Cereri. Decizia nr. 4/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 4/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4
Ședința publică din 14 ianuarie 2016
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. T. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 455/18.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul_/325/2009 în contradictoriu cu intimații S.C. T. S.A., S. Român prin U.A.T. M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara și P. M. Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzelor la amânare fără discuții - se prezintă pentru intimații instituții publice consilier juridic C. Jenariu, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse, prin Serviciul registratură:
La data de 06 ianuarie 2015, de către contestatoarea S.C. T. S.A. dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei – chitanța nr._/05.01.2016.
La data de 11 ianuarie 2015, de către contestatoarea S.C. T. S.A. motivele contestației în anulare.
La data de 13.01.2015, de către S.C. T. S.A întâmpinare, într-un exemplar.
Reprezentantul intimaților instituții publice depune la dosar delegație de reprezentare și solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii motivelor contestației în anulare și a întâmpinării depuse.
Instanța, în raport cu obiectul cauzei – contestație în anulare - și temeiurile de drept indicate, raportat la dispozițiile art. 320 c.pr.civ. - dosarul se judecă cu precădere – va lăsa cauza la ordine, dând posibilitatea domnului consilier să studieze dosarul cauzei.
La ordine se prezintă pentru contestatoare avocat Acidalia T., pentru intimații instituții publice consilier juridic C. Jenariu, lipsind S.C. T. S.A.
Reprezentanta societății contestatoare depune la dosar dovada formulării și înaintării către Î.C.C.J. București a unei cereri de strămutare a prezentei cauze cu termen de soluționare în luna februarie 2016. Menționează de asemenea, că deși a solicitat și suspendarea judecării prezentei contestații în anulare nu are cunoștință de termenul acordat și de soluția pronunțată de Î.C.C.J. București. Pentru aceste considerente solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea soluționării celor două solicitări adresate Î.C.C.J. București.
Reprezentantul intimaților declară că nu are cunoștință de existența celor două cereri formulate contestatoare sau de soluția pronunțată de Î.C.C.J. București în dosarele astfel create. Cu privire la cererea de amânare în vederea soluționării cererilor premenționate declară că se opune.
Instanța, în raport cu cererea de strămutare depusă la dosar, având în vedere că cel puțin din actele depuse astăzi în instanță nu rezultă că s-ar fi dispus suspendarea judecării contestației în anulare, apreciază că nu există motive care să justifice amânarea judecării contestației în anulare, sub rezerva verificării de către instanță, în sistemul Ecris, înainte de deliberare asupra modului de soluționare asupra cererii de suspendare formulată de contestatoare.
Instanța constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat și sub rezerva premenționată, acordă cuvântul pe contestația în anulare:
Reprezentanta contestatoarei solicită instanței admiterea contestației în anulare astfel cum a fost dezvoltată în motivele ulterior depuse. Astfel, declară că susține motivul prevăzut de dispozițiile art. 318 în ambele sale teze și nu mai susține motivul prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ., indicat în cererea introductivă a contestației în anulare.
Arată că textele celor două teze ale art. 318 c.pr.civ. sunt incidente, instanța de recurs respingând calea de atac raportând motivele invocate în susținerea acesteia, respectiv motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 c.pr.civ. la necesitatea verificării temeiniciei hotărârii, aspect care nu este în abilitatea instanței de recurs, și le-a privit ca nefiind fondate raportat la stare de fapt reținută de tribunal. Astfel instanța de recurs a reținut că hotărârea pronunțată de tribunal nu poate fi reanalizată în calea de atac.
Contestatoarea susține eroarea materială, respectiv faptul că nelegalitatea nu poate fi verificată in abstracto, motivele vizând acuzarea netemeiniciei hotărârii în recurs ar contura eroarea materială prevăzută de art. 318 teza I și totodată de aici decurge nepronunțarea asupra motivelor de recurs invocate. Acestea sunt temeiuri de nelegalitatea pe care instanța trebuia să le analizeze.
Declară că nu solicită cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
Reprezentantul intimaților arată că din dezvoltarea motivelor contestației în anulare reiese că nu ar fi incidente dispozițiile celor două teze ale art. 318, astfel că se impun concluzii de respingere a contestației în anulare ca inadmisibilă.
Notă
După închiderea dezbaterilor și ridicarea ședinței de judecată, în urma verificării în baza de date Ecris a Î.C.C.J. București se constată că dosarul având ca obiect cerere de strămutare a dosarului_ este înregistrat sub nr._ cu termen de judecată la data de 17.02.2016. Dosarul având ca obiect cerere de suspendare a dosarului_ până la soluționarea cererii de strămutare înregistrat sub nr. _ /a1 a fost soluționat prin încheiere de ședință, fără număr, la data de 12.01.2016 în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de petenta S.C. T. S.A. Timișoara, conform extraselor Ecris care se depun la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Timișoara la data de 07.12.2015, contestatoarea S.C. T. S.A. Timișoara, prin apărător ales avocat T. Acidalia, a înregistrat prezenta contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 455/R/18.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/325/2009, invocând ca temei de drept în susținere dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 și art. 318 c.pr.civ., ambele teze.
Ulterior, contestatoarea și-a motivat și dezvoltat contestația în anulare doar pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza 1 c.pr.civ. ( făcând precizarea în ședința publică din data de 14.01.2015 că nu mai susține incidența art. 317 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ.), susținând că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
În concret, contestatoarea arată că în opinia ei greșeala materială a instanței de recurs constă în faptul că nu a observat că verificarea aplicării legii, a încălcării ei de către instanța de apel, în speță a dispozițiilor art. 998 C.civ., constituie un aspect al legalității hotărârii; la fel interpretarea actelor juridice deduse judecății și existența motivelor contradictorii ori străine de natura pricinii cuprinse în decizia din apel. Din această perspectivă, contestatoarea susține că în cauză, în mod evident, în verificarea aplicării legii era necesară raportarea la starea de fapt, legalitatea hotărârii atacate nefiind o chestiune abstractă, fără oglindire în situația de fapt din speță. Contestatoarea subliniază că existența prejudiciului, a faptei ilicite care l-a generat, a culpei în producerea acesteia și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, ca elemente ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C.civ., invocate în susținerea acțiunii civile în dosarul_/325/2009, constituie aspecte ce țin de legalitatea hotărârii și pe care instanța de recurs se impunea să le analizeze din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, respectiv art. 304 pct. 7, 8 și 9 c.pr.civ..
Or, instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de modificare de care s-a prevalat, ceea ce – în opinia contestatoarei, atrage incidența art. 318 teza a II-a c.pr.civ.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate de contestatoare și a normei cuprinsă în art. 318 alin. 1 teza I c.pr.civ., Curtea o va respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art.317 C.pr.civilă (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art.318 C.pr.civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Temeiul de drept indicat de contestatoare în susținerea cererii de față, art. 318 alin. 1 teza 1 c.pr.civ. are în vedere ipoteza când „…dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale” care, în sensul textului de lege înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba de acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată de aprecieri ori interpretatoare a dispozițiilor legale.
Textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale a judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, deși la dosar se regăsesc dovezi din care se învederează că a fost depus în termen ori că a fost legal timbrat.
Din această perspectivă, instanța reține că aspectele invocate de contestatoare în dezvoltarea motivelor contestației în anulare - potrivit cu care greșeala materială a instanței de recurs constă în aceea că nu a observat că verificarea aplicării legii, respectiv a încălcării ei de către instanța de apel, în speță a art., 998 C.civ., constituie un aspect al legalității și asupra căruia era obligată să se pronunțe – nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială avută în vedere de legiuitor prin art. 318 teza I c.pr.civ. astfel încât contestația de față va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. T. S.A. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 455/R/18 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/325/2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. G. A.-M. N. C. P.
GREFIER,
R. P.-D.
Red: M.G./27.01.2016
Tehnored: R.P.D. 27.01.2016
2ex/SM
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 15/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 14/2016. Curtea de... → |
|---|
