Cereri. Decizia nr. 526/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 526/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 526
Ședința publică din 5 iunie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G. JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii O. S. D. (succesor al lui B. R.) și O. M. L. (succesor al lui B. R.), împotriva deciziei civile nr. 1448/2013 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. G. Z. M., K. G. M., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T., C. L. al M. Timișoara, Primăria M. Timișoara, . Timișoara, U. D. M. și U. L. S., K. A. și K. N., D. A. (succesor al lui D. L.), O. A.-D. (succesor al lui B. R.), S. C. (succesor al lui F. I.), T. R. G. Z., L. G. I. (succesor al lui Hauder Elza), B. F., C. G. E., M. B. V., B. I., B. R., L. V. și L. M., T. P. și T. O., N. A., S. E., . Timișoara și P. de pe lângă C. de A. Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. C. în substituirea av. L. I. pentru intimatele P. G. Z. M. (lipsă) și K. G. M. (lipsă), avocat S. D. pentru contestatorii O. S. D. și O. M. L., consilier juridic V. S. pentru intimații C. L. al M. Timișoara și Primăria M. Timișoara lipsă celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar, prin Serviciul registratură al instanței, la 03.06.2014, note de ședință formulate de contestatorii O. S. D. și O. M..
Reprezentantul contestatorilor declară că își menține excepția de neconstituționalitate invocată, formulată prin contestația în anulare.
Nefiind formulate alte cereri, instanța pune în discuție atât excepția de neconstituționalitate cât și contestația în anulare și acordă cuvântul cu privire la ambele aspecte.
Avocat S. D., pentru contestatorii O. S. D. și O. M. L., solicită, potrivit motivelor dezvoltate în scris, sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. Pe fond, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
Avocat B. C., pentru intimatele P. G. Z. M. și K. G. M., susține că excepția de neconstituționalitate invocată de contestatori nu este admisibilă în speță. Pe fond, solicită respingerea contestației în anulare, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic V. S., pentru intimații C. L. al M. Timișoara și Primăria M. Timișoara, referitor la excepția de neconstituționalitate invocată, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de sesizare a Curții Consituționale. Pe fond, solicită admiterea contestației în anulare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. contestația înregistrată la această instanță sub nr._, contestatorii O. S. D. și O. M. L. au solicitat anularea deciziei civile nr.1448/2013 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosar nr._, invocând ca temei de drept disp.art.318 C.pr.civ. – ambele ipoteze, adică atât faptul că instanța a omis să analizeze toate motivele de recurs cu care a fost investită, cât și eroarea materială strecurată în dispozitivul acestei decizii.
În ceea ce privește primul motiv al contestației în anulare, contestatorii au susținut că instanța de recurs a omis să răspundă tuturor actelor administrate în recurs, în particular prin raportare la contractul de vânzare a drepturilor succesorale între intimatele recurente și L. G. I. la data de 08.02.2002, apreciind eronat că este doar o promisiune de vânzare a unor bunuri viitoare.
De asemenea, s-a reproșat instanței de recurs că nu a răspuns în ce condiții cel pe care l-a apreciat a fi un simplu mandatar prin procura nr.151/08.02.2002, respectiv L. G. I. devine ulterior moștenitorul pârâtei Hauder E. și mai mult, prin aderarea la recursul acesteia își încalcă mandatul prin poziționarea împotriva recursului mandantelor.
Totodată, contestatorii susțin că instanța de recurs a omis să aprecieze ce reprezintă plata făcută de către mandatarul L. G. I., recunoscută de către recurentele – reclamante, cu privire la suma de 49.000 mărci germane (aprox.20.000 Euro) pentru 7 apartamente, di care doresc să evacueze familii care locuiesc în aceste spații de mai mulți zeci de ani.
Mai apoi, contestatorii au făcut un istoric al litigiului și au susținut că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială atunci când, în urma constatării decesului recurentei – pârâte Hauder E. ar fi trebuit să pună în discuție introducerea succesorilor acesteia și să lămurească și situația mandatului lui L. G. I., acest aspect reprezentând totodată și o lipsă de pronunțare asupra unui alt motiv de recurs.
De asemenea, s-a reproșat instanței de recurs că nu a răspuns la excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea acțiunii introductive, în condițiile în care acestea ar fi putut beneficia doar de obținerea diferenței de despăgubire dintre suma încasată în baza L.112/1995 și valoarea de circulație a imobilelor.
Mai apoi, contestatorii au susținut că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială atunci când a încadra imobilul în categoria celor istorice și de interes național, interpretând greșit dispozițiile OG 68/1994 coroborat cu cele ale L.112/1995, OG nefiind abrogat la data adoptării L.112/1995.
În acest context, contestatorii au invocat neconstituționalitatea art.10 alin.2 din L.112/1995, care în opinia domniilor lor contravin art.7 din OG 68/1994, cu consecința faptului că imobilul din Timișoara, . face parte din imobilele menționate la lit. E și nu cele grupate la literele A, B sau C, nefiind excluse de la vânzare.
Intimatele P. G. Z. M. și K. G. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare și totodată, respingerea ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art.10 din L.112/1995.
C., cu prioritate în raport cu fondul contestației în anulare, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.10 din L.112/1995, va constata că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, C. va constata că în cuprinsul contestației în anulare, contestatorii au invocat neconstituționalitatea art.10 alin.2 din L.112/1995, care în opinia domniilor lor contravine art.7 din OG 68/1994, cu consecința faptului că imobilul din Timișoara, . face parte din imobilele menționate la lit.E și nu cele grupate la literele A, B sau C, nefiind excluse de la vânzare, nefiind astfel o clădire de patrimoniu care să fie circumscrisă domeniului public al statului.
Or, din această perspectivă, C. va constata că autorii excepției nu invocă nicio contrarietate între aceste texte de lege și o anume normă constituțională, după cum nu motivează nici în ce anume fel ar contraveni Constituției dispozițiile art.10 din L.10/2001.
Totodată, în aceeași ordine de idei, C. va constata că aspectele învederate de contestatori cu privire la pretinsa neconcordanță între art.10 alin.2 din L.112/1995 și art.7 din OG 68/1994 vizează strict o chestiune care ține de judecarea în fond a litigiului, respectiv de clasificarea unor imobile ca fiind sau nu vandabile în temeiul L.112/1995, către foștii chiriași.
Astfel, C. va constata că toate aceste aspecte, nu vizează chestiuni strict legate de admisibilitatea în principiu a contestației în anulare ci vizează chestiuni legate de fondul cauzei, în contextul în care art.29 din L.47/1992 – republicată prevede că C. Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
În sfârșit, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente, C. va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește contestația în anulare propriu – zisă, C., în temeiul prevederilor art.320 C.pr.civ. rap.la art.318 C.pr.civ., va constata că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, C. va constata că au fost invocate de către contestatori ambele ipoteze ale art.318 C.pr.civ., reproșându-se atât faptul că instanța ar fi omis să analizeze toate motivele de recurs cu care a fost investită, cât și faptul că ar fi săvârșit erori materiale atunci când au clasificat imobilul din litigiu.
Însă, prin decizia civilă nr.1448/2013 pronunțată în dosarul nr._, C. a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantelor P. G. Z. M. și K. G. M..
De asemenea, a respins excepțiile nulității absolute a procurilor speciale încheiate de reclamante și a lipsei calității de reprezentant a mandatarilor instituiți prin procurile S 154/2002, S 155/2002 și S 151/2002.
A respins totodată cererile de aderare la recursuri formulate de B. M., U. D. M., U. L. S. și B. F. și de pârâtul L. G. I., succesor al pârâtei defuncte Hauder Elza.
Pe fond, a respins recursurile formulate de reclamantele P. G. Z. M. și K. G. M., de P. de pe lângă C. de A. Timișoara, de pârâții C. L. al M. Timișoara și P. M. Timișoara, de pârâții K. A., K. N., T. R. G. Z., F. I., a cărei poziție procesuală a fost preluată de succesorul S. C. și de pârâta B. R., a cărei poziție procesuală a fost preluată de succesorii O. S. D. și O. M. L. și de dobânditorul cu titlu particular O. A.-D., de pârâta D. L. a cărei poziție procesuală a fost preluată de succesorul D. A. împotriva Deciziei civile nr.712/A din 24.03.2005 pronunțată de C. de A. Timișoara.
În acest context, doar din simpla lecturare a dispozitivului acestei decizii se poate constata că instanța de recurs s-a pronunțat explicit și a analizat și excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantelor P. G. Z. M. și K. G. M., alături de excepțiile nulității absolute a procurilor speciale încheiate de reclamante și a lipsei calității de reprezentant a mandatarilor instituiți prin procurile S 154/2002, S 155/2002 și S 151/2002, precum și cererile de aderare la recursuri formulate de B. M., U. D. M., U. L. S. și B. F. și de pârâtul L. G. I., succesor al pârâtei defuncte Hauder Elza.
De asemenea, din cuprinsul considerentelor se poate constata că instanța de recurs a realizat o analiză detaliată a motivelor de recurs cu care a fost investită, firește exclusiv din perspectiva caracterului special al căii de atac extraordinare a recursului, unde nu se mai poate efectua o analiză devolutivă a cauzei, ci una strict legată de interpretarea legii, și nu a probelor administrate la fond și în apel.
De altfel, așa cum s-a reținut și în jurisprudența constantă a CEDO – cauzele Garcia Ruiz vs. Spania, Ruiz Torrejo vs. Spania sau Hiirvisaari vs. Finlanda, instanțele de recurs, atunci când examinează motivele cu care au fost investite și atunci când expus considerentele deciziei o realizează într-o anumite ordine și succesiune logică și nu au obligația să se refere expres la toate motivele, având opțiunea de a le grupa.
Totodată, instanțele de recurs nu au obligația de a se pronunța distinct, cu privire la fiecare probă, cu atât mai mult cu cât administrarea unui probatoriu suplimentar în recurs este restrictivă și se poate realiza doar sub auspiciile stricte ale art.305 C.pr.civ., fiind suficient să se pronunțe doar asupra unor anumite motive, atunci când modul de rezolvare cu privire la acestea se răsfrânge și asupra celorlalte.
P. urmare, C. va constata, raportat la dispozitivul și considerentele deciziei civile nr.1448/2013, că prin aceasta au fost analizate și soluționatele toate motivele de recurs cu care instanța a fost investită, nefiind astfel aplicabile disp.art.318 – teza a II-a C.pr.civ.
În ceea ce privește eroarea materială pretins strecurată în dispozitivul aceleiași decizii, C. va constata că dispozițiile art.318 – teza I C.pr.civ. nu sunt de asemenea incidente în cauză, câtă vreme eroarea materială poate viza doar greșeli de nume, de socoteli sau de date și nicidecum o interpretare pe care instanța de recurs a dat-o unui anume text de lege, respectiv a modalității de interpretare și de aplicare în speță a corespondenței dintre art.10 alin.2 din L.112/1995 și art.7 din OG 68/1994, aspect care vizează strict o chestiune care ține de judecată și apreciere în fond a litigiului, respectiv de clasificarea unor imobile ca fiind sau nu vandabile în temeiul L.112/1995, către foștii chiriași.
Pentru toate aceste considerente, C., în baza art.29 alin.5 din L.47/1992 va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Consituționale formulată de către contestatorii O. S. D. și O. M. L..
În temeiul prev. art.320 C.pr.civ. rap. la art.318 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de către aceiași contestatori O. S. D. și O. M. L. împotriva deciziei civile nr.144/2013 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., va obliga contestatorii să plătească intimatei P. G. Z. M. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în prezenta contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorii O. S.-D. și O. M. L..
Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare.
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorii O. S. D. și O. M. împotriva deciziei civile nr. 1448/2013 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ .
Obligă contestatorii să plătească intimatei P. G. Z. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 17.06.2014
Tehnored. S.C. – 2 ex./17.06.2014
C. de A. Timișoara, Judecători: A.M.N., L.L., Gh.O.
| ← Evacuare. Decizia nr. 447/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 600/2014. Curtea de... → |
|---|
