Obligaţie de a face. Decizia nr. 4/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 4/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 10592/30/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ - 17.09.2014

DECIZIA CIVILĂ NR. 4/A

Ședința publică din 14 ianuarie 2015

PREȘEDINTE: G. O.

JUDECĂTOR: RUJIȚA R.

GREFIER: C. J.

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 1393/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați B. S. și Comârniceanu A. G., pentru obligația de a face

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamanta apelantă, doamna avocat E. M., în substituirea domnului avocat S. S., lipsă fiind pârâții intimați.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei apelante depune la dosar delegația de substituire și dovada citării pârâtului intimat Comârniceanu A. G. prin ziar, învederând instanței că nu are alte cereri de formulat.

Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în scris în cererea de apel.

CURTEA

În deliberare constată că, prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 31.10.2013, reclamanta . a chemat in judecată pârâții B. Ș. și C. A. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: recunoașterea drepturilor reclamantului de autor și cele conexe drepturilor de autor izvorâte din contractul nr. 004/01.11.2010; constatarea încălcării acestor drepturi de către pârâți prin publicarea pe diverse site-uri de videoclipuri cu artistul "Lorana"; obligarea pârâților la încetarea oricărei acțiuni care ar aduce atingere drepturilor indicate la petitul 1; obligarea pârâților la plata despăgubirilor morale în valoare de 1 leu; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că, intre reclamantă și Lorana E. Z. a fost încheiat un contract de management și impresariat artistic nr. 004/01.11.2010, care a avut ca obiect stabilirea de relații contractuale exclusive între Manager și Impresar pe de o parte și Artist pe de cealaltă parte, pentru managementul și impresariatul artistic, promovare și mediatizare, prestație artistică, repertoriu, spectacole, producție audio-video, distribuție, difuzare, interpretare, dans, divertisment, moderație, actorie, animație, pentru utilizarea și exploatarea imaginii și numelui Artistului în orice formă, pe toate teritoriile lumii.

Contractul amintit anterior a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani și a intrat în vigoare de la data semnării de către ambele părți, și anume la data de 01.11.2010.

În data de 04.10.2013, s-a primit o notificare din partea Lorenei Z. formulată prin avocat, prin care aceasta aducea la cunoștință că începând cu data de 15.10.2013 va aprecia reziliat contractul de plin drept.

Anterior acestei notificări, Lorana Z., parte în contractul mai sus amintit, a început colaborarea cu cei doi pârâți, și anume B. Ș. reprezentant al S. of the Sound și Comârniceanu A. G. reprezentant al formației M. Stream Band, reclamantei fiindu-i încălcate, de către aceștia, drepturile de autor, prin atitudinea adoptată.

Reclamanta apreciază că în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea 8/1996 conform cărora "Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera". Precizăm că drepturile de autor ale subscrisei așa cum rezultă din contractul de management și impresariat artistic încheiat, s-au concretizat în dreptul de reprezentare în management, impresariat, mediatizare, apariții scenice, concerte, festivaluri, turnee, difuzare, radio, TV, film, grafică, foto, presă scrisă, internet, etc. asupra artistului "Lorana".

Cei doi pârâți au postat pe site-urile YOUTUBE și FACEBOOK o . poze și videoclipuri cu artistul "Lorana", poze și videoclipuri care încalcă drepturile de autor ale reclamantei de a o reprezenta pe aceasta în management, mediatizare, așa cum reiese din contractul încheiat între subscrisa și artistul "Lorana".

Astfel: în datele de 12, 13, 15 mai 2013 pârâții, M. Stream Band, au postat o . poze în care apar alături de artistul "Lorana" pe pagina de Facebook a trupei.

În data de 16 mai 2013 Lorana a postat pe pagina sa de Facebook un link, care face trimitere la ziarul Pressalert, în care a apărut un articol despre ea intitulat: "Timișoreanca Lorana își caută norocul la București: a devenit solista trupei M. Stream Band".

In data de 20 mai 2013, pârâții, M. Stream Band au postat pe pagina lor de Facebook o poză cu Lorana, cu comentariul: "Colegii de trupă îi urează Loranei, pentru ziua de mâine, la mulți ani, cât mai multe reușite și să fie iubită! LA MULȚI ANI, Lorana!".

In data de 30 iunie 2013 Lorana a postat pe pagina ei de Facebook o poza a sa, preluată de pe pagina de Facebook a celor de la S. of the Sound, cu comentariul aferent acesteia "1. Avem o artistă despre care vă veți întreba unde a stat până acum; 2. Avem un cover la o piesă celebră care o să vă placă mai mult decât varianta originală; 3. Avem un clip de studio proaspăt filmat, la care vom da drumul în câteva zile."

In data de 16 august 2013 pârâții, S. of the Sound, au postat pe site-ul Youtube un cover al piesei "La La La" cântat de Lorana.

În datele de 22 și 23 august 2013 pârâții, S. of the Sound, au postat o . fotografii ale Loranei având drept descriere "...pregătim noul cover pentru Loarana"

Pârâții, S. of the Sound, au postat în data de 14 septembrie 2013, pe site-ul de internet Facebook, un cover al piesei "La La La" cântat de Lorana, preluat de pe site-ul Youtube.

În data de 02 octombrie 2013 pârâții, M. Stream Band, au postat pe pagina de Facebook un videoclip, preluat de pe site-ul Youtube, Videoclip în care Lorana cântă cover-ul piesei Feeling Good împreună cu pârâții.

Potrivit art. 10 din Legea 8/1996 autorul are o . drepturi morale și anume dreptul a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștință publică, dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor a operei, dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoștință publică.

În aceeași ordine de idei, dispozițiile art. 13 din Legea 8/1996 prevăd că autorul unei opere are dreptul, printre altele, de a autoriza sau de a interzice reproducerea operei sale, distribuirea acesteia, comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public, realizarea de opere derivate.

Conform art. 15 alin. 1 din Legea 8/1996 "se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășesc cercul normal al unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuție ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură, proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual. "

Raportat la aceste dispoziții legale, apreciem că pârâții nu aveau dreptul, fără a avea autorizația dată în prealabil de subscrisa, să posteze pe site-urile de internet poze și videoclipuri cu artistul "Lorana", așa cum s-a întâmplat în realitate potrivit relatărilor anterioare.

Totodată, a mai solicitat reclamanta a se avea în vedere că la data de 17.11.2013 a trimis o notificare site-ului Youtube pentru a elimina conținutul unuia dintre videoclipurile care încalcă drepturile de autor. Urmare acestei notificări videoclipul a fost eliminat.

Din economia dispozițiilor art. 1357 C.civ. reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat sa îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.

În acest context, având în vedere că pârâții prin acțiunea lor ilicită au creat subscrisei un prejudiciu, din coroborarea dispozițiilor art. 1391 C.civ. cu art. 253 alin. 4 C.civ. raportat la art. 257 C.civ. reclamanta apreciază că este îndreptățită la plata de către aceștia a sumei de 1 leu reprezentând daune morale.

În drept: art. 3 alin. 1, art.13, art. 139 din Legea 8/1996; art. 107, art. 194 C.pr.civ., art. 1357 C.civ., art. 253 C.civ., precum și celelalte texte de lege invocate.

În temeiul prevederilor art. 411 alin. 2 C.pr.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Reclamanta .., a formulat precizare de acțiune, prin care a învederat că petitele 1, 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată se referă la drepturile patrimoniale de autor și cele conexe ale reclamantei izvorâte din contractul nr. 004/01.11.2010 și din Legea nr. 8/1996;

Potrivit art. 13 din Legea 8/1996 "utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice: (...) f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; "

Art. 98 din Legea 8/1996 prevede că: „(1) Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele:

g)radiodifuzarea și comunicarea publică ale interpretării sau ale execuției sale, cu excepția cazului în care interpretarea ori execuția a fost deja fixată sau radiodifuzată;

h)punerea la dispoziția publicului a interpretării sau a execuției sale fixate, astfel încât să poată fi accesată, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;"

Reclamanta a solicitat a se reține că drepturile patrimoniale de autor prevăzute la art. 13 din Lege si drepturile patrimoniale conexe dreptului de autor prevăzute la art. 98 i-au fost cedate, prin contractul de management și impresariat artistic nr. 004/01.11.2010, fapt care rezultă din următoarele articole cuprinse în acesta:

Art. 1.3 din Contractul de management și impresariat artistic prevede că: Perioadă — durata de exclusivitate a prezentului Contract, pe parcursul căreia Artistului îi este interzis să aibă relații contractuale cu terți privind prestația artistică, imaginea sau alte activități care derivă din exploatarea prezentului contract, fără acordul și mijlocirea Managerului și Impresarului.

Art. 1.4 din Contractul de management și impresariat artistic prevede că: Manager și Impresar -

Manager — partea care reprezintă interesele Artistului și are exclusivitate privind organizarea, coordonarea și conducerea întregii activități a Artistului pe toată perioada Contractului, precum și exclusivitatea imaginii și numelui acestuia și ale oricăror modalități în care acestea sunt exploatate. Impresar - partea care are exclusivitate privind mijlocirea și organizarea spectacolelor, concertelor și turneelor în care va interpreta Artistul

Art. 2.1 din Contractul de management și impresariat artistic prevede că: Prezentul contract are ca obiect stabilirea de relații contractuale exclusive între Manager și Impresar pe de o parte și Artist pe de cealaltă parte, pentru managementul și impresariatul artistic, promovare și mediatizare, prestație artistică, repertoriu, spectacole, producție audio-video, distribuție, difuzare, interpretare, dans, divertisment, moderație, actorie, animație, pentru utilizarea și exploatarea imaginii și numelui Artistului în orice formă, pe toate teritoriile lumii.

Art. 4.26 din Contractul de management și impresariat artistic prevede că: Artistul poate încheia contracte de producție muzicală cu Producători doar cu acordul scris al Managerului și Impresarului. Art. 4.27 din Contractul de management și impresariat artistic prevede că: Artistul se poate manifesta sub alt nume artistic sau în cadrul unui grup muzical numai cu acordul scris al Managerului și Impresarului. Art. 5.3 din contractul de management și impresariat artistic nr. 004/01.11.2013 "Artistul mandatează Managerul și Impresarul să acționeze pe orice căi legale, inclusiv acționarea injustiție, împotriva unor terți care prin faptele sau acțiunile lor aduc atingere intereselor Managerului și Impresarului și/sau ale Artistului, acțiuni calomnioase sau denigratoare, înregistrări și/sau reproduceri fără autorizare prealabilă făcute publice, sau care exploatează prestații sau imagini ale Artistului transmise prin radio, TV, sau pe alte căi, fără a deține acest drept. "

Astfel, potrivit textelor de lege invocate anterior și a contractului, subscrisa, ., deține toate drepturile patrimoniale și dreptul exclusiv de a reprezenta artistul în legătură cu drepturile sale morale de autor și conexe dreptului de autor fiind, totodată, mandatată de către artist să acționeze pe căi legale atunci când consideră că oricare din aceste drepturi sunt prejudiciate, cum

este cazul și în speța de față.

Reclamanta, are potrivit contractului încheiat dreptul exclusiv să utilizeze și să exploateze activitățile artistului care generează drepturi de autor și drepturi conexe, de a reprezenta, utiliza și exploata numele și imaginea artistului, și orice activitate artistică a sa, sub orice formă, nume sau teritoriu.

Prin activitățile întreprinse de pârâți, aceștia au încălcat drepturile subscrisei dobândite prin contractul nr.004/01.11.2010, întrucât au postat pe internet videoclipurile cu artistul "Lorana" anterior notificării primite de către reclamantă, în data de 04.10.2013, prin care i s-a adus la cunoștință rezilierea contractului. Reclamanta s-a opus rezilierii contractului, așa cum reiese și din email-urile atașate prezentei precizări de acțiune.

Prin activitățile și modul de distribuire al veniturilor realizate din utilizarea și exploatarea drepturilor de autor și conexe, se produc beneficii patrimoniale/materiale.

Urmare a activității pârâților, reclamanta a fost privată de aceste beneficii patrimoniale/materiale.

Totodată, la data de 17.11.2013 a trimis o notificare site-ului Youtube pentru a elimina conținutul a trei videoclipuri care încalcă drepturile de autor. Urmare acestei notificări videoclipurile au fost eliminate, astfel cum rezultă din înscrisul anexat prezentei precizări.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.13, art. 98 din Legea 8/1996, art. 204 C.pr.civ.

Pârâtul B. Ș. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, având in vedere următoarele:

În raport de acțiunea formulată, pârâtul înțelege să invoce următoarele excepții procedurale:

1.1.Excepția prematurității cererii de chemare în judecată în raport de faptul că reclamantul nu a parcurs procedura obligatorie a ședinței de informare cu privire la avantajele medierii conform prevederilor art. 601 lit. f) din Legea nr. 192/2006. Astfel, este obligatorie procedura de informare cu privire la mediere, înainte de a fi judecată de instanță, "f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 -1.024 (ordonanța de plată) sau la cea prevăzută la art. 1.025 - 1.032 (cererile de valoare redusă) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Față de solicitarea prin cererea de chemare în judecată la obligarea pârâților la plata de despăgubiri morale în valoare de 1 leu, sunt aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate.

În situația în care instanța nu va admite excepția invocată, se solicită aplicarea dispozițiilor art. 227 alin. (2) NCPC conform cărora "(2) In litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părțile sa participe la o ședință de Informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când considera necesar, ținând seama de circumstanțele cauzei, judecătorul va recomanda părților sa recurgă la mediere, in vederea soluționării litigiului pe cale amiabila, in orice faza a judecații. Medierea nu este obligatorie pentru părți".

1.2.Excepția necompetenței materiale a tribunalului în raport de dispozițiile art. 94, art. 95 și 98 NCPC. în fapt, cererea de chemare în judecată a fost introdusă la Tribunalul T., făcând obiectul dosarului nr._ . Art. 95 NCPC prevede competența Tribunalului ca primă instanță pentru toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, ori pentru cererile în materia drepturilor de autor și drepturilor conexe nu este prevăzută competenta specială a Tribunalului, ceea ce determină aplicarea dispozițiilor art. 94 lit. j) NCPC, respectiv competenta judecătoriei ca primă instanță pentru "j) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști".

Mai mult decât, conform art. 98 NCPC, competența se determină, în primul rând, după valoarea obiectului cererii arătată in capătul principal de cerere. Or, reclamantul solicită obligarea pârâților la plata de despăgubiri morale în valoare de 1 leu, ceea ce determină aplicarea dispozițiilor art. 94 lit. j) NCPC, respectiv competența judecătoriei.

Având în vedere cele mai sus menționate, solicităm Onoratei Instanței admiterea excepției necompetentei materiale a Tribunalului T. si declinarea competentei către Judecătoria T..

1.3. Excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de primele 3 capete de cerere din acțiune.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită recunoașterea și constatarea încălcării drepturilor reclamantului de autor și cele conexe drepturilor de autor izvorâte din contractul nr. 004/01.11.2010. Totodată, în fapt, contractul nr. 004/01.11.2010 (depus la dosarul cauzei de către reclamant) este un contract de management și impresariat artistic, având ca părți impresarul, deci un profesionist și artistul interpret și ca obiect "stabilirea de relații contractuale exclusive între manager și impresar pe de o parte și artist pe de cealaltă parte, pentru managementul și impresariatul artistic, promovare și mediatizare, prestație artistică, repertoriu, spectacole, producție audio-video, distribuție, difuzare, interpretare, dans, divertisment, moderație, animație, pentru utilizarea și exploatarea imaginii și numelui artistului în orice formă, pe toate teritoriile lumii."

Conform art. 95 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, prin artiști interpreți sau executanți se înțelege: actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete, iar, conform art. 3 alin. (1) este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera, art. 4 alin. (1) precizând că se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică.

Conform OG nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, impresarul este persoana fizică, care a obținut atestatul de impresar artistic și astfel dobândește calitatea de comerciant sau persoana juridică, care a obținut avizul de impresariat artistic, are stipulate în obiectul de activitate efectuarea de operațiuni de impresariat artistic sau cel puțin un asociat sau angajat deține atestatul de impresar artistic. Potrivit aceluiași act normativ, impresariatul artistic este activitatea prin care o persoană fizică sau juridică de drept public ori de drept privat, denumita impresar, acționează în numele și pe seama unei instituții sau companii de spectacole și/sau concerte ori, după caz, a unui artist interpret sau executant, în vederea identificării și materializării posibilităților de exploatare a unei producții sau prestații artistice.

În fapt, reclamantul face o confuzie gravă între drepturile de autor, recunoscute autorilor definiți, așa cum am arătat mai sus, conform art. 3 din Legea nr. 8/1996, aplicabile numai operelor și ale căror drepturi sunt reglementate conform art. 13 și urm. din Legea nr. 8/1996 și titularii de drepturi conexe (Titlul II din Legea nr. 8/1996), inclusiv artiștii interpreți sau executanți, ale căror drepturi morale sunt reglementate la art. 96 din Lege iar drepturile patrimoniale la art. 98.

Deci, un artist interpret nu este autor. Autorul este cel care creează opera, de exemplu compozitorul, textierul, aranjorul unei opere muzicale, iar artistul interpret este cel care interpretează opera.

Pentru a invoca o încălcare a drepturilor de autor, reclamantul trebuia să aibă această calitate ori reclamantul este doar impresarul artistei și nicidecum autorul vreunor opere.

Referitor la art. 3 din Legea nr. 8/1996, reclamantul prin cererea de chemare în judecată face simple alegații, ce nu pot fi luate în considerare de Onorata Instanță la judecarea prezentei cauze, deoarece nu sunt conforme dispozițiilor Legii nr. 8/1996.

Totodată, reclamantul face o confuzie gravă în ceea ce privește obiectul unui contract de impresariere, care poate avea ca obiect numai valorificare prestațiilor artistice ale unui artist interpret, deci sub nicio formă valorificarea unor opere, deci a creațiilor unui autor.

În speță, natura contractului de impresariere. are în vedere impresarierea unui artist interpret si NU acțiuni legate de autori sau drepturi de autor, astfel încât nici nu poate fi vorba despre recunoașterea sau constatarea încălcării vreunor drepturi de autor.

Mai mult decât atât, nicio dispoziție a contractului de management și impresariat artistic nr. 004/01.11.2010 NU face referire/NU conține nicio dispoziție referitoare la drepturi de autor, ci doar la activitățile legate de valorificarea prestațiilor artistice ale unui artist interpret, deci ale unui titular de drepturi conexe.

Având în vedere cele mai sus menționate, pârâtul a solicitat admiterea excepției și pe cale de consecință respingerea primelor 3 capete ale acțiunii ca fiind fără obiect din punct de vedere al drepturilor de autor în speță fiind vorba, așa cum am arătat mai sus, numai despre drepturi conexe.

1.4. Excepția lipsei procesuale pasive a pârâților în raport de acțiunea reclamantului, având în vedere că în speță sunt aplicabile dispozițiile contractuale determinate de contractul de impresariere nr. 004/01.11.2010. Calitatea procesuală pasivă într-un proces presupune o identitate între pârâtul chemat în judecată și persoana obligată în raportul obligational dedus judecății de reclamant, ori prin contractul de impresariere menționat anterior, persoana obligată este artistul și nu pârâții, în speță fiind vorba despre o răspundere contractuală și nu delictuală.

Pe cale de consecință, pârâtul a solicitat admiterea excepției si respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului.

2. Motive de fapt și de drept

În fapt, așa cum s-a arătat mai sus, între reclamant, în calitate de impresar și artistul interpret, în calitate de artist a fost încheiat contractul de impresariere nr. 004/01.11.2010, având ca obiect "stabilirea de relații contractuale exclusive între manager și impresar pe de o parte și artist pe de cealaltă parte, pentru managementul și impresariatul artistic, promovare și mediatizare, prestație artistică, repertoriu, spectacole, producție audio-video, distribuție, difuzare, interpretare, dans, divertisment, moderație, animație, pentru utilizarea și exploatarea imaginii și numelui artistului în orice formă, pe toate teritoriile lumii".

Pârâtul nu are nicio calitate procesuală în cauză, singura sa legătură a fost aceea că piesa "La La La" a fost înregistrată de către artist în studioul pe care îl deținea în Timișoara. Deci, nu a avut nicio legătură cu reclamantul și nici nu a fost contractat în vreun fel de acesta.

În ceea ce privește presupusa încălcare a drepturilor de autor ale reclamantei, prin atitudinea adoptata, așa cum s-a precizat mai sus, nici nu poate fi vorba despre așa ceva, contractul de impresariere, așa cum se poate observa, având ca obiect promovarea artistului, deci a unui titular de drepturi conexe și nu a drepturilor de autor. Pârâtul a reiterat faptul că un artist interpret nu este autor.

În ceea ce privește afirmațiile privind faptul că "drepturile de autor ale subscrisei așa cum rezultă din contractul de management și impresariat artistic încheiat, s-au concretizat în dreptul de reprezentare în management, impresariat, mediatizare, apariții scenice, concerte, festivaluri, turnee (...) asupra artistului Lorana", acestea reiterez sunt simple alegații, care nu au nicio legătură cu reglementarea drepturilor de autor și conexe prin Legea nr. 8/1996 sau a activității de impresariere conform OG nr. 21/2007, astfel nu pot fi luate în considerare de instanță la judecarea prezentei cauze.

În privința presupuselor activități ale pârâților de a posta pe Youtube și Facebook poze și videoclipuri cu artistul Lorana, acestea s-au realizat în vederea promovării piesei (cover-ului) înregistrată de artistă, așa cum s-a arătat mai sus, în studioul pe care îl deținea în Timișoara și implicit în vederea promovării studioului pe care îl deținea.

În privința presupusei încălcări ale art. 10, 13 și 15 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, acestea nu sunt aplicabile în speță, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, nu este vorba despre drepturi de autor, ci doar de drepturi conexe, articolele indicate fiind aplicabile drepturilor de autor și nu drepturilor conexe.

Mai mult decât atât, reclamantul nu demonstrează nici un prejudiciu nici moral și nici de natură patrimonială determinat de acțiunile pârâților, mai ales in condițiile în care artista era sub contract cu reclamantul, iar reclamantul avea de câștigat prin aceste acțiuni, în acest fel artistul fiind promovat. După numărul de vizualizări al piesei, respectiv de 3.000, rezultă în mod clar faptul că reclamantului nu i-a fost adus vreun prejudiciu. Mai mult decât atât pârâții, au indicat numele artistului și orice element ce implică drepturi de autor (de exemplu numele fotografului pentru pozele cu artistul), astfel încât și sub acest aspect nu poate fi vorba despre vreo încălcare a drepturilor reclamantului, deoarece în raport de dispozițiile Legii nr. 8/1996 acestea nu sunt fondate.

Totodată, unele dintre postări erau realizate chiar de către artist prin operațiunea de "share" pe site-ul, respectiv conturile de Facebook ale pârâților și de pe propriul cont de Facebook. Se observă din documentele depuse la dosarul cauzei de către reclamant că majoritatea postărilor și operațiunilor de share au fost realizate de către artistă și nu de pârâți.

Având în vedere că în speță sunt aplicabile dispozițiile contractului de impresariere nr. 004/01.11.2010, pârâții nu au nicio calitate procesuală în raport de pretențiile reclamantului, fiind vorba despre o răspundere contractuală și nu delictuală.

Față de cele mai sus, pârâtul a precizat următoarele:

-Reclamantul nu aduce nici un argument în susținerea acțiunii sale, ceea ce face ca acțiunea să fie nefondată asupra tuturor capetelor de cerere.

-Reclamantul nu face dovada încălcării drepturilor sale și asupra căror materiale/opere/prestații se referă acestea.

-În ceea ce privește afirmațiile reclamantului privind presupusele încălcări ale drepturilor sale de autor, acestea sunt simple alegații, care nu au nicio susținere în drept și care nu pot fi luate în considerare la judecarea prezentei cauze.

-Fiind de bună credință și pentru a preîntâmpina acțiuni ulterioare ale reclamantului, pârâtul consideră că poate achita despăgubirile morale în cuantum de 1 leu, deși așa cum a arătat în tot cuprinsul prezentei întâmpinări, reclamantul nu dovedește încălcarea drepturilor sale și nici nu le susține în drept.

Temeiurile de drept invocate in întâmpinare sunt: NCPC; Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare; OG nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic.

Prin sentința civilă nr. 1393 din 11.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a dispus următoarele: a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei; a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții B. Ș. și C. A. G..

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a avut în vedere considerentele de mai jos.

În fapt, reclamanta, în calitate de Manager și Impresar, a încheiat cu artistul interpret Lorana E. Z. contractul de Management și Impresariat Artistic nr. 004/01.11.2010 având ca obiect „stabilirea de relații contractuale exclusive între Manager și Impresar pe de o parte și Artist pe de cealaltă parte, pentru managementul și impresariatul artistic, promovare și mediatizare, prestație artistică, repertoriu, spectacole, producție audio-video, distribuție, difuzare, interpretare, dans, divertisment, moderație, actorie, animație, pentru utilizarea și exploatarea imaginii și numelui Artistului în orice formă, pe toate teritoriile lumii”.

Contractul s-a încheiat pentru o perioadă de 5 ani și a intrat în vigoare la data semnării contractului.

Reclamanta susține că cei doi pârâți i-au încălcat drepturile de autor și drepturile de a reprezenta pe artista „Lorana” întrucât în lunile mai – octombrie 2013 au postat pe site-urile YOUTUBE și FACEBOOK o . poze și videoclipuri cu această artistă, inclusiv un videoclip în care Lorana cântă cover-ul piesei Feeling Good împreună cu pârâții.

În data de 04.10.2013 reclamanta a primit o notificare din partea Loranei Z. formulată prin avocat, prin care aceasta îi aduce la cunoștință că începând cu data de 15.10.2013 va aprecia reziliat de plin drept contractul de Management și Impresariat Artistic nr. 004/01.11.2010.

În drept, sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:

Legea nr. 8/1996:

Art. 1 alin. 1 „Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial”.

Art. 3 „(1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.

(2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecția acordată autorului persoanele juridice și persoanele fizice, altele decât autorul.

(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condițiile legii”.

Art. 12 „Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții”.

Art. 92 „1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nici o dispoziție a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exercițiului dreptului de autor.

(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi cesionate, în tot sau în parte, în condițiile prevăzute la art. 39 - 43, care se aplică prin analogie. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive”.

Art. 94 „Sunt recunoscuți și protejați, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, și organismele de radiodifuziune și de televiziune, pentru propriile emisiuni și servicii de programe”.

Art. 98 alin. 1 „Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele:

a) fixarea interpretării sau a execuției sale;

b) reproducerea interpretării sau a execuției fixate;

c) distribuirea interpretării sau a execuției fixate;

d) închirierea interpretării sau a execuției fixate;

e) împrumutul interpretării sau al execuției fixate;

f) importul în vederea comercializării pe piața internă a interpretării sau a execuției fixate;

g) radiodifuzarea și comunicarea publică ale interpretării sau ale execuției sale, cu excepția cazului în care interpretarea ori execuția a fost deja fixată sau radiodifuzată;

g^1) în situația specificată la lit. g) au dreptul numai la remunerație echitabilă;

h) punerea la dispoziția publicului a interpretării sau a execuției sale fixate, astfel încât să poată fi accesată, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;

i) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuției fixate”.

În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantei și a lipsei calității procesual pasive a pârâților:

Reclamanta a încheiat cu artista Lorana un contract de management și impresariat artistic. Ea nu este titulara unor drepturi de autor, pentru că „autor” în sensul dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 este „persoana fizică sau persoana juridică care a creat opera”, iar reclamanta nu a creat nicio operă.

Nici artista „Lorana” nu este un autor, ea este titulara unor drepturi conexe drepturilor de autor în accepțiunea art. 94 din Legea nr. 8/1996.

Reclamanta pretinde că pârâții nu aveau dreptul, fără a avea autorizația sa prealabilă, să posteze pe internet poze și videoclipuri cu artistul „Lorana”.

Potrivit art. 5.4 din contractul de Management și Impresariat Artistic nr. 004/01.11.2010 „Artistul mandatează Managerul și Impresarul să acționeze pe orice căi legale, inclusiv acționarea în justiție, împotriva unor terți care prin faptele sau acțiunile lor aduc atingere intereselor Managerului și Impresarului și/sau Artistului, acțiuni calomnioase sau denigratoare, înregistrări și/sau reproduceri fără autorizare prealabilă făcute publice, sau care exploatează prestații sau imagini ale artistului transmise prin radio, TV, sau pe alte căi, fără a deține acest drept.

Astfel, chiar dacă reclamanta nu este nici autor, nici titular de drepturi conexe în înțelesul Legii nr. 8/1996, totuși ea poate acționa în instanță terții care exploatează drepturile conexe drepturilor de autor aparținând artistei Lorana în condițiile prevăzute de art. 5.4 din contractul încheiat de reclamantă cu artista.

Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantei și a lipsei calității procesual pasive a pârâților.

În ceea ce privește încălcarea de către pârâți a drepturilor conexe drepturilor de autor aparținând artistei Lorana:

Din probele administrate în cauză rezultă că pârâții au publicat pe internet poze și videoclipuri cu artista Lorana cu acordul acesteia și nu au încălcat drepturile conexe drepturilor de autor aparținând acestei artiste.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 artista Lorana avea dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau a interzice publicarea acestor poze și videoclipuri.

Eventualele clauze din contractul încheiat de reclamantă cu artista prin care aceasta și-ar fi asumat anumite obligații față de reclamantă sau ar fi cedat acesteia anumite drepturi nu pot fi opuse pârâților pentru că ei sunt terți față de acest contract și nu sunt obligați să îl respecte.

Astfel, acțiunea reclamantei ar putea fi întemeiată doar în cazul în care pârâții ar fi exploatat drepturile conexe drepturilor de autor ale artistei fără acordul acesteia. Însă în speță acest acord a existat.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței Tribunalului a declarat apel reclamanta ., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta apelantă a arătat că, în justificarea caracterului neîntemeiat al cererii de chemare în judecată, prima instanță a reținut în mod eronat că pârâții nu ar fi încălcat drepturile conexe ale artistei, prin faptele lor, reclamate și probate și că artista ar avea dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice publicarea de poze și videoclipuri, respectiv de a autoriza sau interzice acțiunile pârâților (art. 8 al. 1 din Legea nr. 8/1996 modificată), acord care nu a existat.

Că expresia „drept patrimonial exclusiv” utilizată de legiuitor în textul art. 98 al. 1 din Legea nr. 8/1996, modificată, nu trebuie interpretată în sensul că artistul nu poate ceda acest drept, iar așa cum reiese din contractul nr. 004/01.1.2010, artistul a cedat în mod exclusiv către . dreptul de a decide comunicarea publică, utilizarea și exploatarea activităților sale artistice și a mandatat-o să efectueze activitățile de promovare și mediatizare, tratare, negociere și semnare de contracte, având posibilitatea de a se apăra în fața acțiunilor prejudiciabile.

Faptul că pârâții nu au calitatea de parte în contractul menționat nu înseamnă că aceștia pot încălca prevederile lui și că sunt autorizați de plano să utilizeze imaginea artistului, în orice mod.

În temeiul Legii nr. 8/1996 modificată, din contractul încheiat între reclamantă și artist, reiese că prin distribuția veniturilor realizate în toate activitățile artistice ale artistului, deci și din cele de creație sau interpretare, reclamanta dobândește 50% din drepturile realizate de către artist, justificând astfel calitatea procesuală activă și interesul de a promova prezenta cerere de chemare în judecată.

Astfel, a solicitat să se rețină că drepturile de autor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 8/1996 și drepturile patrimoniale conexe prevăzute de art. 98 din același act normativ au fost cedate și impresariate în mod exclusiv în favoarea sa, prin contractul de management și impresariat artistic nr. 004/01.11.2010, fapt care rezultă din art. 1.3, art. 1.4, art. 2.1, art. 4.26, art. 4.27 și art. 5.3 din contract, reclamanta deținând dreptul exclusiv de a prezenta artistul în legătură cu drepturile sale morale de autor și drepturi conexe de autor și fiind mandatată să acționeze pe căi legale atunci când consideră că aceste drepturi sunt prejudiciate.

Că, potrivit contractului invocat, mai are dreptul exclusiv să utilizeze și să exploateze activitățile artistului care generează drepturi de autor și drepturi conexe, de a reprezenta, utiliza și exploata numele și imaginea artistului și orice activitate artistică a sa, în orice formă, nume sau teritoriu.

Reclamanta apelantă a mai arătat că în primă instanță nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte că cei doi pârâți ar fi avut acordul artistei pentru acțiunile lor, iar, din discuțiile pe care le-a avut cu artista nu a reieșit că aceasta și-ar fi dat acordul expres ca materialele realizate împreună cu pârâții să fie făcute publice, încetând colaborarea pe plan muzical cu aceștia.

A relevat, de asemenea, că niciunul dintre pârâți nu s-a prezentat în fața instanței de fond în vederea administrării probei cu interogatoriul acestora, încuviințată de instanță, iar activitățile de tip share sau participarea fizică la realizarea de materiale de promovare nu probează acordul artistului.

În continuare, apelanta a susținut că materialele realizate de pârâți sunt de o calitate îndoielnică și aduc prejudicii proiectului și artistului Lorana, precizând următoarele: pârâtul Comârniceanu A. G. nu a contestat acțiunea sa și nu deține un atestat de impresar artistic, nu s-a organizat ca persoană fizică autorizată iar firma pe care o administrează, Z. Media Services SRL, nu deține avizul pentru impresariat artistic, nefiind înscriși în Registrul artelor spectacolului, conform art. 3 din OG nr. 21/2007, modificată.

În drept, reclamanta apelantă a invocat dispozițiile art. 466 al. 1, art. 468 al. 1, art. 470, art. 471, art. 476, art. 480 al. 2, art. 481 și art. 482 NCPC.

Prin întâmpinare, pârâtul intimat B. S. a solicitat respingerea apelului reclamantei, arătând la punctul 1 din motivare că în mod corect prima instanță a reținut că eventualele clauze din contractul încheiat între reclamantă și artistă nu le pot fi opuse pârâților pentru că ei sunt terți față de acest contract.

La punctul 2 din motivare, intimatul a susținut că apelanta face o confuzie gravă între drepturile de autor, recunoscute autorilor definiți conform art. 3 din Legea nr. 8/1996, aplicabile numai operelor și ale căror drepturi sunt reglementate de art. 13 și urm. din Legea nr. 8/1996 și titularii de drepturi conexe (Titlul II din Legea nr. 8/1996), inclusiv artiștii interpreți sau executanți, ale căror drepturi morale sunt interpretate de art. 96 din lege, iar drepturile patrimoniale de art. 98.

În continuare, la punctul 3 din întâmpinare, intimatul a învederat că apelanta face o confuzie gravă în ceea ce privește obiectul contractului de impresariere, care poate avea ca obiect numai valorificarea prestațiilor artistice ale unui artist interpret și cesiunea drepturilor patrimoniale artistului interpret, în calitate de titular de drepturi conexe, conform art. 98 al. 1 din Legea nr. 8/1996.

La punctele 4 și 5 din întâmpinare, intimatul a susținut că, potrivit art. 97 al. 1 din Legea nr. 8/1996, artista nu putea transmite apelantei, prin contractul de impresariere, niciun drept moral, iar singura legătură a sa cu speța a fost aceea că piesa „La La La” a fost înregistrată de artist la studioul pe care îl deține în Timișoara, apelanta având de câștigat prin acțiunile de postare pe Youtube și Facebook poze și videoclipuri cu artistul Lorana.

Totodată, intimatul a învederat (la punctele 6 și 7) că referirile apelantei prin cererea de apel la societatea care deține brandul S. of Sound nu are nicio legătură cu cauza și că aceasta nu indică în mod concret ceea ce instanța de fond ar fi greșit prin sentința atacată.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta apelantă . a arătat că susține în totalitate cele invocate prin cererea de apel, precizând că prin încheierea contractului nr. 004/01.11.2010 a dobândit dreptul de a reprezenta exclusiv artistul în ceea ce privește drepturile lui morale de autor și conexe dreptului de autor legate de activitatea sa artistică, potrivit art. 5.4 din contract, iar drepturile patrimoniale de autor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 8/1996 și drepturile patrimoniale conexe prevăzute la art. 98 pot fi și au fost cedate spre a fi manageriate și impresariate în mod exclusiv de către . prin contractul de management și impresariat artistic nr. 004/01.11.2010, fapt ce rezultă din art. 1.3, art. 1.4, art. 2.1, art. 4.26, art. 4.27 și art. 5.3.

Că, potrivit contractului, reclamanta are calitatea de manager, nu doar de impresar, cum în mod incorect observă pârâtul, iar din economia art. 13 și 98 din Legea nr. 8/1996 rezultă că autorul/interpretul unei opere/interpretări are dreptul, printre altele, de a autoriza sau de a interzice reproducerea operei sale/interpretării, distribuirea acesteia, comunicarea publică, inclusiv prin punerea operei/interpretării la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public. Or, artista Lorana i-a transmis, prin contractul încheiat, dreptul exclusiv să utilizeze și să exploateze activitățile artistului care generează drepturi de autor și drepturi conexe, de a reprezenta, utiliza și exploata numele și imaginea artistului și orice activitate.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a mai reiterat că deține 50% din drepturile patrimoniale realizate de artist, precizând că, deși pârâții nu au calitatea de parte în contractul de management și impresariat artistic, aceasta nu înseamnă că pot încălca prevederile contractului și că sunt autorizați de plano să utilizeze imaginea artistului, în orice mod, fiind întemeiată acțiunea sa deoarece pârâții au exploatat drepturile conexe de autor ale artistei fără acordul acesteia, respectiv au postat pe site-urile Youtube și Facebook o . fotografii și videoclipuri.

Apelanta a mai susținut că pârâții nu au făcut în niciun fel dovada că au avut acordul artistului pentru difuzarea publică a materialelor realizate împreună cu acesta iar activitățile de tip share nu probează acordul artistului, ci doar eventual luarea la cunoștință.

În urma examinării sentinței atacate, în limitele motivelor invocate și ale dispozițiilor art. 466-482 din NCPC, Curtea apreciază că este neîntemeiat apelul declarat de reclamanta ., pentru argumentele ce succed.

Prin acțiunea de față, reclamanta apelantă a invocat încălcarea de către pârâți a drepturilor sale de autor și cele conexe drepturilor de autor izvorâte din contractul de management și impresariat artistic nr. 004/01.11.2010, respectiv drepturile de a reprezenta pe artista Lorana, prin aceea că în lunile mai- octombrie 2013 au postat pe site-urile Youtube și Facebook o . poze și videoclipuri cu această artistă, iar în data de 04.10.2013, reclamanta a primit o notificare din partea Loranei Z., formulată prin avocat, prin care aceasta îi aduce la cunoștință că începând cu data de 15.10.2013 va aprecia reziliat de plin drept contractul menționat mai sus, aceasta fiind starea de fapt dovedită și necontestată, reținută în mod corect de către prima instanță.

Potrivit art. 98 al. 1 din Legea nr. 8/1996 „Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele: a) fixarea interpretării sau a execuției sale; b) reproducerea interpretării sau a execuției fixate; c) distribuirea interpretării sau a execuției fixate; d) închirierea interpretării sau a execuției fixate; e) împrumutul interpretării sau al execuției fixate; f) importul în vederea comercializării pe piața internă a interpretării sau a execuției fixate; g) radiodifuzarea și comunicarea publică ale interpretării sau ale execuției sale, cu excepția cazului în care interpretarea ori execuția a fost deja fixată sau radiodifuzată; g^1) în situația specificată la lit. g) au dreptul numai la remunerație echitabilă; h) punerea la dispoziția publicului a interpretării sau a execuției sale fixate, astfel încât să poată fi accesată, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; i) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuției fixate.”

În speță, prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 98 al. 1 din Legea nr. 8/1996, în raport de care doar artista Lorana avea dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau interzice publicarea acestor poze sau videoclipuri, în condițiile în care reclamanta nu a încheiat cu artista un contract de concesiune a drepturilor patrimoniale, conform art. 41 al. 1 din Legea nr. 8/1996, care „trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise și să menționeze, pentru fiecare dintre acestea, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația titularului dreptului de autor. Absența oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părții interesate de a cere rezilierea contractului”, iar existența și conținutul contractului de concesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi, potrivit art. 42, numai prin forma scrisă a acestuia.

În atare situație, în mod judicios prima instanță a apreciat că drepturile și obligațiile asumate de artistă prin contractul de management și impresariat artistic nr. 004/01.1.2010, încheiat între reclamantă și artistă, nu le sunt opozabile pârâților, care sunt terți față de acest contract, iar drepturile conexe de autor ale artistei au fost exploatate de către pârâți cu acordul acesteia, aspect care rezultă din interpretarea coroborată a înscrisurilor aflate la filele 20-51, 66-76 din dosarul primei instanțe, ceea ce înseamnă că pârâții nu au încălcat drepturile conexe de autor aparținând artistei.

Or, în raport de cele de mai sus, Curtea reține că toate criticile aduse de către apelantă prin cererea de apel și răspunsul la întâmpinare vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, sunt nejustificate.

În virtutea acestor considerente, Curtea apreciază că este legală și temeinică hotărârea atacată, astfel că în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă va respinge apelul declarat de reclamanta ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de reclamanta ., cu sediul în Timișoara, ., jud. T., cu sediul procedural ales în Timișoara, .. 11-13, .- la SCA S. și Asociații, înmatriculată la ORC sub nr. J_, având CUI RO2385786, împotriva Sentinței civile nr. 1393 din 11 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați B. S. (CNP_), domiciliat în București, ., nr. 8, ., . și Comârniceanu A. G. (CNP_), domiciliat în Al. V., nr. 7, ., ..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G. O. RUJIȚA R.

GREFIER,

C. J.

Se comunică:

- reclamantei apelante .- Timișoara, .. 11-13, ., jud. T.- la SCA S. și Asociații

- pârâtului intimat B. S.- București, ., nr. 8, ., ., sector 2

- pârâtului intimat Comârniceanu A. G.- București, Al. V., nr. 7, ., .

emis 3 .="PlainText">

Primă instanță: Tribunalul T.

Judecător: I. A. D.

Red. G.O.- 19.01.2015;

Tehnored. C.J.- 29.01.2015; 5 ex.

← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea...		Conflict de competenţă. Sentința nr. 6/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță