Cereri. Decizia nr. 168/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-05-2016 în dosarul nr. 168/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:007._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 168
Ședința publică din 11 mai 2016
PREȘEDINTE: PROF UNIV. DR. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii W. H. și B. L. împotriva deciziei civile nr. 383/07.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/30/2010, în contradictoriu cu intimata . SA, prin lichidator judiciar Ad P. Management.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă, pentru contestatorii lipsă, doamna avocat Boss Dagmar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de strămutare, așa cum rezultă din extrasul de pe portalul acesteia, aspect confirmat și de reprezentanta revizuenților.
Se constată că contestatorii au depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 05.05.2016, o cerere de probațiune (efectuarea unei noi expertize) la care au anexat copia dispoziției nr. 109/26.03.2012, emisă de Primarul Orașului J., copia adresei comunicată Primăriei J., adresa către OCPI T. pentru obținerea dovezilor de întabulare a dispoziției primarului în cartea funciară și copia încheierii de carte funciară nr._/10.03.2011.
Reprezentanta contestatorilor depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară.
Curtea constată cauza de față în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei; în rejudecare, solicită admiterea cererii de probațiune referitoare la completarea expertizei privind întinderea construcției și a existenței acesteia față de cele două hotărâri privind imobilul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
P. contestația în anulare adresată acestei instanțe la data de 5 mai 2015, înregistrată sub nr._, contestatorii W. H. și B. L. au solicitat anularea deciziei civile nr. 383/07.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/30/2010, în baza art. 318 C.p.c. vechi, întrucât instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de modificare sau casare invocate în recurs, prin aceea că instanța de recurs nu se putea pronunța asupra unor lucruri asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat, ci trebuia să caseze hotărârea recurată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra anulării deciziei nr. 1/2010, nu a dispus emiterea unei noi decizii, nu s-a pronunțat asupra terenului revendicat de reclamanți (contestatorii din prezenta cauză).
Se susține că s-au încălcat și regulile de compunere a instanței, căci au judecat aceeași judecători, cât și principiul echității și al restituirii în natură a imobilului, căci casa din litigiu putea fi restituită în natură.
Verificând contestația astfel formulată, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318 C.p.c., contestatorii aducând în discuție critici, erori de fond, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu se poate susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la vreunul dintre motivele de modificare, casare a hotărârii recurate, pentru următoarele motive:
P. decizia civilă nr. 383/7.10.2015, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanții B. L. și W. H. împotriva sentinței civile nr. 852/22.04.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/30/2010*, în contradictoriu cu pârâta . SA, prin lichidator judiciar AD P. MANAGEMENT SRL, modificând în parte hotărârea, în sensul că a anulat decizia nr. 1/29.11.2010 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă dispoziție care să conțină propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru imobilul - construcție și teren de 2755 mp – înscris în CF, provenit din CF, și să transmită decizia Secretariatului Comisiei Naționale, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Se poate observa că motivul de contestație în anulare invocat, anume nepronunțarea instanței cu privire la anularea deciziei nr. 1/2010, nu este întemeiat, în raport chiar cu dispozitivul deciziei atacate, la care se adaugă motivarea corespunzătoare, Curtea reținând că se impune anularea acestei decizii, prin care pârâta a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului, întrucât greșit a reținut pârâta că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate revendicat.
Mai mult, în considerentele deciziei atacate, instanța de recurs a expus toate motivele de recurs invocate (f. 3-4 din decizie), motivându-și hotărârea în raport cu aceste motive. Astfel, Curtea a reținut că recursul reclamanților nu este întemeiat în legătură cu posibila restituire a imobilului în litigiu, incidente fiind dispozițiile art. 19 al. 4 (1) din Legea nr. 10/2001, dat fiind că prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză s-a constatat că aria desfășurată a construcțiilor noi este de peste 100% din aria inițială. De asemenea, instanța de recurs a reținut că nici motivul de casare invocat, respectiv nepronunțarea instanței de fond asupra fondului cererii de anulare a deciziei pârâtei nu este fondat, în raport cu soluția instanței, care a obligat pârâta să transmită decizia cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii Secretariatului Comisiei Naționale.
În egală măsură, instanța de recurs s-a pronunțat și cu privire la măsurile compensatorii la care reclamanții au dreptul și pentru terenul preluat de stat, acest motiv de recurs fiind socotit întemeiat de către Curte.
În asemenea condiții, contestația în anulare formulată nu este fondată în raport cu dispozițiile art. 318 C.p.c., invocate, cu precizarea că celelalte motive evocate în cuprinsul contestației în anulare nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C.p.c., astfel cum s-a arătat în cuprinsul prezentei, norma în discuție reglementând două cazuri, respectiv „greșelile materiale” și „omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare/casare a hotărârii”, iar nu posibilitatea anulării unei hotărâri definitive pentru eventuale erori de judecată, precum cele susținute de către contestatori, relative la nerestituirea în natură a imobilului din litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii H. W. și L. B. împotriva deciziei civile nr. 383/07.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/30/2010.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 mai 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
PROF. UNIV. DR. L. B. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. L.B.- 11.05.2016;
Tehnored. C.J.- 31.05.2016; 2 ex.
Instanță de recurs: Curtea de Apel Timișoara
Judecători: F.Ș., L. B., R. R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 151/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 214/2016. Curtea... → |
|---|
