Legea 10/2001. Decizia nr. 143/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 143/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 143
Ședința publică din 13 februarie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G. JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: S. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul P. M. Timișoara, de către reclamantele P. G. Z. M. și K. G. M., precum și de către pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. București, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor P. T., împotriva sentinței civile nr. 510/2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat L. G. I. și cu pârâții intimați C. L. al M. Timișoara, U. A. Teritorială a M. Timișoara prin P. M. Timișoara și S. R. prin C. L. al M. Timișoara, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. C. în substituirea av. L. M., pentru reclamantele recurente P. G. Z. M. (lipsă) și K. G. M. (lipsă), consilier juridic V. S. pentru pârâții recurenți P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara și pentru pârâții intimați C. L. al M. Timișoara, U. A. Teritorială a M. Timișoara prin P. M. Timișoara și S. R. prin C. L. al M. Timișoara, lipsă fiind pârâtul recurent S. R. prin M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P. T. și reclamantul intimat L. G. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar, prin Serviciul registratură al instanței, la 11.02.2014, concluzii scrise formulate de reclamantele recurente P. G. Z. M. și K. G. M..
Avocat G. C. pentru reclamantele recurente solicită disjungerea cauzei cu privire la părțile față de care există o dispoziție de restituire în natură, pentru ca părțile pe care le reprezintă să nu fie prejudiciate de folosința bunului. Astfel, solicită disjungerea cauzei pentru partea din imobil neînstrăinată, referitor la care prima instanță a dispus restituirea în natură, soluție care solicită să fie menținută; pentru partea din imobil anterior înstrăinată, dat fiind că între timp a fost constatată nulitatea actelor de înstrăinare, solicită admiterea recursului reclamantelor și casarea parțială a hotărârii primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, numai cu privire la partea din imobil care inițial a fost înstrăinată.
Consilier juridic V. S. pentru pârâții recurenți și pârâții intimați solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de disjungere.
Instanța respinge ca inadmisibilă în recurs, cererea de disjungere formulată de reclamantele recurente.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat Giuconae C., pentru reclamantele recurente P. G. Z. M. și K. G. M., solicită admiterea recursului reclamantelor astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în parte a hotărârii recurate, doar în ceea ce privește apartamentele 2-7, cu privire la care a obținut ulterior o hotărâre de constatare a nulității și dispunerea restituirii întregului imobil către reclamante. Cu privire la recursurile pârâților, solicită respingerea acestora, susținând că M. Finanțelor P. în reprezentarea Statului R. are calitate procesuală pasivă, chiar dacă acesta arată că nu are calitate procesuală. Solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic V. S., pentru pârâții recurenți P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara și pentru pârâții intimați C. L. al M. Timișoara, U. A. Teritorială a M. Timișoara prin P. M. Timișoara și S. R. prin C. L. al M. Timișoara, solicită admiterea recursului pârâților recurenți și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, admiterea excepției lipsei calității procesuale active și a excepției lipsei de interes a reclamantelor P. G. Z. M. și K. G. M.. Susține, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. Timișoara și a Unității A. Teritoriale, precum și lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P.. Cu privire la recursul reclamantelor, prin care se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 510/2013, pronunțată de Tribunalul T., Secția I Civilă în dosarul cu nr._ /22.04.2009, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului L. al Municipilui Timișoara, a pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P., invocată de pârâți.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Primăria M. Timișoara.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantele P. G. Z. M. și K. G. M. în contradictoriu cu pârâta Primăria M. Timișoara.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele P. G. Z. M. și K. G. M. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara, Municipiul Timișoara prin P., S. R. prin C. L. al M. Timișoara, S. R. prin M. Finanțelor P.
S-a anulat Dispoziția nr. 564/03.03.2009 emisă de pârâtul P. M. Timișoara.
S-a dispus restituirea în natură în cote egale de ½ fiecare, către reclamantele P. G. Zelina M. și Kuzsmann G. M. a următoarelor imobile situate în Timișoara, . înscrise în CF col. Nr. 141 Timișoara și CF_ Timișoara nr. Top 383: . 6,44% pc și boxa nr.1 în suprafață de 12,93 mp; . 4,25% pc și boxa nr. 14 în suprafață de 6,89 mp; . 3,39% pc; . 5,59% pc; SAD cu 4 încăperi și 7,05% pc.
S-au stabilit pentru reclamante cote egale de ½ din dreptul de folosință special asupra terenului aferent spațiilor restituite în natură, astfel: 30/460 mp aferent ./460 mp aferent ./460 mp ./460 mp aferent ./460 mp aferent SAD.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a dreptului de folosință special în favoarea reclamantelor, cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001.
A fost obligat pârâtul P. M. Timișoara să emită o nouă dispoziție pentru apartamentele cu nr. 2-7, 11A cu părțile comune și terenul aferent după soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
A fost obligat pârâtul P. M. Timișoara la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamantă.
Instanța de fond a dispus anularea Dispoziției nr. 564/03.03.2009 a Primarului M. Timișoara, referitoare la imobilele situate în Timișoara, ., jud. T., care este nelegală și netemeinică, astfel că, s-a soluționat pe fond contestația, conform Deciziei Nr. XX din 19 martie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite – în Dosarul nr. 37/2006 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din_ .
De asemenea, instanța de fond a dispus restituirea în natură pentru partea din imobil care putea fi restituită la acel moment, prin acordarea de îndată, a măsurilor reparatorii în natură, conform principiului prevalenței restituirii în natură, instituit prin punctul 1 al H.G. 250/2007 (Norme Metodologice de Aplicare), prin Legea 10/2001, astfel: pentru apartamentul nr. 1 situat la parterul imobilului din Timișoara, ., jud. Tmiș; pentru apartamentul nr. 8 situat la etajul I al imobilului din Timișoara, ., jud. T., pentru apartamentele cu nr.9,respectiv 10, situate la etajul I al aceluiași imobil.
P. urmare, s-a dispus și rectificarea cărților funciare pentru imobilele pentru care s-a solicitat restituirea în natură, imobile rezultate din compartimentări, apartamentări, dezlipiri și operațiuni ulterioare de carte funciară, prin radierea dreptului de proprietate al statului român și înscrierea în cărțile funciare ce s-au constituit cu privire la aceste spații după preluarea lor abuzivă, a dreptului de proprietate a reclamanților ca persoane îndreptățite conform Legii nr. 10/2001, înscrierea dreptului lor urmând a se face în cote de: P. G. Z. M. în cota de ½ din fiecare imobil, K. G. M., în cota de ½ din fiecare imobil.
Întrucât pentru imobilele vândute în baza Legii nr.112/1995 există un dosar pe rol în sensul anulării contractelor de vânzare-cumpărare, tribunalul a constatat că sunt întemeiate susținerile reclamantelor vizând nelegalitatea dispoziției.
Astfel, Art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001 prevede că, în cazul acțiunilor în anulare, procedura de restituire este suspendată până la soluționarea acelor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs reclamantele P. G. Z. M. și K. G. M., solicitând admiterea recursului precum și modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar, disjungerea cauzei în ceea ce privește capetele de cerere privind părțile din imobil care au fost înstrăinate, apoi casarea parțială a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului T. în ceea ce privește apartamentele 2-7, 11 A din imobil.
Recurentele și-au motivat în drept recursul cu dispozițiile art. 304, pct. 7,8,9 Cod pr. civ., în ceea ce privește modificarea în parte a hotărârii primei instanțe pentru capetele de cerere privind apartamentele 2-7,11 A din imobil, cu părțile comune și terenul aferent, referitor la care prima instanță a dispus în mod greșit obligarea Primarului M. Timișoara de a emite o nouă dispoziție după soluționarea irevocabilă a Dosarului nr._ .
Recurentele solicită rejudecarea și admiterea contestațiilor în ceea ce privește anularea dispoziției Primarului, cât și în ceea ce privește restituirea în natură a imobilelor notificate pentru care această măsură este posibilă, cu acordarea de măsuri reparatorii compensatorii, în echivalent, pentru părțile care nu ar mai putea fi restituite în natură.
Împotriva Sentinței Civile nr.510/12.02.2013, pronunțată de Tribunalul T., declară recurs și P. M. Timișoara, prin reprezentanții săi legali, solicitând admiterea recursului lor, modificarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii ca nefondată, netemeinică și nelegală a acțiunii formulată de către reclamante.
Recurentul susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, neținând cont de dispozițiile legale în materie, învederând instanței de judecată faptul că, prin contestația formulată, reclamantele solicită anularea Dispoziției Primarului nr. 564/03.03.2009 comunicată reclamanților la data de 18.03.2009, referitoare la imobilul situat în Timișoara, . înscris in C.F.nr.141 Timișoara cu nr.top.383.
Recurentul solicită instanței de recurs să constate că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că în speța de față toate actele doveditoare ale calității de persoane îndreptatite a reclamantelor ar fi fost depuse complet, în copie legalizată, în cadrul procedurii administrative.
Recurentul consideră că instanța de fond și-a depășit atribuțiile judecătorești, aceasta revenind asupra măsurii inițiale de suspendare a prezentului dosar in temeiul art.244 alin. 1 Cod pr.civ., obligând instituția lor să emită o nouă dispoziție pentru ., 11A cu părțile comune si terenul aferent, după soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Recurentul și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art. 304, pct. 8 și 9 și art. 22 și 23 din Legea 10/2001.
De asemenea, împotriva sentinței civile nr. 510/2013 declară recurs Direcția Generală a Finanțelor P. T., în reprezentarea Ministerului Finanțelor P., solicitând instanței să admită recursul lor, să rejudece cauza, să modifice acea parte a sentinței pronunțate de către instanța de fond prin care aceasta a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P. ca reprezentant al Statului R., să admită excepția invocată a lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor P..
În drept, aceștia invocă ca și motiv al recursului art. 304,pct 9 C. pr. Civ., apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii, fiind lipsită de temei legal. De altfel, recurenții arată că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția invocata de către M. Finanțelor P., a lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond motivând prin aceea că "chiar dacă aceste instituții au emis dispoziția contestată (P. M. Timișoara - C. L. al M. Timișoara s.n.), ele sunt subiect pasiv în cererea de acordare de alte bunuri în compensare".
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art. 304, pct. 7,8,9 C. pr. Civ. și a dispozițiilor legale ce vor fi arătate mai jos, Curtea va reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de P. M. Timișoara, Curtea va constata că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii în privința anulării Dispoziției acestuia cu nr. 564/03.03.2009, comunicată reclamanților la data de 18.03.2009, referitoare la imobilul situat în Timișoara, . înscris în C.F.nr.141 Timișoara cu nr.top.383.
În cauză sunt incidente dispozițiile art 2 alin. 1 lit. a și art. 4 din Legea nr. 10/2001, precum și art. 1 și 7 din aceeași lege, în sensul că apartamentele au fost naționalizate abuziv prin D.92/1950 și totodată sunt libere, respectiv se află în continuare în proprietatea Statului, nefiind înstrăinate unor chiriași de bună credință, în baza L.112/1995, la data soluționării notificării. Astfel, Curtea va constata că toate actele doveditoare ale calității de persoane îndreptățite a reclamantelor au fost depuse complet, în copie legalizată, mai mult, dreptul de reprezentare a reclamantelor a fost confirmat prin sentința penală nr. 2 din 11.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-M. în dosar nr._./325/2006.
În ce privește calitatea de proprietar, din cartea funciară reiese că imobilul revendicat de reclamante a fost proprietatea lui Gutekunst P. senior și Gutekunst P. junior în cote egale de ½ fiecare la momentul preluării de către Stat, în temeiul Decretului nr. 92/1950. Succesiunea după autorii menționați a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 63/24.10.2002 emis de Biroului Notarului Public C. R., fila 57 dosar volumul I, act care atestă vocația reclamantelor și îndreptățirea acestora la măsuri reparatorii pentru imobilele din Timișoara, ., jud. T..
Cum sunt incidente dispozițiile art. 2 alin.1 lit. a și art. 4 din Legea nr. 10/2001, Curtea va constata că justificat se impune anularea dispoziției în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.
În baza art. 1 și 7 din aceeași lege, Curtea va constata deci că se justifică restituirea în natură în cote egale de ½ fiecare, către reclamantele P. G. Z. M. și K. G. M. a următoarelor imobile situate în Timișoara, . înscrise în CF col. nr. 141 Timișoara și CF_ Timișoara nr. top 383: . 6,44 % pc și boxa nr. 1 în suprafață de 12,93 mp; . 4,25 % pc și boxa nr. 14 în suprafață de 6,89 mp; . 3,39 % pc; . 5,59 % pc; SAD cu 4 încăperi și 7,05 % pc., acestea fiind spațiile libere, neînstrăinate în baza Legii nr. 112/1995.
Întrucât reclamantele au cetățenie germană, în baza OUG nr. 184/2002 s-a stabilit corect pentru acestea în cote egale de ½ fiecare, a unui drept de folosință special asupra terenului aferent spațiilor restituite în natură, și anume: 30/460 mp aferent ./460 mp aferent ./460 mp aferent ./460 mp aferent ./460 mp aferent SAD
Astfel, Curtea va constata că tribunalul în mod corect a dispus restituirea în natură în cote egale de ½ fiecare către reclamantele P. G. Z. M. și K. G. M. a apartamentelor cu nr. 1,8,9 și 10 situate în Timișoara, ., înscrise în CF col. Nr. 141 Timișoara și CF_ Timișoara nr. top 383, cu drept de folosință special pentru reclamante, care nu sunt cetățeni români.
Sub aspectul recursului declarat de M. Finanțelor P., în prezenta cauză, raportat la obiectul cauzei, respectiv art.26 din Legea nr. 10/2001, calitate procesuală pasivă poate avea doar P. M. Timișoara.
Astfel că, nu poate fi reținută calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor P., având în vedere obiectul cauzei, respectiv anularea dispoziției emise de către P. Municipiul Timișoara, precum și faptul că, dispoziția atacată nu a fost emisă de către M. Finanțelor P., ci de către P. M. Timișoara, în baza unei legi speciale și totodată, pentru că P. reprezintă unitatea deținătoare, imobilele fiind în proprietatea privată a Statului, prin Municipiul Timișoara.
Cu privire la recursul reclamantelor, Curtea va constata că, întrucât pentru imobilele înstrăinate potrivit Legii 112/1995, a existat un dosar pe rol, în sensul anulării contractelor de vânzare-cumpărare, s-a impus suspendarea judecății potrivit art. 244 alin. 1 lit. a C. pr. Civ. potrivit căruia “Instanța poate suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.”
Mai apoi, fiind soluționată cauza cu privire la apartamentele nr. 2-7 și 11 A, situate în Timișoara, ., jud. T., prin Decizia civilă nr. 1448/R, în dosarul nr._, decizie irevocabilă, intrată sub incidența autorității de lucru judecat, potrivit art.1201 C.civ., prin care s-a constatat nulitatea absolută a următoarelor contracte de vânzare-cumpărare: contractul de vânzare-cumpărare nr._/23.01.1997 cu privire la apartamentul nr. 6; contractul de vânzare-cumpărare nr. 728/R/15.05.1997, cu privire la aparatamentul nr. 2; contractul de vânzare-cumpărare nr._/02.03.2000, cu privire la apartamentul nr. 3; contractul de vânzare-cumpărare nr.228/20.12.1996, cu privire la apartamentul nr.4; contractul de vânzare-cumpărare nr._/28.01.1997, cu privire la apartamentul nr. 5; contractul de vânzare-cumpărare nr. 3/3/23.01.1997, având ca obiect apartamentul nr.11 A, imobilele respective pot fi restituite integral în natură, câtă vreme s-a dispus și restabilirea situației anterioare, aceste apartamente reintrând în proprietatea Statului.
P. urmare, Curtea nu poate decât să constate că prin Decizia civilă nr. 1448/R/31.10.2013, în dosarul nr._, Curtea a decis irevocabil să mențină și să valideze decizia civilă nr.712/2005 a Cuirții de Apel Timișoara, care la rândul ei a menținut fondul dispozițiilor sentinței civile nr.2066/08.03.2004 a Judecătoriei Timișoara, constatându-se atât naționalizarea abuzivă a întregului imobil din Timișoara, ., cu apartamentele 1 – 11 A și a spațiilor comerciale, cât și nulitatea absolută a contractelor de vânzare – cumpărare încheiate în baza L.112/1995 privind apartamentele 22-7 și 11 A, cu consecința reîntoarcerii acestor spații în proprietatea Statului, libere de sarcini și, prin urmare, restituibile în natură, în raport cu art. 1 și 7 din L.10/2001.
De aceea, se impune dispunerea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate și a dreptului de folosință special în favoarea reclamantelor, cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001, având ca obiect apartamentele 2-7, 11 A, situate în Timișoara, ., jud. T..
Pentru aceste considerente, instanța va admite recursul declarat de reclamantele P. G. Z. M. și K. G. M. împotriva sentinței civile nr. 510/2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul cu nr._, pe care o va modifica în parte, în sensul că va dispune restituirea în natură și pentru apartamentele cu nr. 2-7, 11A, situate în Timișoara, ..
Totodată, instanța va admite recursul declarat de M. Finanțelor P., modificând în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantelor față de acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
În baza art. 274 C. pr. Civ., va obliga pârâtul P. M. Timișoara la plata către reclamanți a sumei de 1 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepțiile invocate de pârâtul-recurent P. M. Timișoara.
Respinge recursul declarat de pârâtul P. M. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 510/2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Admite recursurile declarate împotriva aceleiași sentințe de către reclamanții P. G. Z. M., K. G. M. și L. G. I. precum și de către pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. București, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor P. T..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților față de S. R., prin M. Finanțelor P., reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor P. T., pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
Totodată, modifică în parte sentința recurată, în sensul că admite și capătul de cerere din acțiunea reclamanților privind restituirea în natură a apartamentelor nr. 2-7 și apt. 11 A, situate în Timișoara, ., CF col. 141 Timișoara, nr. top 383, precum și a terenului aferent acestor apartamente, cu drept de folosință special în favoarea reclamanților.
Menține în rest sentința recurată.
Obligă pârâtul P. M. Timișoara să plătească reclamanților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. F. Ș.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 27.02.2014
Tehnored. S.C. - 2 ex./27.02.2014
Prima instanță: Tribunalul T., Judecător A. C.
| ← Expropriere. Decizia nr. 30/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 154/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
