Conflict de competenţă. Sentința nr. 6/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 526/210/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6
Ședința din camera de consiliu
din 21.01.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Chișineu Criș și Tribunalul A. în privința soluționării acțiunii civile formulată de reclamanta P. O. Română Șimand împotriva pârâților . și A. A..
Dezbaterile s-au desfășurat în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu art. 135 alin. 4 C. pr. civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate alte cereri, instanța rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 16.04.2014 la Judecătoria Chișineu-Criș sub nr._, reclamanta P. O. Română Șimand a chemat în judecată pârâții . și A. A. și a solicitat instanței să se constate că imobilul situat în Șimand, FN, județul A., înscris în CF_ Șimand (provenită din conversia de pe hârtie a CF 3907 Șimandul de Jos) are număr cadastral/topografic corect un alt număr decât cel înscris în cartea funciară a imobilului și să dispună rectificarea CF nr._ Șimand în sensul înscrierii numărului cadastral/topografic corect. De asemenea, a solicitat să se constate că imobilul înscris în CF nr._ Șimand (provenită din conversia de pe hârtie a CF 3907 Șimandul de Jos) are o suprafață reală de_ m.p. și să dispună rectificarea/modificarea CF nr._ Șimand (provenită din conversia de pe hârtie a CF 3907 Șimandul de Jos) prin înscriere suprafeței corecte, respectiv aceea de_ mp, conform limitei de folosință a imobilului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara cimitirului ortodox din . înscris în CF nr._ Șimand (provenită din conversia de pe hârtie a CF 3907 Șimandul de Jos).
S-a încercat o identificare a cimitirului, ocazie cu care s-a constatat că numărul topografic al acestuia nu ar fi cel corect. De asemenea, s-a constatat și că suprafața înscrisă în cartea funciară a imobilului (2888 mp) nu corespunde cu suprafața reală, care este de circa 20.911 mp.
În drept, a invocat art. 907, art. 908, art. 910, art. 911, art. 913 Noul Cod Civil, art. 194, art. 254, art. 255, art. 270, art. 290, art. 309, art. 329, art. 330 C. pr. civ., Ordinul nr. 633/2006, Ordinul nr. 634/2006.
Prin sentința civilă nr. 387/20.08.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Chișineu Criș a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența soluționării acțiunii reclamantei P. O. Română Șimand în favoarea Tribunalului A., Secția civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, invocând din oficiu excepția de necompetență materială, că potrivit art. 94 pct. 1 lit. e Cod procedură civilă, singura materie în care se poate discuta că s-ar încadra obiectul acestui dosar este cea a altor limitări aduse dreptului de proprietate. Conceptul de ,,limitări” aduse dreptului de proprietate nu este același, sub aspectul înțelesului instituționalizat, cu cel de ,,limite” ale dreptului de proprietate. Potrivit dispozițiilor art. 556 din Codul civil, limitele materiale ale dreptului de proprietate sunt limitele corporale ale bunului care constituie obiectul dreptului de proprietate, în care intră și suprafața acestuia când el constituie un teren, o parcelă identificabilă ca atare.
Prin cererea reclamantei nu se solicită a se institui pe cale judecătorească vreo limitare a dreptului de proprietate și nici nu se pune în discuție aducerea unei limitări acestuia, de genul servituților și a altor limite ale dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil în Capitolul 1 sau 3 ale Titlului II referitor la proprietatea privată. Dimpotrivă, prin cererea de modificarea a suprafeței se tinde la mărirea scriptică a suprafeței înscrise în cartea funciară, situație străină de cea denotată prin termenul ,,limitări”.
Nici codul, nici vreo lege specială nu atribuie judecătoriei competență în ce privește procedura de modificare a suprafeței evocată în art. 19 și 25 din Ordinul nr. 634/2006 al Directorului general al ANCPI conținând Regulamentul privind conținutul, modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară. D. tribunalele beneficiază de competența de a judeca în orice materii care nu sunt atribuite, prin lege, în mod expres, altor instanțe, având astfel competență generală în primă instanță, nu limitativă, cum este cazul judecătoriilor.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul A. la 05.09.2014 sub același număr_ .
Prin sentința civilă nr. 1501/04.11.2014, Tribunalul A. a declinat competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta P. O. Română Șimand împotriva pârâților . și A. A. în favoarea Judecătoriei Chișineu Criș.
A constatat ivitconflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel Timișoara - Secția I Civilă în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, invocând din oficiu excepția de necompetență materială, că rectificarea de carte funciară este operațiunea juridică ce vizează exclusiv înlăturarea/modificarea înscrierilor de carte funciară ce nu corespund cu situația juridică reală, în timp ce prezenta acțiune are ca obiect doar modificarea descrierii imobilului, atât în ceea ce privește suprafața terenului, cât și numărul cadastral/topografic de identificare a imobilului, fără a afecta structura dreptului real ce poartă asupra aceluiași bun, acțiune ce își găsește temeiul în dispozițiile art. 914 cod civil și art. 89 alin. 5 și 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 633/2006.
Art. 95 alin. 1 din codul de procedură civilă a stabilit plenitudinea de competență de atribuțiune a tribunalelor în primă instanță, normă cu caracter general înlăturată doar de cele speciale, ce stabilesc competența în favoarea altor instanțe.
O astfel de normă derogatorie este cea a art. 94 lit. j din același cod, conform căreia judecătoriile judecă în primă instanță cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, altele decât cele prevăzute la punctele precedente ale aceluiași text legal.
Criteriul valoric de stabilire a competenței materiale este reflectat de art. 98 alin. 1 C. (conform căruia „Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere”), regulă nuanțată de art. 104 C. în cazul cererilor în materie imobiliară, în sensul că valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă a bunului obiect material al litigiului, stabilită potrivit legislației fiscale, în cazul în care o astfel de valoare nu este determinată fiind aplicabile dispozițiile art. 98 din același cod.
Tribunalul a reținut că cererea dedusă judecății este una personală, dar cu caracter patrimonial, întrucât are ca obiect un bun evaluabil în bani și anume un teren în privința căruia se urmărește modificarea suprafeței, fără a se aduce atingere esenței dreptului de proprietate.
În acest sens, instanța a făcut aplicarea deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite, care își păstrează actualitatea chiar dacă a avut în vedere normele de competență materială reglementate de Codul de procedură civilă din 1865, în prezent abrogat, căci actualul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) reglementează aceleași principii și criterii de determinare a competenței materiale.
Prin decizia respectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite a stabilit că art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Conform art. 329 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe”.
În motivarea deciziei nr. 32/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție face distincție între acțiunile personale (prin care se valorifică un drept personal, de creanță) și cele reale (când se urmărește protecția unui drept real), precum și cele mixte, între acțiunile extrapatrimoniale și cele patrimoniale, acțiunile mobiliare și cele imobiliare, acțiunile petitorii și cele posesorii, clasificări generate de criteriul obiectiv al naturii și obiectului dreptului exercitat.
Acțiunile patrimoniale sunt definite ca fiind cele care au un conținut economic, în timp ce „acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că „dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.”
În aceste condiții, a considerat că sunt „acțiuni patrimoniale, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială sau căile de atac, între altele, acțiunea prin care reclamanta solicită obligarea pârâtului să-i întocmească act de vânzare-cumpărare, cererea de raport, acțiunea în reducțiune testamentară, acțiunile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani, acțiunile în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil sau mobil, acțiunile în regres și în revocare”, chiar dacă nu a fost cerută, în mod, expres și distinct restabilirea situației anterioare. Enumerarea respectivă are caracter exemplificativ.
În contrast, instanța supremă a specificat faptul că „Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc.
Aplicând aceleași criterii la speța de față, Tribunalul A. a constatat faptul că cererea de modificare a suprafeței terenului de la cea înscrisă în cartea funciară la una majorată, precum și cea de determinare a numărului cadastral/topografic corect reprezintă capete principale de cereri, care conform art. 30 alin. 3 C. au caracter personal și, în același timp, patrimonial cu valori diferite, căci obiectul material al primului capăt de cerere îl reprezintă diferența cu care reclamanta urmărește majorarea suprafeței înscrise în cartea funciară, iar al celui de al doilea este întregul teren cu suprafața majorată, nefiind vorba despre un drept „strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei”.
Așadar, obiectul material al litigiului îl constituie terenul din CF nr._ Șimand. A doua cerere de majorare a suprafeței aceluiași teren de la 2.888 mp la cea de 20.911 mp are ca obiect material propriu-zis doar diferența de 18.023 mp teren intravilan. Prima cerere vizează însă întregul imobil cu întinderea pretinsă de reclamantă și anume cea de 20.911 mp, așa încât valoarea obiectului material al întregului litigiu se raportează la această suprafață. Conform expertizei notarilor publici din A. valabilă pentru anul 2014, ce stă la baza determinării valorii de impozitare a terenurilor, 1 mp teren intravilan în loc. Șimand are o valoare de 2 euro, așa încât 20.911 mp valorează 41.822 euro, echivalent al sumei de 187.203,6 lei, la cursul valutar al BNR de 4,4762 lei/1 euro din data de 16.04.2014.
O astfel de valoare este inferioară celei de 200.000 lei ce marchează competența de atribuțiune a judecătoriei, așa încât acțiunea civilă se află în competența Judecătoriei Chișineu Criș, prin raportare la art. 129 alin. 2 pct. 2, art. 131 și art. 94 lit. j C..
Constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, conform art. 133 pct. 2 C., tribunalul a suspendat judecarea pricinii și a înaintat dosarul Curții de Apel Timișoara Secția I Civilă în vederea soluționării acestuia.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara, Secția I Civilă la 09.12.2014 sub același număr_ .
Examinând conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 C. pr. civ. și în raport cu obiectul cauzei, Curtea constată că în speță competența materială revine Judecătoriei Chișineu – Criș pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin acțiunea din prezentul dosar, reclamanta P. O. Română Șimand a solicitat să se modifice în CF nr._ Șimand suprafața terenului, de la 2888 mp la 20.911 mp, care este suprafața reală, conform limitelor de folosință existente de peste 200 de ani.
De asemenea, reclamanta a solicitat și modificarea nr. cad./top., deoarece în cartea funciară nu este înscris numărul corect.
Acest din urmă capăt de cerere se încadrează în dispozițiile art. 913 C. civ., text legal invocat de reclamantă.
Primul capăt de cerere însă, constând în modificarea suprafeței tabulare, se încadrează în dispozițiile art. 914 C. civ., conform căruia „Proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii”.
Deși acest text legal (art. 914 C. civ.) nu a fost invocat de reclamantă prin acțiune, este evident că cererea pentru modificarea suprafeței se încadrează la această normă legală, chiar dacă reclamanta folosește termenul „rectificare”, iar nu „modificare”. Urmează ca instanța de fond să pună în discuție acest aspect în virtutea art. 22 C. pr. civ., neputând fi pus în discuție în procedura de soluționare a unui conflict de competență.
Rectificarea cărții funciare presupune schimbări ce afectează situația juridică a imobilului intabulat, în timp ce modificarea cărții funciare nu afectează esența dreptului înscris asupra imobilului.
În ceea ce privește competența materială a soluționării acțiunii reclamantei, aceasta revine judecătoriei în baza art. 94 alin. 1 lit. e C. pr. civ., prin care sunt date judecătoriei în competență „cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească”.
Prin acțiune reclamanta vizează stabilirea corectă a suprafeței tabulare, în limitele în care imobilul în litigiu este folosit.
Chiar și în situația în care acest text legal (art. 94 alin. 1 lit. e C. pr. civ.) nu ar fi aplicabil, cum se susține în hotărârea Judecătoriei Chișineu – Criș, având în vedere că suntem în prezența unei acțiuni reale, întrucât se urmărește protejarea unui drept real (dreptul de proprietate), situație ce atrage și caracterul patrimonial al acțiunii, competența revine tot judecătoriei, întrucât valoarea imobilului nu depășește suma de 200.000 lei (art. 94 alin. 1 lit. j C. pr. civ.).
În speță însă, așa cum s-a arătat deja, competența materială este dată de art. 94 alin. 1 lit. e C. pr. civ.
Față de aceste considerente, în baza art. 94 alin. 1 lit. e și art. 135 C. pr. civ., Curtea va stabili competența soluționării acțiunii civile formulată de reclamanta P. O. Română Șimand împotriva pârâților . și A. A. în favoarea Judecătoriei Chișineu – Criș, unde va fi trimis dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența soluționării acțiunii civile formulată de reclamanta P. O. Română Șimand împotriva pârâților . și A. A. în favoarea Judecătoriei Chișineu – Criș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
Rujița RAMBUAlina M. T.
Red. RR/22.01.2015
Teh. AMT/26.01.2015/6 ex./4ex . comunică:
- reclamanta P. O. ROMÂNĂ ȘIMAND cu sediul în Chișineu-Criș, Piața A. I., nr. 3, Cod postal_
- pârât A. T. cu domiciliul în ȘIMAND, nr. 414, Cod postal_
- pârât A. A. cu domiciliul în ȘIMAND, nr. 371, Cod postal_
- pârât . în ȘIMAND, nr. 1119, Cod postal_
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 4/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 9/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
