Grăniţuire. Decizia nr. 167/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-05-2016 în dosarul nr. 167/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:007._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 167
Ședința publică din 10 mai 2016
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. V. împotriva deciziei civile nr. 351/A/09.04.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat B. V., având ca obiect grănițuire.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26.04.2016, când pronunțarea a fost amânată pentru data de 03.05.2016 iar, mai apoi, pentru data de 10.05.2016, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie. În termenul de pronunțare, ambele părți au depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 333/15.09._, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara- Secția I Civilă a fost admis recursul declarat de reclamanta B. V. împotriva deciziei civile nr. 351/A/9.04.2015, pronunțată de Tribunalul T.- Secția I Civilă și a fost această hotărâre cu reținere spre rejudecare fiind fixat ca prim termen, în acest scop, data de 13.10.2015.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere faptul că prin decizia civilă nr. 351/A/9.04.2015, Tribunalul T. – Secția I Civilă a respins apelul declarat de reclamanta B. V. împotriva sentinței civile nr._/10._ pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că, prin decizia civilă nr. 926/R/27.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, a fost admis recursul formulat de recurenta reclamantă B. V. în contradictoriu cu intimatul pârât B. V. împotriva Deciziei civile nr. 219 din 26 martie 2014 pronunțată de Tribunalul T.; s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului reclamantei Tribunalului T., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de reclamantă se referă la împrejurarea că hotărârea primei instanțe ar fi fost susceptibilă de a fi atacată cu recurs, și nu cu apel, așa cum a stabilit Tribunalul T.. Argumentul invocat de recurentă este acela că obiectul cauzei este rectificarea cărții funciare și anularea documentației cadastrale, renunțându-se la timbrarea capătului de cerere privind grănițuirea.
Instanța de recurs a reținut că, prin precizarea de acțiune formulată la termenul de judecată din 14.02.2013 în fața primei instanțe, reclamanta a arătat că renunță la timbrarea capătului de cerere privind grănițuirea și solicită rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului pentru suprafața de 5259 mp, rectificarea colii de carte funciară în sensul reînscrierii mențiunilor anterioare modificării olografe și anularea documentației cadastrale și a documentației tehnice (f. 69-70 din dosarul judecătoriei). Este evident că renunțarea la timbrarea unei cereri nu echivalează cu renunțarea la judecarea capătului de cerere respectiv sau renunțarea la drept, fiind noțiuni juridice distincte, sancțiunea pentru netimbrare fiind anularea în baza art.20 din Legea nr. 7/1996, iar consecințele renunțării la judecată sau la drept fiind reglementate de art. 246, respectiv art. 247 C.pr.civ. Pe de altă parte, chiar reprezentantul reclamantei a susținut în ședința publică din 11.12.2013 că apelul este calea de atac incidentă în cauză.
Concluzionând, Curtea a reținut că față de obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulat de reclamantă, și dispozițiile art. 282 ind. 1 C.pr.civ., apelul era calea de atac incidentă în cauză în ceea ce privește sentința pronunțată de judecătorie, astfel încât primul motiv de recurs nu este întemeiat.
Celelalte critici ale recurentei reclamante se referă la faptul că s-a invocat în fața instanțelor de fond lipsa titlului de proprietate al CAP-ului asupra imobilelor în litigiu și astfel, lipsa titlului pârâtului asupra acestora care nu le putea dobândi prin licitație publică de la fostul CAP atât timp cât nu au făcut parte din patrimoniul celui din urmă, instanța de apel în mod greșit imputându-i reclamantei împrejurarea că nu a solicitat anularea procesului verbal de licitație.
Curtea a constatat că prin motivele de apel reclamanta a arătat că actul de adjudecare nu cuprindea numerele topo ale parcelelor în litigiu și că astfel intabularea pârâtului nu este valabilă, că și expertul în concluziile sale, respectiv punctul g din expertiză, reține că numerele topo invocate de pârât nu se regăsesc în patrimoniul CAP, că din situația înainte de cooperativizare depusă la dosar rezultă că ./b dispunea doar de 1439 mp, suprafața la care pârâtul și-a adăugat nejustificat cei 5259 mp proprietatea tabulară a reclamantei obținută prin uzucapiune, că în titlul de proprietate al pârâtului nu sunt înscrise aceste terenuri, că pârâtul și-a intabulat o suprafață mai mare decât cea cumpărată, că suprafața de 5000 mp cu care pârâtul s-a amplasat peste proprietatea reclamantei s-ar regăsi în nr. topo 961-984/6 din planul cadastral al fostului CAP, suprafață care nu a fost distribuită, deși a făcut parte din activul fostului CAP.
S-a constatat că expertul, la pct. g din concluziile raportului de expertiză a arătat că din inventarul fostului CAP folosit la intabularea acestor imobile, în anul 1992, nu făceau parte imobile identificate cu CF 824 cu nr. topo 986/a/1, 985/1, CF 881 cu nr. topo 759-761/751, 985, 1071, 985/2 și CF 684 cu nr. topo 986/a și 986/a/2, cumpărate de către pârâtul B. V..
Asupra acestor motive de apel care vizau chiar fondul pretențiilor reclamantei, în modalitatea în care a fost formulată și argumentată cererea de chemare în judecată, tribunalul nu s-a pronunțat, arătând doar că nu s-a solicitat anularea actului de adjudecare (în condițiile în care reclamanta a susținut tocmai faptul că terenurile în litigiu nu au fost cuprinse în acest act), că documentația cadastrală respectă evidențele de carte funciară și are avizul OCPI T..
Prin urmare instanța de recurs a reținut că hotărârea tribunalului este nemotivată în raport de obiectul concret al motivelor de apel invocat de reclamantă și menționate mai sus, ipoteză în care sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a constatat că prin respingerea apelului fără a arăta considerentele pentru care a fost înlăturat motivele de apel menționate, tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală fără a cerceta fondul cererii apelantului. În doctrina juridică s-a arătat că în practică există situații când soluția cuprinsă în dispozitiv se dovedește a fi pur formală, în absența unei motivări care să o susțină, nepermițându-se deci realizarea controlului judiciar și asociindu-se de cele mai multe ori cu necesitatea suplimentării probatoriului pentru a fi lămurite și constatate în cuprinsul hotărârii împrejurările esențiale ale cauzei. Aceste situații sunt asimilate de jurisprudență unei necercetări a fondului și determină soluția casării cu trimitere.
Pentru aceste motive, conform dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 și 5 rap. la art. 304 alin. 7 C.pr.civ., Curtea a admis recursul formulat de recurenta reclamantă B. V. împotriva Deciziei civile nr. 219 din 26 martie 2014 pronunțată de Tribunalul T., casând decizia recurată și trimițând cauza pentru rejudecarea apelului reclamantei aceluiași tribunal.
Instanța de apel se va pronunța asupra motivelor de apel ale reclamantului arătate mai sus, având în vedere de asemenea și apărările invocate de cealaltă parte.
Dată fiind soluția de casare cu trimitere spre rejudecare a apelului reclamantei, în această fază procesuală nu pot fi acordate cheltuieli de judecată.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel, cu observarea îndrumărilor date de instanța de recurs, obligatorii pentru judecătorii fondului; dar și a contextului temporal legislativ, conturat de art. 76, 77, 80 apartenente toate legii cu nr. 71/2011 în care se cerea a fi plasată cercetarea judecătorească și, implicit controlul judiciar (și nu a noului cod civil, la care, din eroare, s-a raportat prima instanță, fără a observa epoca efectuării înscrierilor în cartea funciară), reproșurile aduse primei instanțe, pentru considerațiile ce succed, se verifică a fi neîntemeiate.
Reluând recapitulativ actele și lucrările dosarului, tribunalul a observat că acțiunea introductivă, prin ale sale petite inițiale, avea o configurație juridică mixtă; a unei revendicări imobiliare și a grănițuirii proprietăților reclamantei și pârâtului; pentru ca ulterior, pe calea unor precizări succesive, fără a renunța expres la petitul vizând grănițuirea, să o transforme într-o pretinsă acțiune în rectificare de carte funciară. Numai că formula redacțională a petitelor circumscrise actului precizator (în realitate, modificator) aflat în compunerea dosarului de fond la fila 69 din dosarul de fond se privea a fi deficitară și informă; și aceasta întrucât reclamanta a înțeles să solicite direct radierea dreptului de proprietate a pârâtului din cartea funciară cu privire la suprafața de 5.259 mp ce s-ar suprapune peste parcelele - proprietatea reclamantei identificate topografic sub nr. 759-761/51 în CF_ în întindere cantitativă de 4.025 mp și, respectiv sub nr. top. 1071-1234 m.p. în CF_ în întindere cantitativă de 1234 mp; fără a observa însă, așa cum în rigoarea legii avea a o face, că radierea dreptului de proprietate din cartea funciară se verifică a fi o operațiune subsecventă anulării actului juridic ce a stat la baza înscrierii, putând fi introdusă pe cale principală numai dacă, în prealabil, a fost desființat actul juridic, ori, după caz, înscrierea ce a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtului și care, în speță, se privea a fi procesul-verbal de adjudecare a imobilelor la licitație, documentația cadastrală întocmită ulterior având numai rolul de a identifica topografic imobilele construcții și teren cumpărate de pârât în vederea intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară (filele 81-84).
Petitul nr.2 al actului precizator era, de asemenea, inform și eliptic neindicându-se în mod expres ce modificări olografe au fost avute în vedere (cu mențiunea că dacă priveau anumite înscrieri și făceau corp comun cu acestea, era necesară anularea actelor juridice ce au stat la baza înscrierilor și pretinselor modificări olografe) și nici pretinsul lor autor; fiind evident și că un asemenea petit nu putea fi soluționat în contradictoriu cu pârâtul ce nu putea avea calitate procesuală pasivă, nefiind autorul lor, sau, cel puțin, nu s-a pretins acest aspect (ci, eventual, lucrătorul de carte funciară, ori, după caz, în funcție de temeiul juridic invocat, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară).
De altă parte, petitul nr. 3 ce poartă asupra anulării documentației de carte funciară se privea a fi inadmisibil; știut fiind că anularea privește exclusiv actele juridice cărora nu li se circumscrie și o operațiune tehnică cum se verifică a fi o documentație cadastrală; abstracție făcând de faptul că se cere și anularea documentației cadastrale ce a stat la baza intabulării în cartea funciară a fostului CAP Bencecul de Sus, fără a fi împrocesat și succesorul acestuia și care se verifică a fi unitatea administrativ teritorială în al cărei domeniu public sau privat a intrat terenul ce nu a fost reconstituit în temeiul legislației fondului funciar.
Se impune a se preciza și că petitul vizând grănițuirea proprietăților nu a mai fost reluat în cel de-al doilea act precizator/modificator de la fila 69 din dosarul de fond. Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că a fost abandonat. Abstracție făcând de faptul că expertiza ordonată în cel dintâi ciclu procesual a conchis că proprietățile limitrofe ale celor doi subiecți procesuali sunt bine delimitate în fapt, printr-un gard vechi din plăci prefabricate de beton.
Așa stând lucrurile, se detașează cu puterea evidenței concluzia că demersul judiciar astfel cum a fost precizat de către petiționară nu avea aptitudinea de a-i aduce folosul urmărit - recuperarea suprafeței de teren pretins a fi ocupată de pârât din proprietatea sa.
De altă parte, tribunalul, conformându-se îndrumărilor date de instanța de control judiciar, a observat că expertul, la pct. g din concluziile raportului de expertiză, a arătat că din inventarul fostului CAP folosit la intabularea acestor imobile, în anul 1992, nu făceau parte imobile identificate cu CF 824 cu nr. topo 986/a/1, 985/1, CF 881 cu nr. topo 759-761/751, 985, 1071, 985/2 și CF 684 cu nr. topo 986/a și 986/a/2 ce ar fi fost cumpărate de către pârâtul B. V..
Nu s-a observat însă că pârâtul nici nu a pretins vreodată că ar fi proprietarul acestor parcele ori că le-ar fi cumpărat, el fiind proprietar tabular asupra parcelelor identificate topografic sub nr. 961-984 (asupra parcelei cu nr. top 961 a fost intabulată în CF 553 Bencecul de Sus, dreptul de proprietate a CAP în anul 1992, fiind supusă unor operațiuni de unificare cu alte parcele și, mai apoi dezmembrare; dintre acestea, parcelele identificate sub nr. top 961-984/2, 961 -984/5 și 961-984/8 au trecut în CF 1096 în proprietate pârâtului potrivit înscrierilor de sub B 23).
Dimpotrivă, toate parcelele enumerate la pct. g din raport de către expert se verifică a fi proprietatea tabulară a reclamantei-apelante, conform cărților funciare depuse la dosarul de fond; astfel parcelele cu nr. top. 986/a/1 și 985/1 au fost dobândite în anul 1992, fiind înscrise în CF_; parcelele identificate topografic cu nr. 759-761/751, 985/2 și 1071 au fost dobândite prin sentința civilă nr. 6736/5.50.2009, fiind înscrise în CF_,_ și, respectiv_; 986/a/2 a fost dobândită prin sentința civilă nr. 3323/17.02.2010, fiind înscrisă în CF_ (985 fiind dezmembrată în 985/1 și 985/2 - ambele aflate în proprietatea reclamantei, ca de altfel și 986/a ce a fost de asemenea dezmembrată în 986/a/1 și 986/a/2 - ambele aflate în proprietatea reclamantei), pârâtul-intimat neavând vreun drept de proprietate asupra lor înscris în cartea funciară.
Mai mult, reclamanta pretinde că pârâtul i-a ocupat o suprafață de teren de 5.259 mp ce s-ar suprapune peste parcelele - proprietatea reclamantei identificate topografic sub nr. 759-761/51 în CF_ în întindere cantitativă de 4.025 m.p. și, respectiv sub nr. top. 1071-1234 m.p. în CF_ în întindere cantitativă de 1234 mp, parcele ce nu au fost însă identificate de expert în schița anexă raportului de expertiză.
Tribunalul a respins cererea de efectuare a unei noi expertize (chiar dacă prima se privea a fi incompletă și parțial eronată) dată fiind inaptitudinea demersului judiciar astfel cum a fost precizat de reclamantă de a-i asigura finalitatea urmărită, pentru considerentele ce preced. Împrejurarea că în procesul-verbal de licitație nu au fost identificate sub aspect topografic imobilele dobândite de pârât în condițiile art. 29 din legea cu nr. 18/1991 (acest aspect realizându-se ulterior, printr-o documentație cadastrală) nu înseamnă că nu trebuia cerută anularea actului juridic în temeiul căreia s-a realizat documentația; abstracție făcând de faptul că abia în calea de atac a apelului, ca urmare a motivării sentinței apelate, reclamanta a făcut vorbire pentru prima dată de „înscriere nelegală/nevalabilă” a pârâtului în cartea funciară.
Este evident că pârâtul nu putea achiziționa decât ceea ce s-a aflat în proprietatea fostei cooperative agricole de producție (cu mențiunea că trebuie avute în vedere toate modalitățile în care se preluau terenurile la acea epocă - a se vedea art. 11 din Legea cu nr. 18/1991, printre care se număra și preluarea abuzivă, în fapt, fără nici un titlu). Numai că în cadrul procesual format de reclamantă (ce a beneficiat de asistență juridică) nu se poate analiza dacă pârâtul și-a intabulat în cartea funciară exact ceea ce a dobândit prin procesul-verbal de licitație dresat în condițiile fostului art. 28 din Legea cu nr. 18/1991 republicată (actualmente art. 29) și, mai apoi, dacă ceea ce a dobândit se suprapune peste terenul reclamantei-apelante (situație ce ar presupune compararea titlurilor de proprietate). Și aceasta, întrucât, și dacă s-ar fi constatat acest aspect, în absența anulării titlului pârâtului cu consecința radierii dreptului de proprietate al acestuia din cartea funciară, un asemenea demers nu putea fi primit, prin raportare la principiile chemate să guverneze acțiunile în rectificare de carte funciară consacrate legislativ de art. 34 apartenent legii cu nr. 7/1996 în forma și versiunea în vigoare anterioară noului cod civil, și incidentă în speță, potrivit prevederilor art. 76,77 și 80 din Legea cu nr.71/2011.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B. V. solicitând admiterea lui, modificarea ei în tot și, în consecință, admiterea acțiunii precizate.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., iar în fapt pe aceea că reclamanta este proprietară tabulară a imobilelor-terenuri în suprafață totală de 5259 mp din C.F._ și C.F._ din loc. Bencecul de Sus, ., pe care le-a dobândit prin uzucapiune în baza unor hotărâri definitive și irevocabile.
Pârâtul a achiziționat prin licitație publică terenuri aflate în vecinătatea celui al reclamantei care afirmativ aparținuseră anterior CAP, însă o parte din ceea ce a reușit să-și intabuleze în CF pârâtul cu acest titlu nu au aparținut în fapt CAP, nu au făcut obiectul procedurii de vânzare la licitație, astfel că documentația lor de intabulare a fost întocmită cu încălcarea legii și se impune a fi anulată.
Asupra acestor motive invocate în primul ciclu procesual instanța de fond nu s-a pronunțat, motiv pentru care, prin decizia civilă nr. 926/R/27.11.2015, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul reclamantului, casând decizia tribunalului cu trimitere spre rejudecare.
În această fază a rejudecării, tribunalul a constatat că din inventarul CAP folosit la intabularea acestor imobile în anul 1992, nu făceau parte imobilele deținute în proprietate de către reclamantă, respectiv că prin expertiza tehnică judiciară topografică, expertul I. D. G., la pct. g al concluziilor sale la raportul de expertiză, arată că terenurile având acest număr topografic și care au fost cumpărate de pârât de la fostul CAP nu au făcut parte din inventarul acestui CAP în 1992 când s-a realizat intabularea.
S-a mai arătat, de asemenea, în decizia atacată, și faptul că pârâtul și-a intabulat dreptul de proprietate asupra unor imobile care nu erau evidențiate în procesul-verbal de achiziție la licitația publică dar care au fost cuprinse ulterior în documentația tehnică de intabulare.
Cu toate aceste constatări, instanța de apel, în primul rând, respinge efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare topografice (chiar dacă o consideră pe prima inexactă și incompletă) și pe fond respinge apelul, motivele – în opinia recurentei – fiind expuse într-o manieră confuză și neclară, în recurs făcându-se referire apoi la modul în care, interpretându-se probele dosarului, s-a ajuns la pronunțarea unei soluții pe care reclamanta o consideră netemeinică și nelegală.
Reclamanta recurentă a concluzionat că, din moment ce același expert I. D. G. în documentația sa întocmită în anul 2000 a arătat, neechivoc, că suprafața de 4028 mp situată după gardul de beton edificat abuziv de către autoritățile comuniste, a făcut parte din terenul deținut anterior de antecesorii ei și nu a fost niciodată integrat în fostul CAP pentru a putea face obiectul unei vânzări legale așa cum susține pârâtul că s-a întâmplat, acțiunea sa era admisibilă.
Prin concluziile scrise formulate pentru termenul de judecată din 8.09.2015, reclamanta a reiterat și dezvoltat aceste susțineri, din cererea sa de recurs.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul pârât B. V. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantei și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată, considerând că instanțele anterioare au interpretat în mod corect legea și probele dosarului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei și pe baza tuturor probelor de la dosar, Curtea a constatat că recursul este admisibil și că se impune casarea deciziei tribunalului pentru următoarele considerente:
Ca urmare a precizării acțiunii sale, reclamanta a solicitat instanței rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului pârâtului și anularea documentației cadastrale și a celei tehnice în baza cărora el și-a intabulat dreptul de proprietate în CF iar nu anularea titlului său (contractul de vânzare-cumpărare la licitație al imobilelor) și nici grănițuirea terenurilor.
Argumentele care au servit acestor susțineri s-au referit la faptul că o parte din terenurile în privința cărora pârâtul și-a intabulat dreptul de proprietate n-au făcut obiectul licitației pe care el a câștigat-o (pentru că nu făceau parte din patrimoniul fostului CAP), că în mod greșit documentația tehnică și cadastrală le-a cuprins în propunerea de intabulare și că o parte din acestea sunt proprietatea ei (dobândită prin uzucapiune și înscriere în CF necontestată până în prezent) sau altfel spus că terenurile lor se suprapun parțial scriptic.
În raport de aceste susțineri și de motivul de nulitate absolută invocat în privința actelor a căror anulare a solicitat-o, rezultă că reclamanta își justifică interesul de a promova acțiunea dar și că verificarea pe fond a susținerilor sale impunea ca utilă proba științifică a unei noi expertize tehnice judiciare pe care ea a solicitat-o în apel dar pe care tribunalul i-a respins-o.
Ca urmare a celor dispuse prin decizia de casare, Curtea a încuviințat efectuarea unei expertize topografice cu același obiectiv principal.
Expertul numit în cauză a efectuat și depus la dosar raportul de expertiză pentru termenul de judecată din data de 1.03.2016, pe care l-a precizat apoi la data de 12.04.2016 prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanta recurentă B. V..
Prin concluziile scrise formulate pentru data de 10.05.2016 reclamanta recurentă a solicitat anularea documentației tehnice care a servit întabulării dreptului de proprietate al pârâtului întrucât prin avizarea ei fără respectarea prevederilor Ordinului nr. 635 al ANCPI s-a materializat suprapunerea limitelor dintre proprietățile celor două părți.
În opinia sa sunt în litigiu (contradicție) aceste proprietăți dintre care cea a sa este clar definită de planurile cadastrale oficiale, de fișele de posesiune cadastrală, de înscrierile de CF și de două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar cea a pârâtului provine dintr-un fals material, uz de fals în înscrisuri oficiale și dintr-un abuz de putere.
Ca urmare a admiterii recursului său a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin concluziile sale scrise formulate pentru aceeași dată, pârâtul intimat B. V. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantei și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată, cerere motivată prin aceea că probele administrate în cauză- inclusiv expertiza efectuată după casarea cu reținere- nu confirmă pretențiile acesteia.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei în funcție de obiectul ei precizat, precum și în considerarea probelor administrate în cauză, se constată că recursul reclamantei este nefondat.
Astfel cum rezultă din acțiunea precizată a reclamantei și din criticile sale din recurs, obiectul acestei acțiuni l-a constituit solicitarea de rectificare a situației de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâtului și anularea documentației tehnice cadastrale care a făcut posibilă întabularea acestui drept întrucât acest lucru a permis suprapunerea proprietății pârâtului peste cea a reclamantei, de unde și interesul său justificat în demersul judiciar de față.
În opinia reclamantei, procedându-se în acest fel, s-a prilejuit ignorarea datelor corecte de evidență cadastrală precum și efectele celor două hotărâri judecătorești irevocabile prin care ea a dobândit proprietatea asupra imobilelor din CF_ nr. top 759-761/51 de 4025 mp și din CF_ nr. top 1071, de 1234 mp.
În vederea clarificării aspectelor de ordin tehnic ale situației proprietăților celor două părți ca urmare a celor stabilite prin decizia de casare cu reținere, la cererea reclamantei s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize tehnice topografice, probă pe care instanța de apel o respinsese, considerând-o ca nefiind utilă cauzei.
Potrivit măsurătorilor efectuate de expertul topograf cu privire la proprietățile celor două părți, au rezultat următoarele aspecte:
Imobilul compus din . 985/1, în suprafață de 811 mp (225 ½ stjp), grădina cu casa nr. 358 și . 986/a/1, în suprafață de 1439 mp (400 stjp), grădină suplimentară conform CF nr. 824 Bencecul G. (Bencecul de Sus), convertită în CF în format electronic nr._ Pișchia, este proprietatea lui B. V., născută B., bun propriu, cu titlu de drept de proprietate dobândit prin cumpărare sub nr._/6.07.1992 asupra construcției și cu titlul de drept de proprietate dobândit prin constituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 sub nr. 9583/19.04.2001 asupra terenului.
Imobilul cu nr. top 985/2, în suprafață de 811 mp (225 ½ stjp) grădină suplimentară conform CF nr. 881 Bencecul G. (Bencecul de Sus), convertită în CF în format electronic nr._ Pișchia, este proprietatea lui B. V., cu titlul de drept de proprietate dobândit prin uzucapiune sub nr._/3.08.2009.
Imobilul cu nr. top 986/a/2, în suprafață de 1439 mp (400 ½ stjp) grădină suplimentară conform CF nr. 684 Bencecul G. (Bencecul de Sus), convertită în CF în format electronic nr._ Pișchia, este proprietatea lui B. V., cu titlul de drept de proprietate dobândit prin uzucapiune sub nr._/26.10.2010.
Imobilul cu nr. cad._, în suprafață de 8406 mp, teren intravilan cu construcții zootehnice, conform CF nr._ Pișchia este proprietatea lui B. V., cu titlul de drept de proprietate dobândit prin cumpărare, la licitație, sub nr._/17.07.1992.
Imobilul cu nr. cad._, în suprafață de 740 mp, teren intravilan cu construcții zootehnice, conform CF nr._ Pișchia este proprietatea lui B. V., cu titlul de drept de proprietate dobândit prin cumpărare, la licitație, sub nr._/17.07.1992.
Procedând la măsurarea terenurilor în discuție și la compararea datelor din evidența cadastrală referitoare la acestea, expertul a concluzionat în sensul că documentația de întabulare a fermei zootehnice a CAP înregistrată în CF sub nr. 5348/17.03.1991 nu respectă planul parcelar de carte funciară al extravilanului localității Bencecul G.(Bencecul de Sus (pct. I/6 din expertiză), însă ea a fost întocmită respectându-se modul de folosință al terenului de către autorii în drepturi ai reclamantei, numiții B. V. și B. V. (pct. 2/3 din expertiză).
S-a mai precizat în plus și faptul că modul de folosință actual a terenului reclamantei este același ca și în momentul editării planului cadastral al localității Bencecul de Sus scara 1:2000, ediția 1985 pe baza fotogramelor făcute de către IGFCOT ca urmare a zborurilor din 1984.
În considerarea acestor date, expertul a precizat aceea că limita de proprietate dintre . este materializată printr-un gard din dale de beton (a căror vechime nu poate fi precizată) și ea corespunde folosinței actuale. De asemenea, s-a menționat faptul că modul de folosință actual al parcelelor nu afectează suprafața totală a parcelelor aflate în proprietatea reclamantei decât cu un procent de 2,93 % ținând cont de împrejurarea că suprafața totală a parcelelor aflate în proprietatea pârâtului B. V. a fost diminuată cu un procent de 6,35% în baza documentației de modificare/rectificare înregistrată în CF sub nr._/8.02.2011 (pct. III/5 din expertiză).
Curtea va reține, despre aceeași limită a gardului vechi existent între ele două proprietăți se menționează și în expertiza întocmită de ing. I. D. G. în fața instanței de fond (Judecătoria Timișoara).
Delimitarea proprietății reclamantei la sud și vest de cea a fermei zootehnice a fostului CAP printr-un gard de beton este atestată cel puțin din anul 1980 (data cumpărării acesteia de către autorii în drepturi ai reclamantei: B. V. și A.), fapt ce rezultă și din expertiza topografică din dosarul de ieșire din indiviziune nr._/2011 al Judecătoriei Timișoara inițiat de reclamanții B. (a se vedea în acest sens concluziile expertizei topografice de la f. 12-16 din dosarul Tribunalului T.). Tot din expertiză rezultă că suprafețele parcelelor reclamantei din acțiunea de față au dimensiuni similare celor constatate prin actuala expertiză din recurs.
Nici expertiza de la instanța de fond, nici cea din recurs nu constată, deci, suprapunerea terenului pârâtului peste cel al reclamantei astfel cum s-a susținut constant de către aceasta din urmă.
Important de reținut în cauză este și faptul că parcelele nr. top 985/2 și nr. 986/a/2 (aflate în prelungirea corpului imobiliar 985/1, 986/a/1 și la limita de vecinătate cu parcele pârâtului nr. cad._ și nr. cad._) au fost dobândite de reclamantă prin uzucapiune.
În concret, ./2 a făcut obiectul sentinței civile nr. 6736/5.05.2009 a Judecătoriei Timișoara, iar ./a/2, obiectul sentinței civile nr. 3323/17.02.2010 a aceleiași instanțe (aspecte menționate cu filele de CF ale acestor imobile).
Astfel cum s-a menționat anterior, proprietățile părților sunt delimitate printr-un gard cu dale de beton, cel puțin din perioada când autorii în drepturi ai reclamantei erau posesorii acestora (ei dețineau doar construcțiile și folosința doar a 250 mp, terenul fiind al statului, conform Legii nr. 58/1974, abia după 1990 fiind atribuit reclamantei conform Legii nr. 18/1991.
Autorii în drepturi ai reclamantei au dobândit prin constituirea dreptului de proprietate, în condițiile Legii nr. 18/1991, suprafața totală de 2248 mp corespunzătoare parcelelor nr. top 985/1 și 986/a/1, fapt ce rezultă din documentația prealabilă impusă de această procedură, mai precis din planul de situație existent la fila 5 din dosarul de fond.
Tot din planul de situație menționat (aspect confirmat și de expertizele efectuate în cauză) rezultă că proprietatea reclamantei era delimitată de vecinătăți (făcându-se vorbire de un gard betonat la partea din spate a prelungirii grădinii care s-a demonstrat a fi constituită din parcelele nr. top 985/2 și 986/a/2).
Ori, câtă vreme s-a demonstrat că aceste două parcele au fost dobândite de reclamantă printr-un mod originar (respectiv prin uzucapiune- care presupune recunoașterea dreptului de proprietate ca urmare a folosinței imobilului în limite bine definite) și din moment ce această folosință s-a exercitat, în mod evident, în considerarea reperelor ce separă parcelele în discuție de cele învecinate, nu există un temei pentru a revendica, în numele uzucapiunii de care a beneficiat, parte din imobilele aflate dincolo de limita acestei folosințe, indiferent de suprafața menționată în CF.
În plus, conform art. 32 lit. a al Legii nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate prin uzucapiune) s-a stabilit că efectul de opozabilitate al înscrierii în CF este inoperant- printre altele- și cu privire la suprafața terenurilor
În expertiza efectuată în recurs s-a menționat și faptul că pretenția reclamantei de a-i fi recunoscută în proprietate o suprafață de teren mai mare decât cea pe care o deține (sens în care a menționat că la data cumpărării proprietății, în 1972, grădina casei măsura aproximativ 9800 mp) nu poate fi reală, deoarece suprafața totală a parcelelor nr. top 985/1, nr. 986/a/1, nr. 985/2 și nr. 986/a/2 este de 4500 mp iar .-761/5 de 4025 mp (1119 stjp) înscrisă în CF 881 Bencecul G. se află în extravilanul localității la aproximativ 1 km de amplasamentul imobilelor ce fac obiectul procesului. De asemenea, . 1071- de 1234 mp (343 stjp), înscrisă în CF 881- Bencecul G. se află peste drum de nr. top 986/b, în incinta fostului SMA- Bencecul de Sus.
Altfel spus, situația din teren dovedește că pârâtul nu a intrat cu folosința sa peste limitele din teren ale proprietății reclamantei și că întabularea dreptului lui de proprietate s-a făcut în considerarea unei situații demult existente și necontestate.
Rezumând cele expuse în cuprinsul prezentei, rezultă că dreptul de proprietate al reclamantei prin prisma datelor rezultate din probe dar și a modalității în care a fost dobândit acest drept, nu face admisibilă solicitarea sa de radiere a dreptului de proprietate al pârâtului asupra proprietăților limitrofe și nici de anulare a documentației care a servit întabulării titlului acestuia în cartea funciară, cu atât mai mult cu cât nu s-a solicitat și anularea titlului său.
Prin urmare, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. V. împotriva deciziei din apel a Tribunalului T. iar, în baza art. 274 C.p.c.va fi obligată să plătească intimatului pârât suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Ca urmare a soluției pronunțate, în baza art. 19 al. 1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile procesuale în sumă de 2400 lei avansate de stat cu titlu de plată parțială a onorariului de expert, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B. V. împotriva deciziei civile nr. 351/A/9.04.2015 pronunțată de Tribunalul T.- Secția I Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât B. V..
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cheltuielile procesuale în sumă de 2400 lei avansate de stat cu titlu de plată parțială a onorariului de expert, rămân în sarcina acestuia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
C. J.
Red. D.C.- 06.06.2016; tehnored. C.J.- 09.06.2016; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.; Judecători: A. A.; C. B.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara; Judecător: D. Ș.
| ← Servitute. Decizia nr. 172/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 146/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
