Pretenţii. Decizia nr. 113/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 113/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.113
Ședința publică din 30 septembrie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: L. P.
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de reclamantul T. Z. R., de pârâții D. V., L. E., L. C. G., precum și de pârâta BC I. S. B. SA A., împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâta D. V., personal și asistată de av. T. G., care se prezintă și pentru pârâții L. E. și L. C. G., precum și av. R. A., pentru pârâta BC I. S. B. SA A., lipsă reclamantul T. Z. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că atât pârâta BC I. S. B. SA A., cât și reclamantul T. Z. R., au depus la dosar întâmpinări, prin registratura instanței, la data de 24 iunie 2014, respectiv reclamantul la data de 30 iunie 2014.
Totodată, se constată că pârâta Banca Comercială Intensa S. Romania S.A A. și reclamantul T. Z. R. au depus la dosar note de ședință prin care au invocat excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă a Curții de Apel Timișoara și au solicitat declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Secției a II-a Civilă.
Instanța, pune în discuția părților, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin.1 rap la art.136 alin.1 și 997 NCPC, excepția invocată cu privire la competența materială a Secției a I-a civilă a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentului litigiu, și acordă cuvântul acestora.
Reprezentanta pârâtei BC I. S. B. SA A. depune la dosar împuternicire avocațială și învederează instanței că susține excepția necompetenței materiale a prezentei secții și arată că prezenta speță este o cauză de natură comercială, motiv pentru care solicită declinarea competenței de soluționare a cererilor de apel în favoarea Secției a II- a Civilă.
Reprezentantul pârâților D. V., L. E. și L. C. G. solicită, de asemenea, admiterea excepției și depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța reține cauza spre soluționare, pe excepția invocată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul T. Z. R. în contradictoriu cu pârâții de ordinul I Banca Comercială Intensa S. Romania S.A A., II. D. V., III. L. E. și IV. L. C. G. și, în consecință, a fost respins capătul principal al acțiunii reclamantului privind obligarea pârâtului de ordinul I Banca Comercială Intensa S. Romania SA A. să restituie/predea /remite reclamantului suma de 355.000 euro, la cursul BNR de la data plății; a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului invocată de pârâta II. D. V. și unită cu fondul cauzei prin Încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2013 de la fila 221; s-a admis capătul de cerere al acțiunii reclamantului T. Z. R. în sensul că a fost obligată pârâta II. D. V. să restituie reclamantului suma de 355.000 euro, la cursul BNR de la data plătii; au fost declarate, în condițiile art. 1565 alin. 1 din Noul Cod Civil, ca inopozabile, față de reclamantul T. Z. R., actele juridice încheiate de pârâta II. D. V. cu pârâții de ordinul III și IV L. E. și L. C. G., respectiv Antecontractul de vânzare-cumpărare atestat de avocat M. A., cu nr. 490 din data de 17 august 2011, precum si Acordul de mediere încheiat la data de 29.02.2012, în baza Contractului de mediere nr. 11 din data de 29.02.2012 la Birou de mediator Manguci A.-M. din Ineu, de care s-a luat act prin Sentința Civilă nr.490/din 6 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ ; au fost indisponibilizate bunurile imobile ce au făcut obiectul material al actelor juridice de mai sus, proprietatea pârâtului III. L. E., căsătorit cu pârâta IV. L. C. G., în concret a terenurilor situate în extravilanul localității Târnova, jud. A., evidențiate în următoarele 52 de cărți funciare: 1.cartea funciară nr_ a localității Târnova, 2. cartea funciară nr_ a localității Târnova, 3. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 4.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 5.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 6.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 7. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 8.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 9.cartea funciară nr_ a localității Târnova, 10. cartea funciară nr_ a localității Târnova, 11. cartea funciară nr_ a localității Târnova, 12 cartea funciară nr._ a localității Târnova, 13. cartea funciară nr_ a localității Târnova, 14. cartea funciară nr_ a localității Târnova, 15. cartea funciară nr_ a localității Târnova, 16.cartea funciară nr_ a localității Târnova, 17.cartea funciară nr_ a localității Târnova, 18. cartea funciară nr_ a localității Târnova, 19. cartea funciară nr_ a localității Târnova, 20.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 21. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 22. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 23. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 24.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 25.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 26. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 27.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 28. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 29.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 30 cartea funciară nr._ a localității Târnova, 31.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 32.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 33.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 34. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 35.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 36. cartea funciară nr._ a localității Târnova ,37. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 38.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 39.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 40.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 41.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 42.cartea funciară nr._ a localității Târnova 43.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 44. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 45. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 46. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 47. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 48. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 49. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 50.cartea funciară nr._ a localității Târnova, 51. cartea funciară nr._ a localității Târnova, 52.cartea funciară nr._ a localității Târnova, până la încetarea executării silite a creanței în sumă de 355.000 euro; a fost îndrumat Oficiul de cadastru și publicitatea Imobiliară să înscrie în cele 52 de cărți funciare privind imobilele situate în extravilanul localității Târnova, jud. A. clauzele de inalienabilitate în baza art.626-628 Noul Cod Civil; s-a respins cererea de chemare în judecată a pârâtei-chemată în garanție D. V. formulată de pârâtul de ordinul I Banca Comercială Intensa S. Romania SA A., ca rămasă fără obiect; a fost obligat reclamantul T. Z. R. să plătească pârâtului de ordinul I Banca Comercială Intensa S. Romania SA A. suma de 20.020 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând timbrajul aferent achitat de acest pârât pentru cererea de chemare în judecată a pârâtei-chemată în garanție D. V.; a fost obligată pârâta II. D. V. să plătească reclamantului T. Z. R. suma de 30.179,07 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul aferent acțiunii, precum și contravaloarea chitanțelor privind eliberarea extraselor de cartea funciară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 22.12.2008, între pârâta Banca Comercială I. S. România SA și reclamantul T. Z. R. s-a încheiat Contractul de cont curent Lider și Servicii Suplimentare nr._, în baza căruia reclamantul a deschis contul bancar nr. RO 78WBAN_0065, reclamantul fiind titular, iar pârâta D. V. având calitatea de persoană autorizată a efectua operațiuni bancare asupra contului bancar.
La data de 23.03.2009, s-a încheiat Actul adițional 1 la contractul nr._, din 22.12.2008, de asemenea, la aceeași dată, s-a constituit: Depozitul în EUR SD_: suma depusă-virată 250.000 EUR; Depozitul în EUR SD_: suma depusă-virată 45.000 EUR; Depozitul în EUR SD_: suma depusă-virată 60.000 EUR .
La data de 23.06.2009, pârâta II. D. V., pretinzându-se adevăratul beneficiar real al sumelor de bani depozitate, a încercat retragerea sumei de 361.000 euro, în condițiile în care soldul era, la acea dată, de 362.049,98 euro, însă banca a refuzat operațiunea bancară, fiind vorba despre un act de dispoziție și nu unul de administrare.
La data de 24.06.2009, reclamantul T. Z. informează banca cu privire la faptul că nu este de acord cu efectuarea nici unei operațiuni bancare asupra contului său, decât pe baza unor documente semnate de acesta, personal, în fața funcționarilor băncii, declarând că nu recunoaște niciun document anterior semnat cu o semnătură asemănătoare celei din specimenul de la instituția bancară.
Prin Adresa nr._/24.06.2009, semnată atât de către titularul contului– reclamantul T. Z. R., cât și de pârâta II. D. V., banca este informată cu privire la acordul intervenit între cele două părți în sensul că, orice operațiune bancară asupra contului bancar să se efectueze în baza semnăturii conjuncte, a ambelor părți, date personal în prezența funcționarilor băncii, sau în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în cazul unui eventual litigiu între aceștia .
Între reclamant și pârâta II D. V., s-au derulat două litigii, privitoare la titularul sumei totale de 355.000 EURO existentă în depozit .
Astfel, în primul dosar cu nr._ al Tribunalului A., prin Sentința comercială nr.1076/ 03 mai 2010, a fost respinsă acțiunea precizată de reclamanta D. V. împotriva pârâților T. Z. R. și BC I. S. România SA A., acțiune prin care a solicitat să se constate caracterul aparent și, deci, simulat, al Contractului de cont curent nr._/22.12.2008 și respectiv al convențiilor de constituire depozit înregistrate sub nr. SD_/22.12.2008, nr. SD_/22.12.2008 și nr. SD_/22.12.2008, în ceea ce privește titularul contului curent și titularul depozitelor bancare, față de faptul că nu s-a probat existența unui contraînscris încheiat între părți care să anuleze efectele actului public, nu a fost probată voința diferită a părților din momentul încheierii actelor publice și nu a fost dovedit scopul simulării, potrivit dispozițiilor art.1169 cod civil rap la art.1175 cod civil și art. 46 cod comercial.
Această sentință a rămas irevocabilă, prin Decizia nr.1211 din 21 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție .
După finalizarea irevocabilă a acestui litigiu, reclamantul a solicitat băncii, prin adresa nr._/24.03.2011, ridicarea sumelor de bani din depozit, banca răspunzând negativ acestei cereri prin adresa nr._/31.03.2011, apreciind că, deși această hotărâre judecătorească este definitivă și irevocabilă, „nu clarifică drepturile părților din acest litigiu cu privire la sumele din cont", banca refuzându-i predarea sumei de 355.000 EURO.
În al doilea litigiu, dosar nr._, prin Sentința civilă nr. 794/23.11.2010 a Tribunalului A., s-a respins acțiunea reclamantei D. V. formulată în contradictoriu cu pârâtul T. Z. R., având ca obiect îmbogățire fără justă cauză.
În esență, s-a reținut că: ,,litigiul dintre părți se poartă asupra sumei de bani constituite în depozit bancar, fiecare dintre părți pretinzând că este proprietara acesteia; astfel, reclamanta susține că, atât anterior constituirii depozitului, cât și ulterior, banii au fost și au rămas proprietatea sa, întrucât proveneau din vânzarea unei ferme de porci a acesteia, iar, pe de altă parte, nu a avut intenția de a-i dona nepotului său T. Z.; acesta din urmă, prin interogatoriul luat, a arătat că suma de bani în discuție i-a fost înmânată de reclamantă-cu titlu de dar manual, la fel cum aceasta a procedat și în cazul altor trei nepoți, cărora, de asemenea reclamanta le-a dat diverse sume de bani; altfel spus, pârâtul nu contestă că inițial banii au aparținut bunicii sale, dar susține că aceasta a dorit să-l gratifice, motiv pentru care i-a predat acești bani, fapt dovedit de depunerea lor la bancă, pe numele pârâtului.
Raportând cele arătate anterior la situația din prezenta cauză, prima instanța a constatat că demersul reclamantei de a susține pârâtul pentru constituirea depozitelor bancare pe numele acestuia din urmă, s-a făcut în contextul relației de rudenie dintre cei doi și cu intenția de a-l gratifica pe pârât, predându-i suma de bani, ca dar manual.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere în principal declarațiile pe proprie răspundere pe care ambele părți le-au făcut în baza Regulamentului nr.9/2008 a BNR, în vigoare la data încheierii contractului de cont curent, prin care acestea au arătat că adevăratul beneficiar al sumelor de bani din contul curent și depozite este pârâtul T. Z.. D. urmare, argumentația pe care reclamanta a oferit-o instanței cu privire la motivele ce au determinat-o să procedeze la constituirea depozitului pe numele pârâtului, nu numai că nu este credibilă, dar vine în totală contradicție cu declarația acesteia, pe proprie răspundere, menționată anterior.
Referitor la calea judiciară aleasă de reclamantă în prezenta cauză, anume actio de in rem verso, trebuie arătat că îmbogățirea fără justă cauză este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit în dauna patrimoniului altei persoane, fără temei legitim, cea dintâi având obligația de a înapoia celei de-a doua avantajul astfel obținut.
Cu alte cuvinte, îmbogățirea și însărăcirea corelativă trebuie să fie lipsite de un temei juridic care să le justifice, adică să fie vorba despre o deplasare de valoare fără cauză, ceea ce o face să fie nedreaptă și să nască în acest fel obligația de restituie; așadar, doar absența unei cauze a îmbogățirii poate conduce la admisibilitatea unei atare acțiuni judiciare.
Raportând la prezenta cauză considerațiile de mai sus, tribunalul a remarcat faptul că, deși a avut loc o creștere a patrimoniului pârâtului, în dauna celui al reclamantei, acest fapt nu poate fi considerat ca lipsit de temei, în sensul de a avea un caracter injust în raport cu principiul echității sociale.
În cazul de față, existența intenției de a gratifica pe pârât constituie tocmai cauza legitimă a liberalității, care, prin natura sa, presupune creșterea unui patrimoniu și păgubirea altuia, acest lucru având loc cu voința autorului actului gratificator (în speță: reclamanta).
Față de cele arătate anterior, prima instanța a considerat că sporirea patrimoniului pârâtului nu este lipsită de justă cauză, ci, dimpotrivă, se datorează voinței reclamantei care a înțeles să-l gratifice pe nepotul său.
Prin Decizia civilă nr. 972/16.06.2011 a C.A.Timișoara- definitivă -, s-a admis apelul reclamantei D. V. și s-a schimbat în tot Sentința civilă nr.794/23.11.2010, în sensul că instanța de apel a încuviințat ca reclamanta D. V. să dispună de aceste sume (suma de 355.00 EUR existentă în contul bancar RO78WBAN_0065, deschis la data de 22.12.2008 la Banca Comercială I. S. România S.A, constituită în baza convenției la depozit EUR nr. D_/23.03.2009, pentru suma de 250.000 EUR; convenției la depozit EUR nr.SD_/23.03.2009, pentru suma de 45.000 EUR și convenției la depozit EUR nr.SD_/23.03.2009, pentru suma de 60.000 EUR, inclusiv de dobânda bancară aferentă, fără acordul pârâtului T. Z. R., prin ridicarea acestor sume și lichidarea in întregime a soldului contului .
Spre deosebire de Sentința nr.1076/03.05.2010 pronunțată de Tribunalul A., de care reclamantul s-a prelevat atunci când a solicitat retragerea sumelor de bani în lipsa consimțământului persoanei autorizate, Decizia civilă nr.972/16.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, de care s-a prevalat pârâta D. V., atunci când a solicitat retragerea sumelor de bani în lipsa consimțământului titularului contului, reprezintă o hotărâre care a condus la modificarea situației juridice existente între părți, în sensul că, instanța de apel a încuviințat ca persoana autorizată, pârâta D. V., să dispună, contrar voinței părților, de suma depozitată, fără acordul titularului contului, reclamantul T. Z. R., prin ridicarea acestor sume și lichidarea în întregime a soldului contului.
Ullterior eliberării sumei de bani, Decizia civilă nr.972/16.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost modificată în tot, prin admiterea, la data de 13.06.2012, a recursului formulat de reclamantul T. Z. R., Înalta Curte de Casație și Justiție dispunând respingerea apelului formulat de D. V. și menținerea Sentinței civile nr.794/23.11.2010 pronunțată de Tribunalul A., sentință prin care acțiunea civilă formulată de D. V. a fost respinsă.
Însă, modificarea ulterioară a hotărârii judecătorești în baza căreia banca a dispus eliberarea sumei de bani nu are nicio influență asupra legalității operațiunii efectuate, cât timp, la momentul eliberării sumei de bani, caracterul executoriu al Deciziei civile nr. 972/16.06.2011 nu fusese suspendat și, deci, exista obligația băncii de a se conforma dispozitivului hotărârii judecătorești executorii .
Cu privire la prejudiciu și la raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit, condiție necesară pentru antrenarea răspunderii civile, în mod evident, în lipsa unei fapte ilicite, răspunderea civilă contractuală a băncii nu poate fi antrenată.
Fapta inițială a băncii de a refuza eliberarea către reclamant a sumelor depozitate nu a condus la crearea în patrimoniul acestuia a unui prejudiciu constând în contravaloarea sumei de 355.000 EUR, iar ulterior, executarea de către bancă a ordinului de retragere a sumelor depozitate dat de către pârâta II D. V. s-a realizat în baza hotărârii judecătorești expuse mai sus, învestită cu formulă executorie.
Ca urmare, nefiind întrunite condițiile răspunderii contractuale, Tribunalul A. a respins capătul principal al acțiunii reclamantului privind obligarea pârâtului de ordinul I Banca Comercială Intensa S. Romania SA A. să restituie/predea /remite reclamantului suma de 355.000 euro, la cursul BNR de la data plătii .
De asemenea, raportat la această solutie, nefixându-se vreo obligație în sarcina acestui pârât, s-a respins cererea de chemare în judecată a pârâtei-chemată în garanție D. V. formulată de pârâtul de ordinul I Banca Comercială Intensa S. Romania SA A., ca rămasă fără obiect.
Sub aspectul petitului subsidiar, raportat la noțiunea de „bun", conform art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce înglobează într-adevăr si drepturile de creanță, la Decizia nr.4371/13 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, irevocabilă, prin care s-a confirmat practic că, proprietarul sumelor din depozit în cuantum total de 355.000 EUR este reclamantul, Tribunalul A. a admis capătul de cerere al acțiunii reclamantului T. Z. R. în sensul că a obligat pârâta II. D. V. să restituie reclamantului suma de 355.000 euro, la cursul BNR de la data plății. Foarte important este faptul că puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde și asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta .
Astfel, cu putere de lucru judecat, s-a statuat că există intenția de a gratifica pe reclamantul T. Z. R., iar această intenție ,,constituie tocmai cauza legitimă a liberalității, care, prin natura sa, presupune creșterea unui patrimoniu și păgubirea altuia, acest lucru având loc cu voința autorului actului gratificator,,adică a pârâtei II.D. V..
Sub aspectul acțiunii pauliene (revocatorii), s-a retinut faptul că nu s-au contestat relațiile de rudenie, respectiv de afinitate dintre părți, pârâta D. V., este mama lui L. C. G. si bunica maternă a reclamantului, iar pârâtul L. E. este ginerele pârâtei D. V., fiind deci afin de gradul I cu soacra sa, conform art.407 Noul Cod Civil .
În privința creanței creditorului, tribunalul a retinut că aceasta este certă, lichida si exigibila în momentul pronunțării hotărârii de declarare a inopozabilității actului atacat prin acțiunea pauliană, raportat la Decizia nr.4371/13 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, irevocabilă .
Din perspectiva Noului Cod Civil, s-a subliniat condiția impusă de art.1563, ce, referindu-se la condițiile privitoare la creanță prevede ca, aceasta (creanta) trebuie sa fie certă la data introducerii acțiunii. Noul Cod de Procedura Civila, la art. 653 alin (2) determină o creanță ca fiind certă, atunci când, existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Noul Cod Civil prin art.1562 ``Daca dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate`` iar alin.2 ``Un contract cu titlu oneros sau o plata făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci când tertul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul ca debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate``
Ori, fiind vorba de un contract cu titlu oneros, încheiat între rude apropiate, care cunoșteau litigiile familiei, se prezumă complicitatea la fraudă, practica si doctrina, subliniind că este suficient a se proba faptul că, terțul cunoștea la data facerii actului că se agravează starea de insolvabilitate a debitorului/transmițătorului său cu efectul prejudicierii creditorilor săi, despre care acesta are cunoștință . Ca atare, în baza art.1565 alin.1 din Noul Cod Civil, prima instanță a declarat, ca inopozabile, față de reclamantul T. Z. R., actele juridice încheiate de pârâta II. D. V. cu pârâții de ordinul III și IV L. E. și L. C. G., respectiv Antecontractul de vânzare-cumpărare atestat de avocat M. A., cu nr.490 din data de 17 august 2011, precum si Acordul de mediere încheiat la data de 29.02.2012, în baza Contractului de mediere nr.11 din data de 29.02.2012 la Birou de mediator Manguci A.-M. din Ineu, de care s-a luat act prin Sentința Civilă nr.490/din 6 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ .
Totodată, a indisponibilizat bunurile imobile ce au făcut obiectul material al actelor juridice de mai sus, proprietatea pârâtului III.L. E., căsătorit cu pârâta IV.L. C. G., în concret a terenurilor situate în extravilanul localității Târnova, jud. A., evidențiate în cele 52 de cărți funciare menționate în precizarea de acțiune, până la încetarea executării silite a creanței în sumă de 355.000 euro.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, atât
reclamantul T. Z. R., cât și pârâții D. V., L. E., L. C. G. și BC I. S. B. SA A..
Prin cererea de apel formulată, reclamantul T. Z. R. a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii petitului principal împotriva BC I. S. B. SA A., cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2, art. 466, art. 40, art. 480 noul Cod proc.civ. și art. 942, art. 948, art. 969, art. 970, art. 1073, art. 1074, art. 1082 Cod civil vechi.
Prin cererea de apel formulată, pârâții D. V., L. E. și L. C. G. au solicitat modificarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 470 și următoarele Cod proc.civ.
Pârâta BC I. S. B. SA A., prin cererea sa de apel, a solicitat, pentru situația admiterii apelului formulat de reclamantul T. Z. R., schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în garanție formulată împotriva pârâtei-chemată în garanție D. V. și obligarea acesteia la plata către pârâta apelantă a sumei de bani la care aceasta a fost obligată față de reclamant, în principal, ca urmare a constatării îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 992 și următoarele vechiul Cod civil, privind plata lucrului nedatorat și, în subsidiar, ca urmare a constatării îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 992 și următoarele Cod civil, privind îmbogățirea fără justă cauză.
În drept, art. 473 Cod proc.civ.
La data de 9.07.2014, pârâta BC I. S. B. SA A., prin notele scrise depuse la dosar, a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă a Curții de Apel Timișoara și a solicitat declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Secției a II-a Civilă, întrucât raportul juridic dedus judecății nu se circumscrie celor privind dreptul familiei.
De asemenea, pârâții D. V., L. E. și L. C. G., au depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 29 septembrie 2014, note de ședință prin care au invocat aceeași excepție, solicitând calificarea naturii juridice a litigiului și trimiterea cauzei spre soluționare secției competente funcțional a aceleiași instanțe.
Analizând cauza de față din perspectiva excepției necompetenței funcționale a Secției a I-a civilă a Curții de Apel Timișoara, excepție invocată de către părți, prin actele procesuale depuse la dosar, în temeiul dispozițiilor art.131 alin.1 rap la art.136 alin.1 NCPC, instanța reține următoarele:
Prezentul litigiu are ca petit principal angajarea răspunderii contractuale a pârâtei BC I. S. B. SA A., pentru prejudiciul pretins cauzat reclamantului T. Z. R. prin modalitatea defectuoasă în care și-a îndeplinit obligațiile asumate prin Contractul de cont curent Lider și Servicii Suplimentare nr._, în baza căruia reclamantul a deschis contul bancar nr. RO 78WBAN_0065, respectiv prin actele adiționale la acesta.
Reclamantul a arătat în mod expres că înțelege să-și întemeieze pretențiile pe incidența unei răspunderi contractuale a S. B., tocmai datorită existenței raportului contractual - contractul de cont curent, convenții de depozit, adresa-convenție nr._/24.06.2009, iar, în subsidiar, dacă se va aprecia că problematica răspunderii se discută în termeni delictuali (ca răspundere civilă delictuală), a solicitat angajarea și într-un astfel de context a răspunderii S. B..
Având în vedere că, în prezentul litigiu, se invocă, în principal, raporturile juridice (drepturi și obligații) decurgând dintr-un contract de cont curent încheiat între o persoană fizică și o bancă comercială (profesionist), că sentința atacată a fost pronunțată de Secția a II-a a Tribunalului A., văzând și hotărârea Colegiului de conducere al instanței, dată în delimitarea competențelor funcționale ale celor două secții civile, curtea constată că, în cauză, competența de soluționare a cererilor de apel formulate de părți revine Secției a II-a a Curții de Apel Timișoara.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoz. art.131 alin.1, art.136 alin.1, art.132 alin.1 și 3 NCPC, curtea va admite excepția de necompetență funcțională a Secției a I-a civilă a Curții de Apel Timișoara, și, în consecință, va declina competența de soluționare a cererilor de apel formulate de reclamantul T. Z. R., de pârâții D. V., L. E., L. C. G., precum și de pârâta BC I. S. B. SA A., împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în favoarea Secției a II-a Civilă a aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a cererilor de apel formulate de reclamantul T. Z. R., de pârâții D. V., L. E., L. C. G., precum și de pârâta BC I. S. B. SA A., împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în favoarea Secției a II-a Civilă a Curții de Apel Timișoara.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red.R.C./16.10.2014
Tehnored L.P./16.10.2014
Ex.2
Primă instanță: D. M. – Tribunalul A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 106/2014. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 887/2014. Curtea de... → |
|---|
