Obligaţie de a face. Decizia nr. 28/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1959/30/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 28
Ședința publică din 22 ianuarie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. C. F. împotriva încheierii civile de suspendare pronunțată de Tribunalul T. în data de 11.11.2014 din dosar nr._ 14, în contradictoriu cu pârâta R. N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul recurent, în cuprinsul cererii depuse la dosar prin registratura instanței la data de 29.12.2014, a solicitat judecata și în lipsă de la dezbateri.
Nemaifiind alte cereri formulate și excepții invocate și având în vedere că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin încheierea civilă pronunțată de Tribunalul T. în ședința publică din data de 11 noiembrie 2014, în dosar nr._ 14, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art.413 al. 1 pct. 1 N.C.pr.civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara, apreciindu-se că dezlegarea dosarului nr._ 14 (cu obiect acțiune în prestație tabulară) depinde în tot de soluția ce se va pronunța în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, în care se solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate asupra imobilului în litigiu al pârâtei R. N..
Împotriva încheierii civile de suspendare, reclamantul B. C. F. a declarat recurs în data de 17 noiembrie 2014, susținând că suspendarea judecării dosarului de față este nelegală și contrară jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, care, în repetate rânduri a statuat că la suspendarea judecății conform art. 244 al.1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă (corelativ la art. 413 al.1 pct. 1 N.C.pr.civ.), trebuie să se aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării judecății. Or, susține reclamantul, în speța de față, interesul cauzei nu este de a suspenda judecata și de a fi soluționat pricina, având în vedere interesul ce se urmărește în dosarul ce are ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al pârâtei R. N. (promitenta-vânzătoare).
Recurentul subliniază că dispozițiile art. 413 alin. 1 pct. 1 N.C.pr.civ. nu au un caracter imperativ, ci ele lasă la aprecierea instanței de judecată oportunitatea suspendării cauzei aflată pe rol. Pentru suspendarea judecății în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 N.C.pr.civ. este necesar să se demonstreze că soluționarea pricinii depinde de dreptul care face obiectul altei judecăți. Relația de interdependență între cele două cauze trebuie analizată de instanța în fața căreia se ridică problema suspendării judecății în sensul existenței unei legături suficient de caracterizate între cauzele aflate pe rol.
Astfel, reclamantul a arătat că obiectul prezentului dosar vizează doar validarea contractului de vânzare-cumpărare dintre persoana sa și pârâtă, acesta fiind încheiat anterior promovării acțiunii din dosarul nr._, iar obiectul acestui dosar vizează anularea transferului dreptului de proprietate între pârâtă și Statul Român, fapt ce nu poate afecta cauza de față, având în vedere faptul că la data achiziționării imobilului în cartea funciară nu era notată acțiunea ce face obiect al dosarului nr._, aceasta nefiind nici măcar promovată.
S-a reținut că simpla identitate între părțile celor două dosare, precum și existența unui același factor generator al dreptului de proprietate nu constituie elemente suficiente care să ateste o legătură de dependență între soluțiile care vor fi pronunțate în cele două dosare.
Contrar susținerii Tribunalului T. conform căreia între cele două acțiuni civile există îndeplinită tripla identitate de părți, obiect de cauză, din argumentele mai sus expuse rezultă cu evidență că indiferent care va fi soluția definitivă pronunțată în dosarul nr._, aceasta nu depinde în nici un fel de soluția care se va pronunța în prezentul dosar.
Așadar, în lipsa unei legături suficient de caracterizate dintre cele două cauze, Curtea trebuie să constate că tribunalul a aplicat în mod nelegal prevederile art. 413 alin. 1 pct. 1 N.C.pr.civ., dispoziții care pretind că dezlegarea cauzei pendinte să depindă în tot sau în parte, de existența sau neexistența dreptului care face obiectul altui dosar potrivit principiului „tempus regit actum”, expresie care denumește principiul activității legii procesuale, în sensul că un act se încheie potrivit legii în vigoare în momentul întocmirii acestuia.
Prin urmare, cum prevederile art. 513 alin. 1 pct. 1 N.C.pr.civ. au fost caracterizate în mod unitar de toate instanțele ca fiind facultative în mod constant fiind la latitudinea instanței, aprecierea asupra împrejurării dacă cea de-a doua acțiune a fost sau nu promovată tocmai pentru a stopa soluționarea primei, apreciere care trebuie realizată prin luarea în considerare a condițiilor și motivelor promovării acțiunii.
Pentru toate aceste considerente, recurentul susține că tribunalul a suspendat în mod greșit judecata în temeiul art. 413 al.1 pct. 1 N.C.pr.civ., că soluția prezentei cauze nu atârnă de soluția cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara. În consecință, în temeiul art. 414, art. 488 al. 1 pct.5, 6, 7, 8 N.C.pr.civ., se solicită admiterea recursului, casarea încheierii civile recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru continuarea judecății.
Intimata Ruzsimovici N., legal citată, nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent, raportat la obiectul cauzei dedusă judecății, temeiul de drept în raport cu care s-a dispus suspendarea judecății, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 413 al. 1 pct. 1 N.C.pr.civ. (corelativ al vechiului art. 244 al. 1 pct. 1 C.pr.civ.) arată că „… instanța poate suspenda judecata … 1) când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.
Într-adevăr, dispozițiile sus-enunțate nu au caracter imperativ, ci lasă la aprecierea instanței de judecată oportunitatea suspendării cauzei aflată pe rol. În condițiile concrete ale unui caz, instanța trebuie să examineze: dacă nu cumva suspendarea judecății, cu consecința întârzierii soluționării pe fond a unei cauze, poate prejudicia grav pe oricare dintre părți; dacă și în ce măsură cea de-a doua acțiune nu a fost promovată tocmai pentru a tergiversa soluționarea dosarului.
Textul art. 413 al. 1 pct. 1 C.pr.civ. reglementează unul din cazurile suspendării legale facultative și se referă la chestiunile prealabile, care port avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus judecății. Pentru ca textul să aibă aplicare, este însă necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces „să facă obiectul unei alte judecăți”, adică să fie pendente.
În raport cu aceste considerații teoretice, Curtea reține că în cauză, tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 413 al.1 pct. 1 C.pr.civ., apreciind că dezlegarea dosarului de față depinde în tot de soluția ce se va da în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara.
În prealabil, se impune sublinierea faptului că acțiunea civilă ce face obiectul dosarului de față – nr._ 14 – are ca obiect cererea reclamantului B. C. F., în calitatea sa de promitent-cumpărător, în contradictoriu cu pârâta R. N. – promitentă vânzătoare, de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în Timișoara, .. 2, înscris în CF nr._ Timișoara, nr.top 204, invocând antecontractul încheiat între părți la 11.11.2013 și refuzul pârâtei de a se prezenta la notar pentru a se perfecta actul autentic.
Acțiunea de față a fost înregistrat pe rolul instanței de fond – Judecătoria Timișoara – la 18.03.2014.
Anterior, însă, la 26.02.2014, pe rolul Judecătoriei Timișoara s-a înregistrat acțiunea civilă ce face obiectul dosarului nr._, prin care Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin primar au solicitat ca în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Culturii și cultelor, reprezentat de Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor Româniafilm din București, pârâta R. N. și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T. să se dispună nulitatea absolută a poziției B7 din CF nr._ (CF vechi nr._) Timișoara, nr. top 204 prin care Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate privată asupra imobilului situat în Timișoara, .; nulitatea absolută a contractului de care în plată autentificat sub nr. 3945/14.12.2012 de BNP M. M. Terovan, privind imobilul situat în Timișoara, ., înscris în CF nr._ (CF vechi nr._) Timișoara, nr. top 204, reprezentând Cinema Studio și restabilirea situației anterioare de carte funciară prin înscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Timișoara – domeniu publiuc.
În concret, prin acțiunea civilă ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara, se tinde la anularea titlului de proprietate al pârâtei R. N., cea care la 11.11.2013 a încheiat cu reclamantul B. C. F. antecontract de vânzare-cumpărare pentru același imobil situat în Timișoara, ..2.
În această situație, constatând îndeplinită cerința ca pricina de a cărei dezlegare depinde soluția ce se va da în acest proces, aceea să fie pendente (cauza ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara fiind înregistrată la 26.02.2014, în timp ce acțiunea de față este înregistrată la 18.03.2014), în mod corect instanța de fond a apreciat că dezlegarea dosarului de față (în care reclamantul B. C. F., promitent cumpărător, în contradictoriu cu pârâta R. N., promitentă vânzătoare, cere ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare), depinde în tot de soluția ce se va pronunța în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, în care se solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate asupra imobilului în litigiu al pârâtei R. N..
Din această perspectivă, apare ca lipsită de suport logic și juridic susținerea recurentului potrivit cu care: „…interesul cauzei nu este cel de a fi suspendată, ci cel de a fi soluționată, având în vedere interesul ce se urmărește în dosarul ce se presupune că ar avea legătură cu prezenta cauză …”.
Având în vedere obiectul concret dedus judecății în cele două dosare aflate pe rolul instanței, este evident că dezlegarea dosarului de față, în care recurentul cere instanței validarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 11.11.2013 cu pârâta vânzătoare R. N., depinde în tot de soluția ce se va da în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, unde se tinde la desființarea titlului de proprietate al pârâtei R. N..
Întrucât stabilirea dreptului reclamantului recurent asupra imobilului în litigiu, în prezenta cauză, este ținută în tot de soluția ce se va pronunța în cauza pendente ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara, unde se solicită anularea titlului de proprietate al pârâtei vânzătoare R. N., măsura suspendării judecății prezentei cauze este justificată.
Astfel fiind, Curtea reține că recursul reclamantului B. C. F. este nefondat și va fi respins în conformitate cu art. 496 alin. 1 N.C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. C. F. împotriva încheierii civile de suspendare pronunțată de Tribunalul T. în data de 11.11.2014 din dosar nr._ 14.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. P. M. G. A.-M. N.
Grefier,
M. M.
Red. MG/24.01.2015
Tehnored. MM/4 ex/11.02.2015
Instanță fond: Tribunalul T. – jud. C. P.
Se comunică:
Reclamant - B. C. F. – Timișoara, P-ța Unirii nr. 8, .
Pârâtă – R. N. – Timișoara, ., .
Emis 2 comunicări
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 23/2015. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
