Acţiune în constatare. Decizia nr. 911/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 911/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 911/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.911
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.11.2014
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. R., prin M. Caransebeș împotriva deciziei civile nr. 65A/24.03.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată CNCF „C.” SA București, prin Sucursala R. C. Timișoara, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat C. C., pentru recurent, lipsind intimata.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 19.11.2014, recurentul a depus la dosar minuta timbrării.
Reprezentantul recurentului depune taxa judiciară de timbru, potrivit minutei timbrării, cu suma de 864 lei și 3 lei timbru judiciar, semnând ordinul de plată, depus în copie la dosar, pentru conformitate și arată că nu mai are alte cereri de formulat., situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, în consecință, modificarea deciziei civile în sensul admiterii apelului formulat de S. R. cu consecința schimbării sentinței civile a judecătoriei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată, cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Caransebeș, la data de 20.01.2011, sub nr._, reclamantul S. R. prin M. Caransebeș reprezentat de primar a chemat în judecată pârâta R. C. Timișoara, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nelegalitatea înscrierii în CF 270 Caransebeș a dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilelor cu nr. top. 471 Casa pe intravilan sub nr. de conscriere 22 de 334 st. și nr. top.472 G. în intravilan de 213 st; să dispună radierea înscrierii și revenirea la situația anterioară de CF de sub B 9 S. R. prin M. Caransebeș.
În motivarea acțiunii, a arătat că imobilele au fost proprietatea Statului R. dobândite prin cumpărare în anul 1949 în baza ordonanței de adjudecare din dosarul execuțional nr.3374/1949, iar la 13.05.1992, sub nr. 1020, în mod abuziv pârâta și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor sub B 10 cu titlu de posesie.
Înscrierea s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale ale Decretului Lege nr.115/1938, întrucât în Anexa nr.1 a H.G. nr. 235/1991 nu sunt cuprinse aceste imobile, iar H.G. nr.570/1992 nu are legătură cu imobilele din litigiu.
La data emiterii H.G. nr.235/1991 pârâta nu avea un drept real asupra imobilelor și proprietatea aparținea Statului R., respectiv Municipiului Caransebeș.
A mai arătat că posesia pârâtei asupra imobilelor nu-i conferă dreptul de proprietate.
În drept, a invocat Legea nr.215/2001, Legea nr.213/1998, art.34 alin. 1-2 și 4, art. 35 alin. 1 din Decretul Lege nr.115/1938.
P. întâmpinarea depusă la filele 16 și 26 dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
P. notele de ședință depuse la fila 23 dosar, reclamantul a arătat că acțiunea este cu obiect rectificare CF.
P. sentința civilă nr.1939/6.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Caransebeș a respins acțiunea civilă precizată și formulată de reclamantul S. R. prin M. Caransebeș reprezentat de primar în contradictoriu cu pârâta CNCF C. SA București - Sucursala Regională C. Timișoara, având ca obiect rectificare CF; fără cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de CF de la fila 29 dosar, imobilul evidențiat în CF_ (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1270) nr. top./cad. 471 de 1201 mp, cad.C 1 Caransebeș, nr.22, are ca proprietar R. C. Timișoara, notare efectuată sub nr. 1020/13.05.1992.
Anterior notării în CF 1270 Caransebeș sub B 10 a dreptului pârâtei, imobilul a fost proprietatea Statului R. (B9), drept notat sub nr. 1319/24.06.1950, în baza ordonanței de adjudecare din 8.04.1950, din dosar execuțional nr.3374/1949, dată de Tribunalul S. (Lugoj), cu titlu de cumpărare la licitație publică, Ministerul Transporturilor avea drept de administrare operativă (folosință).
Analizând înscrisurile ce au stat la baza intabulării în CF ( filele 52-75), instanța de fond a reținut că, întrucât imobilele figurau ca mijloace fixe în patrimoniul pârâtei, persoană juridică ce le folosea și care avea notat în CF la rubrica sarcini dreptul de administrare, în baza HG nr.570/1991, care a modificat HG nr.235/1991, în mod corect s-a notat în CF dreptul de proprietate al pârâtei.
În speță, instanța de fond a constatat că nu subzistă niciunul dintre cazurile de rectificare, înscrierea în CF fiind legală, iar M. Caransebeș nu justifică interesul în promovarea acțiunii, întrucât în CF anterior intabulării pârâtei figura S. R. al cărui reprezentant în litigiile privind dreptul de proprietate este Ministerul Finanțelor și nu unitatea administrativ teritorială.
Împotriva sentinței civile nr.1939/6.06.2012, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, a declarat recurs S. R. prin M. Caransebeș, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Caransebeș.
În motivarea recursului, a arătat că lipsa interesului în promovarea oricărei forme procedurale din cadrul acțiunii sau a unei din cerințele sale se invocă pe cale de excepție. O astfel de excepție nu a fost invocată pe parcursul procesului pentru a putea fi pusă în discuție. Principiul dreptului la apărare impune să fie asigurată tuturor părților posibilitatea de a participa la toate fazele procesuale, inclusiv în faza formulării concluziilor cu ocazia invocării unei excepții. Constituie o încălcare a acestui principiu soluționarea cauzei fără a putea formula apărări pe această excepție a lipsei de interes.
Instanța de fond nu a înțeles să citească materialul probator administrat în cauză, deoarece nu există niciun înscris în dosar din care să rezulte că imobilele înscrise în CF nr.1270 Caransebeș de sub A1-2 figurau ca mijloace fixe în patrimoniul Regionalei C. Timișoara. Aceasta a avut doar un drept de administrare care nu se identifică cu un drept de proprietate, iar în dosar nu se regăsește niciun alt act translativ de proprietate. Înscrierea în cartea funciară s-a întemeiat pe o simplă adresă emisă de către R. C. Timișoara, care nu reprezintă un mod de dobândire a proprietății.
Înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilelor este abuzivă și cu încălcarea prevederilor legale în materie, respectiv a Decretului Lege nr.115/1938 în vigoare la data efectuării înscrierilor în CF.
În drept, a invocat dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
În cauză a formulat întâmpinare pârâta CNCF „C.” SA București -Sucursala Regională C. Timișoara, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În motivarea întâmpinării, a arătat că, în condițiile în care reclamanta nu a prezentat o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se constate una din situațiile statuate de art.34 din Legea nr.7/1996 republicată, cererea de rectificare a acesteia este neîntemeiată și nelegală.
P. decizia civilă nr.65/A/24.03.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de S. R. prin M. Caransebeș, reținându-se, în esență, că acțiunea în rectificare carte funciară are caracter accesoriu, deoarece se constituie într-o cerere subsecventă a acțiunii principale, care ocrotește dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă a situației juridice reale.
De cele mai multe ori, acțiunea în rectificare carte funciară, întemeiată pe dispozițiile art.34 din Legea nr.7/1996, se grefează pe acțiunea principală având ca obiect anularea sau constatarea nulității înscrierii sau încheierii prin care s-a făcut înscrierea vătămătoare, cu alte cuvinte acțiunea în rectificare este o acțiune accesorie grefată pe o acțiune principală care constituie suportul său juridic.
Din această perspectivă, este corectă soluția instanței de fond care a constatat că nu subzistă niciunul din cazurile de rectificare prevăzute de lege, înscrierea în CF fiind legală, iar M. Caransebeș nu justifică interesul în promovarea acțiunii, întrucât în CF anterior intabulării pârâtei figura S. R., al cărui reprezentant în litigiile privind dreptul de proprietate este Ministerul Finanțelor și nu unitatea administrativ teritorială.
Împotriva deciziei civile pronunțată de Tribunalul C.-S. reclamantul S. R. prin M. Caransebeș, a declarat recurs în termen legal la data de 4.08.2014, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și rejudecând, pe fond, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată și precizată ulterior.
În motivare, reclamantul recurent subliniază nelegalitatea ambelor hotărâri, întrucât în Anexa nr. 1 la H.G. nr. 235/1991 privind înființarea SNCFR nu sunt cuprinse imobilele asupra cărora poartă litigiul de față;
-la data înscrierii dreptului de proprietate în favoarea ei, intimata-pârâtă nu avea nici un drept real (nici chiar unul de administrare) asupra imobilelor în discuție;
-pe cale de consecință, intimata-pârâtă exercita asupra imobilelor, astăzi în litigiu, un drept precar, ce nu putea fi valorificat în maniera în care a făcut-o intimata-pârâtă;
-în virtutea art. 36 alin. (1) din Legea cu nr. 18/1991, terenurile din intravilanul localităților trec în proprietatea unităților administrativ-teritoriale în perimetrul cărora aceste imobile se găsesc, trecere care are loc de drept, chiar și fără îndeplinirea formalităților menționate la art. 26 din Legea cu nr. 18/1991; astfel de imobile devin, prin efectul legii, obiect al proprietății publice ale unităților administrativ-teritoriale și, prin urmare, devin bunuri inalienabile, imprescriptibile și insesizabile; Astfel se și explică de ce M. Caransebeș a promovat acțiunea de față în numele și în reprezentarea Statului R..
În plus, reclamantul recurent subliniază că acțiunea care face obiectul dosarului de fată este, într-adevăr, o acțiune în rectificare de carte funciară, care însă nu putea fi grefată, așa cum susține instanța de apel, pe o principală acțiune în anularea sau constatarea nulității absolute a actului juridic în baza căruia a fost făcută înscrierea, având în vedere faptul că înscrierea nu s-a făcut în baza unul act juridic existent, ci abuziv și fără temei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
P. întâmpinarea formulată în cauză la 14 octombrie 2014 (fila 11-14 dosar), CNCF „C.” SA București, prin Sucursala R. C. Timișoara a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, nefiind îndeplinite niciuna din ipotezele reglementate de art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamant, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În materie civilă, trebuie respectat principiul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii. Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii.
În plus, conform art. 129 aliniat final C.pr.civ., instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.
În raport de aceste considerente, din cererea introductivă formulată de reclamant la data de 20 ianuarie 2011, rezultă că obiectul concret dedus judecății îl constituie cererea de a se constata nelegalitatea înscrierii în CF nr. 1270 Caransebeș, a dreptului de proprietate al Regionalei C. Timișoara, asupra imobilelor cu nr. top 471 Casa pe intravilan sub număr de conscriere 22 de 334 st și nr. top 472 Gradina în intravilan de 213 st., și pe cale de consecință să se dispună radierea din CF a dreptului de proprietate al pârâtei asupra acestor imobile de sub B10 și revenirea la înscrierea anterioară de sub B9 în favoarea Statului R., prin M. Caransebeș.
În plus, și prin motivele de recurs invocate de reclamant (alin. 2 pagina 3 a recursului) s-a subliniat că acțiunea de față este o acțiune în rectificare CF care nu putea fi grefată (cum susține instanța de apel) pe o acțiune principală în anularea sau constatarea nulității absolute a actului juridic în baza căruia s-a făcut înscrierea, întrucât aceasta s-a făcut abuziv și fără temei,și nu în baza unui act juridic existent.
Sub acest aspect, însă, Curtea apreciază că instanțele fondului în mod corect au respins acțiunea ca nefondată în raport cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 (indicate de reclamant ca temei de drept al demersului judiciar de față), stabilind caracterul accesoriu al acțiunii în rectificare CF, față de existența imperativă a unei acțiuni principale având ca obiect anularea sau constatarea nulității înscrierii s-au a încheierii prin care s-a făcut înscrierea vătămătoare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosar, fila 14 dosar fond, respectiv copia CF nr. 1270 Caransebeș, rezultă titlul în baza căruia pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în CF, neatacat de reclamant prin prezenta acțiune.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauză, instanțele de fond au făcut o corectă reținere și aplicare a dispozițiilor art. 34 din Legea nr.7/1996, raportat la obiectul concret dedus judecății prin acțiunea introductivă – rectificare CF, astfel încât, nefiind incident niciunul din temeiurile de modificare a deciziei civile, în baza art. 296 și 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. R. prin M. Caransebeș împotriva deciziei civile nr. 65A/24.03.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Dă în debit reclamantul cu suma de 864 lei aferentă căii de atac a apelului și suma de 1728 lei, aferentă primei instanțe, ca taxe judiciare de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. C. P.
GREFIER,
A. B.
RED: M.G./10.12.2014
TEHNORED: A.B./18.12.2014 /2 ex./SM/2 ex. scrisoare debitare
Instanța de fond: Judecătoria Caransebeș
Judecător: G. D.
Instanța de apel: Tribunalul C.-S.
Judecători: R. L. M., A. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 105/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
