Legea 10/2001. Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 115/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 115/A
Ședința publică din 10 iunie 2015
PREȘEDINTE: L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare (după casare) apelul declarat de reclamanții P. Ș. și P. C. I. împotriva sentinței civile nr. 1625/21.06.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată P. Orașului S.-M. prin P., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 03.06.2015, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
În termenul de pronunțare, reclamanții apelanți au depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
P. sentința civilă nr. 1625/21.06.2010, Tribunalul T. a respins plângerea formulată de petenții P. Ș. și P. Karl Josef împotriva Dispoziției de respingere a notificării nr. 1050/16.06.2009, emisă de P. S. M., prin P..
În esență, tribunalul a reținut că petenții nu au dovedit că au formulat o notificare cu privire la imobilul din litigiu- . din S. M.- în termenul de decădere prevăzut de art. 22 (1) din Legea nr. 10/2001, pe de o parte, iar, de pe altă parte, aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001, căci antecesorul menționat- unchiul - aparține clasei a V-a de moștenitori, în timp ce Legea nr. 10/2001 atribuie vocație succesorală generală la moștenire doar pentru patru clase de moștenitori.
P. decizia civilă nr. 956/16.06.2011, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de petenții P., menționați, împotriva sentinței arătate, cu consecința admiterii contestației petenților și anularea Dispoziției nr. 1050/2009, instanța dispunând restituirea în natură a imobilului reclamat de către petenții P..
P. decizia civilă nr. 7253/27.11.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat în cauză de către pârâta P. S. M., prin P., cu consecința casării cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara a deciziei civile nr. 956/2011, menționată, decizie prin care s-a statuat că imobilul din litigiu a fost proprietatea tabulară a antecesorilor reclamanților, Kyri I. și Kyri E., astfel cum s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 1288/25.11.2009, pronunțată de Judecătoria S. M. în dosarul nr. 1295/2007, prin care s-a statuat calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, a petenților în cauză.
Pe cale de consecință, Curtea de Apel Timișoara a restituit imobilul în natură, apreciind că imobilul este ocupat de instituții ale Statului Român, deci încă se află în proprietatea statului, legea neinstituind vreun impediment pentru restituirea în natură.
Înalta Curte de Casație și Justiție, casând decizia Curții de Apel Timișoara, a apreciat că instanța trebuie să fie preocupată de identificarea imobilului revendicat prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, precum și de verificarea existenței sau inexistenței impedimentelor la restituirea în natură, în sensul Legii nr. 10/2001, dar și de stabilirea masei succesorale a defuncților autori ai reclamanților în cauză, cu referire specială la imobilul din litigiu, revendicat, având în vedere că pârâta în cauză invocă faptul că imobilul revendicat nu a fost în proprietatea autorilor reclamanților, sens în care instanța de rejudecare este solicitată să evalueze și să verifice extrasele de carte funciară, inclusiv extrasul CF nr. 1291.
În rejudecare, Curtea de Apel Timișoara a ordonat efectuarea unei expertize de identificare a imobilului revendicat, care, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv înscrisurile CF, rezumă următoarea stare de fapt:
P. notificările nr. 274/17.08.2001 și nr. 472/8.11.2001, petentul P. Ș. a revendicat imobilul situat în S. M., ., compus din casă, curte și grădină, după autorul lor Kyri E., solicitând restituirea în natură a imobilului în discuție.
În primul ciclu procesual, Curtea de Apel Timișoara a dispus restituirea în natură a imobilului din CF_, nr. top 2280-2281/1, 2280-2281/3, 2282 și nr._(2973/1, cu terenul de 5888 mp, pretins situat administrativ în ., S. M., jud. T., conform susținerilor reclamanților.
Din raportul de expertiză efectuat în cel de-al doilea ciclu procesual, pendinte, precum și din extrasele CF atașate la dosarul cauzei, Curtea reține că imobilul din litigiu are o suprafață măsurată de 9203 mp, mai mică cu 36 mp decât suprafața tabulară înscrisă în CF_ S. M., suprafața în discuție fiind afectată de mai multe construcții: ., pavilion administrativ P+1, atelier auto, magazie stoc, depozit CL, casă pompe, garaj, magazie plutoane, depozit cazare, pavilion administrativ și corp gardă, o pare din acestea fiind folosite de către Poliția de Frontieră S. M..
Curtea mai reține că nr. topo al imobilului evidențiat în prezent în CF_ S. M. a fost 2472-2473; 2563- 2564; 2565- 2566, iar înainte de conversia CF această parcelă topografică a fost înscrisă în CF 1291 S. M..
Aceeași expertiză pune în evidență că terenul aferent parcelei nr. top 2472-2473; 2563- 2564; 2565- 2566, de mai sus se suprapune peste terenul aferent parcelelor cu nr. cad. Cv55A16 și Cv55A54, fiind amplasat între . . class="PlainText"> Expertul arată că inclusiv adresa de conscriere a acestui imobil, înscrisă în evidențele de carte funciară este .-16.
În alte cuvinte, imobilul din litigiu a fost inițial înscris în CF 1291 S. M., iar, mai apoi, în CF nr._ S. M., având o suprafață măsurată de 9203 mp, suprafața afectată de construcțiile sus evidențiate, în parte folosite de Poliția de Frontieră.
Relativ la aceste construcții, în prezenta cauză nu s-a putut face dovada autorizării lor în condițiile legii.
Verificând, însă, extrasul de CF nr. 1291 S. M., în extenso- acesta fiind extrasul mamă al imobilului în discuție, în prezent evidențiat în CF_ S. M., Curtea constată că antecesoarea reclamanților nu a deținut în proprietate acest imobil, astfel că reclamanții nu pot uza de dispozițiile Legii nr. 10/2001, în legătură cu acest imobil, bine delimitat de imobilele învecinate, fiind împrejmuit cu gard din plasă de sârmă, gard din zidărie de cărămidă și gard din plăci prefabricate.
Mai precis, Curtea constată că prin notificările formulate pe petentul P. Ș. (exclusiv), în baza Legii 10/2001, acesta a solicitat imobilul din litigiu în calitate de moștenitor a defunctei Kyri E. (f. 35, 36 dos. fond).
Curtea constată că P. Karl Josef nu a formulat notificare în nume propriu, astfel că demersul procedural pendinte inițiat de acesta din urmă nu se poate solda cu o analiză în urma căreia acesta să poată valorifica vreun drept in baza Legii nr. 10/2001, petentul în discuție nelegitimând o calitate procesuală activă, în sensul legii.
Pe de altă parte, din actele de naționalizare aflate la dosarul cauzei, rezultă că asupra parcelelor în discuție a fost proprietar numitul Kyri P., iar nu antecesoarea reclamată de petenții din prezenta cauză, care nu a deținut în proprietate niciodată imobilul din litigiu.
În acest context, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală atunci când a statuat că petentul P. Ș. nu justifică nici măcar o vocație succesorală după defunctul Kyri P. – fratele bunicului, căci acesta aparține clasei a V-a, aceea a colateralilor ordinari, dreptul civil limitând categoria succesibililor cu vocație generală la moștenire la 4 clase de moștenitori. Observația în discuție, însă, nu are relevanță în prezenta cauză, câtă vreme petentul a înțeles să formuleze notificări pentru atragerea averii defunctei Kiri E., care nu a fost nicicând proprietara imobilului din litigiu.
Invocarea sentinței civile nr. 1047/21.10.2010, pronunțată de Judecătoria S. M. în dosarul nr. 1537._, ca temei de natură a legitima calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților P. C. I. și P. Ș., în calitate de moștenitori, inclusiv ai lui Kyri P. nu poate fi luată în considerare de către Curte, având în vedere că prin sus- arătata hotărâre nu s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților petenți în raport cu Legea nr. 10/2001, pe de o parte, și, pe de altă parte, Curtea constată că nu există identitate asupra bunului, obiect al dreptului de proprietate reclamat.
Astfel, Curtea constată că prin menționata sentință s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților P. în raport cu legile fondului funciar, context în care instanța le-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 87,69 ha teren agricol.
De asemenea, împrejurarea că petenții reclamanți s-au adresat Comisiei pentru aplicarea legii fondului funciar cu o cerere în completare (fila 38 dosar fond) în baza Legii nr. 247/_, respectiv la data de 27.04.2006, cerere prin care evocă calitatea lor de succesori după numitul Kyri P.- fratele bunicului lor- nu modifică datele speței pendinte, supusă exigențelor Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005, neoperând, de altfel, nicio repunere în termenul de a formula Notificările vizate de Legea nr. 10/2001, nici în privința titularilor care nu au formulat notificări în condițiile Legii nr. 10/2001, precum nici în privința obiectului acestor cereri, în măsura în care Legea 247/2005 nu a extins sfera bunurilor care pot fi solicitate în condițiile legilor speciale, respectiv a Legii nr. 10/2001 și legilor fondului funciar.
Mai mult, Curtea reține că cererea în completare a fost adresată Comisiei pentru aplicarea legii fondului funciar, neavând legătură cu notificările formulate de către petentul reclamant P. Ș. în baza Legii nr. 10/2001.
În egală măsură expertiza tehnică efectuată în cauză pune în evidență că imobilul din litigiu nu se confundă cu imobilul înscris în CF_ S. M., amplasat pe ., neexistând identitate între imobilul înscris inițial în CF_ S. M., între cele două locații fiind o distanță de circa 600 m, astfel cum concluzionează expertiza în cauză.
Relativ la istoricul acestui imobil (CF12752) s-au stabilit următoarele:
În anul 1970, .-2281, înscrisă inițial în CF 7830 S. M. s-a dezmembrat în trei parcele, respectiv .-2281/1; nr. top 2280-2281/2; 2280-2281/3, iar după dezmembrare, .-2281/2 s-a transcris în CF_ S. M. în favoarea Statului Român, iar celelalte două parcele au fost înscrise în CF 7830 S. M. în favoarea antecesorilor reclamanților, numiții Kyri E., P. Ș. F. și P. C..
În anul 1972 suprafața parcelelor nr. top 2280-2281/1 se rectifică de la 820 mp la 1073 mp, iar suprafața parcelei nr. top 2280-2281/3 de la 1171 mp la 1548 mp, ambele parcele astfel rectificate fiind transcrise în CF_ S. M., unde prin alipire la parcelele nr. top 2282 și_/2973 formând imobilul unificat nr. top 2280-2281/1; 2280-2281/3, 2282;_/2973 de 5887 mp.
În același an, 1972, imobilul nou format s-a apartamentat, asupra celor două apartamente înscriindu-se dreptul de proprietate al antecesorilor reclamanților, Kyri E., P. Ș. F. și P. C.. La aceeași dată, asupra apartamentului 2 s-a întabulat dreptul de proprietate al numiților Aik I. și Aik V., cu titlu de bun comun cumpărare.
Această stare de fapt pune în evidență că antecesorii reclamanților au înstrăinat în anul 1972 apartamentul nr. 2, rezultat din apartamentarea întregului imobil rezultat în urma unificării, așa cum s-a arătat mai sus.
Mai apoi, în anul 1973 asupra cotei de 2/8 părți a numitei Kyri E. din apartamentul nr. 1 s-au înscris cu titlu de drept moștenitorii celorlalți doi antecesori ai reclamanților, iar în anul 1974 aceștia înstrăinează cota de 7/8 părți din apartamentul nr. 1 numiților Balasz I. și E..
În anul 1982 .-2281/1; 2280-2281/3, 2282,_/2973/1, în suprafață de1377 mp și .-2281/1, 2280-2281/3, 2282,_/2973/2 în suprafață de 4510 mp iar după dezmembrare cea de-a doua parcelă se transcrie în CF 5782 S. M. în favoarea Statului Român, iar prima parcelă de 137 mp se înscrie în CF_ S. M.. Același expert arată că această parcelă de 1377 mp se suprapune peste terenul aferent parcelei cu nr. cad Cv73/2/Cv47, fiind amplasată pe ..
Curtea mai constată că .-2281/2 înscrisă în CF_ S. M. a făcut obiectul unei alte judecăți, finalizate prin pronunțarea sentinței civile nr. 2454 din 4 oct. 2010 a Tribunalului T., definitivă prin decizia civilă nr. 152 din 26 sept. 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, pârâta P. S. M., prin P. fiind obligată să emită dispoziție motivată pentru terenul de 1465 mp, cu nr. top 2280-2281/2 din CF_ S. M..
Instanța, prin decizia civilă nr. 152/2012 a stabilit că reclamantul P. Ș. nu poate solicita decât cota de proprietate aferentă imobilului din CF_, nr. top 2280-2281/2 de 1465 mp, preluată de stat de la antecesorii reclamantului, nu și diferența de suprafață înstrăinată către Aik I. și Aik V. și fam. Balasz I. și E., așa cum s-a arătat și în cuprinsul prezentului litigiu, cu precizarea că reclamantul a achiesat la această stare de fapt în dosarul_ * în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 152/2012, menționată, astfel cum rezultă din considerentele acestei decizii.
În cauza obiect al dosarului nr._ *, imobilul revendicat, obiect al deciziei civile nr. 152/26.09.2012 a Curții de Apel Timișoara este plasat administrativ în ..
Așa fiind, Curtea constată că antecesorii reclamanților nu au avut în proprietate imobilul revendicat în prezentul litigiu, astfel că ei nu pot beneficia de dispozițiile Legii nr. 10/2001, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamanților P. Ș. și P. C. I. împotriva sentinței civile nr. 1625/21.06.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată P. Orașului S.-M., prin P..
De observat că, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7253/27.11.2012, prin care prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, instanța supremă a solicitat instanței de apel să clarifice situația proprietății cu privire la imobil, inclusiv prin analiza CF nr. 1291 S. M..
În acest context, Curtea s-a conformat tuturor considerentelor deciziei de casare.
În drept, art. 282 și urm. C.p.c., cu referire la Legea nr. 10/2001.
Referitor la cheltuielile privind onorariul de expert, Curtea urmează a da în debit reclamanții cu suma de 1605 lei, având în vedere că reclamanții au achitat un avans în sumă de 300 lei.
Din totalul decontului în sumă de 1905 lei, obiecțiunile reclamanților cu privire la cheltuielile de transport în sumă de 1380 lei nu pot fi primite de către Curte, întrucât decontul are în vedere, la poziția 2 (f. 168 dosar apel) nu doar contravaloarea carburantului necesar deplasării la fața locului, ci măsurătorile și discuțiile cu părțile, necesare efectuării expertizei ordonate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul reclamanților P. Ș. și P. C. I. împotriva sentinței civile nr. 1625/21.06.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată P. Orașului S.-M., prin P..
Dă în debit reclamanții apelanți cu suma de 1605 lei, reprezentând diferența rămasă de achitat domnului expert A. C., pentru raportul de expertiză efectuat în cauză.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. B. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamanților apelanți P. Ș. și P. C. I.- București, sector 1, ., .- la av. Ș. V.
- pârâtei intimate P. Orașului S.-M., prin P.- S. M., ., jud. T.
- expertului A. C.- Timișoara, ., nr. 9, .
Red. L.B.- 11.06.2015;
Tehnored. C.J.- 12.06.2015; 6 ex.
Emis 4 .="PlainText">
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: Z. H.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1193/2013. Curtea de... | Expropriere. Decizia nr. 152/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
