Cereri. Decizia nr. 408/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 408/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 408
Ședința publică din 27 octombrie 2015
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: A.-D. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea D. M. împotriva deciziei civile nr. 197 din 7 mai 2015, pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._/325/2013*, în contradictoriu cu intimata S. R. A. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 13.10.2015, contestatoarea a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei în lipsă.
La a doua strigare a părților, întrucât nu s-au prezentat niciuna din acestea, ținând cont că la dosar contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă iar procedura de citare a părților a fost îndeplinită, instanța reține cauza în pronunțare pe excepția netimbrării contestației în anulare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 11.05.2015, contestatoarea D. M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 197 din 7 mai 2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._/325/2013*.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a reluat starea de fapt redată în cuprinsul recursului pe care l-a declarat împotriva deciziei civile nr. 775/17.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._/325/2013*.
A arătat în esență că inițial a formulat recurs împotriva sentinței din 4.12.2013 a Judecătoriei Timișoara, iar la termenul de judecată din 17.09.2014, calea de atac pe care a declarat-o a fost calificată de instanță ca fiind apel, iar prin decizia civilă nr. 775/17.09.2014, Tribunalul T. a respins apelul pe care reclamanta la declarat.
Arată că pentru admiterea pe fond a cauzei s-au dat cinci termen de judecată.
Prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Timișoara la 4.12.2013 s-a respins cererea sa ca fiind fără obiect.
Învederează că este nemulțumită de sentință întrucât obiectul cauzei era bine precizat în sensul că solicita doar aflarea adevărului de la intimată – care în calitate de judecător – membru al completului de judecată investit cu soluționarea deciziei nr._ (cu obiect pretenții formulate de reclamanta D. M. împotriva .) – a pronunțat decizia civilă din 15.09.2011 – pe care contestatoarea o apreciază ca fiind nelegală.
În drept invocă art. 503 – 508 C.pr.civ.
În vederea soluționării cauzei s-au depus înscrisuri și s-a atașat dosarul nr._/325/2013*.
Materialul probator, din analiza căruia instanța reține următoarele
Prin decizia civilă nr. 197/7.05.2015 pronunțată în dosar nr._/325/2013*, C. de A. Timișoara a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta reclamantă D. M. în contradictoriu cu pârâta intimată S. R. A. V., împotriva Deciziei civile nr.775/A din 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul T..
Pentru a decide astfel, C. de A. Timișoara a reținut în esență că prin decizia civilă nr.775/A din 17.09.2014, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamanta apelantă D. M. împotriva sentinței civile nr._/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar civil nr._/325/2013* în contradictoriu cu pârâta intimată S. R. A. V..
Împotriva Deciziei civile nr.775/A din 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. a declarat recurs reclamanta D. M..
La termenul de judecată din 7 mai 2015, în ședință publică, instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a căii de atac promovată în cauză, în temeiul art.496 alin.1 NCPC raportat la art.XVIII alin.2 din Legea nr.2/2013, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin.1 NCPC, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Art. XVIII alin.2 din Legea nr.2/2013 prevede că:
„În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”
C. a reținut că prin Sentința civilă nr.28/24.09.2013 pronunțată în dosarul nr._/325/2013, definitivă, C. de A. Timișoara a stabilit competența de soluționarea a acțiunii în favoarea Judecătoriei Timișoara, conform dispozițiilor art.94 și 95 NCPC, statuând că acțiunea formulată de reclamantă nu este evaluabilă în bani.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor menționate, instanța a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta reclamantă D. M. în contradictoriu cu pârâta intimată S. R. A. V. împotriva Deciziei civile nr.775/A din 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul T..
Examinând decizia civilă contestată, prin prisma motivelor invocate, ale art. 157 C.pr.civ și art. 503 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, C., în raport de faptul că din dovezile de înmânare a citației către contestatoare și din înștiințarea emisă acesteia nu rezultă că aceasta a fost citată cu mențiunea timbrării prezentei contestații în anulare raportat la art. 157 C.pr.civ.- constată că nefiind îndeplinite cerințele art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1996, nu poate fi reținută temeinicia excepției invocate, astfel că va soluționa cauza prin prisma motivelor invocate de contestatoare (art. 503 și urm. C.pr.civ.).
Astfel, dispozițiile art. 503 (1) C.pr.civ. vizează situația în care contestația în anulare se poate exercita când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut lor judecata.
Cum, din înscrisurile aflate la dosarul nr._/325/2013* (filele 32-33) rezultă că recurenta D. M. a fost citată la domiciliul indicat în recursul declarat, C. constată că acest motiv al contestației în anulare nu este incident cauzei.
Deși nu sunt precizate motivele contestației în anulare – invocate în mod generic ca fiind dispozițiile art. 503 C.pr.civ., se constată că nu sunt îndeplinite nici cerințele prevăzute de art. 503(2) C.pr.civ. pentru admisibilitatea prezentei contestații în anulare.
Hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță competentă, nu este rezultatul unei erori materiale, aceasta fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 457 C.pr.civ. coroborate cu cele ale art. 94 și 95 C.pr.civ.
Pe de altă parte, hotărârea pronunțată de instanța de recurs în raport de dispozițiile legale menționate a fost dată pe excepția inadmisibilității recursului, astfel că nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 503(3) C.pr.civ. și(4) conform cărora obiect al contestației în anulare sunt și hotărârile prin care instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de casare sau, nu s-a pronunțat asupra unuia din recursurile declarate în cauză.
Pentru considerentele arătate, C. constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată, motiv pentru care în baza art. 508 C.pr.civ. va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea D. M. împotriva deciziei civile nr. 197 din 7.05.2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosar nr._/325/2013*.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea D. M. împotriva deciziei civile nr. 197 din 7.05.2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosar nr._/325/2013* în contradictoriu cu intimata S. R. A. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
A.-D. B.
Red. M.L. -25.11.2015
Tehnored. A.D.B. -25.11.2015/4 ex./SM/2 .>
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 773/2014. Curtea de... | Pretenţii. Hotărâre din 17-12-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
