Obligaţie de a face. Decizia nr. 101/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3642/208/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 101
Ședința publică din 26 februarie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta F. E. în contradictoriu cu intimații pârâți D. F., I. M. B. și I. A. împotriva Deciziei civile nr. 229/A din 16.10.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților cu ocazia dezbaterii recursului, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 19.02.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia, pronunțarea a fost amânată la 26.02.2015.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.229/A din 16.10.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. a fost respins apeluldeclarat de apelanta reclamanta F. E., împotriva sentinței civile nr. 878/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. F., I. (fostă D.) M. B., și I. A. și a fost obligată apelanta la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș, la data de 20.09.2012, sub nr._, reclamanta F. E. a chemat în judecată pârâții D. F., I. M. B. și I. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în temeiul art. 555 și 559 Noul cod civil obligarea pârâților să permită accesul reclamantei în curtea lor, în vederea efectuării lucrărilor de reparații la imobilul proprietatea reclamantei, constând în tencuire zid și turnare bordură de ciment; în temeiul art. 612 și 588 Noul Cod civil, obligarea pârâților să-și ridice plantațiile și lucrările de pe porțiunea de teren dintre cele două case, proprietatea reclamantei, precum și pe cele aflate la o distanță mai mică de 60 cm de linia de hotar; în temeiul art. 555 Noul Cod civil, obligarea pârâșilor să permită ăpe viitor accesul reclamantei pe porțiunea de teren, proprietatea reclamantei, aflată între cele două imobile, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 24 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În motivarea cererii, reclamanta arată că este coproprietară, în cotă de 15/16 părți asupra imobilelor situate în .. administrativ 72, evidențiate în CF nr._,_,_ și_ O. – casă și curte. Imobilul proprietatea reclamantei se învecinează cu imobilul pârâților printr-o fâșie de teren lată de aproximativ 0,5 m, porțiune de teren ce face parte din imobilul proprietatea reclamantei. Întrucât casa reclamantei este mai lungă, în adâncime, decât cea a pârâților, fâșia de teren proprietatea reclamantei continuă și după porțiunea în care este prinsă între case, pe o porțiune în care se învecinează cu grădina pârâților. Ca atare, singura cale de acces pe care o are reclamanta înspre această porțiune de teren și zidul casei, este printre cele două case, începând din stradă. Reclamanta mai arată că pe porțiunea cuprinsă între construcții, tatăl său a edificat două ziduri cu înălțimea de 1m, construite în așa fel pentru a împiedica accesul animalelor, dar pentru a permite accesul reclamantei la zidul casei, în vederea efectuării de reparații la imobil atunci când vor fi necesare.
Reclamanta menționează că fiind nevoită să efectueze lucrări de reparații la zidul casei și turnarea unei borduri de beton la temelie, a solicitat permisiunea pârâților în acest sens, întrucât lățimea de 50 cm a fâșiei de teren proprietatea reclamantei nu era suficientă pentru efectuarea lucrărilor și susține în motivarea acțiunii că pentru aceste lucrări a obținut autorizația de construire nr. 7/2.05.2011.
Se arată că pârâții au refuzat să permită accesul reclamantei pentru efectuarea lucrărilor, mai mult aceștia au blocat accesul către porțiunea de teren proprietatea reclamantei, înălțând pe unul din zidurile de beton lucrări provizorii – panouri de scânduri sprijinite pe drugi de metal, lăzi goale, etc.. reclamanta susține că pârâții și-au închis propria curte pentru a preveni accesul dinspre stradă, înălțând o lucrare pe terenul proprietatea reclamantei și blocându-i acesteia accesul către restul fâșiei de teren și împiedicând-o totodată să poată efectua lucrările de reparații.
Mai susține reclamanta că pe porțiunea de teren proprietatea sa și în continuare, dar mai aproape de limita admisă de lege, pârâții au lăsat să crească diverse plante, care întrețin umezeală la baza zidului și, în lipsa lucrărilor necesare, pe care pârâții o împiedică să le efectueze, produc igrasie și duc la deteriorarea casei reclamantei.
Reclamanta mai arată că a sesizat, în repetate rânduri autoritățile – primar, parchet – pentru stingerea litigiului, însă pârâții o împiedică în continuare să-și exercite atributele dreptului de proprietate, deși au recunoscut în fața lucrătorilor de poliție că reclamanta este proprietara de drept a porțiunii de teren în litigiu.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 555, art. 559, art. 612 și art. 588 Noul Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar extrase CF nr._ O., CF nr._ O., CF nr._ O., CF nr._ O., CF nr._ O., plan de amplasament, plan cadastral, autorizație de construire nr. 7/2.05.2011, referat cu propunere de a nu se începe urmărirea penală emis de Poliția Municipiului Caransebeș, rezoluția parchetului din 30.11.2010 din dosar nr. 2047/P/2010, rezoluția prim-procurorului din 28.12.2010 din dosar 709/II/2/2010.
La data de 26.11.2012 pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională – fila 23 dosar, prin care au arătat că sunt de acord cu accesul reclamantei în curtea imobilului proprietatea lor în scopul efectuării de lucrări de reparații – tencuieli la zidul casei învecinate, dar nu sunt de acord cu turnarea bordurii de ciment, întrucât nu a fost stabilită linia de hotar dintre cele două proprietăți. Mai arată că nu există nici un fel de plantații sau lucrări pe porțiunea dintre cele două case, solicitând respingerea acestui capăt de cerere al reclamantei. Totodată, se susține că porțiunea de teren dintre cele două case nu este proprietatea reclamantei, aceasta folosind-o abuziv și până în prezent această porțiune este destinată să servească ambele imobile.
Reconvențional, pârâții au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre cele două imobile; obligarea reclamantei să-și închidă golul de la streașina casei sale, pe toată lungimea sa, pentru a nu avea vedere înspre curtea și casa pârâților – dată fiind distanța de 0,5m dintre proprietăți. Funcție de modul în care se va stabili linia de hotar dintre proprietățile părților, pârâții solicită să fie obligată reclamanta să permită accesul pârâților în zona dintre case pentru reparații și întreținerea propriei case. În caz de refuz, se solicită să fie autorizați pârâții să efectueze lucrările menționate, pe cheltuiala reclamantei.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 40 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
La termenul de judecată din 5.12.2012, prima zi de înfățișare, s-a discutat obiectul acțiunii – precizare, timbrare. Reclamanta F. E., prin apărător, a precizat obiectul acțiunii principale ca fiind obligația de a face, menționând că petitul III al acțiunii se referă la situația de fapt și nu la o acțiune în revendicare. Totodată, a precizat că renunță la acest capăt al cererii de chemare în judecată.
Reprezentatul reclamantei a arătat că nu se opune la petitul I al cererii reconvenționale achiesează la acest capăt de cerere, respectiv stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți.
Prin încheierea de ședință din data de 5.12.2012 – fila 33 dosar, instanța a luat act de achiesarea părților la petitul I al cererii reconvenționale – stabilire linie de hotar și de renunțarea la capătul III al acțiunii, prin care s-a solicitat accesul nestânjenit pe porțiunea de teren aflată între cele două case învecinate – în drept art. 555 Noul Cod civil – fiind discutat acest obiect de revendicare imobiliară și timbrare corespunzătoare a acestui capăt de cerere.
Pentru identificarea imobilelor învecinate în litigiu, funcție de evidența de carte funciară, vecinătăți, evidențe cadastrale și stabilirea liniei de hotar, s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie de către expert T. V..
De asemenea, pentru a se stabili dacă golul de la streașina casei reclamantei este situat la o distanță de 0,50 m de proprietatea pârâților și dă posibilitatea ca aceasta să aibă vedere la casa pârâților, pentru propunerea de soluții tehnice pentru închiderea acestuia, precum și stabilirea costurilor dacă reclamanta a edificat anexă pe gardul proprietatea pârâților, propunerea de soluții tehnice de eliberare a construcție, cu costurile ce se impun, s-a dispus și efectuarea unei expertize în specialitatea construcții de către expert B. D..
Raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie efectuat de expert ing. T. V. a fost depus la dosar la data de 4.03.2013 – filele 63-74 dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 3.04.2014, instanța a dispus avizarea de către OCPI C.-S. a expertizei judiciare întocmite de expert T. V. și a pus în vedere expertului T. V. să precizeze dacă în schiță s-a strecurat o eroare materială privind nr. top 52/4/2.
Prin adresa nr. 2321/23.05.2013 – fila 105 dosar, OCPI C.-S. a comunicat instanței că documentația – expertiza judiciară dispusă în cauză – nu poate fi recepționată de către OCPI C.-S..
La data de 6.06.2013 expert T. V. a răspuns solicitărilor instanței cu privire la situația juridică a nr. top 52/4/2 – fila 114 dosar, menționând că faptul că pe schițe nu este materializată amplasarea acestuia și nu reprezintă o eroare materială, întrucât imobilul notat cu nr. top 52 a fost dezmembrat, conform sentinței civile nr. 589/1977, pronunțată în dosar nr. 3295/1976 al Judecătoriei Caransebeș și planul de dezmembrare nu a putut fi consultat nici la BCPI Caransebeș și nici la Serviciul Județean C.-S. al Arhivelor Naționale, pe motiv că nu au fost găsite în arhivă.
Totodată, expertul T. V. a precizat că, potrivit deciziei nr. 66/13.03.2013 a fost radiat din evidențele experților tehnici judiciari.
Totodată, instanța, față de răspunsul primit de la OCPI C.-S. – adresa nr. 2321/2013 – fila 105 dosar, privind imposibilitatea avizării expertizei topografice întocmite de expert T. V., a dispus efectuarea unei contraexpertize de către trei experți topografi – C. E., S. N. și I. N..
Prin încheierea de ședință din data de 9.10.2013 – filele 182-183 dosar, instanța a dispus înlocuirea expertei O. R. cu expert T. Vinicius. Prin adresa de numire comunicată expertului T. Vinicius, instanța a pus în vedere acestuia ca pentru efectuarea lucrării să ia cunoștință de situația privind expertiza efectuată în specialitatea topografie a celor trei experți, să se propună o variantă care să țină cont de linia de hotar stabilită prin expertiza topografică – fila 188 dosar.
Raportul de expertiză în specialitatea topografie efectuat de trei experți a fost depus la dosar – filele 204-212 dosar la data de 28.11.2013.
La data de 2.12.2013, expert T. Vinicius a învederat instanței că reclamanta nu a acceptat să participe la măsurători pe terenul pârâților și nici nu a permis accesul acestora pe terenul său, motiv pentru care nu poate efectua raportul de expertiză la termenul stabilit de instanță – adresă fila 217 dosar.
La termenul de judecată din data de 4.12.2013, instanța a pus în vedere reclamantei să lase expertul să efectueze măsurătorile la data pe care acesta o va stabili și comunica părților, în caz contrar se vor aplica măsurile legale ce se impun pentru tergiversarea cauzei. Totodată, instanța a pus în vedere reprezentanților părților - avocați să se prezinte pentru partea pe care o reprezintă la data stabilită de expert pentru a-și expune punctele de vedere cu privire la constatările, măsurătorile ce se vor efectua.
La data de 30.01.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea construcții efectuat de expert T. Vinicius – filele 246-272 dosar.
Ambele părți au contestat atât raportul de expertiză în specialitatea topografie, cât și cel în specialitatea construcții – obiecțiuni – filele 238, 276-277, 279-280, 305-306 dosar.
Reclamanta, prin noul apărător ales, av. G. G. a depus obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de cei trei experți, iar pârâții-reclamanți reconvențional au depus completare la cererea reconvențională – fila 310 dosar prin care solicită, raportat la concluziile expertului constructor, obligarea reclamantei de a închide golul dintre cele două case de 47 cm, în sensul zidirii acestuia până la înălțimea de 2m (în prezent fiind ridicat la 90 cm), pentru a se evita accesul persoanelor și animalelor în curtea casei pârâților, cât și pentru a se împiedica vizibilitatea în curtea casei acestora. Se arată că acest lucru se impune ca urmare a stabilirii liniei de hotar de cei trei experți și a propunerilor de soluționare a cererii reconvenționale de către expert T. Vinicius. În caz contrar, se solicită autorizarea pârâților-reclamanți reconvențional de a executa lucrarea pe cheltuiala reclamantei.
Prin cererea formulată la data de 9.04.2014 și în completarea cererii principale reclamanta F. E. solicită respingerea ca tardivă a completării reconvenționalei formulată de pârâții-reclamanți reconvențional și să se dispună obligarea pârâților să-și închidă golul de la curtea lor, dintre casă și anexă pe linia de hotar stabilită de experții topografi, pentru a evita accesul persoanelor și animalelor în curtea casei cu nr. 71. Se arată că terenul dintre case a fost stabilit ca fiind proprietatea reclamantei, iar pentru efectuarea unor eventuale reparații la imobil este imperios necesar ca accesul reclamantei să nu fie restricționat de către pârâți prin blocarea cu scânduri.
În cauză, instanța a stabilit obiectivele expertizelor efectuate atât de experții topografi, cât și pentru expertiza în construcții și a dispus consultarea lucrărilor de către experți, a documentațiilor cadastrale, schițelor tehnice, obiectivelor părților, pentru stabilirea liniei de hotar și a obligațiilor de a face dintre proprietățile învecinate.
Prin sentința civilă nr. 878/16.04.2014 pronunțată în dosar nr._ prima instanță Judecătoria Caransebeș a admis în parte acțiunea reclamantei F. E., și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali D. F., I. M. B. și I. A., pentru stabilire linie hotar și obligația de a face.
A stabilit linia de hotar dintre imobilele situate administrativ în Com. O., . și Com. O., ., potrivit suplimentului la raportul de expertiză topografic efectuat de trei experți – S. N., C. E. și I. N., punctată tehnic prin punctele 2,A, 15, 14, 12, lucrare de specialitate ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A obligat pe reclamanta F. E. să demonteze extinderea șopronului în zona punctelor 15-16A menționate în expertiza, schița tehnică efectuată de expert T. Vinicius, ce face parte integrantă din hotărâre, prin retragerea acoperișului improvizat al șopronului la structura inițială - situată după linia de hotar trasată de experții topografi S. N., C. E. și I. N..
A obligat reclamanta F. E. să efectueze la stradă lucrarea de închidere prin zidărie în grosime de minim 12,5 cm și înălțime de 2 m. Totodată, se vor efectua și lucrările de scurgere cu diametrul de 100 mm și betonarea șanțului comun existent – lucrări estimate de expertul constructor T. Vinicius la suma de 900 lei.
În caz de refuz, pârâții vor efectua lucrările pe cheltuiala reclamantei.
A obligat părțile, atât reclamanta, cât și pârâții să-și asigure efectuarea lucrărilor necesare – pentru delimitare, împrejmuire, pentru stabilirea liniei de hotar stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de cei trei experți – S. N., C. E. și I. N. și efectuarea lucrărilor necesare de reparații, întreținere a imobilelor învecinate, casa cu nr. 71 Ciuta și casa cu nr. 72 Ciuta – potrivit expertizei în construcții efectuată de expert T. Vinicius.
A respins celelalte capete de cerere privind obligații de a face solicitate atât de reclamantă, cât și de pârâții-reclamanți reconvențional.
A compensat cheltuielile de judecată și obligă pârâții-reclamanți reconvențional la 1.345 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă, parte din onorariul experților topografi, cheltuieli efectuate de către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în baza extrasului CF nr._ O., asupra imobilului notat cu nr. top 54 casa nr. 25 intravilan, în suprafață de 439 mp, sunt coproprietari I. V., minor, în cotă de 1/16 părți și F. E., necăs., în cotă de 15/16 părți cu drept de întreținere F. I. și F. I..
Din extras CF nr._ O. – provenită din CF vechi 72 Ciuta – rezultă că asupra imobilului cu nr. top 55 intravilan grădină, în suprafață de 396 mp, sunt coproprietari I. V., minor, în cotă de 1/16 părți și reclamanta F. E., necăs., în cotă de 15/16 părți cu drept de întreținere F. I. și F. I..
Potrivit extrasului CF nr._ O. – provenită din CF vechi 72 Ciuta, rezultă că asupra imobilului notat cu nr. top 56 Intravilan grădină, în suprafață de 205 mp, sunt coproprietari I. V., minor, în cotă de 1/16 părți și reclamanta F. E., necăs., în cotă de 15/16 părți cu drept de întreținere F. I. și F. I..
Asupra imobilului înscris în CF nr._ O. – provenită din CF vechi 72 Ciuta, nr. top 57 intravilan curte, casa nr. 26 în suprafață de 97 mp, sunt coproprietari, I. V., minor, în cotă de 1/16 părți și reclamanta F. E., necăsătorită, în cotă de 15/16 părți cu drept de întreținere F. I. și F. I..
Asupra imobilului înscris în CF nr._ O. – provenită din CF vechi 563 Ciuta, nr. top 52/2 și 53/2 intravilan casa nr. 71 curte și grădină, în suprafață de 250 mp este proprietar D. I., în cotă de 1/1 părți.
Conform extrasului CF nr._ O. – provenită din conversia CF vechi 690 Ciuta, asupra imobilului cu nr. top 52/4/2 intravilan grădină în suprafață de 339 mp, sunt coproprietari pârâții-reclamanți reconvențional I. M. B. și soțul I. A., în cotă de 1/1 părți, bun comun.
Potrivit raportului de expertiză judiciară în specialitatea topografie, instanța reține că pe imobilele înscrise în CF nr._ O.,_ O.,_ O. și_ O., se află edificat imobilul casă deținut de reclamanta F. E., de la nr. administrativ 72 Ciuta, împrejmuită cu garduri, ziduri, construcții și trotuar la toate cele 4 laturi, iar pe imobilele înscrise în CF nr._ O. (563 Ciuta) și_ O. (690 Ciuta) se află amplasat imobilul casă aparținând pârâților-reclamanți reconvențional I. M. B. și I. A., în intravilanul localității Ciuta la nr. administrativ 71.
Imobilul casă deținut de reclamantă, situat administrativ la nr. 72 Ciuta, împrejmuită cu garduri, ziduri, construcții și trotuar pe toate cele patru laturi se învecinează în partea de nord cu . est cu gospodăria de la nr. administrativ 72 deținută de numitul Ș. P., în partea de sud cu imobilul nr. top 48, iar în partea de vest cu gospodăria pârâților-reclamanți reconvențional I. M. B. și I. A..
Imobilul casă deținut de pârâți, situat administrativ la nr. 71, împrejmuit cu garduri, ziduri și trotuar pe toate cele patru laturi, se învecinează în partea de nord cu . est cu gospodăria reclamantei F. E., în partea de sus cu gospodăria de la nr. administrativ 68 deținută de numitul Mituș I., iar în partea de vest cu gospodăria de la nr. administrativ 70, deținută de numitul D. Afilon.
Din expertiza în specialitatea construcții efectuată în cauză de expert T. Vinicius – filele 263-272 dosar, instanța reține că între proprietatea reclamantei și cea a pârâților-reclamanți reconvențional, există un spațiu ale cărui dimensiuni variază între 47 cm la stradă și 80 cm între anexa de la nr. 70 și grajdul de la nr. 72.
Prin expertiza efectuată de expert T. V., s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamantei F. E. nr. top înscris în Cf nr._ Obrej și nr. top 55 înscris în CF nr._ O. și imobilele proprietatea pârâților-reclamanți reconvențional D. F., I. A. și I. B. M., nr. top 52/2, 53/2 înscrise în CF nr._ O. și nr. top 52/4/2 înscris în CF nr._ O. ca fiind linia de culoare roșie, materializată prin punctele A, A1, B, B1, B2, B3, C.
Expertiza topografică efectuată de expert T. V. nu a fost omologată de instanță, nefiind identificată pe schițele tehnice amplasarea în teren a imobilului cu nr. top 52/4/2 de 339 mp CF nr._ O..
Prin răspunsul la adresă – fila 114 dosar, expert T. V. a arătat că nu este eroare materială de menționare a amplasării, limitării, se datorează faptului că nu s-a putut consulta planul de dezmembrare a imobilului cu nr. top 52, dezmembrare ce are la bază hotărâre judecătorească – sentința civilă nr. 589/1977 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 3295/1976.
Obiecțiunile tehnice, nemulțumirile formulate de ambele părți privind expertizele efectuate pe parcursul procesului sunt lămurite de experții topografi C. E., S. N. și I. N., prin raportul de expertiză – filele 204-212 dosar, coroborat cu raportul în specialitatea construcții efectuat de către expert T. Vinicius – filele 246-272 dosar.
Referitor la susținerea apărătorului pârâților-reclamanți reconvențional, cu ocazia dezbaterii privind menționarea în acest supliment a notei de răspuns doar cu privire la obiecțiunile reclamantei F. E. – încheiere de ședință din 9.04.2014, instanța constată că au fot analizate și aceste obiecțiuni.
Prin obiecțiunile scrise – fila 277 dosar, se menționează că reclamanta F. E. nu este unic proprietar în Cf nr._, CF nr._, CF nr._, CF nr._ Ciuta, fiind coproprietar și I. V., în cotă de 1/16 părți.
Cu privire la această mențiune s-a discutat cadrul procesual la prima zi de înfățișare și, totodată, fiind o acțiune reconvențională de stabilire linie hotar nu s-a solicitat chemarea în judecată și a acestei părți coproprietar. Într-un litigiu civil cu obiect principal obligația de a face, stabilire linie hotar, la bază este principiul disponibilității părților învecinate și împricinata fiind în prezența atribuțiilor de proprietate-posesie-folosință - nefiind afectat atributul de dispoziție, nefiind justificată lezarea în vreun fel a dreptului de proprietate.
Totodată-pe parcursul procesului s-a discutat avizarea expertizei tehnice topografice – încheiere de ședință din 9.04.2014 –fila 33 dosar.
În ceea ce privește mențiunile ambelor părți împricinate privind poziția părtinitoare a experților topo și constructor, nu pot fi luate în considerare fiind susțineri nedovedite.
Raportat la starea de fapt reținută prin coroborarea probelor administrate și analizate, instanța a omologat pentru stabilirea liniei de hotar – varianta din suplimentul la expertiza tehnică topografică.
Prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de cei trei experți topografi – filele 17-21 dosar, raport tehnic de specialitate și schițele tehnice anexate se stabilește și o variantă comună ce are în vedere și concluziile din raportul de expertiză în specialitatea construcții.
Instanța a omologat pentru stabilirea liniei de hotar această variantă din suplimentul efectuat de cei trei experți topografi C. E., S. N. și I. N., întrucât s-a avut în vedere raportul de expertiză în specialitatea construcții efectuat de expert T. Vinicius, respectiv porțiunea situată în zona grădinilor existente – linie de hotar prin gard de beton, împrejmuire unde diferențele de suprafață dintre linia de hotar propusă de experții topo și linia de hotar – gardul existent – este mică și refacerea acestei împrejmuiri după demolarea gardului și efectuarea altui gard este costisitoare pentru ambele părți raportat la prețul terenului și la decalajele de suprafață mici 39-40 cm.
Varianta propusă prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de cei trei experți topo a avut în vedere propunerea făcută la pct. 7.4 din expertiza în construcții, adică faptul că refacerea hotarului în zona grădinilor nu se justifică în măsura în care se menține limita actuală dintre cele două imobile în zona grădinilor. Suprafața imobilului reclamantei din Ciuta – nr. administrativ 72, conform liniei de hotar 2,A,14,B, adică imobilul definit de conturul 3,4,5,6,7,8,9,10,11,B,14,A,2,3 este de 1161 mp. Suprafața imobilului reclamantei din Ciuta – nr. administrativ 72, conform liniei de hotar 3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,14,15,A,2,3 este de 1161 mp. Îndreptarea liniei e hotar dintre cele două imobile în litigiu, pe traseul nou definit de punctele 2,A, 14, B nu modifică suprafețele acestora.
Astfel, instanța a dispus stabilirea liniei de hotar dintre imobilele situate administrativ în Com. O., . și Com. O., ., potrivit suplimentului la raportul de expertiză topografic efectuat de trei experți – S. N., C. E. și I. N., punctată tehnic prin punctele 2,A, 15, 14, 12, lucrare de specialitate ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Totodată, în raportul de expertiză în specialitatea construcții se precizează, referitor la eliberarea zonei de hotar dintre cele două imobile învecinate în zona punctelor 15-16A, este necesară demontarea extinderii improvizate a șopronului de la nr. 72 de către reclamantă și retragerea acestuia după linia de hotar trasată de expertiza topo. Instanța a dispus demontarea închiderii improvizate având în vedere și faptul că respectivul șopron de lemne a fost extins de către reclamantă până la actuala împrejmuire dintre cele două imobile, cu închiderea improvizată laterală și învelitoarea din tablă prin retragerea acoperișului improvizat al șopronului la structura inițială - situată după linia de hotar trasată de experții topografi S. N., C. E. și I. N..
Se impune și prelungirea soclului de la imobilul nr. 72 – proprietatea reclamantei – până la casa nr. 71 proprietatea pârâților – prin zidărie - înălțime 2m și lățime 12,5 cm, întrucât în lipsa acestei lucrări este permis accesul, vizibilitatea spre interiorul proprietății – oricărei persoane din stradă în curtea și casa imobilului învecinat – anexă foto la raport, reținând, totodată, și împrejurarea că toate casele-imobile învecinate – fațadele au închideri spre stradă – constatarea expertului la fața locului, planșe foto.
Se reține din această lucrare de specialitate și situația privind necesitatea efectuării de către reclamantă a soclului respectiv și pentru asigurarea scurgerii apelor de precipitații colectate de șanțul comun dintre case, situație ce impune efectuarea odată cu soclul pe terenul proprietatea sa și a lucrării privind gura de scurgere cu diametrul de 100 cm, prevăzută de expert în lucrarea de specialitate.
În caz de refuz în efectuarea acestei lucrări se va efectua de pârâți pe cheltuiala reclamantei stabilită la suma de 900 lei de către expert constructor T. Vinicius.
În drept s-au avut în vedere prev. art. 551, art. 601-605, 611 Cod civil.
În baza art. 622 Cod civil, a obligat părțile să-și asigure efectuarea lucrărilor necesare – pentru delimitare, împrejmuire, pentru stabilirea liniei de hotar stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de cei trei experți – Somașan N., C. E. și I. N. și efectuarea lucrărilor necesare de reparații, întreținere a imobilelor învecinate, casa cu nr. 71 Ciuta și casa cu nr. 72 Ciuta – potrivit expertizei în construcții efectuată de expert T. Vinicius.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamanta F. E. criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând modificarea acestei hotărâri și pe fond pe cale de consecință, admiterea acțiunii introductive, așa cum a fost formulată și precizată, și respingerea cererii pârâților reclamanți-reconvenționali D. F., I. (F. D.) M. B. și I. A., și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că, instanța de fond s-a pronunțat pe baza unei aprecieri eronate a probelor, conferind relevanță probatorie suplimentului raportului de expertiză realizat de cei trei experți topografi C. E., S. N. și I. N., deși acest raport nu a fost avizat de OCPI C.-S. și este fundamental eronat, în totală neconcordanță cu datele de la fața locului și cele conținute în documentele cadastrale.
Instanța de fond nu a luat în considerare obiecțiunile formulate de reclamantă cu privire la suplimentul raportului de expertiză realizat de cei trei experți topografi C. E., S. N. și I. N., dar nici susținerile reclamantei și dovedite prin autorizațiile de construcție depuse la dosar, în conformitate cu care edificarea construcției, a anexelor și a accesoriilor pentru furnituri a fost executate cu respectarea normelor legale aflate în vigoare la momentul realizării construcției, în conformitate cu cele înscrise în evidența cadastrală și cu autorizația și planurile de construcție.
Șopronul ce face obiectul expertizei în construcții a fost construit în anul 1997 și nu au fost efectuate modificări asupra acoperișului acestuia, prin urmare reclamanta nu are ce să demonteze și să aducă la structura inițială în ce privește această construcție deoarece structura inițială este identică cu structura actuală a construcției în cauză.
Lucrarea de închidere prin zidărie în grosime de minim 12,5 cm și înălțime 2 m dispusă de instanța de fond este netemeinică și nelegală, pe de o parte pentru că nu a fost cerută în termenul procedural și nici formulată ca obiectiv pentru expert, iar pe de altă parte realizarea acestei lucrări de zidărie ar împiedica accesul reclamantei pe spațiul aflat în proprietate și ar pune în imposibilitatea de a efectua lucrările de întreținere și reparație a casei.
Dispoziția instanței, fixată în sarcina reclamantei, de a efectua lucrările de scurgere cu diametrul de 100 mm și betonarea șanțului comun sunt total inutile de vreme ce scurgea apelor fluviale este asigurată prin burlanele deja fixate pe imobil. Mai mult, această dispoziție este confuză deoarece șanțul comun la care se referă instanța nu există în realitatea faptică, terenul aflat între casa subsemnatei reclamante și zidul vecin fiind proprietatea sa. De altfel, această dispoziție a instanței referitoare la închiderea prin zidărie are la bază o confuzie evidentă cuprinsă în Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de T. Vinicius în ce privește înțelegerea și interpretarea obiectivelor pe care instanța i le-a pus în sarcină.
Linia de hotar trasată de experți este în totală contradicție cu planul de carte funciară, planul de amplasament, planul cadastral, fără a avea niciun fel de corespondent în planurile cadastrale pe care le-a pus la dispoziția experților.
Cei trei experți au răspuns obiectivelor, în mod vădit și netemeinic, în favoarea pârâților astfel, aceștia taie din lățimea terenului între cele 2 ziduri 0,5 m, la punctul 16, potrivit Planului de amplasament și delimitare; la punctul 15 din același plan. Pe toată suprafața de teren, a reclamantei cât și a pârâților nu există trasate coordonate care să indice dimensiunea terenurilor în punctele arătate pe linia de hotar, prin urmare se creează o stare de ambiguitate.
Cei trei experți stabilesc suprafața terenului reclamantei, conform liniei de hotar 2, A, 14, B, ca fiind 1161 mp, aspect total eronat, aceasta fiind de 1137 mp, prin urmare apar 24 de mp în plus. Pe de altă parte, suprafața terenului pârâtei nu este indicată.
Lungimea terenului reclamantei, din vecinătatea pârâtei este de 57,24 m, nefiind egală cu lungimea terenului reclamantei din vecinătatea imobilului cu nr. 73, care este de 58 m, prin urmare cele două lungimi nu sunt egale iar experții topografi nu țin cont de această diferență. Astfel lungimea de 58 m și lățimea de 20 m rezultă o suprafață de 1160 mp, arătată de experți, situație care nu este reală.
Situația din teren nu corespunde cu cea indicată de experți: deși ar trebui să aibă 20 m lățime începând de la punctul A, terenul reclamantei se îngustează până în capătul grădinii. Astfel, la punctul 16-7 indicat cu linie întreruptă se regăsesc doar 19,80 m, la punctul 15-8 unde pârâta este intrată cu gardul pe terenul proprietatea sa, se regăsesc doar 19,22 m, iar la punctul 12-9, sunt 19,80 m și la capătul grădinii, punctele 11-10 sunt trecuți 19,61 m deși ar fi trebuit să fie 19,90 m. în concluzie, terenul a fost mai mult lungit și luat din lățime, tocmai pentru a favoriza pârâții în sensul de a nu fi nevoiți să își desființeze construcțiile edificate pe terenul proprietatea sa și efectuate fără niciun fel de autorizație de construcție: Gardul între cele 2 imobile aflate în localitatea Ciuta la nr. 71 și nr. 72 a fost construit în urmă cu aproximativ 8 ani de către pârâți fără a avea autorizație de construcție în acest sens și fără acordul reclamantei.
Apelanta invocă în drept dispozițiile art. 282-298 din Codul de procedură civilă.
Intimații D. F., I. (fostă D.) M. B., și I. A. au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii intimații au susținut că demersul judiciar mai sus rezumat face parte dintr-o suită de acțiuni ale reclamantei împotriva intimaților, toate lipsite de temei legal și nefundamentate probatoriu și respinse în mod sistematic de instanță ori de autoritățile administrative cărora le-au fost adresate. Astfel, apelanta reclamantă a formulat plângere penală împotriva intimaților pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, pentru fapta de a-i fi tulburat posesia asupra fâșiei de teren de 45-50 cm existent între imobilele. D. fiind faptul că a fost lipsită de temei legal și nefundamentată, plângerea penală a fost respinsă prin rezoluția procurorului din 18.07.2011 emisă în dosarul 1134/P/2011 .și a rezoluției prim-procurorului din 29.08.2011 emisă în lucrarea nr. 483/II/2/2011. De asemenea, prin Sentința penală nr. 451/2011, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ au fost respinse plângerile apelantei reclamante împotriva rezoluțiilor emise de procuror în dosarul penal mai sus arătat.
Mai mult, pe parcursul demersului civil ce face obiectul prezentului dosar, comportamentul apelantei reclamante este abuziv și tergiversant. Reclamanta apelantă a schimbat patru sau cinci avocați și a generat dificultăți experților numiți de instanță pentru efectuarea rapoartelor de expertiză dispuse în cauză. Astfel, așa cum se menționează și în Sentința civilă nr. 878/2014, reclamanta nu a acceptat să participe la măsurători pe terenul pârâților și nici nu a permis accesul acestora pe terenul său.
Referitor la cererea de apel formulată de apelanta reclamantă, apreciază că aceasta este neîntemeiată .
Astfel, susținerile cuprinse în apel (pct. 1, 2 și 3) în conformitate cu care Instanța de fond s-a pronunțat pe baza unei aprecieri eronate a probelor sunt nefundamentate argumentativ. Apreciază ca fiind vagi și neconvingătoare . aserțiunile aduse pentru susținerea acestui punct de vedere. Astfel, apelanta reclamantă susține că: „Suplimentul Raportului de expertiză realizat de cei trei experți topografi C. E., S. N. și I. N. (...) este fundamental eronat, în totală neconcordanță cu datele de la fața locului și cele conținute în documentele cadastrale".
Respinge cu fermitate a motivul invocat de apelanta reclamantă la pct. 4 din apel, conform căruia "Sentința apelată denotă o aplicare greșită a legii, consecutivă stabilirii greșite a situației de fapt, întrucât se fundamentează pe Raportul de expertiză în construcții realizat de T. Vinicius, raport profund viciat și de natură să distorsioneze situația de pe teren", și apreciază că o astfel de susținere este total neîntemeiată și nu corespunde cu starea de fapt existentă.
În ce privește decizia instanței de a obliga apelanta reclamantă la prelungirea soclului de la imobilul nr. 72 - proprietatea reclamantei până la casa nr. 71 proprietatea pârâților - prin edificarea unui zid cu înălțimea de 2 m și lățimea de 12,5 cm, apreciază că este justificată deoarece în lipsa acestei lucrări este permis accesul oricărei persoane din stradă în curtea și casa imobilului învecinat, imobilului aparținând intimaților, așa cum reflectă și planșa fotografică anexată (anexa 1).
Argumentul invocat de apelanta reclamantă potrivit căruia o atare lucrare de zidărie "ar împiedica accesul apelantei reclamante pe spațiul aflat în proprietate și ar pune-o în imposibilitatea de a efectua lucrările de întreținere și reparație a casei" este lipsit de relevanță cu atât mai mult cu cât însăși apelanta reclamantă, în cererea introductivă, face mențiunea expresă că spațiul foarte îngust de aproximativ 45-50 cm nu este suficient pentru a permite accesul și efectuarea lucrărilor de întreținere și reparație a casei.
Falsă este și afirmația apelantei reclamante în conformitate cu care, prin raportul de expertiză în construcții efectuat în speță, expertul T. Vinicius și-ar fi depășit atribuțiile, în sensul că ar fi efectuat și o expertiză topografică.
În ceea ce privește observația pe care apelanta reclamantă o formulează în conformitate cu care "sentința apelată denotă o aplicare greșită a legii, consecutivă stabilirii greșite a situației de fapt, întrucât se fundamentează pe Raportul de expertiză realizat de cei trei experți S. N., C. E. și I. N.", arată că obiecțiunile de ordin tehnic cuprinse în cererea de apel (pct.5) nu sunt altceva decât o reiterare a obiecțiunilor formulate de apelanta reclamantă în fața instanței de fond și clarificate de experți atât prin Răspunsul la obiecțiuni cât și prin Suplimentul la raportul de expertiză tehnică.
Intimații invocă în drept art. 289 și urmat, din Codul de procedură civilă.
Tribunalul a constatat că apelul este nefondat și l-a respins pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor în materie, iar argumentele din calea de atac nu sunt susținute.
Instanța de fond a acordat relevanță probatorie unor planuri, documente cadastrale și expertize tehnice judiciare care atestă o stare de fapt în concordanță cu realitatea.
În ordinea motivelor arătate, instanța reține că șopronul la care face referire apelanta a suportat modificări semnificative care aduc atingere zonei de hotar dintre cele două imobile învecinate (în zona pct 15-16A din Raportul de expertiză în specialitatea construcții efectuat în cauză), motiv pentru care în mod corect instanța de fond a dispus demontarea extinderii improvizate a șopronului de la nr. 72 de către reclamantă și retragerea acestuia după linia de hotar, trasată de expertiza topo, reținând faptul că respectivul șopron de lemne a fost extins de către reclamantă până la actuala împrejmuire.
Mai mult decât atât, Tribunalul a observat că expertul desemnat în cauză, în Raportul de expertiză în construcții invocat, a inclus doar o schiță în care, a evidențiat poziția actuală a construcțiilor în raport cu linia de hotar stabilită prin Raportul de expertiză realizat de cei trei experți S. N., C. E. și I. N..
De altfel, prin adresa de numire comunicată expertului T. Vinicius, instanța a pus în vedere acestuia ca pentru efectuarea lucrării să ia cunoștință de situația privind expertiza efectuată în specialitatea topografie a celor trei experți și să propună o variantă care să țină cont de linia de hotar stabilită prin expertiza topografică, ceea ce de altfel s-a și făcut.
Așadar expertul în construcții T. Vinicius arată că se impune obligarea apelantei de a închide golul dintre cele două case de 47 cm, în sensul zidirii acestuia până la înălțimea de 2 m pentru a se evita accesul persoanelor și animalelor în curtea casei pârâților, cât și pentru a se împiedica vizibilitatea în curtea casei acestora. Lucrarea de închidere prin zidărie între cele două imobile, dispusă de instanță este temeinică și legală în concordanță cu cererile formulate de intimați.
În privința celui din urmă motiv de apel, instanța a reținut că burlanele la care se face referire sunt fixate pe latura frontului stradal al imobilului, și nu în spațiul dintre cele două imobile rămas liber, unde apa pluvială se scurge spre zidăria și fundația imobilului afectând construcția și, pe termen lung, punând în pericol structura de rezistență a casei.
Susținerile apelantei reclamante referitoare la o eventuală confuzie pe care expertul T. Vinicius o face între golul de la streașină casei spre podul acesteia și golul dintre casa reclamantei și zidul pârâților" au fost apreciate de instanța de apel ca personale și nesusținute, tribunalul reținând că apelanta nu este constantă în solicitările adresate instanței, iar observațiile pe care le face au în vedere variațiuni nesemnificative în ceea ce privește linia de hotar între cele două imobile, că o fixare a liniei de hotar, alta decât cea dispusă de instanță ar fi în totală neconcordanță cu înscrisurile din evidența cadastrală, din actele de proprietate precum și din starea de fapt.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., Tribunalul a respins apelul declarat de apelanta F. E., împotriva sentinței civile nr. 878/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, iar în baza dispozițiilor art. 274-276, Cod procedură civilă a obligat apelanta la cheltuieli de judecată în sumă de 250 lei reprezentând onorariu apărător.
Împotriva Deciziei civile nr. 229/16.10.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. a declarat recurs reclamanta F. E.solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta invocă motive de netemeinicie si nelegalitate ale sentinței, prevăzute de art. 483 si urm. coroborat cu art. 488 pct. 6 si 8 C.proc civ. si constau in următoarele:
Sub aspectul reținerii aspectului de corectitudine a liniei de hotar dispuse in cauza pe baza expertizelor întocmite solicită a se constata că linia de hotar nu este stabilita conform situațiilor cadastrale deoarece aceasta a "fost stabilita urmând linia construcțiilor efectuate de pârâți cu încălcarea limitelor de proprietate.
Conform planului cadastral si de încadrare in zona proprietatea reclamantei se in spate cu încă aproximativ 15 m in lungime mai mult decât proprietatea pârâților si este lipita de numărul 50,51 proprietatea actuala a lui Mitus V., iar pe schița executata de experți limita proprietății recurentei este deplasata cu aproximativ la circa un metru distanta de aceasta proprietate, fiind trasata după limitele construcțiilor pârâților.
Solicită să se constate ca nici experții topografi, si nici cel in construcții nu au verificat sau luat in considerare faptul ca toate construcțiile reclamantei sunt făcute pe baza de planuri autorizate de încadrare in zona, că toate construcțiile acesteia sunt situate si poziționate la circa 0,50 m de linia de hotar existenta la data edificării lor.
Recurenta mai solicită să se constate că pârâții nu au construit nici unul din imobile pe baza de plan, autorizație de construcție și, cu excepția casei de la . si anexe le-au construit până la limita construcțiilor anterioare efectuate de reclamantă legal, încălcând și linia de hotar și construind anexele chiar și pe terenul proprietatea reclamantei, ceea ce a determinat-o să solicite grănițuirea conform întinderii drepturilor de proprietate înscrise în Cf.
Susține că toate expertizele sunt întocmite plecând de la construcțiile ilegale si abuziv construite de pârâți si nu iau in considerare nici situațiile cadastrale si nici nu se refera Ia construcțiile reclamantei recurente legal efectuate si edificate pe baza de planuri si autorizații, poziționate la vremea edificării lor la circa 0,50 m de linia de hotar.
Araată că schița privitoare la cele doua imobile este in același format A 3 existent la dosar, însă între cele trei planuri-respectiv de încadrare in zona,cel de cf si schița de amplasament nu exista corespondenta, liniile de demarcație din schițele CF fiind drepte spre deosebire de limita de grănițuire ce pare scoasa dintru sac (schimbându-și orientarea și direcția după cum au construit pârâții).
În același timp respingerea apelului cu privire la aspectele privind construcția unui zid la golul dintre case de la . curtea pârâților, respectiv pentru a împiedeca pătrunderea animalelor sau persoanelor pe proprietatea acestora, a le amenaja scurgere pentru apele pluviale din curtea lor printre cele doua case, privitor la demolarea construcțiilor legal executate pe baza de autorizații consideră ca este nelegală si netemeinica, sentința in cauza fiind data cu încălcarea elementară a principiilor de drept, reprezentând in același timp un plus petit.
Având în vedere motivele de fapt si de drept invocate mai sus solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate in cauza si trimiterea cauzei spre rejudecare cu obligația de a se efectua expertize raportate la cartea funciara si nu la situația construcțiilor abuziv construite, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata in toate instanțele.
În drept, invocă dispozițiile art.483 rap. la art. 486 ,488 pct. 6 si 8 ,si următoarele C.proc.civ.
Reclamanta recurentă F. E. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului, așa cum este formulat în scris și pentru considerentele de fapt și temeiurile de drept expuse detaliat în cererea de recurs.
Intimații D. F., I. (fostă D.), M. B. și I. A. au depus de asemenea concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 878 pronunțate în ședința publică din data 16 aprilie 2014 și comunicată Ia data de 12.05.2014, de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr._, ca nefundat, menținerea Sentinței civile nr. 878 pronunțate în ședința publică din data 16 aprilie 2014 și comunicată la data de 12.05.2014, de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr._, ca temeinică și legală, obligarea recurentei reclamante la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentului recurs de către intimați.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În prealabil, Curtea constată că raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată care a declanșat litigiul în cadrul căruia s-a formulat prezentul recurs și la prevederile art. 3 coroborate cu art. 81 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, respectiv dispozițiile art. 24 și 25 din Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile procesuale aplicabile pricinii sunt cele ale Codului de procedură civilă în vigoare la momentul înregistrării acțiunii, și nu ale Noului Cod proc.civ., adoptat pe parcursul soluționării cauzei.
Prin urmare se constată că dispozițiile art.488 pct.6 și 8 NCPC invocate ca temei al cererii de recurs corespund cu art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ.
În al doilea rând, Curtea reține că nu mai pot fi luate în considerare, în raport de prevederile art.150 C.pr.civ., cererile în probațiune formulate prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, respectiv terminarea procedurii contradictorii desfășurate în fața instanței de judecată.
În al treilea rând, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.303 alin.1 și 2 C.pr.civ. care reglementează termenul în care trebuie motivat recursul declarat, acesta se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Prin urmare, instanța de recurs va avea în vedere doar criticile invocate de recurentă prin cererea de recurs depusă la 23.12.2014, nu și motivele suplimentare invocate prin înscrisul intitulat completare la recurs motivat care apar ca fiind tardiv invocate față de prevederile legale menționate.
Referitor la motivele de recurs din cererea declanșatoare a căii de atac, Curtea de apel constată că nu sunt fondate.
Se reține că nu este incident în speță motivul de modificare prev. de art.304 pct.7 C.pr.civ. Instanța de recurs constata ca decizia din apel este motivata, iar considerentele sale nu cuprind motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind arătate considerentele de fapt si de drept pentru care tribunalul a respins apelul reclamantei, cu referire la motivele invocate de aceasta. De altfel, se remarcă împrejurarea că recurenta nici măcar nu a indicat în ce ar consta motivarea contradictorie a instanței de apel sau care ar fi motivele străine de natura pricinii inserate de aceasta în decizie.
În ceea ce privește dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. privind aplicarea greșită a legii, Curtea reține că nu sunt indicate în cererea de recurs textele legale care ar fi greșit aplicate sau interpretate de instanța de apel.
Curtea constată că instanțele de fond in mod legal au soluționat acțiunea în grănițuire, stabilind linia de hotar între terenurile proprietatea părților. În sens material dreptul la acțiunea în grănițuire reglementată de art.560 Noul Cod Civil reprezintă posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile. Grănițuirea presupune așadar reconstituirea hotarului real, într-o asemenea acțiune judecătorul trebuind să se pronunțe nu asupra existenței dreptului de proprietate (în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate, al cărui contur este fixat prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile. Operațiunile judiciare ale grănițuirii constau în identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar. În mod corect judecătoria a stabilit, iar tribunalul a menținut linia de hotar conform concluziilor experților exprimate în cadrul suplimentului la raportul de expertiză topografică, aceștia arătând că, având în vedere propunerea făcută la pct.7.4 din expertiza în construcții, adică faptul că refacerea hotarului în zona grădinilor nu se justifică, în măsura în care se menține actuala limită actuală dintre cele două imobile în zona grădinilor, linia de hotar va fi definită de punctele 2,A,15,14,12.
Recurenta a mai criticat decizia de apel prin prisma stabilirii situației de fapt. Însă stabilirea corectă a stării de fapt depinde exclusiv de instanțele fondului și scapă controlului de legalitate, în condițiile reglementate de art. 304 C.proc.civ. Cu alte cuvinte, toate motivele de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a deciziei de apel intră sub incidența pct. 10 și 11 ale art. 304 C.proc.civ., în prezent abrogate, astfel, încât ele nu mai pot fi supuse cenzurii instanței de recurs. Așadar în cadrul recursului formulat împotriva deciziei pronunțate în apel nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ., instanța de recurs fiind ținută să se raporteze la starea de fapt stabilită de primele două instanțe, fără reanalizarea probelor deja administrate.
Recurenta a mai invocat și faptul că respingerea apelului cu privire la aspectul privind construcția unui zid la golul dintre case, amenajarea scurgerii pentru apele pluviale și la demolarea construcțiilor este nelegală și netemeinică, sentința fiind dată cu încălcarea principiilor de drept, reprezentând în același timp un plus petit. Acest motiv s-ar circumscrie pct. 6 al art. 304 C.proc.civ., dar nu este întemeiat deoarece tribunalul a respins apelul reclamantei, iar pârâții reclamanți reconvențional au solicitat prin cererea reconvențională completată după efectuarea expertizei în construcții ca instanța să dispună obligarea reclamantei să închidă golul dintre cele 2 case în sensul zidirii acestuia, conform propunerilor expertului T. Vinicius de la pct.7.2 din concluzii și să mute anexa construită pe gardul proprietatea pârâților reclamanți (f.23 și 310, fila 268 din dosarul judecătoriei). Ca urmare, instanțele de fond nu au încălcat principiul disponibilității și nu au depășit limitele investirii.
Sintetizând cele mai sus arătate, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate, astfel încât, în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul formulat împotriva Deciziei civile nr.229/A din 16.10.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S..
În baza art.316 rap. la art.298 și 274 C.pr.civ. va obliga recurenta să plătească intimaților I. M. B. și I. A. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat conform chitanței depuse la fila 24 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
> ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă F. E. în contradictoriu cu intimații pârâți D. F., I. M. B. și I. A. împotriva Deciziei civile nr. 229/A din 16.10.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Obligă recurenta să plătească intimaților I. M. B. și I. A. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. A.M.N /17.03.2015
Tehnored. S.C. - 2 ex./ 17.03.2015
Prima instanță, Judecătoria Caransebeș, judecător A. P.
Instanța de apel, Tribunalul C.-S., judecători M. M., C. A. N.
| ← Strămutare. Sentința nr. 45/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Servitute. Decizia nr. 61/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
