Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 14/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 14/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:004._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.14
Ședința publică din 21 ianuarie 2016
PREȘEDINTE:M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta S.C. P. S. S.R.L. și pârâții B. S. F., B. A. D. împotriva sentinței civile nr. 162/17.03.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. V., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.01.2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantei de a depune la dosar concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi.
Se constată depuse, prin Serviciul registratură la data de 21.01.2016, de către reclamanta-apelantă, Concluzii scrise.
CURTEA
Curtea deliberând asupra apelurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul A. în data de 07.11.2014, reclamanta a solicitat constatarea caracterului simulat - act fictiv - al contractului de împrumut din data de 01.07.2010, al actului adițional din data de 01.12.2012 precum și a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353 din data de 20.12.2013 - contracte încheiate între pârâți în frauda intereselor reclamantei, constatarea nulității absolute a contractului de împrumut din data de 01.07.2010, a actului adițional din data de 01.12.2012 precum și a contractului de garanție imobiliara autentificat sub nr. 6353 din data de 20.12.2013 încheiate intre pârâți în frauda intereselor reclamantei și obligarea pârâților la achitarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod Procedură Civilă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin promisiunea de vânzare cumpărare încheiată la data de 14.07.2008 și autentificată cu nr. 3037/2008 la BNP T. F., în calitate de promitent – cumpărător, respectiv pârâții B. V. și B. M. în calitate de promitenți vânzători, s-au obligat la cumpărarea respectiv vânzarea unei cote de 6/12 din terenul situat în extravilanul comunei Livada ., imobil înscris în CF nedefinitiv 1552 Sânleani sub AII, cu nr. Top 8.A.50/38 reprezentând teren arabil în suprafață de 7.500 mp din 15.000 mp pentru prețul de 70.000 euro.
Reclamanta a mai arătat că, prin promisiunea la care s-a făcut referire, promitenții vânzători s-au obligat în termen de 3 (trei) luni de zile de la data semnării promisiunii la dezmembrarea și ieșirea din indiviziune cu Societatea Creative Edition SRL, coproprietara celeilalte cote de 6/12 părți. Promitenții vânzători - pârâți Bortis V. și Bortis M. nu și-au îndeplinit obligațiile asumate și nu au procedat la ieșirea din indiviziune și pe cale de consecință nu a putut fi perfectat contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, reclamanta a obținut în instanță rezoluțiunea promisiunii de vânzare cumpărare, respectiv obligarea pârâților la plata sumei de 139.800 euro și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.234, 24 lei.
Prin cererea de intervenție a pârâților B. S. F. și B. A. D., B. C. G. s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor B. V. și B. M., în baza titlului executoriu constând în contractul de garanție imobiliara autentificat sub nr. 6353/_ de BNP Ventas.
Prin încheierea contractului de împrumut din data de 01.07.2010 (act sub semnătura privată) respectiv a actului adițional din data de 01.12.2012 (de asemenea act sub semnătura privată) și ulterior a contractului de garanție imobiliara autentificat cu nr. 6353 din data de 20.12.2013 singurul scop al pârâților a fost împiedicarea punerii în aplicare a normelor cu privire la executarea silită a bunului imobil - casă de locuit și teren aferent în suprafață totală de 7002 mp înscris în CF nr._ Sebiș CF vechi 206 Prăjești sub A cu nr. top_/9/9 pentru teren sub A.1.1 cu nr. cad C 1 și nr. top_/9/9, de sub B 1. 1 și B. 1.2 situat în Sebiș, . Jud. A., norme ce legalizau executarea silită, prin crearea fictiva a unei executări silite paralele de către pârâții B. S. F. și B. A. D. aflați în coniventa cu debitorii B. V. și B. M..
În opinia reclamantei, pârâții B. V. și B. M. conștientizau pericolul iminent ca imobilul în care locuiesc să fie executat, s-a procedat la încheierea unui contract de împrumut fictiv sub semnătura privată, cu fiul respectiv nora acestora B. Fiorin S. și B. A. D., pe care l-au antedatat, ca mai apoi să încheie și în fața notarului un contract de garanție imobiliară printr-un terț Cocîuba N., presați fiind de timp și de teama de a nu pierde imobilul.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1237, 1238 alin. 2 Cod Civil, 194 Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 23.03.2015, pârâții B. S. F. și B. A. D., au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a arătat că, până la sfârșitul anului 2005, a locuit în California, Statele Unite ale Americii, la adresa 1341 S Pembrooke LN Anaheim, iar în data de 19.12.2005 a vândut proprietatea cu prețul de 695.000 USD. În anul 2006 s-a mutat în România la casa părinților din Sebiș, an în care s-a căsătorit cu pârâta B. A. D.. Cu o parte din banii obținuți prin vânzarea imobilului a renovat imobilul respectiv, în care locuiește împreună cu soția. Părinții B. V. și B. M. au rămas în Statele Unite ale Americii, unde se află și în prezent, dar aceștia domiciliază la adresa: 1825 S Bayless St.Anheim, California_, SUA. A mai susținut că periodic, pârâtul B. V. vine în țară unde are mai multe afaceri. În acest sens, în anul 2010, pârâtul a constituit societatea comercială Hidro - Frig Bosmavid S.R.L. în vederea construirii unor microhidrocentrale pe canalul Morilor în localitatea Prăjești, pe Valea Hășmașului în localitatea H. și pe Crișul Alb în localitatea Pleșcuța.
Pârâții au arătat că în data de 01.07.2010, au împrumutat pârâților B. V. și B. M. suma de 150.000 USB, aceștia obligându-se să îi restituie în termen de un an și jumătate, iar în cazul în care nu vor reuși să transfere banii, se va transfera dreptul de proprietate asupra imobilului din Sebiș, ., jud. A., sens în care s-a încheiat contractul de împrumut. S-a încheiat contractul de garanție imobiliară nr. 6353/20.12.2013 la BN Veritas, în temeiul căruia restituirea acestui împrumut a fost garantată de împrumutați prin constituirea dreptului de ipotecă asupra imobilului din Sebiș, .. A., înscris în Cartea funciară nr._ Sebiș (Nr. C.F. vechi: 206 Prăjești), sub Al, cu nr. top._/9/9 și sub Al. l, cu nr. cad. Cl și nr. top._/9/9, compus din casă de locuit și terenul aferent de 7.002 mp, drept înscris sub CI.
În luna iunie 2014 s-a aflat că reclamanta S.C. P. S. S.R.L. a pornit executarea silită împotriva pârâtului B. V. în dosarul nr. 728/2013 a Biroului executor Judecătoresc C. G..
În opinia pârâților B. S. F. și B. A. D., acțiunea reclamantei este neîntemeiată, deoarece în ceea ce privește capătul de cerere privind „constatarea caracterului simulat act fictiv" al contractului de împrumut din data de 01.07.2010, a actului adițional din data de 01.12.2012, precum și a contractului de garanție imobiliară autentificat cu nr.6353/20.12.2013, iar în ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de împrumut din data de 01.07.2010, a actului adițional din data de 01.12.2012, precum și a contractului de garanție imobiliară autentificat cu nr.6353/20.12.2013.
Pârâții B. V. și B. M., au depus întâmpinare la dosarul cauzei la data de 25.03.2015, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nedovedită și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, pârâții au arătat că s-au stabilit în SUA în urmă cu mai mulți ani, iar pentru finanțarea respectivelor investiții au dorit să dezvolte un complex imobiliar pe niște terenuri pe care le dețin în . a reușit acest lucru, deoarece i-au fost refuzate toate avizele necesare, pentru că pe teren, în mod nelegal s-a amplasat o stație de gaz. Prin urmare, a apelat la pârâtul B. S. F. pentru a împrumuta suma de 150.000 USD. Convenind asupra acestui aspect, în data de 01.07.2010 pârâtul B. S. F. l-a împrumutat cu suma solicitată, menționată anterior, sens în care s-a încheiat un contract de împrumut, având în vedere că valoarea era una semnificativă. Prin respectivul act s-a convenit că suma împrumutată să fie restituită în termen de 1 an și 6 luni de la data încheierii, adică cel târziu până la 01.01.2012. Totodată, pentru garantarea împrumutului, s-a decis ca în cazul în care nu va putea restitui banii la termen, să cedeze imobilul din Sebiș . pârâților B. S. F. și B. A. D.. Nereușind să restituie împrumutul la termenul cuvenit, s-a încheiat un act adițional la contractul de împrumut, prin care s-a decis prelungirea termenul de restituire până la data de 01.02.2014, reintrându-se totodată și garanția inițială conform căreia, în cazul nerestituirii sumei de bani, obligarea la cedarea imobilului din Sebiș, .. La sfârșitul anului 2013, împrumutătorii, au solicitat închirierea unui contract de garanție imobiliară autentic cu privire la acel imobil.
Pârâții au mai arătat că, prin sentința civilă nr. 2018/19.06.2013, emisă de Tribunalul A., au fost obligați să plătească reclamantei suma de 139.800 euro și 10.234,24 lei cheltuieli de judecată. Respectiva sentință a fost pusă în executare în cadrul dosarului execuțional nr. 728/2013 al B. C. G.. Pârâții B. S. F. și B. A. D. au făcut intervenție în acest dosar execuțional, dat fiind că aveau și ei o creanță semnificativă de recuperat.
În opinia pârâților, actele încheiate nu sunt simulate și nu au caracter fictiv, întrucât aceste acte secrete se încheie, de regulă, în formă scrisă, el a fost denumit contraînscris. Sensul acestei noțiuni (contraînscris) desemnează simulația, adică simultaneitatea celor două acte juridice, primul aparent, iar al doilea, ascuns (secret), dar anihilat sau modificator, care cuprinde recunoașterea simulației totale sau parțiale a primului act. Din această cauză, simulația nu poate fi dovedită decât printr-un contraînscris, care ar anihila sau modifica actul aparent ce se pretinde a fi simulat. S-a susținut că actele care fac obiectul prezentei acțiuni sunt cele care redau intenția reală a părților, prin care se reflectă o înțelegere apărută între părți în împrejurări. Făcând abstracție de faptul că există o legătură de rudenie, totuși este vorba ca obiect al actelor contestate de o sumă de bani semnificativă care a fost proprietatea absolută și legal câștigată de pârâții B. S. F. și B. A. D., ce nu se putea ceda fără nici un fel de contraprestație. Fiecare persoană fizică sau juridică are un patrimoniu propriu, care nu este comun cu al tuturor celorlalte rude.
De asemenea, pârâții B. V. și B. M. au mai arătat că, actele contestate nu sunt lovite de nulitatea absolută, singurul temei pe care-l invocă reclamanta în existența nulității absolute a actelor menționate este încheierea acestora cu scopul de a frauda interesele ei, simulația neputând oricum constitui prin ea însăși o cauză de nulitate.
În drept, pârâții B. V. și B. M. au invocat dispozițiile art. 205 Cod Procedură Civilă.
Prin sentința civilă nr. 162/PI/17.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. P. S. S.R.L. împotriva pârâților B. S. F., B. A. D., B. V. și B. M., pentru constatare caracterului simulat și constatare nulitate absolută a actelor juridice încheiate între pârâți. Totodată, s-a dispus reducerea onorariului de avocat al pârâtei B. A. D. de la suma de 2500 lei la suma de 1500 lei, obligând reclamanta S.C. P. S. S.R.L. să plătească pârâtei B. A. D. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâții B. V. și B. M. s-a încheiat în data de 14.07.2008 promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 3037/2008 la BNP T. F., având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea unei cote de 6/12 din terenul situat în extravilanul comunei Livada, ., imobil înscris în CF nedefinitiv 1552 Sânleani sub A11, cu nr. top. 8.A.50/38 reprezentând teren arabil în suprafață de 7.500 mp din 15.000 mp pentru prețul de 70.000 euro.
Prin sentința civilă nr. 2018/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea reclamantei P. S. SRL Oradea în contradictoriu cu B. V. și B. M. și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare în forma promisiunii, autentificată cu nr.3037/2008 la B.N.P. T. F. și a obligat pârâții să plătească reclamantei 139.800 Euro reprezentând restituire dublul avansului de preț și 10.234,24 lei cheltuieli de judecată taxă de timbru. Tribunalul a reținut că la una dintre clauze apare și obligația promitenților la restituirea dublului avansului încasat dacă obligațiile contractuale nu se vor îndeplini. Întrucât pârâții au fost somați de către reclamantă în sensul rezolvării situației și nu au răspuns solicitării și nu au formulat nici o poziție.
Reclamanta a procedat la punerea în executare a hotărârii nr. 2018/19.06.2013 și s-a constituit dosarul execuțional nr. 728/2013 al B. C. G..
S-a reținut că în data de 01.07.2010 pârâții B. S. F. și B. A. D. au împrumutat pârâților B. V. și B. M. suma de 150.000 USD cu termen de restituire de un an și jumătate. Pârâții s-au obligat ca în cazul în care nu vor restituit împrumutul în termen, să transfere pârâților B. S. F. și B. A. D. dreptul de proprietate asupra imobilului din Sebiș, ., jud. A.. În acest sens, a fost încheiat în data de 01.07.2010 contractul de împrumut între părți.
D. fiind că pârâții B. V. și B. M. nu au restituit la termen împrumutul, în data de 01.12.2012 s-a încheiat între părți actul adițional prin care termenul de restituire a împrumutului a fost prelungit până la data de 01.02.2014. Între părți s-a încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat cu nr. 6353/20.12.2013 de B.N. Veritas, în temeiul căruia restituirea acestui împrumut a fost garantată de împrumutați prin constituirea dreptului de ipotecă asupra imobilului din Sebiș, ., jud. A., înscris în CF nr._ Sebiș (CF vechi 206 Prăjești), sub A1 cu nr. top._ – 166/9/9 și sub A1.1 cu nr. cad. C1 și nr. top._ – 166/9/9, compus din casă de locuit și teren aferent de 7.002 mp, drept înscris sub C1, conform extrasului CF anexat.
În data de 20.06.2014, pârâții B. S. F. și B. A. D. au formulat o cerere de intervenție în cadrul procedurii de executare silită, cerere admisă de Judecătoria A. prin încheierea din data de 01.07.2014, din dosarul nr._/55/2014.
Tribunalul a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată, reținând că reclamanta a invocat ca temei de drept doar dispozițiile art. 1237 și art. 1238 alin. 2 Cod Civil, dispoziții care nu pot privi decât cel de-al doilea capăt al acțiunii, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de împrumut din data de 01.07.2010 a actului adițional din data de 01.12.2012 precum și a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353 din data de 20.12.2013 încheiate între părți în frauda intereselor reclamantei. S-a reținut că aceasta nu a indicat vreun temei de drept și nici nu a precizat în acest sens, prin răspunsul la întâmpinare.
În cauză, tribunalul a reținut că, având în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 și dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, contractului de împrumut din data de 01.07.2010 și actului adițional încheiat în data de 01.12.2012, nu le pot fi aplicabile decât dispozițiile vechiului Cod Civil. Contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353/20.12.2013 îi sunt aplicabile dispozițiile art. Noul Cod Civil.
Cu privire la pretinsa simulație a contractului de împrumut încheiat în data de 01.07.2010 și a actului adițional încheiat în data de 01.12.2012, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 1175 vechiul Cod Civil. Astfel, reclamanta nu face mențiune despre existența vreunui contraînscris. Mai mult, sancțiunea în situația în care se face dovada simulației conform prevederilor legale, este inopozabilă față de terți și nu nulitatea absolută.
În ceea ce privește contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353/20.12.2013 de B.N. Veritas, tribunalul a apreciat că reclamanta nu a existența vreunui constraînscris, în sensul art. 1289 – 1291 Noul Cod Civil.
Privitor la constatarea nulității absolute a contractului de împrumut din data de 01.07.2010, a actului adițional din data de 01.12.2012 precum și a contractului de garanție imobiliara autentificat sub nr. 6353 din data de 20.12.2013, tribunalul a reținut că reclamanta nu indică care ar fi prevederea legală de interes general care ar fi fost încălcată la încheierea contractului și care ar putea atrage sancțiunea nulității absolute.
În privința contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353/20.12.2013, s-a reținut că reclamanta nu face dovada încălcării de către pârâți a dispozițiilor art. 1236 Cod Civil, privitoare la cauza actului juridic.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea reclamantei, a redus onorarul avocat al pârâtei B. A. D. de la suma de 2.500 lei la suma de 1.500 lei și a obligat reclamanta să plătească pârâtei B. A. D. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul A., reclamanta S.C. P. S. S.R.L. a declarat apel în termen legal la data de 14 mai 2015, solicitând admiterea lui, modificarea în totalitate a sentinței atacate, admiterea acțiunii civile și pe cale de consecință: să se constate caracterul simulat *act fictiv* al contractului de împrumut din data de 01.07.2010, al actului adițional din data de 01.12.2012 precum și a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353 din data de 20.12.2013 - contracte încheiate între pârâți în frauda intereselor reclamantei. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la achitarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 alin. 1 Cod Procedura Civilă.
În motivare, reclamanta a susținut nelegalitatea hotărârii atacate prin raportare la dispozițiile art. 1235, 1236, 1237, 1238, 1290, 1292 C. civil. După prezentarea cronologică a împrejurărilor concrete în care s-au indicat actele juridice atacate de reclamantă în prezenta acțiune, aceasta subliniază faptul că prin încheierea contractului de împrumut din data de 01.07.2010 ( act sub semnătură privată), respectiv a actului adițional din data de 01.12.2012 ( de asemenea act sub semnătură privată) și ulterior, a contractului de garanție imobiliară autentificat cu nr. 6353 din data de 20.12.2013 singurul scop al pârâților a fost împiedicarea punerii în aplicare a normelor cu privire la executarea silită a bunului imobil - casă de locuit și teren aferent în suprafață totală de 7002 mp înscris în CF nr._ Sebiș CF vechi 206 Prăjești sub A cu nr. top_/9/9 pentru teren sub A.1.1 cu nr. cad C 1 și nr. top_/9/9, de sub B 1. 1 și B. 1.2 situat în Sebiș, . Jud. A., norme ce legalizau executarea silită, prin crearea fictiva a unei executări silite paralele de către pârâții B. S. F. și B. A. D. aflați în conivență cu debitorii B. V. și B. M..
S-a subliniat că un element esențial în susținerea simulației este faptul că B. V. și B. M. conștientizând pericolul iminent ca imobilul în care locuiesc să fie executat de reclamantă au procedat la încheierea unui contract de împrumut fictiv sub semnătură privată, cu fiul respectiv nora acestora B. S. F. și B. A. D., pe care l-au antedatat, ca mai apoi să încheie și în fața notarului un contract de garanție imobiliară printr-un terț C. N., presați fiind de timp și de teama de a nu pierde imobilul.
Reclamanta a reiterat și pe această cale faptul că executarea silită a fost începută de aceasta în vara anului 2013, iar contractul de garanție imobiliară încheiat în fața notarului la data de 20.12.2013.
Reclamanta-apelantă susține că instanța de fond nu a interpretat corect întregul probatoriu administrat, făcând o incorectă aplicabilitate a textelor legale incidente. Astfel, se arată că în speță sunt îndeplinite condițiile simulației sub formă fictivă, după cum urmează:
a) existența actului public, în cazul reclamantei contractului de garanție imobiliară autentificat cu nr. 6353 din data de 20.12.2013. B. V. și B. M. conștientizând pericolul iminent ca imobilul în care locuiesc sa fie executat, au procedat la încheierea unui contract de împrumut fictiv sub semnătura privată, cu fiul respectiv nora acestora B. F. S. și B. A. D., pe care l-au antedatat, ca mai apoi să încheie și în fața notarului un contract de garanție imobiliara printr-un terț C. N., presați fiind de timp și de teama de a nu pierde imobilul.
S-a considerat că toate aceste acte frauduloase, evident făcute cu scopul de a îngreuna executarea, nu pot fi luate ca valabile, atât raportat la datele încheierii lor, cât și la forma în care au fost încheiate, în sensul că înscrierea în CF s-a făcut după inițierea executării făcute de către reclamantă.
b) existența acordului simulatoriu, care este un act juridic, o convenție secretă exprimând voința, intenția de a simula, respectiv de a crea aparența unor raporturi juridice ce sunt inexistente în fapt, sau, în orice caz, sunt total sau parțial diferite de cele reale, pe care le disimulează. Se afirmă despre acest element al simulației că face legătura între actul real și cel aparent, între ceea ce părțile vor în realitate și ce declară că vor.
c) existența actului secret stricto sensu. Simulația este o operațiune juridică de natură complexă, care constă în încheierea și existența concomitentă, între aceleași părți contractante, a două contracte: unul aparent sau public, prin care se trează o situație juridică aparentă, contrară realității și unul secret, ce dă naștere situației juridice reale dintre părți prin care se neutralizează sau se modifică efectele produse în aparență în temeiul contractului public.
Actul secret exprimă voința reală a părților și stabilește adevăratul raport juridic existent între ele. Prin contractul public se disimulează intenția reală a părților, cu scopul de a ascunde terților adevăratul raport juridic dintre părți. Simulația se poate înfățișa sub trei forme și anume: fictivitate, deghizare și interpunere de persoane.
Având în vedere specificul raporturilor litigioase deduse judecății, reclamanta a solicitat a se constata că pretinsul contract de împrumut din data de 01.07.2010, actul adițional din data de 01.12.2012 precum și contractul de garanție imobiliara autentificat sub nr. 6353 din data de 20.12.2013 sunt în realitate acte simulate, fiind fictive.
Astfel, fictivitatea este acea formă a simulație de specificul căreia este faptul că actul aparent disimulează total realitatea, creând aparența existenței unui contract are, însă, în realitate nu există, părțile stabilind anterior sau cel puțin concomitent cu actul aparent, că acesta este lipsit de orice valoare juridică pentru ele, deoarece operațiunea juridică pe care acesta o constată nu a avut loc în realitate.
Reclamanta arată că din perspectiv art. 1237-1238 alin. 2 C. Civ., în speța de față este clar ca prin încheierea contractului de împrumut din data de 01.07.2010 (act sub semnătura privată) respectiv a actului adițional din data de 01.12.2012 (de asemenea act sub semnătura privată) și ulterior a contractului de garanție imobiliara autentificat cu nr. nr. 6353 din data de 20.12.2013, singurul scop al pârâților a fost împiedicarea punerii în aplicare a normelor cu privire la executarea silită a bunului imobil - casă de locuit și teren aferent în suprafață totală de 7002 mp înscris în CF nr._ Sebiș CF vechi 206 Prăjești sub A cu nr. top_/9/9 pentru teren sub A.1.1 cu nr. cad C 1 și nr. top_/9/9, de sub B 1. 1 și B. 1.2 situat în Sebiș, . Jud. A., norme ce legalizau executarea silită, prin crearea fictiva a unei executări silite paralele de către pârâții B. S. F. și B. A. D. aflați în coniventa cu debitorii B. V. și B. M..
Pentru toate aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile atacate și rejudecând, pe fond, admiterea acțiunii civile.
Prin cererea de apel, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea suplimentării probatoriului cu interogatoriul pârâților B. S. F. și B. A. D. precum și B. V. și B. M. și cu orice alte înscrisuri ori probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282-298 c.pr.civ.
În cauză, la data de 08.06.2015 a fost înregistrat apelul incident declarat de pârâții B. S. F. și B. A. D. împotriva sentinței civile nr. 162/PI/17.03.2015 a Tribunalului A., prin care au solicitat admiterea, schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării reclamantei la plata integrală a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2500 lei reprezentând onorariu de avocat. Au fost solicitate și cheltuieli de judecată în apel.
Pârâții-apelanți au susținut că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce privește reducerea nejustificată și nemotivată a onorariului de avocat de la 2500 lei la suma de 1500 lei, contrar dispozițiilor art. 451 alin. 2 și art. 425 alin. 1 lit. b c.pr.civ.. În concret, se arată că instanța de fond a redus onorariu de avocat fără nici un argument de fapt și de drept, care să justifice măsura dispusă, cu atât mai mult cu cât, raportat la obiectul cauzei, valoarea lui, taxa judiciară achitată, onorariul de 2500 lei este vădit disproporționat ( mai mic) față de valoarea cauzei. De asemenea, se arată că munca depusă de avocat nu a fost lipsită de valoare, ea fiind concretizată prin apărările formulate în scris la dosar, acceptate de instanță.
Prin întâmpinarea depusă în termen legala data de 19.06.2015, intimații B. S. F. și B. A. D. au solicitat respingerea apelului declarat de reclamanta S.C. P. S. S.R.L. și păstrarea – în parte a sentinței civile atacate ( mai puțin soluția atacată cu apel incident, privind cuantumul cheltuielilor de judecată în primă instanță). Au fost solicitate și cheltuieli de judecată aferente apelului. În susținere, intimații au reiterat – pe larg – împrejurările concrete în care au perfectat contractele atacate de reclamantă în prezenta acțiune, subliniind că, deși aceasta a formulat prin cererea introductivă două petite: primul referitor la caracterul simulat al contractului de împrumut și cel de al doilea, nulitatea absolută pentru fraudarea intereselor reclamantei, ca temei de drept a invocat prevederile art. 1237 și 1238 alin. 2 C.civ., care privesc doar capătul doi de cerere.
Pentru primul petit – simulația contractului de împrumut încheiat la 01.07.2010 – susțin că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1175 vechiul cod civil ( în vigoare la data când a fost încheiat – art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind codul civil) – care prevede că „…actul secret, care modifică actul public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”.
Or, susțin intimații, reclamanta nu a pretins că ar exista vreun contraînscris, nici nu a făcut dovada existenței sale, făcând referire la existența sa ( fără a-l dovedi), pentru prima dată, prin apelul de față. În plus, intimații arată că simulația nu este sancționată cu nulitatea, ci, conform art. 1175 vechiul cod, sancțiunea este inopozabilitatea față de terțele persoane a situației juridice reale create prin actul secret. În consecință, intimații subliniază nelegalitatea criticilor invocate de reclamantă, în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței vreunui contraînscris al părților prin care să se anihileze garanția imobiliară constituită prin contractul de garanție imobiliară autentificat cu nr. 6353/20.12.2013.
Referitor la petitul 2 al acțiunii, privind constatarea nulității absolute pentru fraudarea intereselor reclamantei, intimații arată că reclamanta, din nou, nu a indicat vreun temei de drept incident, iar cauza ilicită a contractului de împrumut invocată de reclamantă, are în vedere – potrivit dispozițiilor legale – nerespectarea unei norme care ocrotește un interes general, obștesc. Or, în cauza de față, reclamanta invocă încălcarea unui interes propriu, de creditoare chirografară, deci un interes particular, personal.
S-a susținut, de asemenea, că în privința contractului de garanție imobiliar nr. 6353/20.12.2013, nu au fost răsturnate prezumțiile de valabilitate și de existență a cauzei, instituite de art. 1239 N. c.pr.civ., astfel încât, în opinia lor, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, în ansamblul ei.
În cauză, la data de 17.06.2015, reclamanta S.C. P. S. S.R.L. a formulat o cerere de ajutor public judiciar, întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. 2 lit. „a” din O.U.G. nr. 80/2013, respinsă în primă etapă prin încheierea civilă pronunțată în camera de consiliu din data de 23.06.2015 ( ca nedovedită) admisă fiind cererea de reexaminare prin încheierea pronunțată în cameră de consiliu din data de 14.07.2015.
În consecință, taxa judiciară de timbru a fost redusă de la 4264 lei, la 2000 lei, achitați de reclamanta-apelantă.
În suplimentarea probatoriului, instanța de apel a încuviințat cererea în probațiune formulată de reclamantă cu interogatoriul pârâților – luat personal pârâților B. S. F. și B. A. D., și în scris, pârâților B. V. și B. M. – și o . înscrisuri depusă de părți.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate de părți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată nefondat apelul reclamantei și întemeiat apelul pârâților B. S. F. și B. A. D., pentru următoarele considerente:
Obiectul concret dedus judecății de reclamanta S.C. P. S. S.R.L. în prezenta acțiune, îl constituie. 1. Cererea de constatare a caracterului simulat – act fictiv – al contractului de împrumut din data de 01.07.2010, precum și a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353/20.12.2013 – acte încheiate între pârâți în fraudarea intereselor reclamantei; 2. Constatarea nulității absolute a celor trei contracte ante-menționate pentru încheierea lor în scopul fraudării intereselor reclamantei.
Temeiul de drept invocat de către reclamantă în susținerea cererii îl constituie dispozițiile art. 1237, 1238 alin. 2 C. Civ. și art. 194 c.pr.civ., potrivit cu care „cauza este licită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative…”, „…iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului…”
În motivarea acestor susțineri, reclamanta subliniază că după obținerea titlului executoriu, (respectiv a hotărârii civile pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului A. prin care s-a dispus rezoluțiunea promisiunii de vânzare cumpărare încheiată între reclamantă și pârâții Borțiș V. și M. și obligarea acestora din urmă să plătească reclamantei suma de 139.800 euroși 10.234,24 lei cheltuieli de judecată) și demararea procedurii executării silite în dosarul execuțional nr. 728/2013 al B.E.J. C. G., pârâții, prin înțelegere, au procedat la încheierea unui contract de împrumut, a unui act adițional la primul ( pe care le-au antedatat), și în cele din urmă la încheierea contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353/20.12.2013, în scopul clar al fraudării intereselor reclamantei, a împiedicării acesteia să scoată de sub executare silită imobilul (casă de locuit) asupra căruia reclamanta pornise executarea.
Din perspectiva primului petit al cererii, cel de constatare a simulației – caracterului fictiv – al contractului de împrumut încheiat în data de 01.07.2010 și al contractului adițional la primul, încheiat de pârâți la data de 01.12.2012, și raportat la prevederile art. 1175 vechiul cod civil ( sub imperiul căruia au fost încheiate cele două acte), potrivit cu care „…actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”, în mod corect și legal instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile simulației.
Literatura juridică și practică în materie sunt unanime în aprecierea condițiilor simulației, respectiv: a) existența unui act juridic, aparent, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității – contract simulat; b) existența unui act secret încheiat între aceleași părți, care corespunde voinței reale a părților și care anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public - contraînscris, c) contraînscrisul să fi fost încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent.
Raportând speța de față, împrejurările cronologice învederate de reclamantă la momentul încheierii actelor ce se cer anulate, la condițiile simulației, este evident că acestea nu sunt dovedite. Reclamanta susține și apreciază că în speță sunt întrunite condițiile de existență ale simulației sub forma fictivității în senul că actul public este reprezentat de contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353/20.12.2013. Or, din perspectiva prevederilor art. 1175 vechiul C.civ., reclamanta nu face dovada existenței vreunui contraînscris (actul secret încheiat între aceleași părți, care anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică încheiată prin actul public – contract de garanție imobiliară), despre care nu a pretins că ar exista.
Împrejurările concrete în care s-au încheiat cele trei acte juridice între pârâți – contractul de împrumut din data de 01.07.2010, actul adițional acestuia, încheiat în data de 01.12.2012 și contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353/20.12.2013, nu se circumscriu condițiilor simulației, redate anterior, întrucât nu s-a dovedit existența vreunui contraînscris al părților (pârâților) prin care să se anihileze garanția imobiliară constituită prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353/20.12.2013. Toate aceste concluzii au fost pe deplin dovedite în cauză cu probele încuviințate în apel, respectiv cu interogatoriile pârâților, însoțite de înscrisurile anexate.
Acestea au scos în evidență împrejurarea reală a împrumutului acordat de pârâții B. S. F. și B. A. D., la data de 01.07.2010, pârâților B. V. și B. M., în cuantum de 150.000 dolari ( pentru finanțarea unor investiții ale pârâtului B. V. în vederea construirii unor micro-hidrocentrale pe canalul Morilor în localitatea Prăjești, pe valea Hălmașului), cu termen de restituire într-un an și jumătate. Înțelegerea pârâților a fost să garanteze împrumutul acordat cu imobilul – casă de locuit – situat administrativ în localitatea Sebiș, ., J. A., în care pârâții B. S. F. și B. A. D. locuiesc din anul 2006, împreună cu cei doi copii minori. Întrucât pârâtul B. V. nu a reușit ( înlăuntrul termenului de 1 an și jumătate) să vândă terenurile din . încheiat un act adițional la contractul de împrumut din data de 01.07.2010 și au prelungit termenul de restituire până la data de 01.02.2014.
Întrucât situația financiară a pârâților B. V. și M. nu s-a redresat, pârâții B. S. F. și B. A. D. au cerut împrumutaților să le dea garanția promisă asupra imobilului din localitatea Sebiș, sens în care, la data de 20.12.2013 au încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 6353 la B.N.P. Veritaș din A., în temeiul căruia restituirea împrumutului de 150.000 dolari, dați în data de 01.07.2010, a fost garantată de cei împrumutați prin constituirea dreptului de ipotecă asupra imobilului din Sebiș, . – casă de locuit și 7002 mp teren aferent. Acest drept a fost înscris în CF sub nr. C1.
Această stare de fapt și de drept pe deplin dovedită în cauză, nu echivalează sub nici o formă cu simulația – caracterul fictiv – al contractului de împrumut din data de 01.07.2010, fiind dreptul legitim al pârâților de a se asigura din punct de vedere juridic, chiar și în raport cu proprii părinți.
Împrejurarea reală a derulării acestor acte într-o perioadă în care reclamanta avea pe rol proces împotriva pârâtului B. V. pentru rezoluțiunea unei promisiuni de vânzare cumpărare încheiată cu aceasta la 14.07.2008, ( finalizată la 19.06.2013 cu obținerea unei hotărâri judecătorești irevocabile de obligare a pârâtului să restituie reclamantei suma de 139.800 euro și 10.234 lei cheltuieli de judecată), nu poate echivala cu atribuirea caracterului simulat – fictiv – a contractului de împrumut încheiat între părți la data de 01.07.2010, cu reținerea unei cauze ilicite ce constă în fraudarea intereselor reclamantei, sub forma împiedicării acestuia de la recuperarea creanței sus-menționate prin executarea silită a imobilului din localitatea Sebiș.
Reclamanta este în posesia unui titlu de creanță împotriva debitorilor B. V. și B. M. (sentința civilă nr. 2018/19.06.2013 a Tribunalului A., pronunțată în dosar nr._ – fila 9 dosar fond), urmare a rezoluțiunii promisiunii de vânzare cumpărare încheiată cu aceștia la data de 14.07.2008 pentru 6/12 părți din terenul extravilan comunei Livadia, ., pentru asigurarea și garantarea căruia avea posibilitățile legale prevăzute de lege.
Reclamanta nu a dovedit fraudarea intereselor sale de către pârâți, prin încheierea actelor juridice care se cer a fi anulate în prezenta acțiune, în condițiile în care, în calitatea sa de creditor chirografar, are posibilitatea să continue executarea silită pentru recuperarea creanței sale, fie asupra imobilului din localitatea Sebiș, fie asupra altor imobile, proprietatea pârâților B. V. și B. M..
Astfel fiind și raportat la prevederile art. 1236 C.civ. ce reglementează cauza actului juridic: acesta trebuie să existe, să fie licită și morală), Curtea reține că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru constatarea nulității absolută a celor trei acte juridice încheiate de pârâți, nefiind dovedită fraudarea intereselor sale în recuperarea creanței.
Concluzionând, față de probele administrate în cauză, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, prin raportare la prevederile art. 1175 C. civ., ce reglementează simulația și prevederile art. 1236 și următoarele cod civil – pentru petitul de nulitate absolută a actelor juridice încheiate de pârâți, astfel că în baza art. 480 C.civ. va respinge apelul reclamantei ca nefundat.
Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 451 alin. 2 c.pr.civ. coroborat cu art. 425 alin. 1 lit. „b” c.pr.civ., apelul pârâților B. S. F. și B. A. D. este întemeiat.
Art. .425 al. l lit. b C.prov.civ. prevede că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în considerente, printre altele, și „motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Aceste dispoziții ale art. 425 C.proc.civ. sunt imperative, la fel ca și în reglementarea anterioară, astfel că neîndeplinirea unora dintre exigențele textului legal poate atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 174 și următoarele din C.proc.civ.
Cu privire la acest aspect, instanța supremă s-a pronunțat în repetate rânduri statuând că „hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților; nerespectarea acestora face ca hotărârea să fie nelegală și trebuie desființată”.
Din această perspectivă, hotărârea instanței de fond de reducere a onorariului de avocat al pârâtei B. A. D. de la suma de 2500 lei la suma de 1500 lei este nemotivată, neargumentată în fapt și în drept, conform art. 425 alin. 1 lit. „b”. În plus, potrivit art. 451 alin. 2 c.pr.civ. pentru a se putea reduce onorariul de avocat, acesta trebuie să fie vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
În consecință, apelul incident declarat de pârâții B. S. F. și B. A. D. va fi admis, în sensul schimbării în parte a sentinței civile atacate și obligării reclamantei S.C. P. S. S.R.L. să plătească pârâtei B. A. D. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în prima instanță, reprezentând onorariu de avocat ( chitanța nr._/16.02.2015 fila 63 dosar fond).
În baza art. 451 c.pr.civ., va obliga reclamanta S.C. P. S. S.R.L. să plătească pârâtei B. A. D. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța nr._/09.06.2015 ( fila 73 apel), și pârâtului B. V. suma de 1.100 lei cheltuieli de judecată în apel – onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare, dovedite cu chitanța nr. 328/17.08.2015 și bonul fiscal de 100 lei, anexate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta S.C. P. S. S.R.L., CUI_, J_ și cu sediul procesual ales în Oradea, .. 11, . împotriva sentinței civile nr. 162/17.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Admite apelul incident declarat de pârâții Borțiș S. F. CNP_ și Borțiș A. D. CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales la C.A. R. M. în A., .. 5, ., împotriva aceleiași hotărâri – sentința civilă nr. 162/17.03.2014 a Tribunalului T. pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtei Borțiș A. D. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei Borțiș A. D. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel și pârâtului Borțiș V., CNP_, cu reședința în Sebiș ., jud. A., suma de 1100 lei cheltuieli de judecată în apel.
Menține în rest sentința civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N.
GREFIER,
R. P.-D.
Tehnored. M.G.-16.02.2016//R.P.D. – 17.02.2016
7 ex./5 . instanță: Tribunalul A., judecător L. L.
Se comunică către:
reclamanta - apelantă S.C. P. S. S.R.L. cu sed. proc. ales în Oradea, .. 11, .
pârâtul – apelant - B. S. F., cu dom. proc. ales la C.A. R. M. în A., .. 5, ., J. A.
pârâta – apelantă - B. A. D. cu dom. proc. ales la C.A. R. M. în A., .. 5, ., J. A.
pârâta – intimată - B. M. CNP_, cu reședința în Sebiș, ., jud. A.
pârâtul – intimat - B. V. cu reședința în Sebiș tr. Berzei, nr. 15, jud. A.
| ← Cereri. Decizia nr. 4/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 29/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
