Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2683/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2683/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 6/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 6
Ședința publică din 14 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 2683/20.06.2013, pronunțată de T. C.-S. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN M. FINANȚELOR P. R. DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. C.-S., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel s-a prezentat doamna procuror I. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 19.11.2013, recursul declarat de reclamantul C. G. a fost suspendat, în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ. iar ulterior reclamantul, prin cererea depusă prin serviciul registratură al instanței, la data de 23.12.2013, a solicitat repunerea pe rol a cauzei. De asemenea, se constată că la data de 14.01.2014 reclamantul a depus prin serviciul registratură, înscris olograf - în cuprinsul căruia a prezentat concluzii privitoare la litigiu și a solicitat judecata în lipsă -, însoțit de copii de pe actul intitulat „Ordin de trimitere direct în judecată” emis la data de 20.03.1952 de către Comandamentul Garnizoanei Timișoara și de pe sentința nr. 224/28.03.1952 pronunțată de T. M..
Curtea, din oficiu, în virtutea rolului său activ, pune în discuție excepția nulității recursului, față de nemotivarea în termen a cererii de recurs, care reprezintă o simplă cerere olografă declarativă, și acordă cuvântul procurorului cu privire la aceasta.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției invocate din oficiu de instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 2683/20.06.2013, T. C.-S. – Secția I Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul C. G. față de pârâtul reprezentat de M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P. C.-S..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2012 sub nr._ reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnării, să se acorde despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, să se procedeze la restituirea în natură sau echivalentul bănesc a bunurilor supuse confiscării, cu precizarea că bunurile vor fi identificate pe parcursul litigiului.
Instanța de fond a constatat că potrivit înscrisului de la fila 42 dosar de fond, tatăl reclamantului, numitul C. G., a fost condamnat prin sentința civilă nr. 224/1952 pronunțată de T. M. Timișoara la o pedeapsă 7 ani temniță grea.
Prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 al.2, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
a) art. 185-187, 190, 191, 1931, 194, 1941-1944, 1961, 197, 207-209, 2091-2094,etc.
De asemenea s-au avut în vedere dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, în conformitate cu care persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).
Din cuprinsul textelor legale precitate, tribunalul a concluzionat că măsura luată împotriva tatălui reclamantului, constituie o măsură administrativă cu caracter politic în sensul prevăzut de art. 1, al. 2 din Legea nr.221/2009, astfel încât nu mai este necesară constatarea caracterului politic al măsurii administrative, alin.1 al art.4.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 1 alin.2 din Legea nr.221/2009, capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicată tatălui reclamantului, numitul C. G., a fost respins.
În ceea ce privește al doilea petit al acțiunii, s-a observat că, deși reclamantul a invocat la modul generic bunurile confiscate, solicitând acordarea contravalorii acestora iar instanța i-a pus de nenumărate ori în vedere acestuia să precizeze natura lor și contravaloarea fiecărui bun în parte, pentru a stabili în mod clar obiectul acțiunii, reclamantul nu a înțeles să depună la dosar înscrisuri în acest sens, cauza fiind suspendată de la judecată.
Cu privire la acest petit având ca obiect acordarea de daune materiale în temeiul Legii nr. 221/2009, prima instanță a constatat că este neîntemeiat, întrucât reclamantul nu a propus spre administrare nicio probă din care să rezulte existența prejudiciului, respectiv existența în proprietate a unor bunuri mobile sau imobile. În plus, s-a apreciat că era necesar a se face dovada și a faptului că asupra dreptului de proprietate asupra bunurilor neidentificate, nu i-a fost reconstituit antecesorului reclamantului, în baza procedurii instituită de legile speciale ce reglementează, reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum condiționează art. 5 alin. 1 lit. b Legea 221/2009.
În ceea ce privește al treilea petit, prima instanță a apreciat că - deși este de necontestat suferința morală de care a beneficiat familia reclamantului urmare a condamnării tatălui acestuia -, este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin M. Finanțelor P., și, în consecință, s-a constatat că prevederile art.5 alin.1 lit.a teza întâi din Legea nr.221/2009, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
În ceea ce privește efectele Deciziei nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale în raport cu cauza de față, instanța de fond a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art.147 alin.1 din Constituție (prevăzute și de art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992), potrivit cărora „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției”.
Constatând că Decizia nr. 1358/21.120.2010 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010, iar în intervalul de 45 zile de la publicare, Parlamentul nu a pus de acord prevederile declarate neconstituționale (art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009) cu dispozițiile Constituției, tribunalul a concluzionat că aceste prevederi și-au încetat efectele juridice, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi aplicate la fel ca o normă abrogată.
Împotriva acestei sentințe, la data de 7.08.2013 (data poștei) reclamantul a formulat cerere declarativă de recurs pe care însă nu a motivat-o.
La data de 19.11.2013 când a fost fixat primul termen de judecată, judecarea cauzei a fost suspendată în baza art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
La data de 23.12.2013 reclamantul C. G. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, sens în care Curtea a fixat termen de judecată la 14.01.2014.
Pentru acest termen de judecată, reclamantul a formulat concluzii scrise solicitând instanței să constate caracterul politic al condamnării tatălui său care a executat integral pedeapsa de 7 ani închisoare pentru opoziția sa față de regimul politic comunist, referirea din sentința penală nr. 224/28.03.1952 a Tribunalului M. Timișoara la apartenența acestuia la mișcarea legionară fiind doar un pretext pentru o condamnare nedreaptă.
Pentru dovedirea celor susținute au fost depuse la dosar copia Ordinului nr. 1141/20.03.1952 al Comandamentului Garnizoanei Timișoara pentru trimiterea în judecată a tatălui reclamantului precum și copia sentinței penale menționate.
Înainte de a proceda la analiza acestor susțineri de fond care nu conțin referiri la aspecte de nulitate de ordine publică a hotărârii recurate, Curtea a luat în discuție, cu prioritate conform art. 137 C.pr.civ. excepția nulității recursului reclamantului pentru nemotivare în termen pe care a constatat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 303 al. 1 C.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care în cauză, conform art. 301 C.pr.civ. este de 15 zile.
Reclamantul nu și-a motivat recursul nici prin cererea declarativă, nici în termenul de 15 zile care a debutat de la data comunicării sentinței: 1.08.2013 - fila 84 dosar de fond - (dată pe care și reclamantul a confirmat-o prin susținerile din recurs) el făcând parțial acest lucru (în privința motivării în fapt) abia la data de 14.01.2014.
Cum această motivare nu conține aspecte de nulitate de ordine publică a hotărârii recurate ce pot fi invocate și după expirarea termenului prescris de lege (conform art. 306 al. 2 C.pr.civ.) acestea nu mai pot fi luate în discuție, Curtea urmând a constata, potrivit art. 306 al. 1 C.pr.civ., nulitatea recursului declarat de reclamant pentru nemotivare în termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 2683/20.06.2013, pronunțată de T. C.-S. – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 Ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. CALAICLAUDIA R. M. L.
Grefier,
O. IOȚCOVICI
Red.D.C./15.01.2014
Tehnored.O.I./2 ex/17.01.2014
Instanță fond: T. C.-S. – jud. M. M.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel... | Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 373/2012.... → |
|---|
