Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 127/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 127/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ operator 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 127/A
Ședința publică din 18 iunie 2015
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P. D.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 87/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul B. M., având ca obiect declararea judecătorească a morții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile lipsesc.
Ministerul Public este reprezentat de procuror V. M. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care se constată depusă, prin Serviciul registratură: la data de 05 iunie 2015, de către reclamanta apelantă dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei.
Instanța, constatând că părțile au solicitat judecata cauzei în lipsa lor de la dezbateri și că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara solicită respingerea apelului, hotărârea primei apelată fiind temeinică și legală. Prin acțiunea formulată s-a solicitat a fi declarat mort dl. B. M., care avea intabulat în CF un drept de uzufruct viager. Se solicită respingerea apelului având în vedere că în raport de obiectul cererii și probele administrate nu s-a făcut dovada identității între persoana intabulată în CF și persoana pretins decedată, nefiind solicitate alte probe. Față de aceste considerente se consideră că prima instanță a procedat corect și a respins acțiunea astfel că se solicită respingerea ca nefondat a apelului.
C.
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.87 din 29.01.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamanta B. M. împotriva pârâtului B. M..
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul C.-S. a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ la data de 27.06.2014, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâtul B. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună declararea judecătorească a morții numitului B. M..
În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că, până în preajma anului 1940, numitul B. M. a locuit în satul Milcoveni, la nr. 2. În Cartea Funciară nr._ a Comunei Berliște (provenită din conversia de pe hârtie a CF_ Milcoveni), nr. top. 2/b, a fost înscris, în anul 1936, dreptul de uzufruct viager al pârâtului. O dată cu . de-a doilea război mondial în jurul anului 1941, B. M. a fost recrutat în cadrul Forțelor Armate Române și, din acel moment, nimeni nu a mai știut nimic de el, acesta neîntorcându-se de pe front și nemaiprimind nici o știre în legătură cu el.
Față de aceste aspecte arată reclamanta, rezultă în mod clar că pârâtul B. M. a dispărut în război, împrejurare excepțională care îndreptățește a se presupune decesul, și că de la data acesteia a trecut o perioadă de peste 70 de ani.
Reclamanta mai arată că în lipsa unui înscris oficial care să ateste moartea lui B. M., nu are posibilitatea să obțină radierea dreptului de uzufruct viager înscris în favoarea acestuia asupra imobilului pe care îl deține în fapt și în drept.
În drept a invocat art. 50 cod civil și art. 943 Cod proc.civ.
În cauză au fost administrate următoarele probe: adresă a șefului Postului de Poliție Berliște (fila 18), adresă a Primăriei Comunei Berliște (fila 19), extras din registrul de căsătorie (fila 21), extras din registrul de naștere (fila 22).
Tribunalul, analizând probele administrate în cauză, a constatat următoarele:
Extrasul din registrul de căsătorie (fila 21) și extrasul din registrul de naștere (fila 22) conțin date referitoare la aceeași persoană, B. N. (sau Bosiok M.). Această concluzie rezultă din faptul că în ambele înscrisuri se regăsesc aceleași nume și prenume ale mamei și tatălui (cu diferența dată de maghiarizarea numelor Csucsu în loc de C. și Bosiok în loc de B.). În continuare, instanța, văzând mențiunea din extrasul din registrul de căsătorie, constată că B. N. s-a născut în data de 26 septembrie 1912 și a decedat la data de 05.10.1942 pe câmpul de luptă în spitalul de campanie nr. 15 din Katelnicovo.
Instanța constată însă că nu există nici o dovadă a faptului că acest B. N. este același cu B. M., persoană înscrisă în CF nr._ a localității Berliște (fila 34) și față de care se cere a se pronunța declararea judecătorească a morții. Astfel, singurul înscris în care se regăsesc referiri la B. M. este cel ce constată rezultatul activității Postului de Poliție Berliște de culegere de informații despre pârât. Din analiza acestui înscris rezultă că nu s-au găsit date despre existența lui B. M. în localitatea Milcoveni. Fără legătură cu prima constatare, se mai arată că există suspiciuni că B. M. a dispărut în război în jurul anului 1941. Prin urmare, nu se poate face nici o legătură între B. M. și B. N.. De asemenea, singura probă în cauză cu privire la existența și decesul lui B. M. (în afara mențiunii din cartea funciară) este "suspiciunea" că acesta a dispărut în război.
Instanța, în baza rolului activ, a pus în discuție necesitatea completării probatoriului, însă reclamanta nu a procedat în acest sens.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.10 și art.249 Cod proc.civ., instanța a constatat că este neîntemeiată cererea de chemare în judecată și a respins-o.
Împotriva Sentinței civile nr.87 din 29.01.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. a formulat apel reclamanta B. M. solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate, rejudecarea in fond si declararea morții intimatului.
În motivarea cererii de apel a arătat că invocă incidența motivului de apel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.eiv., respectiv faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Instanța de fond a reținut, in mod greșit, că singura proba cu privire la existenta si decesul lui B. M. este „suspiciunea,, ca acesta a dispărut in război.
În realitate, la fila 22 dosar exista declarația unui martor care arata ca a cunoscut o persoana cu numele B. M.. Aceasta afirmație este susținuta si de Înscrierile din extrasul de carte funciara aflat la dosar, unde este menționat ca având un drept de uzufruct viager același B. M..
Mai mult decât atât, reclamanta a publicat si un anunț . larga circulație in care a adus la cunoștința faptul ca s-a deschis procedura de declarare judecătoreasca a morții lui B. M., insa nu a existat nici o persoana care sa răspundă solicitării sale de a comunica informații despre cel dispărut.
În condițiile in care nu exista nici un fel de alte date scrise despre intimat, iar acțiunea a fost respinsa de către instanța de fond fără a motiva de ce a înlăturat declarația martorului aflata la fila 22 dosar, reclamanta, deși este proprietara imobilului asupra căruia este înscris dreptul de uzufruct viager al intimatului parat, se află într-o situație fără ieșire. A încercat, in repetate rânduri, sa înstrăineze imobilul, insa, in momentul in care a prezentat extrasul CF posibililor cumpărători, aceștia, pe buna dreptate, i-au cerut sa le garanteze ca uzufructuarul nu le va tulbura, in nici un fel, dreptul de proprietate.
Raportat la cele expuse mai sus, prima instanța a pronunțat o hotărâre nelegala, motiv pentru se solicită admiterea cererii de chemare in judecata.
În drept a invocat dispoz. art.466 și urm. NCPC
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art.479 alin.1 NCPC, C. de apel reține următoarele:
Apelanta reclamantă a criticat sentința civilă pronunțată de tribunal, invocând faptul că nu s-a ținut seama de declarația martorului de la fila 22 din dosarul primei instanțe care se coroborează cu extrasul de carte funciară și că nu poate înstrăina imobilul a cărui proprietară este fără declararea judecătorească a morții titularului dreptului de uzufruct.
C. constată că motivele de apel invocate de reclamantă nu sunt întemeiate. Astfel, potrivit art.50 din Noul Cod Civil, invocat în cererea de chemare în judecată, cel dispărut în împrejurări deosebite, cum sunt inundațiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptățește a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puțin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariția. Dacă ziua în care a intervenit împrejurarea când a avut loc dispariția nu poate fi stabilită, sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozițiile art. 49 alin. (2). Atunci când este sigur că decesul s-a produs, deși cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aștepta împlinirea vreunui termen de la dispariție.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că pentru a se putea declara moartea persoanei fizice în aceste condiții, trebuie să rezulte din probele administrate faptul că acea persoană a dispărut în cursul unor fapte de război.
Or, în mod corect prima instanța a observat că această împrejurare nu rezultă din probatoriul cauzei.
Conform extrasului CF_ Berliste, asupra imobilului cu nr. top 2/b este înscris dreptul de uzufruct viager al pârâtului B. M. (fila 34 din dosarul primei instanțe).
Martorul M. I. a declarat că n-a auzit în . B. M. (fila 36 din dosarul primei instanțe).
Prin adresa Secției de Politie Rurală nr.9 Racasdia, postul de Politie Berliste se învederează instanței doar faptul că în urma discuțiilor purtate cu reclamanta B. M. există suspiciunea că numitul B. M. a dispărut în război în jurul anului 1941 (fila 18 din dosarul primei instanțe). Așadar, prezumția nedovedită că pârâtul ar fi dispărut în război a fost determinată tot de afirmațiile reclamantei, nefiind o probă obiectivă și concretă pentru temeinicia acțiunii.
Din adresa Primăriei Berliște nr.246/1.10.2014 rezultă că nu a fost identificat în registrele de stare civilă pârâtul B. M. (f. 19-20 din dosarul primei instanțe).
Martora C. A. a declarat că B. M. a plecat în război și nu s-a mai întors, în casă rămânând o rudă de-a lui de departe și că știe acestea de la cei bătrâni (fila 39 din dosarul primei instanțe). Așadar martorul nu are cunoștință în mod direct de împrejurarea că pârâtul B. M. ar fi dispărut în război, declarația acesteia fiind o probă mediată, secundară, martora neluând cunoștință prin propriile simțuri de faptul relatat.
În mod legal în speța de față, Tribunalul T. a reținut că din analiza coroborată a probatoriului administrat nu rezultă îndeplinirea condițiilor mai sus menționate pentru a se putea declara decesul pârâtului.
Cu alte cuvinte nu se poate ca pe baza unei simple presupuneri privind dispariția pârâtului în război, fără existența unor date concrete și obiective privind efectiva plecare a acestuia pe front, instanța să concluzioneze că este decedat. Împrejurarea că reclamanta dorește să înstrăineze imobilul cu privire la care este înscris dreptul de uzufruct viager al pârâtului nu justifică pronunțarea unei hotărâri declarative de moarte în absența îndeplinirii condițiilor prev. de art.50 C.civ.
Pentru considerentele arătate mai sus, deoarece motivele de apel invocate nu sunt întemeiate, conform art. 480 alin. 1 NCPC, instanța va respinge apelul formulat de apelanta reclamantă B. M. împotriva Sentinței civile nr.87 din 29.01.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă B. M., având CNP_, cu domiciliul în comuna Berliște, ., jud.C.-S. în contradictoriu cu intimatul pârât B. M., cu ultimul domiciliul cunoscut în comuna Berliște, ., jud.C.-S. împotriva Sentinței civile nr.87 din 29.01.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, recursul urmând a fi depus obligatoriu la C. de A. Timișoara.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N.
GREFIER,
R. P.-D.
Red. AMN/23.06.2015
Tehnored.RPD/ 5 ex. / 3 ex. .
Prima instanță, Tribunalul C.-S., judecător C. A.
Se comunică:
- apelantei reclamante B. M., cu domiciliul în comuna Berliște, ., jud.C.-S.
- intimatului pârât B. M., cu ultimul domiciliul cunoscut în comuna Berliște, ., jud.C.-S.
- Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
| ← Expropriere. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Întoarcere executare. Decizia nr. 194/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
