Validare poprire. Decizia nr. 264/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 264/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 264
Ședința publică din 10.06.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: prof. univ. dr. L. B.
GREFIER: A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de terțul poprit T. P. împotriva deciziei civile nr. 254/25.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. F. și Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 29.05.2015, de către intimatul P. F., întâmpinare, la data de 08.06.2015, de către intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A., întâmpinare și la data de 08.06.2015, de către reprezentantul recurentului, cerere de amânare, taxă judiciară în cuantum de 20 lei și practică judiciară.
Instanța constată că recursul declarat este legal timbrat și că, prin întâmpinare, intimata creditoare a invocat excepția inadmisibilității recursului. De asemenea, constată că prin cererea de recurs, terțul poprit a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului având ca obiect partajul imobiliar, iar prin întâmpinare, intimatul debitor P. F. a solicitat proba cu interogatoriul terțului poprit și a soției acestuia T. D..
Instanța, având în vedere că s-a invocat ca motiv de recurs problema Codului de procedură civilă aplicabil cauzei, unește excepția inadmisibilității recursului, invocată de creditoare, cu fondul recursului.
De asemenea, instanța constată că cererea cu interogatoriul terțului poprit și a soției acestuia T. D. este inadmisibilă în recurs, în raport și de motivele invocate, și o respinge.
Instanța respinge și cererea de suspendare, întrucât constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. vechi și art. 413 din noul Cod de procedură civilă. De asemenea, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul terțului poprit, întrucât nu este dovedită.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, întrucât s-a solicitat și judecata în lipsa părților,instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin cererea înregistrată la 17.07.2014 la Judecătoria Chișineu Criș sub nr._, creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul P. F. și cu terțul poprit T. P., menținerea popririi înființate la terțul poprit T. P. pentru suma de 319.611 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitorul său P. F. datorează la bugetul consolidat al statului suma de 319.611 lei, cu titlul de creanțe fiscale, reprezentând impozite provenite din activități imobiliare.
T. P., terțul poprit, a primit în 08.05.2014, sub semnătură privată, adresa de înființare a popririi nr._/07.05.2014/29 pentru sumele datorate de debitorul P. F., debit de 319.611 lei, la care a răspuns prin adresa nr._/21.05.2014, comunicând că nu datorează nici un fel de creanță lui P. F..
A mai arătat că între debitorul său P. F. și terțul poprit T. P. a fost încheiată o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 262/8.02.2010, conform căreia pe perioada martie 2010 – martie 2020, în schimbul apartamentului nr. 15 situat în A., .-29, ., înscris în CF nr._ A. cu nr. top. 3957/2, terțul poprit îi va achita lunar lui P. F. suma de 115 euro.
În drept, creditoarea a invocat art. 149 și 150 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr. 586/25.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Chișineu – Criș a admis cererea formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor P. A., în contradictoriu cu debitorul P. F. și terțul poprit T. P. și a menținut poprirea înființată prin adresa de poprire nr._/7.05.2014/29, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor P. A. – Serviciul colectare și executare silită persoane fizice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între debitorul P. F. și numitul Ș. G., în calitate de promitenți vânzători, pe de o parte, și terțul poprit T. P. și soția sa T. D., pe de altă parte, în calitate de promitenți cumpărători, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr.262/8.02.2010 de către B.N.P. B., prin care, pe perioada martie 2010 – martie 2020, în schimbul proprietății apartamentului nr. 15 situat în A., .-29, ., înscris în CF nr._ A. cu nr. top. 3957/2, terțul poprit și soția s-au obligat să achite lunar promitenților vânzători suma de 459 Euro la cursul euro-lei al B.N.R. din ziua plății, în total 60.000 euro.
Conform adresei de înființare a popririi cu nr._/7.05.2014/29, terțul poprit T. P. a fost înștiințat că are obligația achitării sumelor datorate către creditorul/promitent vânzător P. F. în contul Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A., în contul unor datorii ale lui P. F. către bugetul de stat, până la concurența sumei de 317.957 lei.
În această situație, obligația terților cumpărători este de a plăti suma lunară de 459 euro în favoarea creditorilor, promitenții vânzători. Antecontractul în cauză este încheiat sub imperiul vechilor prevederi ale Codului civil. Din modul de redactare a antecontractului în cauză, rezultă că suntem în fața unui raport obligațional solidar pasiv din partea promitenților cumpărători, sub aspectul plății lunare și a unui raport obligațional solidar activ din partea creditorilor, sub aspectul încasării prețului, nefăcându-se distincție între cel ce plătește și cel ce primește prețul, sub aspectul achitării ratelor lunare. Raportul obligațional este reglementat de art.1034 și 1039 cod civil vechi. Desocotirea între creditori și debitori sub aspectul plăților, nu privește obiectul cauzei, fiind un raport obligațional separat sub acest aspect. Chiar dacă este indicat un cont bancar, care se susține că aparține numitului Ș. G., nu se schimbă natura raportului obligațional, obligația promitenților cumpărători rămânând în continuare solidară pasiv, respectiv solidară activ în ceea ce privește creditorii, promitenții vânzători.
În această situație, oricare din promitenții vânzători poate pretinde întreaga sumă de 459 euro de la promitenții cumpărători, iar plata efectuată de către unul dintre aceștia eliberează și pe celălalt de obligația scadentă.
Rezultă că terțul poprit, alături de soția sa, în baza unui raport obligațional de solidaritate, datorează debitorului P. F. anumite sume de bani în baza promisiunii de vânzare cumpărare încheiată în anul 2010. Cum organele fiscale au de încasat anumite sume de bani de la debitorul P. F., în mod corect s-a înființat poprirea pe suma datorată de terțul poprit T. P. către debitorul P. F..
Prima instanță a reținut că cererea de menținere a popririi are un obiect bine determinat, respectiv poprirea sumelor datorate de terțul poprit către debitorul P. F.; cererea este justificată de un interes, în sensul art.33 Noul Cod de procedură civilă, în contextul în care se urmărește o sumă de bani către bugetul de stat; cererea formulată este admisibilă, cadrul legal fiind reglementat de art.149 și art.150 din OG nr. 92/2003 și pe cale de consecință, excepțiile lipsei de obiect, lipsei de interes și inadmisibilitatea cererii, ridicate de către terțul poprit T. P., au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței civile nr. 586/25.09.2014 a Judecătoriei Chișineu - Criș a declarat apel terțul poprit T. P., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 254/25.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, Tribunalul A. a reținut că izvorul raportului juridic dintre părți îl constituie promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată, prin care apelantul și soția sa, promitenți – cumpărători, s-au obligat să plătească promitenților - vânzători P. F. și Ș. G. lunar 459 euro din prețul total de 60.000 euro, ce reprezintă contravaloarea apartamentului nr. 15 din A., .-29, . însă urmează să fie virată în conul Direcției Regionale a Finanțelor P. Timișoara, P. F. fiind debitor către stat cu 317.957 lei.
Această stare de fapt, i-a conferit apelantului calitatea de terț poprit.
Susținerile apelantului că nu este dator lui P. F., ci numai lui Ș. G. nu sunt susținute, promisiunea de vânzare – cumpărare fiind încheiată cu ambii.
De asemenea, textele legale invocate de prima instanță în susținerea stării de fapt sunt corecte, art. 149 – 150 din OG nr. 92/2003.
Mai mult, virarea acestei sume în contul creditorului nu modifică obligația pe care o are apelantul de a plăti rata lunară.
În cauză nu se pune problema partajării bunului aflat în coproprietate, apelantul fiind cumpărătorul unui apartament, iar rata lunară stabilită are caracterul unei sume certe, exigibile și plătită la scadență.
Împotriva deciziei civile nr. 254/25.02.2015 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal terțul poprit T. P..
În motivarea recursului, a susținut în primul rând că hotărârea instanței de apel poate fi atacată cu recurs, având în vedere faptul că executarea silită a fost începută la data de 22.06.2012, sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă.
În al doilea rând, a solicitat suspendarea dosarului în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. (art. 413 din noul Cod de procedură civilă) până la finalizarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._, care are ca obiect partajul asupra imobilului între cei doi coproprietari vânzători, P. F. și Ș. G.. A arătat că solidaritatea activă și pasivă a coproprietarilor sau a coplătitorilor nu poate avea nici o relevanță într-o speță în care se solicită validarea popririi în procedura de executare silită. Atât vechiul Cod de procedură civilă (art. 493 alin. 1), cât și noul Cod de procedură civilă (art. 817) impun ca în asemenea situații creditorii unui debitor coproprietar să ceară mai întâi partajul bunului.
Pe fond, recurentul a arătat că nu s-a conformat cererii de poprire pentru că nu are vreo creanță datorată lui P. F., suma ce rezultă din promisiunea de vânzare-cumpărare urmând a fi plătită în contul promitentului vânzător Ș. G., așa cum rezultă din pct. 1.4. din înscrisul respectiv.
În sprijinul recursului său a invocat art. 452 pct. 1 C. pr. civ., conform căruia „sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”.
Judecătoria Chișinău-Criș, a susținut recurentul, a eludat și art. 460 alin. 2 C. pr. civ., conform căruia „instanța va da o hotărâre de validare a popririi doar dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului”.
Mai mult și întemeiat pe prevederile contractuale, creanței ce se solicită a fi constatată pe cale judiciară prin poprire îi lipsesc atributele de lichiditate, certitudine și exigibilitate.
În drept, a invocat art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ..
Creditoarea intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. A arătat că acțiunea a fost înregistrată la 17.07.2014 la Judecătoria Chișineu Criș, iar această instanță, în baza art. 131 C. pr. civ, verificându-și competența din oficiu, a constatat că este competentă general, material și teritorial potrivit disp. art. 1 pct. 1 C. pr. civ. coroborat cu art. 460 C. pr. civ. și considerând că în speță sunt incidente dispozițiile noului Cod de procedură civilă, sentința civilă nr. 586/25.09.2014 fiind executorie și cu drept de apel de 30 de zile de la comunicare.
Terțul poprit a formulat împotriva acestuia apel în temeiul art. 466 și urm. NCPC, motivându-și apelul pe acest temei legal, Tribunalul A. pronunțând decizia civilă nr. 254/25.02.2015, care este definitivă.
A invocat în susținerea acestei excepții și puterea de lucru judecat a deciziei definitive pronunțate în apel, care nu poate fi astfel contrazisă printr-o hotărâre ulterioară.
În subsidiar, a invocat excepția nulității recursului în baza art. 486 alin. 1 și 3 NCPC, arătând că recursul nu este formulat și împotriva debitorului P. F., iar ca temei de drept se invocă și Codul vechi de procedură civilă și Codul nou de procedură civilă.
A formulat întâmpinare și debitorul P. F. și a solicitat respingerea recursului terțului poprit și menținerea deciziei Tribunalului A..
A arătat că prin promisiunea de vânzare-cumpărare din 08.02.2010, terțul poprit T. P. și soția T. D., promitenți cumpărători, s-au obligat să achite rate lunare de 459 euro pe o perioadă de 10 ani către el și Ș. G., promitenții vânzători și coproprietari în cote de 1/2 ai unui imobil compus din 60 de apartamente; suma trebuia achitată lunar într-un cont indicat în promisiune, iar Ș. G. trebuia să-i remită lui lunar suma de 229,5 euro, ceea ce nu s-a întâmplat. A mai arătat că T. P. și T. D. nu ar fi prejudiciați dacă jumătate din rata lunară ar fi virată către creditoare.
Analizând hotărârea atacată în raport de motive invocate, instanța constată următoarele:
Examinând mai întâi excepția inadmisibilității recursului, invocată de creditoare în raport cu dispozițiile noului Cod de procedură civilă, care prevede doar calea de atac a apelului pentru hotărârile pronunțate în cererile de validare a popririi, Curtea constată că în speță este aplicabil codul de procedură civilă din 1865, întrucât executarea silită în cadrul căreia se solicită validarea popririi a fost începută în 2012, deci anterior datei intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă (15.02.2013).
De altfel, Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului (nou) de procedură civilă prevede prin art. 3 alin. 1 că dispozițiile acestui cod „se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”. Însuși noul Cod de procedură civilă cuprinde aceeași reglementare în art. 24 și 25.
În consecință, având în vedere faptul că vechiul Cod de procedură civilă nu prevede o singură cale de atac împotriva sentinței de validare a popririi, aceasta este supusă atât apelului, cât și recursului, situație în care excepția inadmisibilității recursului este neîntemeiată.
Creditoarea a invocat în susținerea excepției inadmisibilității și puterea de lucru judecat a deciziei definitive pronunțată de instanța de apel, însă o asemenea prezumție nu poate fi invocată în cadrul aceluiași dosar.
Neîntemeiată este și excepția nulității recursului. În condițiile Codului de procedură civilă de la 1865, neindicarea numelui și domiciliului tuturor părților în cererea de recurs nu poate reprezenta un motiv de nulitate absolută (Decizia Curții Constituționale nr. 178/24.03.2008).
În ceea ce privește temeiul juridic al recursului, acesta este indicat în chiar primul alineat al recursului, respectiv art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C. pr. civ.
Faptul că în cuprinsul cererii de recurs sunt invocate atât dispoziții ale vechiului Cod de procedură civilă, cât și ale noului Cod de procedură civilă nu atrage nulitatea; în plus, se poate observa că pentru fiecare dispoziție din vechiul Cod de procedură civilă indicată în susținerea recursului, este indicată dispoziția corespunzătoare din noul Cod de procedură civilă.
Pe fondul recursului, Curtea constată că cererea creditoarei pentru validarea/menținerea popririi în sarcina terțului poprit T. P. se bazează pe promisiunea de vânzare –cumpărare autentificată sub nr. 262/08.02.2010, prin care P. F. și Ș. G., în calitate de promitenți-vânzători, s-au obligat față de T. D. și T. P., în calitate de promitenți-cumpărători, să le vândă apartamentul nr. 15 din A., .-29, ., pentru prețul de 60.080 euro, din care 5000 euro s-au achitat cu titlul de avans, urmând ca restul de 55.080 euro să se plătească în rate lunare de câte 459 euro pe o perioadă de 10 ani, începând cu luna martie 2010, iar contractul de vânzare-cumpărare definitiv să fie încheiat până cel târziu la data de 28.02.2010.
O asemenea promisiune de vânzare-cumpărare dă naștere unui drept de creanță în sarcina promitenților cumpărători, dar în același timp dă naștere unei obligații de a face în sarcina promitenților-vânzători, de a încheia contractul de vânzare-cumpărare până la termenul prevăzut în promisiune.
În speță nu s-a făcut dovada încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, nu se poate reține la ora actuală există o creanță a terțului poprit T. P. față de debitorul P. F., care să fie certă, lichidă și exigibilă, pentru a intra în categoria creanțelor urmăribile prin poprire la care face referire atât art. 149 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, cât și ar. 452 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Că această creanță nu este certă și exigibilă rezultă și din faptul că pe rolul instanțelor există procesul de partaj între P. F. și Ș. G., coproprietarii imobilului în care este situat și apartamentul promis spre vânzare terțului poprit T. P. și soției acestuia T. D..
În consecință, instanța de apel, ca și instanța de fond au aplicat greșit textele legale menționate anterior și au interpretat greșit raporturile juridice dintre părțile în proces.
Față de aceste considerente, în baza art. 137 alin. 1 C. pr. civ., Curtea va respinge excepția inadmisibilității recursului.
În baza art. 304 pct. 8 și 9 și art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea va admite recursul declarat de terțul poprit T. P. împotriva deciziei civile nr. 254/25.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Având în vedere și art. 296 C. pr. civ., va modifica în totalitate hotărârea recurată, în sensul că va admite apelul declarat de terțul poprit T. P. împotriva sentinței civile nr. 586/25.09.2014, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .
Va schimba în totalitate sentința apelată, în sensul că va respinge cererea de menținere a popririi formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor P. A. în contradictoriu cu debitorul P. F. și terțul poprit T. P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității recursului.
Admite recursul declarat de terțul poprit T. P. împotriva deciziei civile nr. 254/25.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Modifică în totalitate decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de terțul poprit T. P. împotriva sentinței civile nr. 586/25.09.2014, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .
Schimbă în totalitate sentința apelată, în sensul că respinge cererea de menținere a popririi formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor P. A. în contradictoriu cu debitorul P. F. și terțul poprit T. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUprof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
A. M. T.
Red: RR/12.06.2015
Teh: AMT/2 ex./15.06.2015
Instanța de fond: Judecătoria Chișineu Cris – jud. N. G.
Instanță de apel: Tribunalul A. - jud. O. Ș. S., L. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
