși din imobil.
În drept au invocat art. 1075 și art. 1077 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 4088/14.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a respins excepțiile inadmisibilității, autorității de lucru judecat și puterii de lucru judecat și lipsei calității procesuale pasive a pârâților O. C. D., H. G., H. M., S. C., S. L. L. și R. C.
A admis acțiunea formulată de reclamanții C. V. și C. C. împotriva pârâților M. Timișoara prin Primar, M. M. – C., K. Ș., K. D. - C., O. C. – D., H. G., H. M., S. C., S. L. - L. și R. C..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta M. M. C..
A dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenul situat în Timișoara ., înscris în CF nr._ Timișoara conform răspunsului la obiecțiuni cu date actualizate conform înscrierilor din cărțile funciare și cu propuneri de sistare a indiviziunii refăcute în varianta 1 actualizată conform CF din 2013 de către dl. expert S. I., raport care face parte integrantă din hotărâre, astfel:
4.CF colectivă nouă,lotul nr. 1,număr cadastral nou (nr. top._/_/1/1) - cu suprafața de 750 mp,casă,curte și grădină în . compus din 6 apartamente. Părțile comune indivize sunt:terenul clădit și neclădit ,gardul și poarta de intrare,magaziile de lemne din spatele clădirilor,instalația exterioară de apă ,canal și electricitate, urcarea la pod și WC-ul din curte, având proprietari reclamanții-parați reconvenționali C. V. și C. C. cota de 510/_ p.teren ( 102/750 mp teren ) aferent . ROMÂN în cotă de 1/1 ..
5.Formarea unei noi cărți funciare în care se înscrie nr. top._/_/1/2-lot ce include . în . cu suprafața de 243 mp având proprietari pârâta-reclamant reconvențional M. M. C. 1/1 casa ( fost . în proprietate .
6.Formarea unei noi cărți funciare în care se înscrie nr. top_/_/1/3 teren în . ,cu suprafața de 28 mp, având proprietari reclamanților-pârâți reconvenționali C. V. și C. C. în cotă de 1/1 teren.
A dispus stingerea cărților funciare vechi și transcrierea în CF noi conform răspunsului la obiecțiuni cu date actualizate conform înscrierilor din cărțile funciare și cu propuneri de sistare a indiviziunii refăcute în varianta 1 actualizată conform CF din 2013 de către dl. expert S. I. ,raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre și întabularea acestor drepturi cu titlu de ieșire din indiviziune cărțile funciare noi formate după cum urmează:
8.CF actuală_-C1-U4 provenită din CF_ Timișoara,nr. top. actual_-1760/8/1/I-se stinge ,. corpul din stânga ,imobil casa și teren se înscrie în CF nou cu nr. cad nou_-_/1/2.
9.CF actuală_-C1-U5 provenită din CF_ Timișoara, nr. top. actual_-1760/8/1/II ,CF nou,nr. cad nou ,. curte în dreapta intrării înspre stradă,în regim de înălțime P+1E+M compus din cameră bucătărie,cameră alimente,un etaj,mansardă și casa scării,în curte cu 16,66% p.c.i. generale și 102/750 mp teren în proprietate, proprietar reclamanții-parați reconvenționali C. V. și C. C. bun comun 1/1 . în proprietate.
10.CF actuală_-C1-U8 provenită din CF_ Timișoara, nr. top. actual_-1760/8/1/III ,CF nou,nr. cad nou ,. curte în dreapta intrării în continuare . 1 cameră,1 bucătărie,1 cămară alimente,cu cota de 16,66% p.c.i. generale și 129,6/750 teren în folosință,proprietar pârâta-reclamant reconvențional M. M. C. 1/1 . 1/1 teren aferent apartamentului.
11.CF actuală_-C1-U1 provenită din CF_/A Timișoara, nr. top. actual_-1760/8/1/IV ,CF nou,nr. cad nou ,. curte în dreapta intrării în continuarea . 1 cameră,1 bucătărie ,cămara alimente cu cota de 16,66% p.c.i. generale și 129,6/750 mp teren în folosință, proprietar pârâta O. C. D. 1/1 . 1/1 teren aferent apartamentului.
12.CF actuală_-C1-U3 provenită din CF_, nr. top. actual_-1760/8/1/V ,CF nou,nr. cad nou ,. curte în dreapta intrării în continuarea . 1 cameră,1 bucătărie,cămară alimente,casa scării dormitor baie și dressing cu cota de 16,66% p.c.i. generale și 129,6/750 mp teren în folosință, proprietar pârâții-reclamanți reconvenționali H. G. și H. M. ,bun comun ,1/1 . 1/1 teren aferent apartamentului.
13.CF actuală_-C1-U2 provenită din CF_ Timișoara nr. top. actual_-1760/8/1/VI ,CF nou,nr. cad nou ,. curte în dreapta intrării în continuarea . 1 cameră,1 bucătărie ,cămara alimente cu cota de 16,66% p.c.i. generale și 129,6/750 mp teren în folosință, proprietar pârâții S. C. și S. L. L. ,bun comun ,1/1 . 1/1 teren aferent apartamentului.
14.CF actuală_-C1-U 7 provenită din CF_ Timișoara nr. top. actual_-1760/8/1/VII ,CF nou,nr. cad nou ,. curte în dreapta intrării în continuarea . cameră, bucătărie ,cămara alimente cu cota de 16,66% p.c.i. generale și 129,6/750 mp teren în folosință, proprietar pârâtul R. C. ,necăsătorit,bun propriu 1/1 . 1/1 teren aferent apartamentului.
A dispus instituirea unei servituți de trecere cu pasul și pentru utilități pe terenul liber de construcții de la punctele 3-4 spre stradă în favoarea proprietarilor terenului din CF_ Timișoara pe seama terenului din lotul nr. 1 și înscrierea acesteia în cartea funciară colectivă nouă - lotul nr. 1 rezultat din dezmembrare și în CF_ Timișoara .
A dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul-construcție –podul casei ce se află deasupra . îl dețin în proprietate reclamanții conform raportului de expertiză efectuat de dl. expert P. D. care face parte integrantă din prezenta sentință .
A dispus întabularea drepturilor de proprietate în cărțile funciare nou formate cu titlu de sistare indiviziune.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali H. G. și H. M..
A dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând cu prioritate excepțiile, a reținut - în privința excepției inadmisibilității cererii reconvenționale a pârâtei M. M. C. (invocată de pârâta O. C. D.) - că este posibilă partajarea în natură a terenului în opina expertului topograf (fila 194), deoarece apartamentul nr. 1 nu mai are alte părți comune cu restul apartamentelor; prin urmare, instanța a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.
A respins și excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților C. V. și C. C., invocată tot de către pârâta O. C. – D.. A reținut că din expertiza în construcții ( fila 177,) rezultă că reclamanții au edificat etajul și mansarda conform autorizației de construire nr. 792/28.03.2008, emisă de Primăria Timișoara, și a fost întabulată în cartea funciară în baza autorizației de funcționare nr. U_-_/02.06.2008 . Prin construirea etajului și a mansardei, deasupra apartamentului nr. 2 nu mai există pod comun cu apartamentele 3-7, între podul comun și apartamentul 2 fiind construit un zid de rezistență.
Prin declarațiilor notariale depuse la dosar la filele 215-218, reclamanții C. V. și C. C. au făcut dovada că pârâții M. M. C., O. C. D., H. M. și K. C. – D. au fost de acord cu etajarea și mansardarea apartamentului 2.
Instanța a reținut că în ceea ce privește construcțiile cu privire la care se solicită ieșirea din indiviziune, prin atribuirea acestora reclamanților, acestea în fapt nu mai fac parte din părțile comune aflate în coproprietate forțată.
În ceea ce privește terenul cu privire la care se solicită ieșirea din indiviziune, instanța a reținut că expertul topograf a răspuns la obiective ( fila 194 ) în sensul că este posibil partajul în natură deoarece apartamentul 1 nu mai are alte părți comune cu restul apartamentelor.
Pentru aceleași argumente, instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâții H. G. și H. M.
Cu privire la excepțiile autorității de lucru judecat și puterii de lucru judecat invocate de pârâții H. G. și H. M., instanța a reținut că între cele două dosare nu există identitate de părți și că prin sentința civilă nr. 4713/28.02.2011 au fost modificate cotele părți indivize, considerente pentru care instanța a respins excepțiile .
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților O. C. D., H. G., H. M., S. C., S. L. L. și R. C. invocată de pârâta M. M. C., instanța a reținut că obiectul pricinii îl constituie atât ieșirea din indiviziune asupra imobilului construcție, cât și ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren și pârâții au înscrise în cartea funciară cote părți din construcție, considerent pentru care instanța a respins excepțiile .
Cu privire la fondul pricinii, instanța a reținut din CF nr._ Timișoara că asupra apartamentului 1 este înscris dreptul de proprietate al pârâtei M. M. C., asupra apartamentului 2 este înscris dreptul de proprietate al reclamanților C. V. și C. C., asupra apartamentului 3 este înscris dreptul de proprietate al pârâților K. Ș. și K. D. C., asupra apartamentului 4 este înscris dreptul de proprietate al pârâtei O. C. D., asupra apartamentului 5 este înscris dreptul de proprietate al pârâților H. G. și H. M.
Din CF nr._-C1-U7 Timișoara ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ ), instanța a reținut că asupra apartamentului 7 este înscris dreptul de proprietate al pârâtului R. C..
Din extrasul de carte funciară nr._ Timișoara nr. top._-_/I/II instanța a reținut că asupra apartamentului 2 este înscris dreptul de proprietate al reclamanților C. V. și C. C. cu 10% părți comune pentru toate apartamentele, cu 1/6 părți comune pentru . cu 10% parte din teren cu drept de proprietate.
Din CF nr. nr._ Timișoara instanța a reținut că este înscris dreptul de proprietate al pârâtei M. M. C. asupra apartamentului nr. 1 și 207/1296 mp teren în proprietate.
Din adresa Direcției Patrimoniu nr. SJ2008-_/21.03.2008, instanța a reținut că apartamentul 3 a fost vândut pârâtei K. C. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 609/18.07.2002, apartamentul 4 a fost vândut pârâtei O. C. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 898/27.04.2006 și apartamentul 5 a fost vândut pârâtului H. G. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 890/19.04.2006, iar apartamentele 1 și 2 au fost întotdeauna proprietate personală .
Din contractele de închiriere depuse în copie de pârâtul M. Timișoara prin Primar instanța a reținut că apartamentele 6 și 7 sunt deținute în calitate de chiriași de pârâții S. C. și S. L. L., respectiv R. C. .
Din expertiza în construcții efectuată de către dl. expert P. D. ( filele 169- 185, vol. I ) instanța a reținut că actuala folosire efectivă a terenului este conform Plan .,anexat raportului,pus la dispoziție de pârâta M. M. C.:
Apartamentul 1 situat în partea stângă a parcelei la stradă este o construcție independentă, separată de restul apartamentelor, iar curtea este împrejmuită cu un gard metalic. În partea din spate a parcelei, grădina de 275 mp este împrejmuită cu un grad din plasa de sârmă. Frontul stradal este de 11,44 m, din care 8,72 m este construcția și 2,72 m este poarta metalică de acces auto, cu ușă de acces pietonală în cadrul porții. Conform declarațiilor din dosar, împrejmuirile descrise existau la cumpărarea imobilului de către pârâta M. M. C..
Apartamentul 2, situat în partea dreaptă a parcelei, este retras față de stradă cu 9,46 m și este primul apartament din șirul apartamentelor 2-7 ce fac parte din aceeași clădire. Inițial apartamentul era în regim de înălțime parter, la ora actuală este în regim de înălțime P+1E+M cu acces la nivelele superioare pe o scară exterioară. Accesul la apartament se realizează direct din stradă printr-o verandă acoperită de forma aproximativ trapezoidală cu frontul stradal de 2,63 m ( frontul apartamentului este de 4,83 m ). Conform declarațiilor reclamanților C. V. și C. C. acest spațiu din fața apartamentului a fost folosit în exclusivitate și de proprietarii anteriori ai apartamentului 2.
Apartamentele 3, 4 și 5 sunt situate în partea dreapta a parcelei în spatele apartamentului 2, iar apartamentele 6 și 7 pe direcție transversală lângă apartamentul 5. Urcarea la pod se găsește lângă apartamentul 7. Accesul la aceste apartamente se face printr-un gang între împrejmuirea din tablă metalică a apartamentului 1 și peretele din tablă metalică a verandei apartamentului 2 . Lățimea acestui gang de la stradă la colțul apartamentului 1 este de 1,07 m, 0,95 m, 1,15 m, iar la colțul apartamentului 1 este de 2,15 m. Lățimea curții în dreptul apartamentului 4 este de 3,13 m. Gangul de la intrare și curtea sunt folosite în comun de apartamentele 3-7. În grădina din spate există o împrejmuire din plasa de sârmă folosită în exclusivitate de apartamentul 5, iar restul grădinii este folosită de apartamentele 3, 4, 6 și 7.
Domnul expert P. D. a stabilit, cu privire la podul de deasupra apartamentului nr. 2, că prin construirea etajului și a mansardei nu mai exisă pod comun cu apartamentele 3-7, iar între podul comun și apartamentul nr. 2 este construit un zid de rezistență.
Față de concluziile din raportul de expertiză în construcții efectuată de către dl. expert P. D. și față de acordul exprimat al coproprietarilor în declarațiile autentificate, instanța a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul-construcție –podul casei ce se află deasupra . îl dețin în proprietate reclamanții, conform raportului de expertiză efectuat de dl. expert P. D., care face parte integrantă din sentință. Astfel, descrierea din CF nr._ Timișoara se rectifică astfel încât să corespundă cu realitatea: Apartamentul nr. 2 situat în corpul de clădire din curte, în dreapta intrării înspre stradă, în regim de înălțime P+1E+M, compus din living+bucătărie, baie, 3 camere, balcon, terasă, casa scării.
Din expertiza în construcții efectuată de către dl. expert P. D. instanța a reținut că din punctul de vedere al construcțiilor, imobilul din Timișoara, . nr. cadastral_-_/1 se poate partaja în 3 imobile distincte astfel: .%x1021=163 mp teren în proprietate M. M. C.; . 10%x1021=102 mp teren în proprietate C. V. și C. C.; în CF colectivă_ rămân: . K. Ș. și K. D. C., . O. C. D., . H. G. și H. M., . Statul Român, . Statul Român; cu 74%x1021=756 mp teren în proprietate Statul Român.
Din raportul de expertiză tehnică topografică efectuat de dl. expert Stremtan I. instanța a reținut că expertul a procedat la crearea a trei loturi: un lot pentru . a asigurat suprafața corespunzătoare cotei de proprietate de 17% respectiv 163 mp;un lot pentru suprafața de 28 mp teren liber folosit ca spațiu închis de către proprietarii apartamentului 2; un lot pentru apartamentele 2-7, loturi ce au fost dezmembrate conform propunerii de dezmembrare .
Prin urmare, în ceea ce privește ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren, instanța a avut în vedere răspunsul la obiecțiuni cu date actualizate conform înscrierilor din cărțile funciare și cu propuneri de sistare a indiviziunii refăcute în varianta 1 actualizată conform cărții funciare din 2013, raport care face parte integrantă din hotărâre.
Cu privire la servitutea de trecere, dl. expert Stremtan I. a stabilit în raportul de expertiză că parcela nr. top._-_/2 este loc înfundat pentru care se instituie servitutea de trecere.
Prin urmare față de concluziile raportului de expertiză și de prevederile art. 616-618 C. civ., instanța a dispus instituirea unei servituți de trecere cu pasul și pentru utilități pe terenul liber de construcții de la punctele 3-4 spre stradă în favoarea proprietarilor terenului din CF nr._ Timișoara pe seama terenului din lotul nr. 1 și înscrierea acesteia în cartea funciară colectivă nouă - lotul nr. 1 rezultat din dezmembrare și în CF nr._ Timișoara.
În ceea ce privește nerespectarea prevederilor HCL nr. 525/1996, invocată de pârâții H. G. și H. M. și pârâtul M. Timișoara, prin Primar, instanța a reținut că aceasta are în vedere pentru reglementarea parcelării din art. 30 realizarea de noi construcții, ori în speță se propune efectuarea unor loturi de teren conform cotelor de proprietate ale coproprietarilor.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâții H. G. și H. M., instanța a reținut că în prezenta cauză nu s-a constatat efectuarea nelegală a construcțiilor indicate deoarece această constatare se poate face conform art. 26-28 din Legea nr. 50/1991.
În consecință, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâții H. G. și H. M..
Împotriva sentinței civile nr. 4088/14.03.2014 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel pârâții M. M. C., M. Timișoara, prin Primar, H. G. și H. M..
Prin decizia civilă nr. 669/22.06.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de pârâta M. M. C..
A admis apelurile declarate de pârâții M. Timișoara, prin Primar, H. G. și H. M..
A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanții C. V. și C. C., în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara, prin Primar, M. M. C., K. Ș., K. D. C., O. C., D., H. G., H. M., S. C., S. L. L. și R. C..
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta M. M. C..
A admis cererea reconvențională formulată de pârâții H. G. și H. M.
A obligat reclamanții C. V. și C. C. și pârâta M. M. C. să demoleze cele două garduri din tablă edificate în curtea imobilului situat în Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara, iar în caz contrar a autorizat pârâții H. G. și H. M. să efectueze lucrarea de demolare pe cheltuiala reclamanților C. V. și C. C. și a pârâtei M. M. C..
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
A obligat reclamanții C. V. și C. C. și pârâta M. M. C., să plătească apelanților pârâți H. G. și H. M. suma de 29,45 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că principalele critici ale pârâților apelanți M. Timișoara, prin Primar, H. G. și H. M. se referă la inadmisibilitatea acțiunii reclamanților C. V. și C. C. și a cererii reconvenționale formulată de pârâta M. M. C., având ca obiect partajarea terenului aferent curții comune și a podului casei ce se află deasupra ..
Tribunalul a reținut că terenul aflat sub clădirea de locuit și curtea unui imobil sunt spații aflate în folosința comună a proprietarilor apartamentelor din clădirile cu mai multe locuințe și sunt destinate exclusiv bunei și normalei folosințe a locuințelor respective, neputându-se partaja.
Chiar dacă, în unele situații, cu titlul de excepție, s-au putut împărți astfel de bunuri, constatându-se că destinația inițială nu mai este actuală sau luându-se act de voința părților, în cauza dedusă judecății nu există motive în acest sens, situația de fapt a imobilului din litigiu nepermițând acest lucru.
Așa cum rezultă din CF nr._ Timișoara, imobilul din litigiu cu nr.top._-_/1, este format din casă, curte și grădină în suprafață de 1021 mp, construcția cuprinzând 7 apartamente, proprietatea părților din litigiu.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 1021 mp, reclamanții C. V. și C. C. dețin în proprietate cota de 129,6/1021 mp, pârâta M. M. C., cota de 243,4/1021 mp, iar restul terenului se află în proprietatea Statului Român și în folosința proprietarilor celorlalte apartamente, în cotă de 129,6 mp fiecare.
Părțile comune indivize sunt terenul clădit și neclădit, gardul și poarta de intrare, magaziile de lemne din spatele clădirilor, instalația exterioară de apă canal și electricitate, iar pentru apartamentele 2-7 mai sunt comune și podul de deasupra acestor apartamente, urcarea la pod și WC-ul din curte.
Prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către expertul tehnic judiciar S. I. în calea de atac a apelului (f.109-112), s-a propus partajarea terenului aflat în coproprietate forțată conform folosinței actuale, prin dezmembrarea terenului în 3 loturi, după cum urmează: lotul I cu suprafața de 748 mp teren și casa din ., compus din 6 apartamente (apartamentele 2-7) și terenul aferent acestora; lotul 2 cu suprafața de 243 mp și casa ce era evidențiată ca fiind . pârâtei reclamantă reconvențional M. M. C.; lotul 3 cu suprafața de 30 mp, constând în teren exclusiv folosit de proprietarul . care nu face parte din terenul aferent . aferent fiind cuprins în părțile comune indivize cu celelalte apartamente.
Proprietarii apartamentelor din litigiu nu au contestat această modalitate de partajare a terenului, însă după cum rezultă din extrasele de carte funciară depuse la dosar și din planul de situație cu propunerea de ieșire din indiviziune, proprietar asupra terenului din litigiu, cu excepția terenului în suprafață de 243,4/1021 aferent . pârâtei M. M. C.) și a terenului în suprafață de 129,6/1021 mp, aferent . reclamanților C. V. și C. C.), este Statul Român, iar M. Timișoara, prin Primar, s-a opus acestei variante de dezmembrare, întrucât nu se respectă Regulamentul General de Urbanism, aprobat prin HG nr.525/1996, și Regulamentul Local de Urbanism aprobat prin HCL nr.157/2002, ce a fost prelungit prin HCL nr.139/2007 și HCL nr.105/2012, în ceea ce privește frontul stradal al parcelelor propuse, suprafața minimă ce trebuie să o aibă o parcelă, precum și lățimea accesului obligatoriu ce trebuie asigurat pentru accesul autospecialelor de intervenție pentru stingerea incendiilor.
Abstracție făcând de această apărare a pârâtului apelant Municipiului Timișoara, prin Primar, tribunalul a reținut că partajarea terenului aflat în coproprietate forțată, în modalitatea propusă de către expert, nu poate fi dispusă, întrucât în această varianță nu se realizează o reală partajare a terenului aflat în coproprietate forțată, ci se creează loturi care asigură proprietatea exclusivă doar pentru . 2, terenul aferent celorlalte apartamente rămânând în indiviziune forțată.
Pe de altă parte, partajarea terenului în varianta propusă de expert presupune instituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea pârâtei M. M. C., pe terenul aferent ., ce rămâne în indiviziune forțată, aceasta solicitând, pe de o parte, partajarea prin atribuirea în proprietate exclusivă a unei părți din teren, iar pe de altă parte, întrucât în urma partajului nu ar mai avea acces la grădina pe care o deține în proprietate, instituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea sa pe terenul rămas în coproprietate forțată aferent ., ceea ce este nu numai inechitabil, dar și nelegal, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 617-618 C. civ., pentru a se dispune instituirea unui drept de servitute de trecere, atât timp cât lipsa accesului provine din partaj, iar pârâtul M. Timișoara, prin Primar, coproprietar al terenului, rămas în indiviziune forțată, nu și-a manifestat consimțământul în acest sens.
Prin urmare, chiar dacă, în unele situații, cu titlul de excepție, s-a putut împărți terenul aflat în coproprietate forțată, constatându-se că destinația inițială nu mai este actuală sau luându-se act de voința părților, în speță, situația de fapt a imobilului din litigiu nu permite încetarea stării de indiviziune.
Față de cele expuse, a conchis instanța de apel, în mod neîntemeiat prima instanță a admis acțiunea reclamanților C. V. și C. C. și cererea reconvențională formulată de pârâta M. M. C. și a dispus ieșirea din indiviziune asupra părților comune indivize, apelul formulat sub acest aspect de pârâții M. Timișoara, prin Primar, H. G. și H. M. fiind întemeiat.
Totodată, a stabilit că este întemeiat apelul formulat de pârâții H. G. și H. M., în ceea ce privește soluția primei instanțe de respingere a cererii reconvenționale.
Din probele administrate în cauză rezultă că, în speță, curtea comună constituie obiect de coproprietate forțată și perpetuă și că ea trebuie să subziste pe toată durata existenței construcțiilor.
Prin exercitarea dreptului de folosință, coproprietarul este obligat să nu lezeze dreptul de aceeași natură al celorlalți coproprietari, iar bunul indiviz trebuie să fie folosit potrivit destinației sale.
Fiecare coproprietar se poate folosi de părțile ce servesc în comun, dacă această folosință este conformă cu destinația bunului și nu împiedică exercitarea dreptului celorlalți coproprietari.
În cazul în speță, pe terenul aferent curții comune au fost edificate două garduri din tablă, care delimitează . 2 de restul apartamentelor și care împiedică folosirea terenului aflat în coproprietate de către ceilalți coindivizari, prin edificarea acestora creându-se două spații care sunt folosite exclusiv de către proprietarii . 2.
Împrejurarea că proprietarii actuali ai apartamentelor nr.1 și 2 și antecesorii acestora, nu au fost sancționați contravențional pentru edificarea celor două garduri a căror demolare se solicită de către pârâții H. G. și H. M., nu are relevanță juridică în speță față de dispozițiile legale ce reglementează coproprietatea forțată asupra părților comune dintr-un imobil, proprietarii . 2 încălcând dreptul comun de proprietate privind curtea comună, asupra căreia sunt îndreptățiți să exercite un drept comun de proprietate toți proprietarii apartamentelor din litigiu.
În concluzie, a reținut instanța de apel, edificarea unei construcții pe terenul aflat în indiviziune forțată, fără consimțământul tuturor coproprietarilor, reprezintă o formă de exercitare abuzivă a dreptului de proprietate, ce se impune a fi sancționată prin obligarea desființării construcțiilor, impunându-se admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâții H. G. și H. M.
Împotriva deciziei civile nr. 669/22.06.2015 a Tribunalului T. au declarat recurs în termenul legal reclamanții C. V. și C. C. și pârâta M. M. C.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că întrucât mai mult de jumătate din proprietarii apartamentelor situate in . sunt de acord cu varianta propusa de către expertul S., instanța de apel trebuia sa ia act de aceasta dorința, exemplificata in suplimentul la raportul de expertiza întocmit in fata instanței de apel, cu atât mai mult cu cat aceasta varianta este asemănătoare modului actual de folosința.
În cadrul expertizei topografice efectuate de către expert Stremtan loan in fața primei instanțe, acesta concluzionează ca imobilul situat in Timișoara, ., raportat starea de fapt de la fata locului, poate fi partajat in natura, total sau parțial, in funcție de modalitatea in care este folosit in prezent de către coproprietari, cu respectarea cotei de proprietate asupra terenului.
Mai mult, atât in cuprinsul raportului de expertiza depus pentru termenul din 17.06.2013, a răspunsului la obiecțiuni la raportul de expertiza efectuat pentru termenul din 14.10.2013 si a răspunsului la obiecțiuni cu date actualizate la raportul de expertiza efectuat termenul din 09.12.2014, precum si cel depus in fata instanței de apel (02.03.2015), acesta concluzionează si face propuneri de dezmembrare a imobilului, in sensul creării unui nr. top. nou de 30 mp in fata . class="PlainText"> Principalul motiv pentru care instanța de apel nu a fost de acord cu soluția pronunțata de către prima instanța, este acela ca proprietarul terenului, in speța Statul R., M. Timișoara, prin Primar, s-a opus dezmembrării, întrucât nu se respecta Regulamentul General de Urbanism aprobat prin H.G. nr. 525/1996 si Regulamentul Local de Urbanism aprobat prin H.C.L. nr. 157/2002, ce a fost prelungit prin H.C.L. 139/2007 si H.C.L. nr. 105/2012, in ceea ce privește frontul stradal al parcelelor propuse, suprafața minima ce trebuie sa aibă o . accesului obligatoriu ce trebuie asigurat autospecialelor de intreventie.
Aceste regulamente se refera la parcelele si imobilele nou construite, nu si la cele deja existente, in speța propunându-se efectuarea unor loturi de teren conform cotelor de proprietate ale coproprietarilor.
Au mai arătat că ceilalți parați, la rândul lor, aveau posibilitatea pe calea unei cereri reconvenționale sa solicite si ei o alta varianta de partajare a terenului in modalitatea in care sa ii implice si pe aceștia. Faptul ca nu au făcut acest lucru insemana ca nu si-au dorit, motiv pentru care reclamanții consideră că acest fapt nu trebuie interpretat ca o sancțiunea pentru ei.
Din moment ce ambii experți, atât cel in construcții, cat si cel in topografie au concluzionat ca partajarea este posibila, cu atât mai mult cu cat aproape toate părțile implicate in proces au fost de acord cu variantele de dezmembrare propuse, așa cum rezultă din declarațiile și întâmpinările de la dosar, consideră ca aceasta paratajare este posibila.
Au arătat că pe terenul propus a fi dezmembrat, în suprafața de 30 m, se afla o scara interioara, prin intermediul căreia se realizează accesul la etajul si mansarda apartamentului 2.
În situația în care dezmembrarea nu se efectuează si parații H. realizează demolarea celor doua garduri, de tabla, se vor afla in imposibilitatea urcării la etaj si mansarda, in imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate asupra acestor încăperi, pentru care au obținut autorizație de construcție.
Atât în raportul de expertiza inițial, depus pentru termenul din 09.09.2008, cât si in rapoartele actualizate depuse in decursul anului 2013 si a răspunsurilor la obiecțiuni, precum si în raportul depus pentru termenul din 02.03.2015, expertul topografic Stremtan loan concluzionează ca ieșirea din indiviziune poate fi efectuata astfel:
•Nr. top_/_/1/1 - lotul cu . suprafața de 748 mp -proprietate . proprietate sunt 100/748 mp - pentru . si 129,6/748 mp fiecare - pentru .>
•Nr. top_/_/1/2 - lot ce include . M.;
•Nr. top nou -_/_/3 - 30 mp - teren - in proprietatea reclamanților, C. V. si soțul C. C..
În răspunsul la obiecțiuni cu date actualizate depus pentru termenul din data de 09.12.2013, si a raportului depus pentru termenul din 02.03.2015, expertul concluzionează că anexa acestui răspuns la obiecțiuni, este o variantă pe care acesta o considera echitabila si legala, in limitele tehnice impuse de frontal stradal mic, dispunerea construcțiilor si cotele ce revin apartamentelor.
Reclamanții recurenți au mai solicitat instanței să țină seama de buna lor credință în timpul procesului pentru o înțelegere cu celelalte părți și de faptul că sunt singurii dintre proprietarii apartamentelor 2-7 care au cota de teren în proprietate (10%, adică 129,6 mp), că accesul la . se face prin scara interioară aflată pe suprafața comună și că îngrădirea terenului lor a fost făcută de fostul proprietar (D. V.), iar nu de ei.
În drept, au invocat art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
În motivarea recursului său, pârâta M. M. C. a arătat că deși doi experți topografi au arătat că se poate dispune ieșirea din indiviziune conform folosinței existente din 1981,propunând în acest sens mai multe variante, instanța de apel a respins cererea pe considerentul că M. Timișoara nu este de acord.
În sprijinul recursului său, pârâta a invocat art. 728-729 C. civ., în conformitate cu care nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
A arătat că în acest caz nu se putea dispune ieșirea din indiviziune prin atribuire în natură fără a se analiza dacă opoziția pârâților (persoane fizice sau juridice) era sau nu abuzivă și dacă se mai impunea sau nu menținerea folosinței comune; apreciază că a dovedit faptul că atitudinea Municipiului Timișoara, singurul care s-a opus ieșirii din indiviziune asupra terenului este rău intenționată, în contextul în care nu folosește efectiv acest teren, teren care potrivit legii va putea fii achiziționat de proprietarii tabulari ai construcțiilor, iar proprietarii au căzut de acord asupra folosinței terenului.
Soluția pronunțată de instanța de apel în sensul respingerii capetelor de cerere privind ieșirea din indiviziune numai pentru faptul că M. Timișoara „nu și-a manifestat consimțământul în acest sens” este nelegală raportat la întreg probatoriul administrat in cauză, a arătat pârâta
A mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra precizării cererii sale reconvenționale în sensul de a se dispune scoaterea terenului înscris în CF nr._ Timișoara din categoria părților comune aflate în indiviziune forțată și introducerea în categoria părților comune aflate în indiviziune obișnuită. Acest aspect a fost criticat în apel și impunea trimiterea cauzei la Judecătoria Timișoara.
În privința cererii reconvenționale a pârâților H. G. și H. M., a arătat că în mod nelegal a fost admisă, întrucât prin gardul construit pe terenul aflat în indiviziune (coproprietari fiind reclamanții C., pârâtul M. Timișoara și ea), dreptul de folosință al pârâților H. nu a fost afectat, gardul fiind edificat anterior mutării familiei H. în imobil.
În drept, pârâta a invocat art. 303-304 C. pr. civ.
Pârâta M. M.-C. a depus la dosar la primul termen de judecată din 16.09.2015 un înscris numit „Completare a motivelor de recurs și întâmpinare”.
În completarea motivelor de recurs a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâților H. G. și H. M., întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1358/03.12.2014 aceștia au vândut imobilul (. G.-I. și Știrneș A..
A solicitat introducerea în cauză a dobânditorilor apartamentului nr. 5 din imobil și a arătat că – în raport cu data pronunțării deciziei (22.06.2015) și cu data contractului de vânzare - cumpărare - se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a li se asigura noilor proprietari dreptul la apărare.
În ceea ce privește recursul reclamanților C. V. și C. C., pârâta M. M.-C. a arătat că se impune a fi admis, întrucât aceștia practic achiesează la propunerea de ieșire din indiviziune a expertului S. I., aceeași pe care și ea o susține.
Prin încheierea din 16.09.2015, Curtea a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților Știrneș G. I. și Știrneș A..
În privința întâmpinării pârâtei M. M.-C., instanța a reținut prin aceeași încheiere că are natura unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 C. pr.c iv.
Pârâții Știrneș G. I. și Știrneș A. au depus la dosar întâmpinare (filele 66-67), prin care au precizat că nu își însușesc cererea reconvențională formulată de pârâții H. G. și H. M. și nu solicită demolarea totală a împrejmuirii realizată de către reclamanți.
De asemenea, au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune formulată de reclamanții C. V. și C. C. și că își însușesc propunerile de ieșire din indiviziune formulate și depuse la dosar de expertul S. I. pentru termenul din data de 02.03.2015, depunând și ei la dosar o declarație notarială cu același conținut (fila 68).
În cursul judecării recursului au fost depuse la dosar declarații notariale ale reclamanților C. V. și C. C., a pârâtei S. L. – L. și a pârâtei M. M. C. (fila 63), a pârâtei O. C. – D. (fila 65) și a pârâtului S. C. (fila 72), prin care și aceste părți arată că sunt de acord cu propunerea de ieșire din indiviziune a expertului S. I..
La solicitarea instanței, prin notele de ședință depuse la dosar pentru termenul din 18.11.2015, pârâtul M. Timișoara, prin Primar, a învederat instanței că nu este de acord cu ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, întrucât dezmembrarea propusă de expertul S. I. nu respectă Regulamentul General de Urbanism, aprobat prin HG nr.525/1996, și Regulamentul Local de Urbanism aprobat prin HCL nr.157/2002, ce a fost prelungit prin HCL nr.139/2007 și HCL nr.105/2012, în ceea ce privește frontul stradal al parcelelor propuse, suprafața minimă ce trebuie să o aibă o parcelă, precum și lățimea accesului obligatoriu ce trebuie asigurat pentru accesul autospecialelor de intervenție pentru stingerea incendiilor
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise, cu consecința modificării hotărârii instanței de apel, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Terenul în litigiu, situat în Timișoara, ., jud. T., înscris în CF col. nr._ Timișoara, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară depuse la dosar, are o suprafață tabulară de 1296 mp și se află în coproprietatea Statului Român (reprezentat în proces de pârâtul M. Timișoara, prin Primar), a reclamanților C. V. și C. C. și a pârâtei M. M.-C.
Așa cum rezultă din CF ind. nr._ Timișoara, reclamanții C. V. și C. C. sunt proprietari asupra apartamentului nr. 2 și asupra unei cote de 10% din acest teren.
Așa cum rezultă din CF nr._ Timișoara, pârâta M. M. C. este proprietara apartamentului nr. 1 și a 207 mp din acest teren.
Restul terenului se află în folosința celorlalți pârâți, care sunt proprietarii apartamentelor nr. 3-7 din imobilul construcție situat la aceeași adresă.
Reclamanții C. V. și C. C. și pârâta reclamantă reconvențional M. M.-C. solicită în dosarul de față sistarea indiviziunii asupra acestui teren.
Expertul topograf S. I. a concluzionat încă de la expertiza efectuată la instanța de fond, raportat la starea de fapt de la fața locului, că terenul poate fi partajat în natură, total sau parțial, în funcție de modalitatea în care este folosit în prezent. În acest sens a prezentat instanței variante de dezmembrare prin raportul de expertiză și prin răspunsurile la obiecțiunile părților.
De altfel, instanța de fond a validat una din aceste variante, dispunând ieșirea din indiviziune.
Instanța de apel însă, deși a dispus (fila 91) și o suplimentare a expertizei topografice, prin decizie a admis apelurile declarate de pârâții M. Timișoara, prin Primar, H. G. și H. M. și a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea principală și cererea reconvențională având ca obiect sistarea indiviziunii.
În privința sistării indiviziunii asupra terenului, a reținut că acesta se află în coproprietate/indiviziune forțată, iar unul dintre coproprietari, respectiv pârâtul M. Timișoara (pentru Statul Român) se opune sistării indiviziunii, mai precis variantei de partajare propusă de expertul S. I., întrucât nu este respectat Regulamentul General de Urbanism, aprobat prin HG nr. 525/1996, și Regulamentul Local de Urbanism, aprobat prin HCL nr. 157/2002, prelungit prin HCL nr. 139/2007 și HCL nr. 105/2012, în ceea ce privește frontul stradal al parcelelor propuse, suprafața minimă a unei parcele și lățimea accesului obligatoriu pentru autovehiculele de intervenție pentru stingerea incendiilor.
Această apărare a pârâtului M. Timișoara, prin Primar, nu poate însă constitui un motiv întemeiat pentru respingerea cererilor pentru sistarea indiviziunii ce fac obiectul prezentului dosar.
Așa cum rezultă chiar din art. 30 din HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism, regulile privind suprafața minimă a parcelelor, frontul la stradă, adâncimea și lățimea parcelelor se aplică în cazul operațiunilor de divizare a terenurilor în vederea realizării de noi construcții.
În speță însă nu se solicită sistarea indiviziunii unui teren în vederea realizarii unor construcții noi; prin urmare nu prezintă relevanță aceste regulamente de urbanism.
Se solicită sistarea indiviziunii asupra terenului aferent unor construcții existente deja, iar prin lucrările de specialitate efectuate în cauză de expertul topograf S. I. s-a ajuns la concluzia că este posibilă partajarea în natură.
Toate părțile în proces, cu excepția pârâtului M. Timișoara, prin Primar, și-au exprimat acordul cu varianta de sistare a indiviziunii propusă de expert prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel și depus la dosar pentru termenul din 02.03.2015 (filele 109-112).
Acordul reclamanților C. V. și C. C. și a pârâților M. Minoca – C., S. L. – L., S. C., O. C. – D., Știnrneș G. –I. și Știrneș A. (cei care au cumpărat apartamentul 5 de la pârâții H.) rezultă din declarațiile notariale depuse la dosar în cursul judecării recursului (filele 63, 64, 65, 72), dar în mare parte acest acord a existat și în apel, reclamanții și pârâta M. M.-C. solicitând în fața instanței de apel sistarea indiviziunii conform raportului suplimentar de expertiză.
Ceilalți pârâți și-au manifestat acordul pentru sistarea indiviziunii prin întâmpinările depuse la dosar încă în fața primei instanțe.
Este adevărat că terenul se află doar în coproprietatea forțată doar a reclamanților, a pârâtei M. M. – C. și a Statului Român, reprezentat în proces de pârâtul M. Timișoara, prin Primar.
Ceilalți pârâți sunt proprietari ai apartamentelor din imobilul construcție și dețin terenul în litigiu în folosință.
Opoziția pârâtului M. Timișoara, prin Primar, la sistarea indiviziunii, în condițiile în care nu are terenul în folosință, iar apărările sale vizează dimensiunile parcelelor în raport cu regulamentelor de urbanism, care, așa cum s-a precizat anterior, nu se aplică în situația de față, nu este întemeiată.
În consecință, având în vedere și art. 728 C. civ., conform căruia „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”, Curtea va valida raportul suplimentar de expertiză întocmit în apel de expertul S. I. (filele 109-112 din dosarul de apel), urmând a admite recursurile reclamanților C. V. și C. C. și pârâtei M. M.-C..
În privința cererii reconvenționale a pârâților H. G. și H. M. pentru demolarea gardurilor ridicate de reclamanți și de pârâta M. M.-C., Curtea va menține soluția primei instanțe, de respingere a acestei cereri reconvenționale, cu substituirea motivării însă.
Pârâții H. G. și H. M., în cursul judecării procesului, au vândut apartamentul nr. 5 numiților Știrneș G.-I. și Știrneș A., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1358/03.12.2014. Aceștia au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, iar prin întâmpinarea depusă la dosar, completată cu declarația notarială (filele 66-68), au arătat că nu susțin cererea reconvențională a pârâților H. ( de la care au cumpărat apartamentul nr. 5) și că sunt de acord cu sistarea indiviziunii în varianta depusă de expert la dosar pentru termenul din 02.03.2015.
Astfel, având în vedere modalitatea de sistare a indiviziunii asupra terenului, cu care pârâții Știrneș au fost de acord și care va fi validată de către instanță, cererea reconvențională având ca obiect demolarea gardurilor devine lipsită de interes.
Curtea va menține hotărârea primei instanțe și în privința sistării indiviziunii asupra podului, soluția dată de prima instanță asupra acestui capăt de cerere nefiind de altfel criticată prin apelurile declarate.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea va admite recursurile declarate de reclamanții C. V. și C. C. și de pârâta M. M.-C. împotriva deciziei civile nr. 669/22.06.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Având în vedere și art. 296 C. pr. civ., va modifica în totalitate decizia recurată, în sensul că va respinge apelurile declarate de pârâții M. Timișoara, prin Primar, H. G. și H. M. împotriva sentinței civile nr. 4088/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Va admite apelul declarat de pârâta M. M.-C. împotriva sentinței civile nr. 4088/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va dispune sistarea indiviziunii asupra terenului situat în Timișoara, ., jud. T., înscris în CF nr._ Timișoara, conform variantei din raportul suplimentar de expertiză efectuat în apel de expertul S. I. (filele 109-112), raport care face parte integrantă din hotărâre.
Va dispune dezmembrarea terenului în 3 loturi:
- lotul I cu suprafața de 748 mp, teren și casa din . compusă din 6 apartamente (apartamentele 2-7) și terenul aferent acestora;
- lotul II cu suprafața de 243 mp, teren și casă evidențiată ca . class="BodyText"> - lotul 3 cu suprafața de 30 mp, teren aparținând exclusiv apartamentului 2.
În baza art. 616 C. civ., având în vedere faptul că grădina pârâtei M. M. – C., înscrisă în CF nr._ Timișoara, este loc înfundat, ținând seama de același raport suplimentar de expertiză, va dispune instituirea unui drept de servitute de trecere cu pasul și pentru utilități asupra lotului I pe terenul liber de construcții între punctele 3-4 spre stradă.
Va dispune întabularea drepturilor de proprietate asupra terenului conform raportului suplimentar de expertiză.
Va menține sentința apelată în ceea ce privește respingerea excepțiilor inadmisibilității, autorității de lucru judecat și puterii de lucru judecat și lipsei calității procesuale pasive, a sistării indiviziunii cu privire la podul casei, a respingerii cererii reconvenționale a pârâților H. G. și H. M. și a compensării cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții C. V. și C. C. și de pârâta M. M.-C. împotriva deciziei civile nr. 669/22.06.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică în totalitate decizia recurată, în sensul că respinge apelurile declarate de pârâții M. Timișoara, prin Primar, H. G. și H. M. împotriva sentinței civile nr. 4088/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Admite apelul declarat de pârâta M. M.-C. împotriva sentinței civile nr. 4088/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că dispune sistarea indiviziunii asupra terenului situat în Timișoara, ., jud. T., înscris în CF nr._ Timișoara, conform variantei din raportul suplimentar de expertiză efectuat în apel de expertul S. I. (filele 109-112), raport care face parte integrantă din hotărâre.
Dispune dezmembrarea terenului în 3 loturi:
- lotul I cu suprafața de 748 mp, teren și casa din . compusă din 6 apartamente (apartamentele 2-7) și terenul aferent acestora;
- lotul II cu suprafața de 243 mp, teren și casă evidențiată ca . class="BodyText"> - lotul 3 cu suprafața de 30 mp, teren aparținând exclusiv apartamentului 2.
Dispune instituirea unui drept de servitute de trecere cu pasul și pentru utilități asupra lotului I pe terenul liber de construcții între punctele 3-4 spre stradă în favoarea proprietarilor terenului din CF nr._ Timișoara, conform aceluiași raport suplimentar de expertiză.
Dispune întabularea drepturilor de proprietate asupra terenului conform raportului suplimentar de expertiză.
Menține sentința apelată în ceea ce privește respingerea excepțiilor inadmisibilității, autorității de lucru judecat și puterii de lucru judecat și lipsei calității procesuale pasive, a sistării indiviziunii cu privire la podul casei, a respingerii cererii reconvenționale a pârâților H. G. și H. M. și a compensării cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.12.2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUprof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
A. M. T.
Red. R.R./29.12.2015
Teh. A.M.T. /30.12.2015/2 ex
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – jud. M. R. A. A.
Instanța de apel: Tribunalul T. – jud. L. Ș., C. P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 315/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
