Pretenţii. Hotărâre din 17-12-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 235/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 235
Ședința publică din 17 decembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare contestația formulată de reclamanta D. M. D. împotriva sentinței civile nr. 573 din data de 16.09.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenții D. M. și D. V. personal, lipsă petentul D. D..
Ministerul Public este reprezentat de procuror M.-U. C. din cadrul parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că petenta s-a coformat dispozițiilor instanței, în sensul că a depus actele solicitate prin adresa din 29.10.2015 (fila 30 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Petenta D. M. D. solicită admiterea contestației în sensul de a se dispune ca statul să-i plătească despăgubiri pentru înșelăciunea a cărei victimă a fost familia domniei sale.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea soluției tribunalului ca temeinică și legală, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 20 și 24 din Legea nr. 211/2004.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.573/16.09.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins cererea formulată de petenta D. M. D., cu CNP_ și cu domiciliul în Timișoara, . (..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că, prin cererea înaintată de către Tribunalul București – Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor și înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 03.06.2015 petenta D. M. D. a solicitat instanței, în temeiul art. 28 din Legea nr. 211/2004, acordarea de despăgubiri în valoare de 33.150 lei, ca urmare a înșelătoriei la care a fost supusă în data de 17.07.2013.
În motivarea cererii, petenta a arătat că a fost sunată de un membru al grupării „accidentul”, de către un așa-zis avocat L., care a anunțat-o că nepotul ei a făcut un accident, că persoana accidentată, de etnie romă, a fost dusă la spital, iar nepotul a fost reținut de poliție și i s-a pretins achitarea urgentă a sumei de 10.000 lei pentru a nu se porni judecata împotriva nepotului său, aceștia urmând să fie achitați în condițiile stabilite de către infractori. Astfel, petenta arată că în cele din urmă a achitat acestora prin diverse moduri de plată, suma totală de 33.150 lei, pe care o și pretinde a-i fi restituită.
În dovedirea cererii formulate, petenta a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: cererile adresate Tribunalului T. și Judecătoriei Timișoara în dosarul nr._, prin care sunt descrise evenimentele, chitanța nr._ prin care se atestă plata sumei de 30.000 lei către petentă, copia cărții de identitate a petentei, cererea adresată de către petentă Judecătoriei Sectorului 2 București, citația emisă în dosarul penal nr._/300/2013 al Tribunalului București, adresa nr. 33/03.04.2015 emisă de Secția I penală a Curții de A. București, adresa de comunicare a deciziei penale nr. 1141/02.10.2014, încheierea pronunțată în ședința publică din data de 30.10.2014 în dosarul nr._/300/2013 al Tribunalului București și decizia penală nr. 1141/02.10.2014 pronunțată de C. de A. București în dosarul nr._/300/2013.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 28 din Legea nr. 211/2004
Tribunalul a constatat că, potrivit art. 21 al. 1 lit. a) din Legea nr. 211/2004, compensația financiară se acordă, la cerere, persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de viol, act sexual cu un minor și agresiune sexuală, prevăzute la art. 218 - 220 din Codul penal, o infracțiune de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute la art. 210 și 211 din Codul penal, o infracțiune de terorism, precum și orice altă infracțiune intenționată comisă cu violență.
Condiția ca fapta săvârșită asupra petentei să fie una dintre cele indicate în textul de lege arătat nu este îndeplinită în cauză deoarece, așa cum rezultă din decizia penală nr. 1141/02.10.2014 a Curții de A. București pronunțată în dosarul nr._/300/2013 (2245/2014), petenta a fost victima unor infracțiuni de înșelăciune, aceasta constituindu-se parte civilă în dosarul penal cu suma de 33.165 lei.
De asemenea, instanța de fond a reținut că în cauză petenta nu a făcut dovada insolvabilității făptuitorilor sau a faptului că aceștia sunt dispăruți în conformitate cu dispozițiile art. 24 al. 1 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 211/2004, aceasta precizând în fața instanței că nu a solicitat concursul vreunui executor judecătoresc pentru punerea în executare a hotărârii în privința daunelor materiale obținute, argumente pentru care s-a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen, reclamanta D. M. D., fără ca aceasta să fie motivată în drept.
În contestația propriu-zisă, contestatoarea a reiterat starea de fapt prezentată în fața instanței de fond a și a solicitat admiterea demersului domniei sale, arătând că în urma săvârșirii infracțiunii pentru care domnia sa s-a constituit parte vătămată, dar și parte civilă, soțul domniei sale a decedat și în plus, a pierdut toate economiile realizate în decursul timpului împreună cu defunctul soț.
C., analizând contestația reclamantei, în raport cu motivele de fapt invocate și cu aplicarea disp.art. 31 alin. 6 rap. la art. 21 și 27 din L.211/2004, va constata că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, C. va constata că la data de 27 mai 2004 a fost adoptată Legea nr.211 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, cu scopul asigurării protecției victimelor infracțiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracțiunilor cu privire la drepturile acestora, precum și de consiliere psihologică, asistență juridică gratuită și compensație financiară de către stat a victimelor unor infracțiuni.
În cuprinsul art. 21 din L.211/2004 s-a statuat că despăgubirea sub forma compensației financiară se acordă, la cerere doar unei anumite categorii de victime ale infracțiunilor, respectiv doar în cazul persoanelor asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de viol, act sexual cu un minor și agresiune sexuală, prevăzute la art. 218 - 220 din Codul penal, o infracțiune de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute la art. 210 și 211 din Codul penal, o infracțiune de terorism, precum și orice altă infracțiune intenționată comisă cu violență.
Mai apoi, corelat cu dispozițiile art. 21 din L.211/2004, prevederile art. 27 din același act normativ stipulează că o astfel de compensație financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârșirea infracțiunii:
a) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a):
1. cheltuielile de spitalizare și alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă;
2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârșirea infracțiunii;
3. câștigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârșirii infracțiunii;
b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b):
1. cheltuielile de înmormântare;
2. întreținerea de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii.
De asemenea, se mai precizează în lege, compensația financiară pentru prejudiciile materiale prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. 2 se acordă în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe țară stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de compensație financiară, iar sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile și indemnizația obținută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii se scad din cuantumul compensației financiare acordate de stat victimei.
Or, raportat la cazul concret din prezenta speță, C. va constata, asemenea tribunalului, în concret, condiția ca fapta săvârșită asupra contestatoarei D. M. D. să fie una dintre cele indicate în textul de lege arătat, nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, C. va observa că prin decizia penală nr. 1141/02.10.2014 a Curții de A. București pronunțată în dosarul nr._/300/2013 (2245/2014) s-a constatat că actuala contestatoare - reclamantă a fost victima unor infracțiuni de înșelăciune, aceasta constituindu-se parte civilă în dosarul penal cu suma de 33.165 lei.
În plus, C. va mai constata că în cauză nu s-a făcut dovada insolvabilității făptuitorilor ori a faptului că infractorii condamnați definitiv prin decizia penală nr. 1141/02.10.2014 a Curții de A. București ar fi dispăruți, în conformitate cu dispozițiile art. 24 al. 1 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 211/2004, și toate acestea în condițiile în care reclamanta D. M. D. a precizat în fața instanței de fond că nu a solicitat concursul vreunui executor judecătoresc pentru punerea în executare a hotărârii în privința daunelor materiale obținute.
Pentru toate aceste considerente, C., în temeiul prev. art.31 alin.6 din L.211/2004, va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamanta D. M. D. împotriva sentinței civile nr.573 din data de 16.09.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Va constata că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 451 și urm. NCPC cu privire la eventuale cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația formulată de reclamanta D. M. D. împotriva sentinței civile nr. 573 din data de 16.09.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. P. D. C.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 18.12.2015
Tehnored. S.C. 4 ex/21.12.2015
Tribunalul T. – jud. M. D.
Un exemplar se comunică
- Contestatoarei apelante D. M. D., Timișoara, . (. 39, ., județ T..
- Ministerului Public P. de pe lângă C. de A. Timișoara
| ← Cereri. Decizia nr. 408/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 502/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
